Scenarii catastrofice despre iesirea Greciei din EURO: ”STARE DE RAZBOI”, ”INCEPUT AL DEZASTRULUI”/ Merkel a ajuns la vorba lui Papandreou: vrea REFERENDUM

19-05-2012 17 minute Sublinieri

UPDATE

  • Capital: 

Falimentul Greciei nu înseamnă nimic altceva decât STARE DE RĂZBOI 

Armată pe străzi, bănci declarate în faliment și închiderea granițelor. Este părerea lui Aditya Chakrabortty, șeful departamentului de știri economice al publicației the Guardian. Opinia nu mai apare foarte departe de adevăr după ce neonaziștii au ajuns la putere în Grecia. Colapsul Greciei ar însemna ca armata să fie scoasă pe străzi pentru a menține ordinea, oamenii vor ieși cu banii din țară, iar granițele se vor închide, spune Aditya Chakrabortty. Pe scurt, dezastru economc, politic și social.

Ieşirea Greciei nu înseamnă sfârşitul, ci începutul dezastrului

O eventuală ieşire a Greciei din zona euro nu va fi “sfârşitul unei evoluţii negative”, ci “începutul unei evoluţii şi mai negative”, a estimat vineri preşedintele Parlamentului European, social-democratul german Martin Schulz, într-o declaraţie din Atena pentru postul de radio public din Germania.

“Mulţi consideră că ar fi sfârşitul unei evoluţii negative, în opinia mea ar fi începutul unei evoluţii şi mai negative”, a declarat oficialitatea europeană pentru Deutschlandfunk. “Nu am spus că această opinie nu există, dar o consider foarte riscantă”, a continuat preşedintele PE, citat de AFP.

În această eventualitate, “economia greacă se va prăbuşi în câteva zile”, iar europenii vor trebui să-i vină în ajutor cu alte “miliarde de euro”, a estimat Martin Schultz. Acesta a concluzionat: ‘Am impresia că nu s-a încercat totul’ pentru stabilizarea politică şi relansarea economică a ţării. (…)

Europa se pregăteşte de GREXIT: Merkel sugerează referendum, englezii vor să tipărească drahme

Prima confirmare a faptului că oficialii europeni iau în calcul cele mai negre scenarii referitoare la ieşirea Greciei din zona euro au ieşit la iveală, ieri, odată cu declaraţia comisarului european pentru comerţ, Karel de Gucht, potrivit căruia atât Comisia Europeană (CE), cât şi Banca Centrală Europeană (BCE) lucrează la astfel de scenarii.

“Acum un an şi jumătate, ar fi existat pericolul unui efect de domino. Astăzi însă există atât în cadrul BCE cât şi la CE servicii care lucrează la scenarii de urgenţă, în caz că Grecia nu va reuşi să rămână în zona euro”, a declarat comisarul european pentru Comerţ pentru ziarul belgian Der Standaard, preluat de Reuters.  Aceasta este prima declaraţie oficială din care reiese faptul că oficialii europeni iau în calcul ieşirea Greciei din zona euro. Fiind însă un punct foarte sensibil pentru pieţele financiare, vicepreşedintele Comisiei Europene, Olli Rehn, a contrazis declaraţiilor lui Karel de Gucht.

“Karel De Gucht este responsabil cu comerţul. Eu sunt responsabil pentru afaceri economice şi monetare şi în relăţiile cu Banca Centrala Europeană. Nu lucrăm la un scenariu privind ieşirea Greciei. Lucrăm pe bazele unui scenariu de menţinere a Greciei. Nu comentăm chestiuni speculative”, a spus Olli Rehn, într-o precizare transmisa de Comisia Europeană.

La scenarii privind ieşirea Greciei din zona euro au lucrat şi experţii germani încă din toamna anului trecut. Ministrul german de finanţe a declarat atunci că a cerut specialiştilor şi cadrul instituţiei pe care o conduce să pregătească scenariile referitoare la o posibilă revenire a Greciei la drahmă.

Merkel se răzgândeşte: grecii să decidă prin referendum

Nici cancelarul german, Angela Merkel, nu mai este o adeptă clară a rămânerii Greciei în zona euro. Acest lucru se poate observa din faptul că a sugerat vineri organizarea unui referendum pe tema rămânerii Greciei în zona euro în paralel cu alegerile legislative care vor avea loc în Grecia. Anunţul a fost făcut de premierul interimar al Greciei, Karolos Papoulias. (Papoulias e presedintele Greciei, premier interimar este Panayiotis Pikramenos – n.n.)  “Dna Merkel a vorbit despre ideea organizării unui referendum, în paralel cu alegerile, pentru a afla dacă cetăţenii eleni îşi mai doresc sau nu să rămână în zona euro”, conform unui comunicat al biroului premierului, citat de AFP.

Potrivit sursei citate, într-o discuţie cu preşedintele Greciei, Papoulias a precizat că “este clar că această problemă depăşeşte competenţele guvernului interimar”. Anterior, cancelarul german s-a opus cu fermitate perspectivei unui astfel de referendum, înaintată în octombrie de fostul premier de atunci, socialistul Georgios Papandreou, scrie Agerpres.

Ulterior, Papandreou a fost constrâns să demisioneze, după ce a fost părăsit de proprii săi deputaţi ostili măsurilor de austeritate impuse de Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Centrală Europeană. Pe de altă parte, ipoteza unei ieşiri a Greciei din uniunea monetară este vehiculată din ce în ce mai des după eşecul formaţiunilor politice de a forma un guvern în urma alegerilor legislative de la 6 mai, marcate de un vot cu iz de protest ce a favorizat partidele antiausteritate.
(…)

Englezii repornesc tiparniţele, dar nu pentru lire sterline

(…)

Nici englezii nu aşteaptă să fie luaţi prin suprindere de o posibilă  ieşire a Greciei din zona euro, denumită, de cei de la The Economist, GREXIT, astfel că au şi ieşit cu declaraţii. Potrivit Reuters, tipografia britanică de bancnote De La Rue, una din cele mai mari din lume, a pregătit planuri de urgenţă pentru tipărirea de drahme.

  • Hotnews:

Summit la Bruxelles: Prima infatisare intr-un divort istoric al UE: Se desparte Euro de Grecia? Liderii UE discuta cu scenariile plecarii Greciei din zona euro pe masa. Partajul pierderilor se anunta dramatic

Cei 27 de sefi de stat sau de guverne ai statelor UE se intalnesc miercuri, 23 mai, la Bruxelles in cadrul unei reuniuni “informale” care are pe agenda masurile de crestere economica in UE dar, potrivit mai multor surse, va avea pe masa si scenariile iesirii Greciei din zona euro dupa criza politica ce ameninta programul de austeritate si reformele angajate de Atena in schimbul ajutorului international.

UE nu doar ca nu avea incredere in politicienii greci, dar dupa 6 mai – momentul alegerilor din Grecia – isi pierde increderea si in poporul grec care a ales prin vot forte nationaliste anti-europene si anti-austeritate.

Ultimele mesaje ale Bruxelles-ului catre poporul grec: sunteti in fata unei decizii istorice

Cele mai recente discursuri ale liderilor UE catre Grecia au incercat sa transmita, cu ultimele puteri mobilizatoare, ca daca poporul grec va vota la fel sau mai rau peste o luna, la alegerile anticipate, in Grecia va incepe dezastrul.

Un mesaj a fost transmis de seful Executivului UE, Jose Barroso, inainte de placarea la Camp David (SUA) la summitul G8. “Grecia face parte din familia UE. Ne dorim ca ea sa ramana in familia noastra (…) dar de acum inainte e randul grecilor sa se decida”, a afirmat Barroso, care a precizat ca grecii sunt in fata unei decizii istorice legata de soarta lor alaturi de UE.

Neamtul de la PE: Dragi greci, daca renuntati acum, urmatoarea transa de salvare nu va fi platita

Al doilea a fost transmis de socialistul german Martin Schulz, presedintele Parlamentului European (PE), care a fost in acest weekend la Atena. “Am primit mesajul dumneavoastra clar si apasat: poporul grec sufera. Va inteleg disperarea. Va inteleg resemnarea. Va inteleg furia. Solidaritatea europeana cere sa stam unii alaturi de ceilalti”, a spus Schulz cu precizarea ca UE vrea ca Grecia sa ramâna in zona euro.

“Daca renuntati acum urmatoarea transa din pachetul de salvare nu va mai fi platita. Ce va insemna asta? Statul grec nu va mai avea bani sa plateasca salarii, pensii, ajutoarele de somaj sau sa poata sustina functionarea scolilor si a spitalelor“, a declarat seful PE. Schulz a mai precizat ca cei care spun ca Grecia nu trebuie sa respecte acordurile uita sa precizeze ca aceasta va avea drept consecinta plecarea  din zona euro.

Fost lider al socialistilor din PE, Schulz le-a spus mai grecilor ca electoratul sau din Aachen (Germania) il intreaba de ce sunt trimisi bani in Grecia in timp ce si nemtii isi pierd joburile, pensiile private sau nu-si mai pot plati ratele. “Tara mea, Germania a garantat cu 401 miliarde de euro pachetul salvare. 401 miliarde de euro! Este mai mult decit tot bugetul anual al Germaniei”, a spus Schulz.

SCENARIILE unui caz istoric pentru UE: primul exit din zona euro

Pe fondul prabusirii burselor au aparut primele semne ale panicii. Populatia elena a scos sume uriase din banci la inceputul acestei saptamini, avertisment transmis de seful Bancii Centrale a Greciei: sumele retrase sunt de 700 de milioane de euro. Estimarile aratau ca retragerile au putea totaliza 800 de milioane. Tendinte similare se regasesc si in alte tari din sudul Europei, primele care ar fi lovite in cazul iesirii Greciei din Euro. Turistii se feresc de Grecia, iar exportatorii au cer deja plati in avans.

SCENARIUL nr. 1: Grecia pleaca din Euro, dar ramine in UE? Tratatul UE trebuie amendat. “Sunt atât de multe lucruri pe care nu le stim. Daca Grecia pleaca din zona euro, va fi nevoita sa plece si din UE”, observa Domenico Lombardi, asociat la Brookings Institution de la Washington, specializat in economie globala, citat de Reuters. Tratatele UE ar putea fi interpretate sau amendate astfel incât Grecia sa poata ramâne in Uniune chiar daca iese din zona euro.

SCENARIUL nr. 2:  UE scoate Grecia din euro si ii taie accesul la operatiunile BCE: Este insa de asteptat ca Grecia sa nu decida unilateral iesirea din zona euro. Liderii politici anti-europeni de la Atena, contesta austeritatea, dar s-au declarat decisi sa mentina tara in zona euro. Teoretic, nu exista prevederi in tratatele UE pentru “expulzarea” unei tari din zona euro sau din Uniune. Analisti si surse oficiale sustin insa ca Grecia ar putea fi privata, de facto, de statutul de stat euro prin inchiderea accesului la operatiunile Bancii Centrale Europene.


SCENARIUL nr. 3:
Iesirea treptata a Greciei din zona euro, tranzactiile financiare raman in moneda unica. Asa cum se intâmpla cu statele UE non euro, in Grecia moneda unica europeana ar putea ramâne in circulatie pentru majoritatea tranzactiilor din economie. Pentru analistii consultati de Reuters aceasta varianta va fi dificila din perspectiva guvernului grec care nu ar mai putea controla sau influenta miscarea banilor in economie, iar utilizarea euro pentru salariilor si alte cheltuieli sociale nu va fi posibila. Economiile in euro aflate inca in bancile elene ar fi redenominate in noua moneda, puternic devalorizata, in timp ce bancnotele euro aflate deja in circulatie ar castiga semnificativ in valoare. Guvernul ar fi nevoit sa inchida granitele pentru a impiedica “traficul de euro” catre conturi bancare straine.

Iesirea Greciei din Euro, consecinte pentru sistemul financiar: Statul grec nu va mai putea plati pensii si salarii iar functionarea spitalelor si a scolilor va fi pusa in dificultate. Importurile necesare pentru energie si pentru alimente vor fi grav perturbate.

Noua drahma nu va putea fi pusa in circulatie rapid. “Bancile s-ar prabusi si ar trebui nationalizate. Nu vor mai putea fi facute plati decât in cupoane. Exista o singura presa in toata Grecia, la un muzeu din Atena, si nu mai functioneaza”, explica Marios Efthymiopoulos, profesor la Universitatea Johns Hopkins, citat de Reuters. Singurul avantaj pe termen scurt: noua moneda elena va fi puternic devalorizata la introducere, astfel ca economia tarii va câstiga un mare plus de competitivitate.

Iesirea Greciei din Euro, costuri internationale:
Pierderile iesirii Greciei din zona euro ar insemna, pentru Europa, sume mult mai mari decât pachetele de salvare puse la dispozitia Atenei pâna acum, noteaza analistii din presa internationala. Costurile direct vizate sunt cele ale partenerilor Atenei deoarece se presupune ca un eventual exit al Greciei va insemna inclusiv neplata datoriilor pe care statul elen le-a facut déjà, noteaza AFP care a publicat si primele estimari ale pierderilor .

Vor fi direct afectate si ar putea inregistra pierderi in lant:

– creditorii directi prin sumele din imprumuturile deja acordate Atenei, direct sau prin intermediul FMI;

– creditorii privati – urmare a detinerii de obligatiuni grecesti de bancile europene: 100 de miliarde de euro.

– pierderile pe care le-ar suferi BCE din obligatiunile grecesti pe care le are in portofoliu (intre 35 si 55 de miliarde de euro)

– Pierderile vor suferi si  bancile centrale in contul expunerii lor la Grecia
– Banca germana DekaBank poate ajunge la pierderi estimate la circa 350 de miliarde de euro, dintre care 86 de miliarde revin Germaniei, potrivit AFP

– Germania: 1.000 de miliarde de euro sunt calculele lui Hans-Werner Sinn, presedintele institutului german Ifo, in scenariul apocaliptic in care intreaga Zona Euro s-ar prabusi urmare a despartirii  Greciei de zona euro.

– Franta: 50 de miliarde de euro au fost estimarile fostul ministru francez al Economiei Francois Baroin

– Olanda: 20 de miliarde de euro au fost estimarile economistului ING Marteen Leen in cazul iesirii unui partener din zona euro (…)

Furie in Grecia, dupa sugestia cancelarului german Angela Merkel de organizare a unui referendum pentru mentinerea tarii in Zona Euro

Liderii principalelor partide politice si presa locala au denuntat sambata sugestia cancelarului german Angela Merkel de a organiza un referendum in Grecia referitor la mentinerea sau nu a tarii in Zona Euro, in paralel cu alegerile legislative din 17 iunie, relateaza AFP.

“Poporul grec nu are nevoie de un referendum pentru a-si dovedi alegerea in favoarea euro, pentru acest lucru a platit deja pretul facand sacrificii”, a reactionat Antonis Samaras, liderul partidului de dreapta Noua Democratie, care a castigat alegerile din 6 iunie, fara a reusi insa sa formeze o majoritate pentru asumarea guvernarii. Sugestia Angelei Merkel “mai ales intr-o perioada electorala este regretabila si nu poate fi acceptata“, a adaugat Samaras, intr-un comunicat.

“Doamna Merkel este obisnuita sa se adreseze liderilor politici din Grecia ca si cum ar fi vorba de o tara aflata sub protectorat”, a acuzat Alexis Tsipras, liderul miscarii de stanga extrema Syriza, care a creat surpriza la alegerile din 6 mai, ocupand locul doi. Acest partid este favorit la scrutinul din 17 iunie.

“Problema in Grecia nu este mentinerea sau nu in Zona Euro, ci iesirea definitiva din criza (…); organizarea unui referendum tine doar de competenta guvernului si a parlamentului grec si nu de Uniunea Europeana sau de guverne din alte tari membre”, a spus si Evangelos Venizelos, presedintele partidului socialist Pasok.

“Ultimatumul Merkel“, titra sambata cotidianul Ta Nea (pro-socialist) in timp ce Eleftheros Typos (dreapta) scria: “Bomba Merkel pentru un euro-referendum”. (…)

Angela Merkel a propus intr-adevar organizarea unui referendum privind mentinerea Greciei in Zona Euro. Oficialii europeni incep sa-si piarda rabdarea – Spiegel

Putem admite că excluderea Greciei din uniunea monetară este inevitabilă, dar măcar să fie cunoscute motivele reale ale unei astfel de decizii: dacă excluderea este iminentă, acest lucru nu se întâmplă pentru că salvarea Greciei ar costa prea mult, ci pentru că democraţia a intrat în conflict cu strategiile de stabilizare economică. În alegerile parlamentare din 6 mai, cei mai mulţi cetăţeni au respins medicamentul austerităţii pe care Grecia îl ia de doi ani, însă fără succes, ci declanşând o criză fatală democraţiei: o situaţie ce reaminteşte de Republica de la Weimar, comportând riscul unor lovituri de stat militare. Nevoiţi să meargă din nou la urne din cauza imposibilităţii de formare a unei coaliţii guvernamentale, alegătorii ar putea respinge în proporţii şi mai mari austeritatea, acordând voturi şi mai multe stângii radicale reprezentată de partidul Syriza, al lui Alexis Tsipras. Şi în acest caz, stereotipurile se impun: Syriza este o forţă malefică, opunându-se austerităţii şi Uniunii Europene, iar Alexis Tsipras este descris ca fiind autieuropean prin excelenţă.

Alexis Tsipras pledează pentru o altfel de Europa

Însă realitatea este foarte diferită. Alexis Tsipras nu doreşte ieşirea Greciei din zona euro şi nici din Uniunea Europeană. El pledează pentru o altfel de Europă, la fel ca noul preşedinte francez François Hollande. De fapt, aproximativ 80% din greci doresc rămânerea în zona euro, dar nu în aceste condiţii, cu politicieni autohtoni şi europeni care i-au sărăcit ignorând adevăratele cauze ale răului: corupţia partidelor dominante, statul şi administraţia publică aserviţi politicului, bogaţii privilegiaţi. Alexis Tsipras este răspunsul la aceste rele, dar nimeni nu îl vrea drept interlocutor. Nici măcar François Hollande nu a dorit să se întâlnească cu liderul Syriza, care venise la Paris imediat după alegeri. În plus, aţi auzit vreodată stânga europeană, care susţine că are în sânge principiul solidarităţii, să se solidarizeze cu fostul premier Giorgios Papandreou când acesta declara că doar prin europenizarea crizei elene ar fi fost găsită soluţia? Cine a luat în serios cuvintele pe care le-a adresat în decembrie ecologiştilor germani, după demisia primului-ministru grec? Ideea pe care a expus-o rămâne şi acum cea mai bună modalitate de ieşire din criză: “Austeritatea impusă statelor naţionale, politici de creştere economică la nivel european”.

Cuvintele lui Papandreou, ascultate doar de ecologiştii germani, nu au avut niciun ecou: aproape că a devenit o ruşine să asculţi un grec. Aproape că a devenit fără consecinţe dezinvoltura absurdă cu care este respinsă ţara în care a apărut democraţia şi modul nemilos în care sunt analizate formele degenerate ale democraţiei. Este vorba de actualele forme degenerate ale democraţiei: oligarhia, plutocraţia reprezentată de imperiul pieţelor financiare, libertatea care sfidează legile şi justiţia.

A fi grec, o nefericire

Dacă am avea puţină memorie, am înţelege mai bine spiritul grecilor. L-am înţelege pe scriitorul Nikos Dimou, care, în aforismele sale, vorbeşte de nefericirea de a fi grec: “Poporul grec simte greutatea teribilă a propriei eredităţi. A înţeles nivelul suprauman de perfecţiune al filosofiei antice. Această greutate ne zdrobeşte: cu cât suntem mai mândri de strămoşii noştri (fără a-i cunoaşte), cu atât suntem mai preocupaţi de noi înşine“. Cei care vorbesc de rădăcinile creştine ale Europei uită de rădăcinile elene şi de entuziasmul cu care Grecia, după dictatura coloneilor, în 1974, a fost primită în Europa ca stat crucial.

Ceea ce nu spun politicienii europeni este că “vânătoarea” declanşată împotriva Greciei nu va fi doar rezultatul falimentului grec. Va fi şi eşecul Europei, o poveste urâtă a nepuţinţei voluntare. Nu am ştiut să îmbinăm necesităţile economice cu principiile democratice. Nu am fost în stare, în pofida inteligenţei şi resurselor, să depăşim prima prăbuşire a vechilor state naţiuni. Europa nu a avut curajul solidariţăţii pe care l-a avut primul secretar american al Trezoreriei, Alexander Hamilton, după războiul american de independenţă, când a decretat că guvernul central preia datoriile statelor americane, creând o federaţie puternică. Grecia nu a fost considerată un caz european. Nu a fost observată legătura dintre criza economică, criza democratică, criza naţiunilor şi criza politică. A fost tolerat ani întregi un sistem grec corupt, iar acum Europa este uimită că poporul grec îi respinge pe cei responsabili de acest dezastru.

Va face rău această distanţă creată între Uniunea Europeană şi democraţie, între noi şi ei. Moartea grecilor va fi moartea noastră, dar este o moarte din care lipseşte spiritul “cunoaşte-te pe tine însuţi” pe care Atena l-a învăţat. Nu este moartea greacă pe care Aiax Telamonianul o invoca în Iliada: “O ceaţă neagră ne învăluie pe toţi, oameni şi cai. Eliberează-I pe fiii aheilor din acest întuneric, tată-Zeus, redă-le lumina ochilor, sau, dacă vrei să se stingă, măcar stinge-i în lumină“.

Nota noastra: Adevarul este ca te-ai fi asteptat ca criza greaca sa fie folosita de eurocrati tocmai pentru un scenariu prin care Uniunea Europeana sa devina Statele Unite ale Europei, insa nu varianta merkeliana, care nu e populara, ci cea “democratic”-stangista. Timpul nu e “pierdut”, insa pare ca, totusi, Uniunea Europeana se indreapta mai degraba spre destramare. Sau, poate, eurocratii asteapta ca evolutiile sa fie mult mai grave, astfel incat “poporul european” sa ceara singur “salvarea” unui stat federal?

(…)

Duşman declarat al politicilor de austeritate impuse ţării sale de Uniunea Europeană şi de Fondul Monetar Internaţional, liderul Syriza a afirmat că obiectivul formaţiunii sale nu este „de a şantaja sau de a teroriza”, ci de a-i „scutura” pe liderii europeni.

„Vrem să-i convingem că trebuie să-şi schimbe politicile în privinţa Greciei şi să-şi schimbe politicile în Europa”, a explicat Alexis Tsipras. „În caz contrar, Europa va ajunge într-o situaţie foarte riscantă”, a adăugat acesta. Politicianul în vârstă de numai 37 de ani este pe val în Grecia. Sondajele realizate după scrutinul legislativ organizat la 6 mai plasează formaţiunea pe care o conduce pe primul loc în intenţiile de vot.

Dacă la alegerile de la începutul lunii Syriza s-a clasat pe locul trei, cu aproximativ 17% din sufragii, la scrutinul programat la 17 iunie Coaliţia stângii radicale ar urma să obţină cu circa 10% mai mult. Liderul Syriza mizează în continuare pe sentimentele grecilor de revoltă faţă de sărăcia în care se zbat şi insistă să denunţe acordurile cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. (…)

Victoria Stoiciu în dialog cu  Leonidas Chrysanthopoulos

Victoria Stoiciu: Explicaţia cea mai frecventă pentru ascensiunea partidelor radicale în recentele alegeri din Grecia este aceea că poporul grec nu a mai putu suporta măsurile de austeritate. Cu toate astea, dacă mă gândesc la cazul românesc şi la recentele proteste de la începutul acestui an, observ că austeritatea, care a luat proporţii colosale şi în România, a fost doar un element din multe altele care au alimentat nemulţumirile protestatarilor. Foarte puternică, determinantă, aş zice, a fost intoleranţa faţă de corupţia generalizată şi, mai ales, faţă de felul în care întregul sistem politic şi social a funcţionat în ultimii 20 de ani. Este această situaţie aplicabilă şi în cazul Greciei: are radicalizarea populaţiei şi alte motive decât austeritatea? Putem oare să ne imaginăm că o ameliorare a situaţiei economice a Greciei ar stinge focul şi partidele politice mainstream ar reveni la scorurile electorale anteriore sau, o dată cutia Pandorei deschisă, radicalismul nu mai poate fi domolit?

Leonidas Chrysanthopoulos:Nu îmi place prea mult catalogarea tuturor partidelor greceşti (cu excepţia PASOK şi Noua Democraţie, în calitate de partide aşa zise mainstream) drept radicale. Multe dintre partidele care au participat la alegeri (cum ar fi Frontul Popular Unit –EPAM, The Independent Greek) nu sunt radicale –ele doar  au o altă opinie. Şi cred că acest lucru nu este doar legitim, ci  şi benefic – este bine ca partide cu idei noi, proaspete, să intre pe scena politică.

Mai departe, nu sesizez nici un fel de atitudine anti-sistem în rândul vastei majorităţi a votanţilor – din contra. Experienţa mea este aceea că aceşti votanţi încearcă să facă ce pot ei mai bine pentru a menţine sistemul pe care îl apreciază cel mai bine: democraţia şi dreptul de a-şi trăi vieţile în cultura şi în mediul pe care l-au creat şi construit după mulţi ani de luptă, în mod liber, independent şi auto-conştient. Acum, ei asistă la dezintegrarea şi dispariţia acestui sistem. E o tendinţă ce poate fi observată nu doar în statele sărace din Sud, ci peste tot în Europa şi în Uniunea Europeană.

Partidele consolidate şi sistemul politic din ultimii 50 de ani din Grecia ne-a ghidat de-a lungul secolului 20, bazându-se pe principiile şi ideile elaborate de economişti, politologi şi sociologi încă în secolul 19. Acum, ne aflăm  în secolul 21 şi, poate că e timpul să reînnoim gândirea şi sistemele noastre de idei – şi exact asta se întâmplă momentan cu toate aceste mişcări apărute pe internet, cu noile partide politice care pledează pentru bunăstarea fiinţei umane şi nu pentru protecţia exclusivistă a pieţelor prin care, în cele din urmă, nu se subînţelege altceva decât speculatorii financiari.

Personal, sper că noile partide vor juca un rol activ în restructurarea scenei economice şi politice, aşa încât  ideile noi să reprezinte un vector progresist, să ne  poarte înainte, nu înapoi, în politicile secolului trecut.

Victoria Stoiciu: Recent, au avut loc alegeri în Franţa şi acolo am avut o situaţie, întrucâtva, stranie: stânga radicală a fost votată de către electoratul tânăr, educat, care locuieşte preponderent în mediul urban, în timp ce dreapta a câştigat adepţi mai ales printre  “gulere albastre” şi şomerii din zonele dezindustrializate, o categorie de votanţi care, în mod tradiţional, are toate trăsăturile pentru a fi baza electorală a stângii. Care este situaţia în Grecia? Cine sunt votanţii partidelor radicale de stânga şi cei ai partidelor radicale de dreapta?

Leonidas Chrysanthopoulos:  Iarăşi, nu sunt satisfăcut cu utilizarea  adjectivului “radical”. Înainte ca aşa numitele partide mainstream să se decidă să devină partide de centru, clivajul stânga-dreapta era un standard şi era acceptat în societate, în media şi în rândul populaţiei, la fel ca libertatea de expresie sau gândire şi reprezenta o opţiune validă şi legitimă a votantului. Nu neg faptul că există elemente radicale în fiecare zonă a spectrului ideologic, dar aceste elemente nu reprezintă majoritatea în atitudinea şi în poziţiile noilor partide.

În Grecia,  nu ştiu să existe o distincţie economică sau demografică atât de clară în rândul votanţilor fiecărui partid. Toate partidele au avut o medie relativ egală de votanţi din toate grupurile de vârstă şi din toate clasele sociale. Semnificativ mi se pare însă faptul că votanţii Golden Dawn (care e pe bună dreptate numit un partid de dreapta radical) provin din rândurile tinerei generaţii, cu vârste cuprinse între 18-40 de ani. Asta arată clar că nu poţi văduvi  o întreagă generaţie de toate perspectivele economice şi sociale fără a avea o reacţie din partea lor.

Ce se întâmplă? Oamenii sunt pur şi simplu devastaţi să vadă cum “mainstream-ul” le ruinează vieţile. Ei văd că toate măsurile pe care acest mainstream le-a luat  şi pe care au fost nevoiţi să le îndure nu au funcţionat, din contra, s-au dovedit a fi contraproductive. Oamenii nu mai cred că soluţiile actuale  la criză vor duce la o perpetuare a sistemului pe care l-am avut până nu demult. Ceea ce caută ei acum sunt căi noi, inovative şi creative de  a construi viitorul.

Victoria Stoiciu: Alegerile prezidenţiale din Franţa au avut loc în aceeaşi zi cu alegerile parlamentare din ţara dumneavoastră. Personal, am avut impresia că alegerile din Grecia au fost oarecum umbrite de cele franceze, care au captat într-o măsură mult mai mare atenţia publicului şi a mass media. Totuşi, cred că impactul alegerilor din Grecia ar putea avea o magnitudine mai mare decât cel al alegerilor franceze, pentru că un guvern format din partidele radicale (ştiu că nu agreaţi termenul, dar nu am altul mai bun) în Grecia ar avea consecinţe imediate asupra zonei euro. Care va fi efectul asupra zonei euro, a monedei euro, asupra Uniunii Europene dacă Grecia va reuşi să aibă un asemenea guvern? Credeţi că acesta ar putea fi începutul sfârşitului monedei euro şi chiar a întregului construct European aşa cum l-am cunoscut până acum? Credeţi că are dreptate N. Roubini atunci când afirmă că situaţia în Europa seamănă cu un accident de tren filmat cu încetinitorul?

Leonidas Chrysanthopoulos:   Începutul sfârşitului a demarat acum ceva vreme. Rezultatul alegerilor din Grecia nu va schimba nimic în direcţia înspre care UE deja se îndreaptă. Pur şi simplu, va accelera procesul, atâta tot. Soarta unei organizaţii ca UE sau Uniunea Monetară depinde de propriile sale acţiuni şi decizii, e rezultatul guvernării şi a responsabilităţii pe care au arătat-o faţă de propriile state membre şi faţă de cetăţeni în trecut. Dacă o ţară mică, precum Grecia – un contribuitor modest  în termeni de PIB, economie şi producţie – are să fie, într-adevăr, principalul factor şi singurul instigator al dezintegrării zonei euro, atunci eu mă întreb în ce măsură ceva a fost fundamental greşit în  felul în care a fost proiectată UE de la bun început.  Însă da, aveţi dreptate, majoritatea grecilor care s-au pronunţat împotriva continuării politicilor de austeritate vor susţine şi ieşirea Greciei din zona euro şi putem vedea asta din declaraţiile nervoase ale aşa numiţilor lideri europeni.

Grecia va părăsi euro şi acest lucru va fi făcut gradual, într-o perioadă de 18 luni, prin negocieri cu UE. De asemenea, singura soluţie pentru UE şi pentru Uniunea Monetară este ştergerea integrală a datoriei greceşti. Doar atunci  zona euro va avea o şansă de supravieţuire care, concomitent, îi va permite Greciei să se relanseze economic şi să stea pe propriile picioare din nou. Cât de mare va fi impactul alegerilor din Franţa va deveni clar atunci când Germania şi Franţa se vor lămuri dacă pot să ajungă la o simbioză Merkhollande sau nu.

Victoria Stoiciu:  Haideţi să presupunem că Grecia va reuşi să aibă cât de curând un guvern de stânga şi, mai ales, un guvern care se va opune măsurilor de austeritate, FMI, UE, şamd. Cu toate astea, Grecia e doar un mic stat, parte a unei lumi globalizate şi hiper-conectate. Credeţi că un guvern de stânga, mai ales un guvern de stânga dintr-o ţară mică, alata la periferia sistemului (Wallerstein) are o şansă realistă de a schimba ceva în mod fundamental în această eră a globalizării şi a interdependenţei? Nu cumva “sistemul” , prin mecanismele sale – “pieţele”, agenţiile de rating –  va face uz de tot arsenalul lui pentru a sancţiona aspru Grecia, lucru care nu va face decât să înrăutăţească şi mai mult situaţia economică a ţării?

Leonidas Chrysanthopoulos: Cât de mult poate să se mai deterioreze situaţia într-o ţară în care clasa de mijloc deja a început să răscolească prin coşurile de gunoi căutând mâncare şi haine ? Aşadar, oricine va prelua puterea după aceste alegeri, va trebui să aibă de-a face cu o ţară aflata pe marginea prăpastiei. Ce alte sancţiuni ar putea să mai aplice agenţiile de rating în afară de a ne retrograda? Şi cum pot să ne retrogradeze mai mult decât suntem în prezent: adică la categoria junk? Apoi, cine sunt “pieţele”? Dacă stânga este cea care are să soluţioneze criza din Grecia – atunci ce ar putea pieţele să mai facă? Noile măsuri care nu vor funcţiona nu au cum să fie mai rele decât vechile măsuri care nu funcţionau. Nu uitaţi că obiectivul vechilor măsuri era să aducă raportul dintre  datoria externă şi Produsul Naţional Brut  la nivelul la care era în 2009, când a început criza – 120%. Cel puţin, ideile noi pot aduce cu sine concepte noi. Şi dacă aproape două treimi din populaţie au votat pentru aceste concepte noi şi vor să le acorde o şansă – să-i lăsăm să o facă!

Victoria Stoiciu: Ştiţi, uneori pasiunile şi antagonismele în interiorul aceleaşi familii ideologice – să spunem stânga, sunt mai puternice decât cele dintre grupările ideologice rivale. Unul dintre motive este, evident, lupta pentru acelaşi segment de electorat, dar cred că motivele pur ideologice, la fel ca şi motivele personale, în unele cazuri, constituie şi ele o explicaţie pentru această situaţie. De exemplu, Alexis Tsipras, liderul SYRIZA, partidul situat pe locul doi în urma alegerilor, a fost, în trecut, membru al Partidului Comuniştilor şi am auzit unii comentatori susţinând că Tsipras nu va putea, tocmai din acest motiv, să ajungă la o înţelege cu Partidul Comuniştilor pentru a forma un guvern. Care sunt şansele ca partidele de stânga să ajungă la o înţelegere şi să formeze un guvern de coaliţie?

Leonidas Chrysanthopoulos: Cred că într-o ţară care se află într-o asemenea situaţie economică precum e Grecia în acest moment, ideologiile sunt cel mai puţin importante – pentru oameni, cel puţin. Şi ele ar trebui să nu conteze nici pentru partide. Ceea ce contează în acest moment este faptul că ţara are nevoie să fie repusă pe picioare. Putem discuta ideologiile mai târziu. Dacă partidele de stânga vor reuşi sau nu să formeze un guvern ca urmare a acestor alegeri, e ceva care se va afla, cel mai probabil, în timp ce dvs. veţi publica acest interviu. Dar scorurile care să permită stângii să formeze un asemenea guvern de coaliţie nu există, întrucât Partidul Comuniştilor nu va colabora niciodată cu SYRIZA.

Victoria Stoiciu: De ce?

Leonidas Chrysanthopoulos:Mai demult, SYRIZA se chema SYNASPISMOS (Coaliţia Partidelor de Stânga) şi înainte de astea fusese  KKE Interior (Partidul Comunist al Greciei, Interior) – adică eurocomuniştii. Aşadar, Partidul Comunist Grec consideră că SYRIZA a trădat cauza, întrucât ei s-au rupt din interiorul KKE, aşa cum s-a întâmplat şi în alte state (http://en.wikipedia.org/wiki/Synaspism%C3%B3s=

Victoria Stoiciu: Cum explicaţi ascensiunea extremismului de dreapta? Dreapta radicală şi neo-nazistă a atins un scor surprinzător, aş spune. Şi cazul Greciei nu este unul izolat – extremismul de dreapta se află în ascensiune peste tot în Europa. Chiar dacă pot exista multe explicaţii, este, totuşi, bizar sau cel puţin  contra-intuitiv ca expansiunea dreptei să se producă într-o perioadă de recesiune economică, când oamenii au nevoie de mai multă protecţie socială,de  mai mult stat, etc. Cum explicaţi acest aparent paradox în cazul Greciei ?

Leonidas Chrysanthopoulos:  Uniunea Europeană, în calitatea sa de concept revoluţionar, aşa cum era atunci când a fost proiectată şi gândită la mijlocul secolului trecut, a încercat să găsească o bază comună pentru toţi europenii, pentru a-i reunifica sub o singură umbrelă. Ceea ce au ignorat, din punctul meu de vedere, a fost faptul că Europa nu este omogenă cultural. Sunt diferenţe semnificative între  scandinavii calmi şi italienii cu sânge fierbinte, între Laissez Faire-ul francezilor şi obedienţa românilor. Există şi diferenţe semnificative între stilurile de viaţă şi, nu în ultimă instanţă, între standardele de viaţă. A existat o tentativă de a crea un “Standard European” – uitându-se că “European” e un concept care nu a existat vreodată. În loc să folosească diferenţele culturale pentru a întări UE, UE a încercat să elimine aceste diferenţe  în favoarea unui construct artificial. Însă, oamenii nu pot să îndeplinească aşteptările acestei  “Artificiale Europene”. Şi  nu vor să se schimbe. Cultura, istoria, patriotismul care s-au dezvoltat de-a lungul a mii de ani le-a conferit un sentiment de securitate – aceea de a şti cine sunt. Privaţi de acest sentiment de securitate, ei încep să reacţioneze acum. Rezultatul este opoziţia şi rezistenţa. Dreapta radicală foloseşte aceste tendinţe şi se focalizează exact pe această prăpastie.

Mai multă educaţie nu a adus ceea ce se aştepta. Actualmente, în şcoli se învaţă cum să se maximizeze profitul şi cum să ajungi câştigător. Etica, valorile, au dispărut cu totul din şcoli. Acest lucru este întărit de către slăbirea structurilor familiale, în care copii sunt ţinuţi departe de casă şi de familie, în care bătrânii nu mai fac, practic, parte din viaţa de familie şi nu mai sunt respectaţi. Acest lucru privează copiii de sentimentul de securitate, de familie şi prietenie, legături care sunt atât de necesare pentru ca ei să poată să devină membri ai societăţii. Fără să ştie, ei sunt atraşi de organizaţii, cluburi şi asociaţii care oferă exact ceea ce le lipseşte în viaţa cotidiană : prietenie, camaraderie, recunoaştere, muncă pentru scopuri comune. Şi aici, dreapta radicală a învăţat să folosească aceste pârghii şi să le folosească în interes propriu. (…)


Categorii

CRIZA GRECIEI, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

8 Commentarii la “Scenarii catastrofice despre iesirea Greciei din EURO: ”STARE DE RAZBOI”, ”INCEPUT AL DEZASTRULUI”/ Merkel a ajuns la vorba lui Papandreou: vrea REFERENDUM

  1. In toate astea grecii nu simt ca au nici o raspundere ?
    E mai usor sa arati cu degetul doar spre conducatori si spre straini ?
    Nu ne invata Ortodoxia sa privim in primul rand la noi insine/ la greselile noastre ?
    Grecia starneste multe interese, din multe parti, inclusiv state mari…
    Multi isi doresc sa aiba influenta in zona asta. Si folosesc orice mijloace. In special massmedia, internetul, vectorii de influenta, partide, ONG.

  2. Când somnul naţiunii naşte monştri
    “L’Express” despre secretele partidului neonazist grec “Zori aurii”
    http://www.cotidianul.ro/lexpress-despre-secretele-partidului-neonazist-grec-zori-aurii-183059/

  3. Hollande va face propuneri privind obligaţiunile comune în zona euro, la summit-ul UE de miercuri

    “Voi prezenta toate propunerile de creştere la întâlnirea informală din 23 mai. În cadrul acestui pachet se vor regăsi şi eurobondurile, şi nu voi fi singurul care le va susţine. Am primit confirmări la summit-ul G8”, a declarat Hollande la sfârşitul întâlnirii liderilor G8 de la Camp David.

    Ambele idei au fost contestate ferm de Germania în ultimii ani, însă cancelarul Angela Merkel nu a exclus eurobondurile ca perspectivă pe termen lung pentru UE, odată cu progresul spre o uniune fiscală şi politică mai strânsă.

    Obligaţiunile comune la nivelul zonei euro sau al UE ar fi emise de o instituţie centrală a Uniunii şi garantate de către guvernele statelor membre. De departe cea mai mare economie europeană, Germania ar asigura cea mai mare parte din aceste garanţii.

    http://www.mediafax.ro/economic/hollande-va-face-propuneri-privind-obligatiunile-comune-in-zona-euro-la-summit-ul-ue-de-miercuri-9652753

  4. ada,
    cred ca ceea ce spuneti este perfect valabil si pentru noi romanii.
    Bineinteles ca si popoarele sunt de vina daca Dumnezeu a ingaduit conducatori nevrednici si conspiratii straine. Tocmai recitesc “Intoarcerea la Hristos” a lui Ioan Ianolide si imi dau seama cat de greu este sa iti asumi responsabilitatea. Cati putem fi ca Valeriu Gafencu?

  5. Văd că toţi intraţi ca la un semn în tot felul de scenarii apocaliptice, drame etc. Ce atâta complicaţii fraţilor?? Dumnezeu îngăduie câte un pic de zbucium pentru păcatele noastre (e valabil şi pentru greci). Dar cu cât va ieşi Grecia mai repede din organizaţia asta iudeo-nazistă, cu atât mai bine.Dacă nu o va scoate Dunezeu în curând, că o iubeşte, ca şi pe poporul român. Aşa ar trebui să procedăm şi noi, să ieşim din tăvălugul iudeo-nazist, dar până ce nu îngăduie Dumnezeu un pic de necaz şi poporului român şi aceluia ce îl conduce, ăla ce a pactizat cu diavolul, mă tem că nu ne vom trezi. Minunate sunt căile Domnului, că le îngăduie celor ce fac lucrarea satanică să se umple de osândă, să se adune toţi la un loc spre o distrugere finală a lor, iar popoarelor le trimite ispite spre pocăinţă, smerire şi trezire spirituală. Câte s-au scris, toate se vor întâmpla, dar vai de cel/cei prin care vin ispitele şi smintelile. Mă distrează într-un fel neliniştea unora pentru scenariile astea apocaliptice. Nu-i nici o criză încă fraţilor,şi mai e mult până la sfârşitul veacurilor, baiul e că suntem noi cu burta moale şi adormiţi la minte. Ce-i mai rău de acum încolo va veni. Treaba e că tare greu ne smerim şi ne pocăim, şi de aia se întâmplă ce se întâmplă. ASTA e ortodoxia, fraţilor: închinare în duh şi adevăr, smerenie, dobândirea Duhului Sfânt şi îndumnezeirea omului. ĂSTA e scopul creştinului autentic. Restul nu îşi au nici un rist şi ne depărtează de Dumnezeu. Doamne ajută!

  6. Pingback: Cetatenii din zona euro vor pastrarea monedei unice. GRECII AU PROCENTAJUL CEL MAI RIDICAT DE SUSTINATORI AI EURO… - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: Comisia Europeana propune UNIUNE BANCARA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: CONSPIRATIA EURO, cea mai ampla din istorie? Cum au ajuns STATELE UNITE ALE EUROPEI "SINGURA ALTERNATIVA" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare