Predica PS BENEDICT BISTRITEANUL despre nevoia de a castiga ajutorul si PRIETENIA SFINTILOR si lectiile desprinse din VIATA SFANTULUI IOAN RUSUL, MARTURISITORUL: “Credinta ortodoxa este realitatea care nu se poate negocia niciodata. Si nu se sta la discutie in jurul ei” (VIDEO, TEXT)

Episcopul Benedict Bistrițeanul: Trei învățături din viața Sfântului Ioan Rusul

“Parintilor, fratilor si surorilor, Hristos a Inviat!

Se incheie astazi aceasta perioada binecuvantata de 40 zile cand am raspandit in lumea larga, in stanga si in dreapta vestea cea buna, nemaiauzita, ca Hristos a inviat si S-a facut incepatura celor adormiti. Este perioada cea mai luminoasa din an pentru ca nici o alta veste mai imbucuratoare n-a fost inainte si nici dupa, decat aceea ca Hristos a inviat si ne-a deschis noua cale la viata vesnica. Oricat de multe am face noi in aceasta lume, oricat de sus am ajunge in ierarhia sociala, pana la urma, cu mic-cu mare, ne confruntam cu aceeasi realitate, cu moartea. Si tocmai de aceea, vestea cea mai mare, lucrul de capatai si fundamentul credintei noastre este Invierea. Cine nu crede in Inviere nu stie sa traiasca, dar nu stie nici sa moara. Cine nu crede in Inviere nu se poate bucura de viata, nu poate nici sa inteleaga moartea si, pana la urma, nu poate sa inteleaga nimic din ce se intampla in aceasta lume pentru ca, pana la urma, totul in afara de credinta in Inviere se sfarseste cu moartea. De aceea, Hristos prin moartea si Invierea Sa ne-a aratat ca vocatia omului, identitatea omului, nu se poate intelege decat impreuna cu Invierea. De aceea, oricate suferinte am avea in aceasta lume, oricat de multe dureri si, pana la urma, chiar si stand fata in fata cu moartea, noi suntem optimisti. Pentru ca ne spune Sf Apostol Pavel ca noi sa nu ne intristam ca cei care nu au nadejde pentru ca de credem ca Iisus Hristos a murit si a inviat, tot asa credem ca pe cei adormiti ii va duce impreuna cu El. Este credinta puternica care face diferenta intre noi, cei care venim la biserica si cei care nu isi doresc acest lucru.

De altfel, intreaga istorie a Bisericii ni-i arata pe unii si pe altii care au fost puternici in aceasta credinta. Si astazi in mod special il praznuim pe unul dintre ei, pe Sfantul Ioan Rusul. In situatia dificila in care se afla, cu suferintele, cu umilintele pe care le primea, traia in fiecare clipa sentimentul mortii, dar nu s-a temut nici un moment, pentru ca identitatea pe care el si-o simtea era puternic impregnata de credinta in Inviere. Era educat, era crescut in buna credinta a parintilor sai rusi, in credinta ortodoxa si de aceea, orice napasta ar fi dat peste el, el intelegea ca viata lui nu se reduce doar la cativa ani pe aceasta lume pe acest pamant, ci va continua dincolo, in Imparatia lui Dumnezeu. Este resortul care l-a facut sa isi manifeste in continuare credinta. A fost luat prizonier in acel razboi cu turcii de la inceputul sec al XVIII-lea si a ajuns slujitor in Capadocia, in casa unui turc instarit. Conditiile de viata nu erau tocmai bune, incomparabile cu ceea ce noi traim astazi. Dar pe cat conditiile de viata erau mai dificile, pe atat credinta lui era mai mare.

Multi au fost oportunisti sau haideti sa zicem… vulnerabili, pentru ca nu este usor sa iti marturisesti credinta in vreme de prigoana si sa fii fata in fata cu moartea din pricina credintei. Multi au fost cei care au renuntat la credinta ortodoxa in favoarea legii islamice, din pricina dorintei de a avea o viata mai confortabila. El nu s-a aflat printre acestia, credinta pentru el nu era ceva de negociat.

Iubiti frati si surori, noi traim intr-o societate in care totul pare sa se negocieze pentru a ajunge la conditii de viata mai bune. Pana si ceea ce tine de neamul nostru, ca sa nu mai zis ca pana si ceea ce tine de credinta noastra se pune sub semnul intrebarii si, la o adica, foarte repede ne manifestam dubiul, ne retragem cand vine vorba de marturisire. El este numit in calendar Marturisitor. Nu a fost mucenic, nu a primit moarte de martir, dar a fost Marturisitor. Zic inca o data: pentru el credinta nu era ceva de negociat.

La noi, mereu si mereu se aude in discutiile noastre ca ‘tot un Dumnezeu e’. Ca esti ortodox, ca esti de alta credinta sau de alta religie ‘tot un Dumnezeu e‘. Dar, vorba parintelui Rafail Noica, ironic, bineinteles: or fi multi dumnezei in lumea aceasta, dar numai unul e “profesionist”. Ce inseamna acest lucru? Ca Biserica noastra Ortodoxa ni-L prezinta pe Dumnezeu asa cum este El – si avem sansa sa Il cunoastem noi, personal! De aceea, credinta ortodoxa nu este de negociat. Parintii nostri 2000 de ani si-au pastrat-o. Si nu in conditii tocmai usoare! Daca vorbim de lupta cu turcii, neamul nostru a avut de face cu asa ceva, dar nu s-a lasat. Credinta a fost nu ceva de negociat, ci ceva care le-a oferit statornicie si le-a oferit o identitate precisa. Erai român si ortodox, fara a-i denigra pe ceilalti. Dimpotriva, ortodoxul este cel care isi tine credinta lui si ii cheama pe toti ceilalti la bucuria lui. Credinta noastra este viata noastra. Nu este o chestiune de duminica, nu este o chestiune temporara, de anumite momente. Credinta se suprapune cu viata noastra, dupa cum traim, asa ne manifestam credinta si dupa cum credem, asa ne traim viata. Primul lucru pe care il retinem de la Sfantul Ioan Rusul este tocmai acesta: credinta puternica. Credinta este realitatea care nu se poate negocia niciodata. Si nu se sta la discutie in jurul ei.

Ce mai putem primi de la Sfantul Ioan Rusul, omul simplu inaintea lui Dumnezeu? Ni se spune in biografia lui ca isi petrecea noptile in rugaciune, in grajd, acolo unde avea salasul sau. […] Omul se apropie de Dumnezeu in masura in care se roaga. As zice ca omul este atata cat se roaga si cum se roaga. Legea rugaciunii, modul in care el se roaga il descopera pe om asa cum este el. Oamenii care se roaga mult si frumos sunt oameni buni, pentru ca nu se poate altminteri. Noi ne gasim timp prielnic pentru foarte multe lucruri si zicem ca suntem mereu in goana, nu avem timp suficient, dar, paradoxal, atunci cand ne plecam genunchii, cand ne rugam, timpul se dilata, avem mult mai mult timp si mult mai multe lucruri realizam decat atunci cand nu ne rugam. Toata ziua robotim in stanga si in dreapta si, cand ajungem la vremea rugaciunii, seara, suntem prea obositi si zicem ca nu mai putem sau, poate, facem doar o rugaciune scurta si ne punem la odihna. Dar daca, pe parcursul zilei, munca noastra am intrerupe-o cu timp de rugaciune cateva momente, cateva clipe, timpul nostru de munca ar fi mult mai lung si rezultatele noastre ar fi mult mai vizibile.

Iar cel de-al treilea lucru foarte important pe care ni-l ofera viata Sfantul Ioan Rusul este Liturghia. Ni se spune ca sambata, cand putea sa fuga din casa stapanului sau, mergea sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. E o durere a noastra acum, ca nu va putem impartasi asa cum ar trebui cu Sfintele Taine. Ni s-a luat aceasta posibilitate. Dar, asa cum am zis saptamani in urma, asa zic si acum: totul trebuie sa traim cu mare pocainta si cu mai putina judecata. Ca atunci cand am avut sansa sa ne impartasim si preotul ne chema “cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste”, cati ne-am apropiat? Nu ar trebui sa lipseasca un om care participa la Sfanta Liturghie de la Sfantul Potir. Asa ar trebui sa ne fie de dor de Domnul si sa Il primim cu toata ravna si cu pocainta si cu planset. In vreme de pace cred ca nu am facut tocmai acest lucru si acum Dumnezeu a ingaduit ca sa nu putem, macar ca ne dorim. Dar traim aceasta perioada cu pocainta si cu dor dupa Dumnezeu. Doamne, nu ne socoti noua pacatele noastre, ca nu suntem in stare sa le constientizam si le facem cu stiinta si cu nestiinta si continuam sa le facem!

Trei lucruri frati si surori le retinem din pilda Sfantului ocrotitor ce de-al doilea al Bisericii dumneavoastra. Credinta, care este viata noastra si daca cineva ne cere sa o negociem sa raspundem clar: poti sa imi iei orice altceva, dar credinta din suflet din inima si din manifestrile exterioare nu mi-o poti lua. Apoi rugaciunea cat mai intensa, cat mai frecventa, cat mai cuprinzatoare si participarea la Sfanta Liturghie si impartasirea cu Sfintele Taine.

E mare lucru cand ne adunam in jurul unui Sfant care este ocrotitor al unei Biserici sau al unei parohii, pentru ca Sfantul pe care noi l-am ales ca si ocrotitor se vede chemat, obligat inaintea lui Dumnezeu sa mijloceasca pentru noi. E foarte important sa ni-i facem pe sfinti prieteni, pentru ca, la fel ca si in viata zilnica, prietenul tine la tine, te iubeste, te pretuieste si mijloceste pentru tine. El are mai mare trecere inaintea lui Dumnezeu decat noi, pentru ca e dincolo si e aproape de Domnul.

Si imi place mereu in acest context sa fac amintire de o expresie a unui autor francez. Toata lumea stie povestirea Micului Print, de Antoine de Saint-Exupéry. El era tare singuratic in aceasta lume si isi dorea prieteni. Si se intalnea cu diverse categorii sociale si niciunul nu era disponibil sa intre in logica lui si sa se bucure de prietenia lui, pana cand se intalneste cu o vulpe. Si apoi concluzia pe care o trage din toate aceste intalniri si mai ales din ultima este ca pentru a-ti face prieten pe cineva trebuie sa il imblanzesti. Si noi, in lumea aceasta, cand ne dorim pe cineva prieten, cate giumbuslucuri nu facem in asa fel incat sa ni-l aducem aproape si sa avem indraznire fata de el. Ei, aplic si eu acest cuvant la Sfantul Ioan Rusul si la toti sfintii pe care dumneavastra ii aveti ca si protectori. “Imblanziti-i”, chemati-i in rugaciune si sa vedeti ce prieteni buni o sa aveti in ei! Si ei mijlocind si stand impreuna cu noi vin si ne mangaie si ne aduc in inima ceea ce noi avem nevoie. Si nu e putin lucru sa ai un prieten acolo sus inaintea lui Dumnezeu. Si mai fac un adaos, folosindu-ma de o exprimare usor vulgara, sa ma iertati pentru asta. Dar cand eram in facultate profesorul de dogmatica ne spunea asa: voi stiti ca si la Dumnezeu se merge “cu pile”? Si bineinteles ca toti eram foarte nedumeriti, e un cuvant vulgar care exprima, din pacate, o realitate trista in zilele noastre, nu? Dar si la Dumnezeu sa functioneze asa ceva? Si apoi, mai tarziu, ne-a si explicat ce inseamna acest lucru. Ca atunci cand ajungi la Dumnezeu, Dreptul Judecator ii va intreba pe cei care au fost in jurul nostru sau pe cei pe care i-am avut prieteni: ce stii tu despre el? Nu ca Dumnezeu nu ar sti, dar mantuirea nu e de unul singur. Ce stii despre cutare? A iubit el in lume, a facut el bine, l-ai avut prieten? Daca multi vor putea da marturie buna despre noi, atunci judecata lui Dumnezeu va fi mai usoara, va fi mai ingaduitoare. Facandu-i prieteni pe sfinti, ei sunt aceia care pun ‘pile’ bune pentru noi inaintea lui Dumnezeu, altfel decat punem noi, oamenii, dupa interese.

Legaturi: