“Voi sunteti martorii Mei” – CUVINTE VII de la PS BENEDICT BISTRITEANUL si PARINTELE CLAUDIU MELEAN la marele praznic al INALTARII DOMNULUI si al cinstirii EROILOR NEAMULUI: “Noi suntem crestini adevarati nu doar daca invatam sa traim, ci daca invatam sa si murim” (VIDEO, TEXT)

Cuvântul Pr. Claudiu Melean la Înălțarea Domnului susținut la Biserica Ortodoxă Sf. Alexandru (Cluj, 28 mai 2020):

(fragment):

“[…] El vrea să ne înalțe pe fiecare dintre noi la Ceruri. De aceea S-a dus înaintea noastră. Și nu doar atât. Vedeți că Domnul, prin trupul acesta înviat putea să Se deplaseze cu viteza gândului sau și mai repede. Ba era la Emaus cu Luca și Cleopa, ba cu Apostolii dincolo… Dar Domnul nu vrea doar atât. Domnul vrea să fie cu fiecare dintre noi în parte și de aceea Se duce la Ceruri. Zice ucenicilor: Nu vă necăjiți, nu vă întristați că eu mă duc. Pentru că dacă nu mă voi duce, Duhul Sfânt nu va veni.

[“Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi“ (Ioan 16, 6-7)]

Deci merge să deschidă Împărăția Cerurilor și Ușile Cerului pentru ca Duhul Sfânt să Se coboare din nou pe pământ. Și le zice și ucenicilor, și nouă: Nu vă voi lăsa orfani, iarăși voi veni la voi. Dar va veni în alt chip. În ce chip?

Ca să poată fi prezent nu doar în Bulevardul Muncii, nu doar în Cluj, nu doar în România, ci în toată lumea, să fie prezent în același timp, și la toți oamenii. Era nevoie de Pogorârea Duhului Sfânt care să-L facă pe Hristos prezent cu Trupul și Sângele Lui prin Sfânta Liturghie tuturor oamenilor. De aceea S-a înălțat Hristos la Ceruri. Nu ca să nu fie împreună cu noi, ci tocmai ca să fie cu fiecare dintre noi în parte. Pentru că Hristos Se coboară la fiecare Liturghie prin Duhul Sfânt și Se coboară în fiecare dintre noi atunci când ne împărtășim. Iată de ce S-a înălțat Hristos la ceruri. Pentru ca să ni Se poată dărui fiecăruia dintre noi în parte. Și nouă să ne fie frică tocmai de Taina aceasta?! Noi, să ne dăm înapoi tocmai de la unirea aceasta cu Dumnezeu?! De la unirea noastră cu Cerul?! De la viața noastră veșnică?!

Omul nu are altă soluție pentru veșnicie decât unirea cu Hristos. Doar uniți cu Hristos noi putem să rămânem împreună cu El veșnici, întru viața cea bucuroasă, plină de fericire. Hristos, când Se unește cu noi, face tot posibilul ca să ne ducă la Rai. E adevărat că și unirea aceasta este treptată.

Pentru prima dată este unirea minții noastre cu Hristos, unirea gândului nostru. Ce facem noi atunci când citim Scriptura? Ne înălțăm la Ceruri după Hristos. Ce facem atunci când ne rugăm? Ne înălțăm mintea noastră spre Dumnezeu și vorbim cu Dumnezeu din Ceruri. Ce facem atunci când postim? Ne ușuram trupurile acestea grele ca să se dezlipească, să se desprindă de pământ și să se mai înalțe, puțin, la Ceruri. E-adevărat că pentru noi e greu de înțeles cum se înalță sfinții la Ceruri prin post și rugăciune. Dar gândiți-vă, bunăoară, la Maria Egipteanca. Atunci când se ruga, dar și datorită postului, ea se ridica de la pământ. Cum credeți că Domnul Iisus Hristos S-a înălțat la Ceruri? Numai așa, ca o vedenie, ca o fantomă? Trupul Lui era ușurat și datorită postului și datorită unirii cu Cerul a întregii lui ființe omenești. Aceasta este nevoia noastră a fiecăruia în parte. Și la asta ne cheamă Hristos în această zi.

Desprindeți-vă de lumea aceasta, ușurați-vă de greutățile pământului, nu vă lăsați copleșiți de gunoaiele lumii care oricum vă vor duce la moarte. Încercați și mintea, și inima, și trupul, să le ridicați spre Ceruri. Că Domnul așa ne zice: Atunci când Mă voi înălța de pe pământ, pe mulți îi voi [a]trage la Mine. Domnul ne atrage de 2000 de ani. E ca un magnet care are o forță și o putere de atracție incredibilă. Din moment ce mai sunt oameni la Biserică, înseamnă că Hristos nu și-a pierdut puterea de atracție spre Cer. Dar acum depinde de noi: cu ce pol stăm fața de acest magnet? Că dacă-I întoarcem spatele, nu mai simțim puterea Lui de atracție spre noi. Numai dacă stăm cu fața spre Dumnezeu. Dar să stăm față în față cu Dumnezeu e greu. Atunci când stăm față în față cu El începem să ne vedem păcatele, slăbiciunile, și în felul acesta trebuie să ne smerim. Trebuie să ne plecăm, trebuie să ne omorâm mădularele noastre cele pământești.

Dacă Înălțarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri a fost mare bucurie pentru îngeri, haideți s-o facem să fie mare bucurie și pentru noi, pentru ca măcar cu mintea, măcar pentru câteva minute în fiecare zi și noi să ne înălțăm după El la Ceruri. Pentru că dacă de pe pământul acesta noi vom încerca să ne ridicăm spre cer, de bună seamă că atunci când vom trece  prin pragul morții, sufletul nostru nu se va mai teme, pentru că va ști că pleacă după Cel Care i-a deschis drumul Împărăției Cerurilor, după Hristos Cel înviat, Cel înălțat, Cel pogorât și-n mintea, și-n inima și-n sufletul meu. Amin! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!”

***

PS Benedict Bistrițeanul: „Hristos ne arată chipul omului deplin” | Predică la Înălțarea Domnului
 
Cuvânt de învățătură al Preasfințitului Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rostit în ziua Praznicului Înălțării Domnului, joi, 28 mai 2020, la Monumentul Eroilor de pe Vârful Grui, Munții Călimani:

“Preacuviosi si preacucernici parinti, iubiti frati si surori! Cred ca Dumnezeu ne mai ingaduie un pic si sa va si adresez un cuvant cu referire la ziua de astazi si la lucrarea pe care am incercat si noi sa o savarsim.

Este sarbatoarea Inaltarii Domnului, unul dintre praznicele mari care marcheaza trecerea Domnului Hristos prin viata pamanteasca. Trei ani de zile ucenicii L-au urmat in cea mai veritabila scoala. Vedeti, asa se intampla si cu noi, mergem la scoala si studiem diverse materii dar vorbim mereu despre scoala vietii. Scoala vietii pe care o facem stand langa cineva care este priceput, care poate sa ne ofere ceva. Trei ani de zile Apostolii au fost in jurul Domnului Hristos, L-au auzit, L-au vazut, au fost participanti directi la evenimentele pe care le-a savarsit Domnul Hristos: minunile, intalnirile, cuvantarile Sale. Si ca dupa orice perioada de scoala, este nevoie si de un examen. Acest examen venea la ei dupa trei ani de zile in care au beneficiat de prezenta Domnului Hristos. Si dupa ce Si-a implinit misiunea, au iesit impreuna in Muntele Maslinilor, foarte aproape de Ierusalim si acolo in vazul lor, dandu-le ultimele povete, S-a inaltat la Ceruri. Ce se intampla atunci? Isi implinea misiunea si ii arata omului care este vocatia lui. El a murit si a inviat ca sa treaca prin toate evenimentele grele prin care trecea omul, toate culminand cu aceasta veste buna a Invierii. Dar inaltandu-Se la Ceruri le-a aratat lor si ne-a aratat si noua ca, chiar si inviind in aceasta lume, omul nu este facut sa ramana vesnic pe pamant, ci omul este facut sa se inalte la Cer, omul este facut pentru Imparatia lui Dumnezeu. Pentru ca oricat am trai in aceasta lume, totusi este un timp al durerii si al suferintei. Si era nevoie sa ii arate omului ca suferinta nu este ultimul lucru din viata lor si ca moartea nu sfarseste toata existenta lor, ca moartea se continua cu Imparatia lui Dumnezeu.

El, Domnul Hristos, S-a inaltat la Ceruri, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, cu firea noastra. Cand noi vrem sa afla cine este omul, ne uitam la Domnul Hristos. El este Omul adevarat, El este Omul deplin, El este omul asa cum l-a gandit Dumnezeu in Rai. Numai ca pacatul l-a afectat foarte tare si i-a adus patimi, i-a adus dureri, i-a adus suferinte. Si, in cele din urma, Domnul a venit ca sa ne vindece de toate acestea si sa ne faca cale inspre Imparatia Lui. Oricat de fericiti ne-am dori sa fim in aceasta lume, identitatea noastra trece dincolo, trece in Imparatia lui Dumnezeu. De aceea crestinismul are o nota optimista, pentru ca nu il vede pe om doar in existenta sa efemera pe pamant, ci il vede in Imparatia lui Dumnezeu.

Si, pana la urma, noi suntem crestini adevarati nu doar daca invatam sa traim, ci daca invatam sa si murim, pentru ca stim ca moartea ne va duce la Dumnezeu. Este foarte important sa intelegem acest lucru, ca tot vorbeam de scoala. Ortodocsii nu invata doar sa traiasca, ci invata si sa moara, pentru ca inteleg ca moartea nu este ultimul lucru. Hristos, astazi, in vazul ucenicilor Sai si al celor care L-au insotit in Multele Maslinilor, le da ultimele sfaturi si ii incredinteaza ca El merge acolo in Imparatie ca sa le pregateasca loc acolo unde nu mai este nici durere nici suferinta si suspin, ci doar viata fara de sfarsit. Si le mai spune ceva: sa nu va necajiti ca nu va las singuri, ca Ma voi duce si va voi trimite Mangaietor, Duhul Adevarului, insa voi sa nu va departati de Ierusalim, [adica] sa nu va departati de Biserica.

Inainte sa Se inalte la Ceruri le da doua invataturi foarte importante pe care ni le ofera si noua astazi. Le zice asa: Voi sunteti martorii Mei. [cf. Isaia 43, 10,12]

“Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” (Fapte 1, 8)

Ce inseamna sa fii martor? Inseamna sa auzi, inseamna sa vezi, inseamna sa participi la evenimentele mantuitoare pe care le-a savarsit Domnul Hristos. Si noua ne spune astazi: voi sunteti martorii Mei. Ascultati cuvantul lui Dumnezeu! Il vedeti, Il gustati pe Hristos, va hraniti cu El si sunteti impreuna cu Mine, traiti potrivit Evangheliei! Acest lucru inseamna sa fii martor. Si, de aici incolo, sa fii si marturisitor al Evangheliei.

Si le mai spune: Sa nu va departati de Ierusalim pana ce nu va veti imbraca cu putere de Sus. Sa nu va departati de Biserica, ca in Biserica se afla mantuirea, in Biserica primim Duhul Sfant.

In zilele noastre se vede ca totul este pus sub semnul negocierii, sub semnul dubiului, ce o fi mai bun sau mai rau? Insa credinta noastra este viata noastra, credinta noastra nu poate fi negociata. Credinta noastra este Biserica Ortodoxa de 2000 ani, in care ne-am botezat, ne-am cununat, ne-am impartasit si ne vom si inmormanta, plecand in Imparatia lui Dumnezeu. Asadar, [sa fim] marturisitori ai Domnului Hristos prin viata noastra si aceasta marturisire se intampla in Biserica, noi suntem membre vii ale Bisericii. Si chiar daca am urcat in varful muntelui, am urcat in Grui, tot Biserica lui Hristos suntem, pentru ca Biserica nu este legata numai de un zid, ci este legata de adunarea dumneavoastra, a credinciosilor. Noi astazi am format impreuna Biserica lui Hristos si ne-am rugat impreuna ca un Trup al carui Cap este Hristos.

Si ne-am urcat aici nu ca sa ne facem un moft, ci ne-am urcat aici ca sa ii praznuim pe inaintasii nostri care au tinut la credinta lor. Credinta lor era viata lor, nu au negociat nimic din ceea ce tine de viata lor spirituala. Am venit sa ii pomenim pe cei multi soldati care si-au  gasit sfarsitul in aceasta lume si in acelasi timp si-au praznuit marea trecere in Imparatia lui Dumnezeu, deschizandu-se cerul atunci, la vremea in care ei si-au dat obstescul sfarsit.

Astazi Hristos deschide cerul urcandu-Se in inaltime si zice: Ridicati, boieri portile voastre si va ridicati portile cele vesnice ca va intra Imparatul Slavei. El, Hristos, Imparatul Slavei, intra si deschide Cerurile si pentru noi, asa cum le-a deschis atunci si pentru ei. Ei s-au facut una cu pamantul si noi, cei care traim in lume, bem apa care este purtatoare a vietii lor. Pentru ca padurile astea le mai avem aicea, pentru ca tara noastra mai este aicea unde este ea, se datoreaza acest lucru lor, care nu au precupetit sa isi dea viata pentru credinta si pentru neam. Cine nu poate sa isi dea viata in aceasta lume pentru ceva, este vrednic de plans. Cred ca oricare dintre parintii care sunt aici imi vor da dreptate ca, in orice moment, daca li s-ar cere sa isi dea viata pentru copii, si-ar da-o. Cine poate sa isi dea viata pentru ceva inseamna ca stie pentru ce traieste si stie ca are si motive sa moara, fara sa se intristeze, fara deznadejde.

Aici pe acest monument scria un cuvant tare frumos  din Evanghelia dupa Ioan, cap XV: Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Si nu exista lucru mai mare, mai de pretuit in aceasta lume decat sa fii capabil sa iti dai viata pentru prietenii tai. Ei si-au dat viata – pentru ca si viata si moartea insemna credinta, insemna neam, insemna glia romaneasca.

Si dumneavoastra, care ati venit astazi aici ati venit, sunt convins, purtati de aceste doua motive: pentru ca va iubiti credinta, pentru ca altminteri puteati sa stati foarte bine in satele sau in orasele de unde ati venit si sa praznuiti in biserici sau pe langa biserici. Si ati venit pentru ca va iubiti si ne iubim neamul si tara si ati avut atata rabdare. Va marturisesc ca mi s-a umplut inima de bucurie in aceste vremuri in care ne-a fost foarte greu, si noua preotilor, si dumneavoastra, pentru ca nu am putut sa ne intalnim cu dumneavoastra asa cum ar trebui, nu am putut sa ne rugam in bisericile noastre asa cum ar trebui si ne gandeam ca e tare greu. Dar ravna dumneavoastra se vede prin faptul ca ati urcat in numar atat de mare. Va marturisesc ca sunt impresionat de numarul mare, nu imi imaginam ca, in conditiile date, atat de multi o sa fiti impreuna cu noi astazi la rugaciune, la Sfanta Liturghie aici. Si ati rabdat si vremea grea, pentru ca a fost frig, a fost ploaie, dar ati stat ca si niste stalpi. Si cred ca, cel putin in aceste momente, am fost vrednici de inaintasii nostri care, in conditii poate mult mai grele au calatorit prin acesti munti ca sa isi apere credinta si neamul si la vreme si-au primit obstescul sfarsit si si-au dat sufletele in mainile lui Dumnezeu.

Astazi am venit asadar sa ii praznuim pe marii nostri oameni. E mare nevoie de modele pentru ca ni se ofera modele in zilele noastre nenumarate, dar nu vrednice de urmat. E mare nevoie sa privim la modelele adevarate si, cum se spune, atunci cand privesti la cineva si il admiri sfarsesti prin a-l imita. Nadajduim si noi sa fim capabili si de acum incolo, cel putin ca si astazi sau mai mult, sa fim continuatori fideli ai vrednicilor nostri inaintasi in marturisirea credintei si in iubirea neamului si a tarii noastre.

Il rugam pe Dumnezeu sa va binecuvanteze, sa va ocroteasca, sa va rasplateasca jertfa, sa va intareasca in tot lucrul bun!”

Legaturi: