Psihoza gripei noi si atacul la inima credintei noastre

4-10-2009 Sublinieri

The Sacred Mystery -small

In conditiile psihozei create de virusul H1N1, diverse autoritati politice nationale si transationale, printre care se pare ca si Organizatia Mondiala a Sanatatii, recomanda diverselor religii sa se abtina de la practicile religioase care ar putea contribui la transmiterea virusului in cauza. Printre altele, li se recomanda musulmanilor sa renunte anul acesta la pelerinajul de la Mecca, iar diversi episcopi catolici au recomandat credinciosilor sa-si ofere reciproc salutul pacii nu printr-o strangere de mana ci printr-o simpla plecare a capului. Ai nostri nu puteau sa se lase mai prejos si bineinteles, capul rautatilor trebuia sa fie tot un roman [de fapt, este francez, dar apartine de mitropolia romana, n.n.]. Un oarecare protopop roman din Franta (al carui nume ramane necunoscut), le-a recomandat fratilor lui intru slujire ca, date fiind conditiile actuale, sa-i impartaseasca pe credinciosi de asemenea maniera incat lingurita sa nu le atinga buzele (sa-si dea capul pe spate iar preotul sa dea drumul particelei din cele sfinte de la o oarecare distanta sigura), pentru ca nu cumva sa ia gripa porcina. Faptul a determinat o reactie prompta a binecunoscutului teolog si bioetician Jean Claude Larchet, care i-a inaintat o scrisoare (publica) de protest IPS Iosif, Mitropolitul roman al Europei Occidentale. Textul scrisorii poate fi citit aici“.

Datorita unei vrednice colaboratoare, careia ii exprimam si aici recunostinta, va putem oferi traducerea respectivului articol (Razboi intru Cuvant):

j77

Joi, 27 august 2009

Reacţii la împărtăşirea credincioşilor cu Sfintele Taine, în contextul epidemiei de gripă A (H1N1)

La 21 august, Protoiereul pentru Franţa al Mitropoliei Române [n.n.:este vorba, spre uluirea noastra, despre P. Marc-Antoine de Beauregard, despre care, pana acum, stiam numai lucruri bune, inclusiv in ceea ce priveste distantarea fata de ecumenism, nemaivorbind despre legatura sa de ucenicie cu parintele Dumitru Staniloae si de cartile publicate in romaneste] a adresat următorul mesaj clerului şi conducătorilor laici ai Mitropoliei:

„Dragi fraţi şi părinţii, Aţi auzit desigur de ameninţarea epidemiei de gripă A. Trebuie să luăm în serios sfaturile fraţilor noştri medici şi să facem faţă acestei eventualităţi, deoarece Hristos în Biserica sa urmăreşte binele tuturor, atât în biserică, cât şi în lume. Din acest moment, până ce vom primi alte instrucţiuni din partea episcopilor noştri, trebuie să ne obişnuim să dăm Sfânta Împărtăşanie cu şi mai mare atenţie ca până acum: putem evita contactul cu linguriţa (daca deschidem gura mare şi dăm capul puţin pe spate, preotul toarnă pur şi simplu cuminecătura, fără să atingă buzele). Preotul, ajutat de diacon, poate şterge linguriţa sistematic după fiecare persoană. Până la urmă este vorba de o chestiune de igienă personală”.

swineflupriest(Instanataneu cu “impartasirea” la catolici, in unele tari, dupa instalarea psihozei celei noi…)

Conţinutul acestui mesaj a provocat o mare tulburare în rândul clerului şi credincioşilor ortodocşi. Teologul Jean-Claude Larchet i-a adresat Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif o scrisoare pe care a făcut-o publică.

Am extras fragmentele cheie, reprezentative pentru importanţa argumentelor sale în contextul actual, şi în contextul mai larg al teologiei sacramentale, şi pentru că aceasta conţine o traducere a unei enciclice pe care mitropolitul grec Nicolae Hadzinikolaou a publicat-o recent pe această temă.

auteur553

„Inalt PreaSfinţia Voastră,

[…] Se pare că acest act, în exerciţiul funcţiilor sale, venit din partea unui preot căruia i-au fost încredinţate responsabilităţi asupra altor preoţi este suficient de grav pentru a justifica o intervenţie din partea dumneavoastră, nu numai în particular, ci şi public. Într-adevăr, mulţi credincioşi se pot tulbura de comentariile [protoiereului mitropoliei Sfinţiei Voastre], apropiindu-se de Sfânta Împărtăşanie cu îndoieli apărute în urma acestora, fapt care poate avea consecinţe grave pentru viaţa spirituală a credincioşilor dar şi pentru sănătatea lor. Într-adevăr, aşa cum citim în rugăciunile de înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine şi conform învăţăturii părinţilor noştri, dacă nu ne apropiem cu multă credinţă şi cu curăţenie sufletească, Împărtăşania ne va fi nu spre mântuire şi vindecare, ci „spre judecată, sau spre osândă” şi putem ‚ajunge neputincioşi cu sufletul şi cu trupul, împartăşindu-ne cu nevrednicie” (Rugăciunea întâi înainte de Împărtăşanie, a Sfântului Vasile cel Mare). Măsurile preconizate de [protoiereul mitropoliei] sunt departe de a proteja credincioşii de boli, ba chiar îi îmbolnăvesc din pricina lipsei de credinţă pe care o exprimă şi o inspiră!

Oare cum mai pot fi crezuţi preoţii care şterg Sfânta Linguriţa după fiecare împărtăşanie, atunci când spun rugăciunea de înainte: „Cred că acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi scump Sângele Tău”, sau: „dă să-mi fie şi mie acestea spre tămăduirea sufletului şi a trupului”?

Iar cei cu credinţa slabă şi care se îndoiesc pot să se lipsească de Sfânta Împărtăşanie. Dar cum să admitem că preoţii, al căror rol este de a întări credinţa credincioşilor şi de a ne fi exemplu, pot să semene asemenea îndoieli acolo unde altfel nu ar exista sau să întarească îndoielile acolo unde există deja?

Astfel de cuvinte şi atitudini atacă inima credinţei noastre, căci El, Cel care a învins moartea, Hristos Cel Atotputernic, Doctorul suprem al sufletelor şi trupurilor, care are puterea de a vindeca bolile sufletului, minţii şi trupului şi care face în fiecare zi o mulţime de minuni dăruind credincioşilor prea Sfântul Său Trup şi Sânge, este prezentat ca o posibilă sursă de boală şi este supus unor măsuri profilactice?

Din păcate, asemenea denigrări s-au răspândit deja în unele ţări. Ştim că preoţii din Patriarhia Antiohiei sunt învăţaţi să toarne de la distanţă Trupul lui Hristos în gura credincioşilor, astfel încât să nu rişte ca Sfânta Linguriţă să le atingă gura; mai ştim că în unele parohii din SUA, Sfânta Împărtăşanie se dă cu linguriţe de plastic de unică folosinţă (puteţi vedea chiar şi fotografii ale acestei practici pe internet). Oare o să ajungem într-o zi să punem vreun antiseptic sau antibiotic în Sfântul Potir?

Este important ca episcopii din Europa de Vest să ia măsurile necesare ca astfel de practici nelegiuite să nu pătrundă şi în continentul nostru.

Confruntat cu un astfel de risc (de blasfemie şi necinstire, nu de boală), Mitropolitul Nicolae Hadzinikolaou – care, în calitate de medic şi fost cercetător în biomedicină la Universitatea Harvard şi fost preşedinte al comisiei de Bioetică a Bisericii din Grecia şi al Centrului elen de Bioetică Medicală, nu poate fi acuzat de obscurantism – a publicat recent următoarea enciclică, care pune punctul pe „i” în această problemă”:

metropolitan_small

„Dragi fraţi,

În ultimul timp, odată cu apariţia epidemiei de gripă AH1N1, s-a pus în discuţie – cu rea-credinţă – posibilitatea de transmitere a bolilor prin Sfânta Împărtăşanie. Din nefericire, aceasta este o altă încercare de a ne denigra credinţa într-un moment în care nu ne-a mai rămas nici un sprijin, încercare însoţită deseori de un limbaj blasfemator, cu un ton ironic şi argumente răutăcioase.

Cu această ocazie, cred că ar fi oportun să ne aducem aminte de nişte adevăruri necesare pentru a ne proteja comoara credinţei din noi.

De două mii de ani încoace, Biserica noastră transmite harul tainelor sale într-un mod atât uman, cât şi binecuvântat, pentru „tămăduirea sufletului şi a trupului”. Ea nu a fost niciodată contestată de logica din zilele noastre a îndoielii dispreţuitoare, ci trăieşte zi de zi cu experienţa certitudinii unei mari minuni. Este posibil ca Sfânta Împărtăşanie să devină cauza bolii sau a celui mai mic rău? Este posibil ca Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului nostru să ne infecteze trupul şi sângele nostru? Este posibil că o experienţă de două mii de ani să fie învinsă de raţionalismul şi superficialitatea din vremurile noastre?

De secole întregi, creştinii, sănătoşi şi bolnavi, se împărtăşesc din acelaşi Sfânt Potir şi din aceeaşi Sfântă Linguriţă, pe care nu le spălăm şi nu le dezinfectăm niciodată, fără a păţi vreodată ceva rău. Preoţii din spitale împărtăşesc credincioşii, chiar şi pe cei cu boli contagioase, după care consumă restul sfintelor daruri şi nu li se întâmplă nimic. Sfânta Împărtăşanie este tot ce Biserica şi oamenii au mai sfânt, cel mai bun leac pentru trup şi suflet. Aceasta este învăţătura şi experienţa Bisericii noastre.

Câţi nu cred în miracolul Învierii Domnului, câţi ironizează naşterea Lui din Fecioară, câţi neagă mireasma răspândită de sfintele moaşte, câţi dispreţuiesc tot ce este sfânt şi sacru, câţi uneltesc împotriva Bisericii noastre, câţi urmăresc să stingă şi ultima urmă de credinţă din sufletele noastre, este normal să încerce să se folosească şi de această nouă gripă, legându-se de taina Sfintei Împărtăşanii.

Faptul că, din motive profilactice, anglicanii şi catolicii au hotărât să nu mai împărtăşească credincioşii din Anglia şi Noua Zeelandă, dacă se dovedeşte a fi adevărat – nu dă dovadă, după cum susţin unii, de prudenţă şi libertate, ci arată în cel mai bun mod distanţa enormă care separă Biserica noastră – euharistică, vie, care crede şi predică tainele – de alte grupuri religioase, care mărturisesc indirect lipsa harului şi a semnelor lui Dumnezeu in aşa-zisele lor taine şi lipsa lor de identitate bisericească. Viaţa fără împărtăşanie seamănă cu o boală gravă fără medicament.

Din păcate, marea problemă nu este virusul gripal, aşa cum susţine presa, şi nici virusul panicii mondiale – aşa cum susţin colegiile medicaleci virusul necinstirii şi necredinţei. Şi cel mai bun vaccin este participarea cât mai deasă la Taina Sfintei Împărtăşanii.

Răspunsul nostru la această provocare a vremurilor noastre este viaţa noastră. Bine ar fi ca duhovnicii noştri, fără discriminare, acolo unde nu există piedici duhovniceşti, să recomande credincioşilor să se împărtăşească mai des, în aceste grele vremuri, iar cei care au binecuvântarea duhovnicului să se împărtăşească, să se apropie mai des de paharul vieţii, întotdeauna cu frică de Dumnezeu, cu multă credinţă şi cu dragoste adevărată.

+ Nicolae, Mitropolitul de Mesogheios

27 iulie 2009

mitropolia-header-7


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Gripa porcina / Vaccinuri, Jean-Claude Larchet, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate