PS BENEDICT BISTRITEANUL: “CREDINTA NOASTRA este viata noastra, de aceea NU SE NEGOCIAZA!”/ “Vrei sa te faci sanatos? VINO IN BISERICA! Nu fugi de Biserica! Biserica este aceasta SANSA A INTOARCERII – personala, dar si comunitara, ca neam”

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit sâmbătă, 9 mai 2020, la Mănăstirea Escu, județul Cluj, cu prilejul pomenirii aducerii moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari:

(FRAGMENT TRANSCRIS):

“Auzim la Sfanta Liturghie acest indemn, aceasta confirmare: Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului! In aceasta zi il praznuim pe Sfantul Ierarh Nicolae, ca unul dintre cei binecuvantati pentru ca a venit intru numele Domnului. El este ierarhul lui Hristos, el este reprezentantul lui Hristos, el este binecuvantatul lui Hristos, pentru ca toata viata sa nu a facut altceva decat sa-L slujeasca pe Acesta.

Si, in acest moment festiv, cand facem amintire de cea de-a doua sarbatoare din calendarul bisericesc in cinstea Sfantului Nicolae, legata de mutarea moastelor sale, gandul foarte scurt este de a pomeni trei dintre virtutile sale, sintetizate in troparul pe care l-am cantat de mai multe ori astazi, intr-un fel incercand o contextualizare la lumea de astazi. Il praznuim pe bunul Sf Ierarh Niccolae, asa cum toata lumea il stie, pe cel care este indreptator al credintei, chip blandetilor si invatator al infranarii.

Indreptator credintei, intr-o lume in care totul se pune sub semnul intrebarii. Totul se pune sub semul relativului, nimic nu mai este fix, nimic nu mai este constant, nimic nu pare sa fie adevarat din punct de vedere universal, ci fiecare poate sa creada, sa inteleaga si sa afirme ceea ce vrea.

Si totusi viata ne confirma – si pana la urma credinta si biserica noastra – ca exista anumite lucruri care sunt neschimbatoare si care dau stabilitate omului. Si unul dintre aceste lucruri si poate cel mai important este credinta. Ti-ai putea permite sa negociezi foarte multe lucruri in aceasta lume insa ceea ce tine de credinta este cu neputinta. Căci credinta noastra este viata noastra, credinta noastra ortodoxa este viata noastra, nu este doar un [apendice], nu este doar o imbracaminte de duminica si de sarbatoare, ci este insasi existenta noastra cotidiana, zilnica. Si felul in care credem determina pana la urma modul nostru de comportament in fiecare zi. Credinta noastra este viata noastra, de aceea nu se negociaza.

Si, in acest sens, Sfantul Nicolae este cel care ne indreapta inspre credinta ortodoxa, credinta pe care am primit-o de la Domnul Hristos prin Sfintii Sai Apostoli de acum 2000 de ani. El este bun si imbratiseaza intreaga lume, dar cand vine vorba de credinta este intransigent. Nu negociaza sub nici o forma.

[…]”

***

PS Benedict Bistrițeanul – Ce este Biserica? (Duminica a 4-a după Paști, a Slăbănogului) 10 mai 2020
 
Cuvânt de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în Duminica a 4-a după Paști (a Slăbănogului), în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca. 10 mai 2020:

Ce este Biserica, sau poate si mai bine zis, cine este Biserica?

“Evanghelistul Ioan ne descrie un anumit loc din Ierusalim a carui ramasita exista si in zilele noastre, o scaldatoare, asa numita ‘a oilor’, unde se intampla un lucru minunat, unii dintre cei care stateau pe marginea acestei scaldatori, daca erau foarte rapizi sa intre imediat dupa ce un inger al Domnului se cobora in acea scaldatoare, se faceau sanatosi. Ne descrie Evanghelistul Ioan un loc al tamaduirii, unde se aflau multi bolnavi dar unde trebuiau sa se afle si mai multi sanatosi care sa ii ajute pe acesti bolnavi. Acest loc al tamaduirii este expresia cea mai fidela a Bisericii. Biserica este darul lui Dumnezeu, este acel context minunat in care noi, cei bolnavi, venim sa ne vindecam. Biserica este formata din asistati si din cei care asista, iar rolurile dintre cele doua categorii se schimba. De aceea, pe langa cei bolnavi care sunt in Biserica, e nevoie si de cei care sa asiste, sa ajute, cei care, de altfel, lipseau din peisajul scaldatorii. Acest nenorocit al vietii, prin suferinta sa de 38 de ani, nu avea om, nu avea o persoana care sa-l asiste si sa-l arunce in scaldatoare la vreme si sa-si primeasca si el tamaduirea, mai ales ca timpul era atat de indelungat de cand suferea. Aceasta este Biserica, locul, casa, unde vin cei bolnavi si unde sunt asistati de cei sanatosi si ziceam, la randu-le, cei sanatosi isi vor schimba rolurile la un moment dat, iar cei bolnavi vor fi cei care vor asista.

TU OMULE, TU, NEAM, VREI REALMENTE SA TE FACI SANATOS?

In acest context al scaldatorii, al locului tamaduirii, vine Domnul Hristos, imprevizibil, fara sa Se anunte si Se infatiseaza acestui om, bolnav de 38 de ani. Si Evanghelistul Ioan insista pe acest detaliu si mai mult decat atat, insista punand o intrebare care pare sa fie cel putin nelalocul ei: Vrei sa te faci sanatos?

Era evident ca daca el se afla acolo de foarte multa vreme si suferea de atatia ani isi dorea sa se faca sanatos. Si totusi, intrebarea pe care o pune Hristos este una profetica si are caracter individual,dar si comunitar: Tu, crestinule, tu, omule, vrei realmente sa te faci sanatos? Tu, comunitate, tu, neam, vrei realmente sa te faci sanatos?

Pentru ca desi ne doare boala, suferinta, putem ajunge in starea in care sa ne obisnuim cu ea si sa ne fie sursa de victimizare. Si fiind sursa de victimizare sa ne dea un sens paradoxal in  viata. Nu este de la sine inteles atunci cand esti bolnav ca vrei realmente sa te faci sanatos, cu tot ceea ce presupune, nu doar cu ceea ce ti se pare tie. Cred ca in acest context, pornind de la acel eveniment, contextul nostru devine un loc de aplicare a acestei intrebari: Realmente, tu, crestinule, in aceste vremuri, vrei sa te faci sanatos? Neamule intreg, vrei sa te faci sanatos, sa te intorci la Hristos, sa te intorci la Evanghelie? Vrei tu sa traiesti Invierea? Vrei sa fii fiu al Luminii? Sau o spui cu jumatate de gura? Sau iti doresti de fapt o viata confortabila? Pentru ca cei care Ii urmeaza lui Hristos, dorind sa se faca sanatosi, nu au parte de o viata confortabila, ci e de vorba de o viata intr-o permanenta vigilenta, o permanenta lupta impotriva raului, fie el material sau spiritual.

Biserica, in acest sens, este o sansa. Ea pune aceasta intrebare si iti ofera si solutia: Vrei sa te faci sanatos? Vino in Biserica! Nu fugi de Biserica! Nimeni in aceasta lume nu iti va putea da sanatatea sufleteasca si trupeasca in acelasi timp, complet, altcineva decat Biserica.

IATA OMUL! SINGURUL APROAPE ADEVARAT, CARE NU TE PARASESTE NICIODATA

Ce este Biserica? Cine este Biserica? Iata Omul! Aceasta este Biserica. Pentru ca, in acest context, protagonistul Evangheliei noastre, acest suferind de 38 ani nu avea om si de aceea nu putea sa isi recapete sanatatea, nu avea om care sa il arunce in scaldatoare si dintr-o data vine Omul. Iata Omul!, asa zice Pilat despre Hristos, Ecce Homo! Vine Omul, vine Hristos, vine aproapele. Bolnavii aveau nevoie sa ii asiste cineva, aceasta este Biserica, asistenta bolnavilor! Si acum vine acest Om dumnezeiesc, Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos aratand pe de o parte necesitatea solidaritatii, necesitatea de a fi impreuna.

E trist sa stai ani indelungati si sa nu se gaseasca un om care sa te ajute. E deznadajduitor pe alocuri. Se vorbeste despre izolare, instrainare. Evanghelia de astazi ne vorbeste despre contrariul acestora, despre a fi aproape unii altora, celor in nevoie, nu de a fugi de frica unii de altii, ci de a ne ingriji unii pe altii, de a ne sluji unii pe altii, de a sta unii langa altii.

Hristos este singurul Aproape veritabil dintotdeauna din istorie, El nu ne va parasi niciodata. Noi, oamenii, ne parasim unii pe altii. Chiar si foarte apropiati fiind, la un moment dat pot veni momente in care sa ne parasim si sa ne tagaduim unii pe altii, sa ne lepadam unii de altii. Hristos este Cel Care nu ne paraseste niciodata. De aceea Biserica Lui nu va cadea niciodata, portile iadului nu o vor putea birui, pentru ca Hristos nu o paraseste niciodata.

Cine este Biserica? Hristos, Aproapele nostru. Hristos, Care vine sa ne imbratiseze. De aceea, Biserica nu va putea fi daramata de nimeni, nici de blasfemiatori, nici de detractori, nici de cei care se straduiesc constant sa faca acest lucru, pentru ca Hristos este Capul si El nu o va parasi niciodata.

Si avem aceasta dovada din Evanghelia de astazi. Toti avem nevoie de Hristos, constient sau intr-un mod inconstient, la un moment dat cel putin, daca acum ni se pare ca se poate viata fara El. El este Aproapele, El este Parintele nostru, el este Fratele nostru, El este Omul pentru oameni. Si zic: singurul Om adevarat si singurul Aproape adevarat, dintotdeauna.

Biserica este El, Care ne tamaduieste sau Care ne insoteste in suferinta noastra lunga, pentru ca nu tot timpul suferinta pe care o ingaduie Dumnezeu si trece foarte repede. Insa niciodata, chiar si in suferinta, nu ne lasa singuri si ne da sens la toata lupta pe care noi o avem de dus.

Vindecandu-se acest om, au fost unii care s-au scandalizat pentru ca nu a respectat, in intelegerea lor, legea veche, Sambata. Au gasit “vicii de procedura”, cum, de altfel, gasim si noi cand nu putem accepta binele savarsit de celalalt si nu de noi insine. Dar oricum, cei care au contestat aceasta minune nu sunt Biserica, cu siguranta. Biserica sunt cei care fac binele si care se bucura de binele savarsit chiar si de altii, si nu de ei insisi.

SANSA INTOARCERII, “RECONFIGURAREA TRASEULUI”

Si apoi vine un alt cuvant, foarte important, la fel de profetic si care reflecta cine este sau ce este Biserica. L-au hartuit acestia care nu au fost multumiti cu vindecarea lui si l-au intrebat cine este cel care l-a vindecat, dar el nu stia prea bine, pentru ca Iisus nu S-a prezentat, dar s-a intalnit mai apoi cu El si apoi L-a cunoscut. Dar i-a spus un lucru foarte important lui si ne spune si noua: Sa nu mai pacatuiesti ca sa nu iti fie tie si mai rau!

Este, ziceam, un cuvant profetic, pentru ca boala, raul din lume, este pricina pacatului nostru, individual sau colectiv. Dar oricum raul in lume este pricina pacatului. Si atunci, acest cuvant ne descopera vremurile noastre ca timpuri profetice, ca timp al Judecatii, in care noi suntem chemati sa nu mai pacatuim ca sa nu ne fie mai rau. Este momentul intoarcerii, este sansa intoarcerii si Biserica este aceasta sansa a intoarcerii, personala, dar si comunitara, ca neam.

E nevoie de pocainta personala, dar e nevoie si de pocainta intregului neam pentru pacatele noastre, pentru rautatile noastre stiute sau nestiute. Este momentul in care toti impreuna ne putem reconfigura traseul, ne putem reconfigura viata.

INVIAZA!

Si mai adaug doar atat,  un cuvat care pare sa fie si mai puternic, luat din Apostol. Sf Apostol Petru o tamaduieste pe Tavita, o inviaza. Si in relatare ni se spune asa: Tavita, tie iti zic, scoala-te! Dar verbul care este folosit acolo este “inviaza“, asemeni celui folosit in troparul Invierii sau in cantarile noastre. Astazi ne spune si noua Domnul Hristos la fiecare in parte si la toti impreuna la nivel de comunitate, de neam: Inviaza! Ridica-te, scoala-te!

E momentul sa traiesti Invierea, e momentul sa beneficiezi de aceasta minune pe care a facut-o Hristos in aceasta lume, pentru tine, pentru noi in mod special. Ne cheama si Duminica de astazi, in aceasta perioada de dupa Sfintele Pasti, sa traim la nivel personal Invierea, nu atat ca un eveniment, ca un praznic, fie el si romantic, si frumos, liturgic – de care din nefericire anul asta nu am putut beneficia cu totii – nu atat ca un eveniment in familie, placut, ci ne cheama sa asumam Invierea ca si eveniment personal, ca si chemare la o praznuire launtrica. Astazi cu totii suntem chemati la o vindecare launtrica, la o vindecare personala, la o vindecare a neamului intreg. Amin!”