Trezeste-ne, Doamne, trezeste-ne! VALOAREA TIMPULUI SI FOLOSUL AMINTIRII MORTII
Arhim. Ioan Krestiankin:
Despre amintirea morţii
Dragi prieteni, timpul vieţii noastre reprezintă tezaurul nostru, în care adunăm. Dar cine dintre noi se mai gândeşte la valoarea timpului? Aproape întotdeauna omul îşi îndreaptă gândurile în viitor, uitând că dispune în realitate doar de clipa prezentă, următoarea nefiind în stăpânirea lui. Irosind necugetat timpul prezent sau folosindu-l pentru păcate, noi omorâm timpul, pierdem valoarea vieţii omeneşti.
Atât de des, în momentele de mustrări ale conştiinţei, noi intenţionăm să începem de mâine să facem fapte bune, să renunţăm la păcat în viitor şi să ne pocăim la sfârşitul vieţii. Dar „mâine” există în fiecare zi, iar sfârşitul vieţii ni se pare tot mai îndepărtat şi din intenţiile noastre bune noi ne pavăm drumul spre iad. Căci, din păcate, s-ar putea să nu ajungem să trăim viitorul, ci, deodată, fiind privaţi de el, să ne trezim în faţa veşniciei. Oricum, veşnicia este inevitabilă! Dar oare cum va fi ea?
Să nu uităm, dragi prieteni, că nimeni dintre cei ce au trăit înaintea noastră nu a putut şi că niciunul dintre noi nu va putea să-i spună morţii care a venit: „Aşteaptă! Pleacă, încă nu vreau să mor! Încă nu sunt pregătit să mor”. Nimeni nu şi-a putut amâna sau opri propria moarte. Crudă şi neînduplecată, cel mai adesea nedorită, ea îşi împlineşte menirea, descoperindu-ne valoarea adevărată a vieţii noastre şi a celor realizate de-a lungul ei.
Himerele bunurilor stricăcioase, care îi înşală pe cei care vieţuiesc pentru o vreme în hanul pământesc, se vor risipi în momentul morţii şi visul cel înşelător se va sfârşi. Atunci se va dovedi a fi bogat cel care acum, în momentul prezent, în acest minut, se îmbogăţeşte în Dumnezeu. […]
Primul lucru, la care ne îndeamnă Domnul neîncetat, este aspiraţia spre adevăr, setea de adevăr şi cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu în privinţa propriei persoane. Fiii luminii sunt născuţi din Duhul şi sunt plini de El, de aceea ei şi trebuie să aducă roadele Duhului: să trăiască în bunătate, în iubire, în dreptate şi în adevăr. Deşteptaţi-vă din somnul morţii, ridicaţi-vă din faptele voastre care vă omoară duhul şi apropiaţi-vă de Domnul cu credinţă, iar El va învia sufletele voastre şi le va lumina cu lumina adevărului.
Cu adevărat, doar viaţa în Dumnezeu continuă dincolo de mormânt.
Dragii mei, haideţi să trăim în Dumnezeu! Trebuie să trăim în Dumnezeu! Pentru aceasta trebuie să devenim creştini autentici, aşa cum vrea Domnul să ne vadă şi cum Sfânta Scriptură ne îndeamnă să fim.
Cel mai important lucru la care ne îndeamnă Apostolul Pavel este: „nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă“ (vezi Ef. 5,11), voi, creştinii, fiţi lumina lumii prin viaţa voastră dreaptă. Prin viaţa voastră sfântă, demascaţi lumea şi răutatea ei. Lumina vieţii voastre este chemată să lumineze în întuneric nu prin cuvinte, nici prin ameninţări, aşa cum încearcă uneori să procedeze unii, provocând un rău mai mare, ci prin trăirea sfinţeniei. Dar cât de atenţi ar trebui să fim faţă de propria viaţă, cât de înţelepţi, cât de rapizi în pocăinţă.
Dreptule, împlineşte dreptatea, adună roadele unei vieţi cu adevărat credincioase pentru viaţa veşnică. Adună, înmulţeşte doar această bogăţie; luminează-i pe ceilalţi, mângâie-i şi hrăneşte-i. Fie ca orice om pe care ți-l va trimite astăzi Dumnezeu pe drumul vieţii tale să devină cel mai important, cel mai scump dintre toţi. Incălzeşte-i sufletul cu focul dragostei tale, acesta este secerişul care aduce rod în veşnicie.
Şi nouă, la rândul nostru, oamenii ne-au oferit căldură, dragoste şi atenţie. Păstraţi-le pe toate acestea în suflet, rugându-vă cu recunoştinţă pentru cei care v-au fost binefăcători – aceasta este roadă duhului şi secerişul vierii.
Aşadar, prieteni, să ne spălăm de păcate în timp util, să ne curăţim cu lacrimi şi prin mărturisirea nelegiuirilor noastre. Să dobândim prin efortul vieţii noastre harul Sfântului Duh, care ne deschide porţile spre locaşurile cereşti. Să folosim orice bun pământesc pentru a le primi pe cele cereşti, prin milostenii oferite cu o inimă milostivă şi iubitoare. Să ne folosim viaţa pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, pe noi înşine şi pentru a ne pregăti soarta în veşnicie. Deci, să nu pierdem timpul.
Voi termina această predică cu cuvintele Sfântului Ignatie*: „Exilaţi ai raiului! Nu pentru chefuri, sărbătoriri sau pentru jocuri ne aflăm pe pământ, ci pentru a omorî prin credinţă, pocăinţă şi cruce moartea care ne omoară şi pentru a redobândi raiul pierdut”.
Doamne, înmulţeşte-ne credinţa!
Trezeşte-ne, Doamne, trezeşte-ne.
(din: Arhim. Ioan Krestiankin, Unui fiu duhovnicesc necunoscut, Editura Doxologia, 2016)
***
Preţul timpului
Gândiţi-vă numai cum ar fi dacă am conştientiza că fiecare clipă a vieţii noastre ar putea fi şi cea din urmă, că acest moment ne e dat pentru a atinge o anume desăvârşire, că vorbele pe care le spunem ar putea fi şi ultimele, şi că ele trebuie să exprime toată frumuseţea, înțelepciunea, cunoaşterea şi, mai presus de orice, toată dragostea pe care am dobândit-o de-a lungul întregii vieţi, oricât de lungă sau scurtă ar fi fost ea! Cum ne-am comporta unii faţă de alţii dacă momentul prezent ar fi singurul moment de care dispunem şi dacă acest moment ar trebui să exprime toată dragostea şi grija ce-o avem pentru celălalt! Am trăi cu o intensitate şi cu o profunzime pe care altfel nu am putea să le atingem vreodată. Dar nu suntem conştienţi de ceea ce reprezintă momentul prezent. Trecem de la trecut la viitor fără să trăim cu intensitate momentul prezentului. Dacă am fi conştienţi de aceasta, cum ne-am trata unii pe alţii, şi chiar pe noi înşine!
(…) Experienţa arată că în faţa morţii orice resentimente, amărăciuni, antipatii reciproce se şterg şi dispar. Moartea este prea mare faţă de ceea ce ar trebui să ne apară nesemnificativ chiar şi la scara vieţii vremelnice. Văzând moartea din acest unghi, gândul şi aducerea aminte de moarte ar fi singura putere ce ar face ca viaţa să fie intensă. A trăi pentru a fi la înălţimea morţii, a trăi în aşa fel încât, oricând ne-am întâlni cu moartea, să ne găsească pe culme, pe creasta valului, nu în groapă, pentru ca ultimele noastre cuvinte să nu fie inutile şi ultimul nostru gest să nu fie zadarnic!
Mitropolitul Antonie al Surojului, Viața, boala, moartea, Editura Sf. Siluan, 2010, apud PS Ignatie Muresanul in foaia online “Glasul Domnului” (via e-mail)
Legaturi:
- Sf. Nicolae Velimirovici: CUVANT PUTERNIC LA POMENIREA MORTILOR
- Cuvant trezitor al Sfantului Luca al Crimeei despre ceasul mortii. “SA VA FIE MIJLOACELE INCINSE SI FELINARELE APRINSE”, “GRABITI-VA SA FACETI BINE!
- Staretul Efrem Filotheitul: “DACA ATI STI CAT DE MULT CER AJUTOR CEI ADORMITI…”. Importanta extraordinara a POMENIRII LA PROSCOMIDIE pentru cei plecati dintre noi
- SA-I ALINAM PE CEI IN SUFERINTA, rugandu-ne pentru ei, ca si pentru cei AFLATI IN IAD: “Mare este milostenia pe care o facem pentru acesti oameni si, daca este posibil, sa varsam in fiecare zi cate o lacrima pentru ei. Nefericirea, chinul, disperarea lor, sa devina suferinta si nelinistea noastra”
- CUVINTE VII SI TARI DE LA UN SFANT IN VIATA, PARINTELE EFREM DIN ARIZONA (mai 2014) : Cum sunt Raiul si Iadul? Ce sa facem ca sa ne mantuim astazi?
- SFANTUL PAISIE AGHIORITUL ne vorbeste despre cat de importanta este POMENIREA MORTILOR: “Mereu sa ne aducem aminte de cei adormiti si sa ne rugam pentru ei!”
- Pomenirea mortilor. VIATA DUPA MOARTE. CEL MAI BUN PARASTAS PENTRU CEI ADORMITI – Cuviosul Paisie Aghioritul
- RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI (I): “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?”
- POMENIREA MORTILOR. Cuviosul Seraphim Rose despre vedeniile iadului
- Parintele Serafim Rose despre SUFLETUL DUPA MOARTE si VAMILE VAZDUHULUI
- Cuviosul Seraphim Rose: CE PUTEM FACE PENTRU CEI RAPOSATI?
- “MOSII DE IARNA”. De ce ii pomenim pe cei adormiti?
- Parintele Ioan Buliga despre MOARTE si POMENIREA MORTILOR
- PREDICI AUDIO de la Manastirile Putna si Sihastria Putnei la INVIEREA FIULUI VADUVEI DIN NAIN: Durerile parintilor si moartea sufleteasca a tinerilor razvratiti. PUTEREA PLANSULUI UNEI MAME SI MANGAIEREA MILEI LUI DUMNEZEU sau de la MOARTEA DEZNADEJDII la INVIEREA prin NADEJDE
- CUVIOSUL SILUAN ATHONITUL ne arata, prin pilde vii, METODELE DUHOVNICESTI DE A REZISTA TURBATELOR ATACURI DEMONICE, care sunt roadele amare sau tragice ale INCAPATANARII NEASCULTATOARE si pana unde poate merge IUBIREA DE APROAPE si RUGACIUNEA PENTRU CEI MORTI
***
- “Suflete al meu, pentru ce dormi?” SFANTUL IOAN SCARARUL DESPRE ADUCEREA DE AMINTE DE MOARTE
- MOARTEA si JUDECATA DE APOI. Predicile Sfantului Efrem Sirul si ale Cuviosului Iustin de la Celie la Duminica lasatului sec de carne: “Nu va amagiti, o, tineri si tinere fara de minte… Ca este judecata si rasplatire”
- “Desertaciuni sunt toate cele omenesti cate nu raman dupa moarte!”
- Privire asupra SCURTIMII VIETII
- Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA PENTRU MOARTE: “Cat de mult isi bate joc de noi lumea! Precum o pisica, asa se joaca cu noi, ne batjocoreste si, in ceasul mortii, ne descopera adevarul”
- SFANTUL LAVRENTIE AL CERNIGOVULUI: “Vai, cât de mulţi sunt în focurile iadului…. dacă i-aţi vedea, vi s-ar rupe sufletul de durere”
- “MANTUITI-VA!”
- SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT. Cuvinte trezitoare, de mare folos pentru inceputul Postului. GANDUL LA MOARTE. “ASTAZI ESTE TIMPUL POCAINTEI”
- SFANTUL EFREM SIRUL – Cuvinte duhovnicesti trezitoare extrase din EVERGHETINOS
- GHERON IOSIF: Fericit este cel care ziua si noaptea isi aduce aminte de moarte si se pregateste sa o intalneasca
- Parintele Arsenie Papacioc: “Nu pierdeti timpul, dragii mei!”
- Articolele saptamanii: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC DESPRE MOARTE: “Auziti? Viata e dincolo, si noi asta facem, trecem dinspre moarte spre viata”
- “Conştiinţă, spune drept, dacă mor amu, mă mântuiesc sau nu?”
- Parintele Proclu: “Ii place lui Dumnezeu cum traiesc?”
- Luati seama ca tare scump este Raiul!
- PARINTELE SOFIAN ne scoate din placerile si grijile desarte cu un cuvant de foc smuls din focul “Rugului aprins” si cu o intrebare fundamentala: “SUNTEM CU ADEVARAT CONSTIENTI DE ZIUA JUDECATII?”
6 Commentarii la “Trezeste-ne, Doamne, trezeste-ne! VALOAREA TIMPULUI SI FOLOSUL AMINTIRII MORTII”