Trezeste-ne, Doamne, trezeste-ne! VALOAREA TIMPULUI SI FOLOSUL AMINTIRII MORTII

5-11-2016 Sublinieri

article-2319841-19a1f033000005dc-917_964x653

Arhim. Ioan Krestiankin:

Despre amintirea morţii

Dragi prieteni, timpul vieţii noastre reprezintă tezaurul nostru, în care adunăm. Dar cine dintre noi se mai gândeşte la valoarea timpului? Aproape întotdeauna omul îşi îndreaptă gândurile în viitor, uitând că dispune în realitate doar de clipa prezentă, următoarea nefiind în stăpânirea lui. Irosind necugetat timpul prezent sau folosindu-l pentru păcate, noi omorâm timpul, pierdem valoarea vieţii omeneşti.

Atât de des, în momentele de mustrări ale conştiinţei, noi intenţionăm să începem de mâine să facem fapte bune, să renunţăm la păcat în viitor şi să ne pocăim la sfârşitul vieţii. Dar „mâine” există în fiecare zi, iar sfârşitul vieţii ni se pare tot mai îndepărtat şi din intenţiile noastre bune noi ne pavăm drumul spre iad. Căci, din păcate, s-ar putea să nu ajungem să trăim viitorul, ci, deodată, fiind privaţi de el, să ne trezim în faţa veşniciei. Oricum, veşnicia este inevitabilă! Dar oare cum va fi ea?

Să nu uităm, dragi prieteni, că nimeni dintre cei ce au trăit înaintea noastră nu a putut şi că niciunul dintre noi nu va putea să-i spună morţii care a venit: „Aşteaptă! Pleacă, încă nu vreau să mor! Încă nu sunt pregătit să mor”. Nimeni nu şi-a putut amâna sau opri propria moarte. Crudă şi neînduplecată, cel mai adesea nedorită, ea îşi împlineşte menirea, descoperindu-ne valoarea adevărată a vieţii noastre şi a celor realizate de-a lungul ei.

Himerele bunurilor stricăcioase, care îi înşală pe cei care vieţuiesc pentru o vreme în hanul pământesc, se vor risipi în momentul morţii şi visul cel înşelător se va sfârşi. Atunci se va dovedi a fi bogat cel care acum, în momentul prezent, în acest minut, se îmbogăţeşte în Dumnezeu. […]

Primul lucru, la care ne îndeamnă Domnul neîncetat, este aspiraţia spre adevăr, setea de adevăr şi cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu în privinţa propriei persoane. Fiii luminii sunt născuţi din Duhul şi sunt plini de El, de aceea ei şi trebuie să aducă roadele Duhului: să trăiască în bunătate, în iubire, în dreptate şi în adevăr. Deşteptaţi-vă din somnul morţii, ridicaţi-vă din faptele voastre care vă omoară duhul şi apropiaţi-vă de Domnul cu credinţă, iar El va învia sufletele voastre şi le va lumina cu lumina adevărului.

Cumonk-with-skulls-2 adevărat, doar viaţa în Dumnezeu continuă dincolo de mormânt.

Dragii mei, haideţi să trăim în Dumnezeu! Trebuie să trăim în Dumnezeu! Pentru aceasta trebuie să devenim creştini autentici, aşa cum vrea Domnul să ne vadă şi cum Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fim.

Cel mai important lucru la care ne îndeamnă Apostolul Pavel este: „nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă (vezi Ef. 5,11), voi, creştinii, fiţi lumina lumii prin viaţa voastră dreaptă. Prin viaţa voastră sfântă, demascaţi lumea şi răutatea ei. Lumina vieţii voastre este chemată să lumineze în întuneric nu prin cuvinte, nici prin ame­ninţări, aşa cum încearcă uneori să procedeze unii, provocând un rău mai mare, ci prin trăirea sfinţeniei. Dar cât de atenţi ar trebui să fim faţă de propria viaţă, cât de înţelepţi, cât de rapizi în pocăinţă.

Dreptule, împlineşte dreptatea, adună roadele unei vieţi cu adevărat credincioase pentru viaţa veşnică. Adună, înmulţeşte doar această bogăţie; luminează-i pe ceilalţi, mângâie-i şi hrăneşte-i. Fie ca orice om pe care ți-l va trimite astăzi Dumnezeu pe drumul vieţii tale să devină cel mai important, cel mai scump dintre toţi. Incălzeşte-i sufletul cu focul dragostei tale, acesta este secerişul care aduce rod în veşnicie.

Şi nouă, la rândul nostru, oamenii ne-au oferit căldură, dragoste şi atenţie. Păstraţi-le pe toate acestea în suflet, rugându-vă cu recunoştinţă pentru cei care v-au fost binefăcători – aceasta este roadă duhului şi secerişul vierii.

Aşadar, prieteni, să ne spălăm de păcate în timp util, să ne curăţim cu lacrimi şi prin mărturisirea nelegiuirilor noastre. Să dobândim prin efortul vieţii noastre harul Sfântului Duh, care ne deschide porţile spre locaşurile cereşti. Să folosim orice bun pământesc pentru a le primi pe cele cereşti, prin milostenii oferite cu o inimă milostivă şi iubitoare. Să ne folosim viaţa pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, pe noi înşine şi pentru a ne pregăti soarta în veşnicie. Deci, să nu pierdem timpul.

Voi termina această predică cu cuvintele Sfântului Ignatie*: „Exilaţi ai raiului! Nu pentru chefuri, sărbătoriri sau pentru jocuri ne aflăm pe pământ, ci pentru a omorî prin credinţă, pocăinţă şi cruce moartea care ne omoară şi pentru a redobândi raiul pierdut”.

Doamne, înmulţeşte-ne credinţa!

Trezeşte-ne, Doamne, trezeşte-ne.

(din: Arhim. Ioan Krestiankin, Unui fiu duhovnicesc necunoscut, Editura Doxologia, 2016)

ioan-krestiankin-arhim-unui-fiu-duhovnicesc-necunoscut-14881

***

Preţul timpului

Gândiţi-vă numai cum ar fi dacă am conştientiza că fiecare clipă a vieţii noastre ar putea fi şi cea din urmă, că acest moment ne e dat pentru a atinge o anume desăvârşire, că vorbele pe care le spunem ar putea fi şi ultimele, şi că ele trebuie să exprime toată frumuseţea, înțelepciunea, cunoaşterea şi, mai presus de orice, toată dragostea pe care am dobândit-o de-a lungul întregii vieţi, oricât de lungă sau scurtă ar fi fost ea! Cum ne-am comporta unii faţă de alţii dacă momentul prezent ar fi singurul moment de care dispunem şi dacă acest moment ar trebui să exprime toată dragostea şi grija ce-o avem pentru celălalt! Am trăi cu o intensitate şi cu o profunzime pe care altfel nu am putea să le atingem vreodată. Dar nu suntem conştienţi de ceea ce reprezintă momentul prezent. Trecem de la trecut la viitor fără să trăim cu intensitate momentul prezentului. Dacă am fi conştienţi de aceasta, cum ne-am trata unii pe alţii, şi chiar pe noi înşine!

(…) Experienţa arată că în faţa morţii orice resentimente, amărăciuni, antipatii reciproce se şterg şi dispar. Moartea este prea mare faţă de ceea ce ar trebui să ne apară nesemnificativ chiar şi la scara vieţii vremelnice. Văzând moartea din acest unghi, gândul şi aducerea aminte de moarte ar fi singura putere ce ar face ca viaţa să fie intensă. A trăi pentru a fi la înălţimea morţii, a trăi în aşa fel încât, oricând ne-am întâlni cu moartea, să ne găsească pe culme, pe creasta valului, nu în groapă, pentru ca ultimele noastre cuvinte să nu fie inutile şi ultimul nostru gest să nu fie zadarnic!

Mitropolitul Antonie al Surojului, Viața, boala, moartea, Editura Sf. Siluan, 2010, apud PS Ignatie Muresanul in foaia online “Glasul Domnului” (via e-mail)

oananekf-21

Legaturi:

***

 


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mitropolitul Antonie Bloom de Suroj, Parintele Ioan Krestiankin, Pocainta, Sambata mortilor (Mosii)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Trezeste-ne, Doamne, trezeste-ne! VALOAREA TIMPULUI SI FOLOSUL AMINTIRII MORTII

  1. Pingback: PREGATIREA PENTRU CEASUL MORTII. Cum se poate invata… a muri? | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: “CONȘTIINȚĂ, SPUNE-MI DREPT, DACĂ MOR ACUM, MĂ MÂNTUIESC? Îi place lui Dumnezeu cum trăiesc eu acum?” – Cuvinte de mare folos duhovnicesc de la PĂRINTELE PROCLU | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: Recomandare de carte: “INIMĂ ZDROBITĂ. DESTINUL UNUI TATĂ”. Experiența sfâșietoare a unui PĂRINTE în care NE VOM REGĂSI MULȚI și reflecțiile pline de amare învățăminte ale creștinului care CONȘTIENTIZEAZĂ RATAREA TIMPULUI ș
  4. Pingback: GÂNDIND LA ZIUA CEA ÎNFRICOȘATĂ… “Tragedia nu e moartea în sine, ci nepregătirea noastră pentru ea. Trăitul ăsta de pe o zi pe alta, gândirea că ziua de mâine e a noastră ne fură pașaportul spre Rai” | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: CRUCEA VIEȚII. Cuviosul Ioan Krestiankin: “Creştinismul este PURTAREA CRUCII, este osteneală. Iar creştinismul de azi este pentru mulţi NUMAI PE VÂRFUL LIMBII şi durează cât timp deasupra capului este cer senin”; “Trebuie să po
  6. Pingback: “IROD reprezinta CRUZIMEA LUMII, CARE UCIDE pe cei nevinovati. PRUNCII UCISI reprezinta si pe toti copiii care sunt ABANDONATI, UITATI, MALTRATATI, JERTFITI in multe feluri pentru scopuri de castig”. DARUL TIMPULUI pentru mantuirea noastra si
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate