RAZBOIUL CELOR DOUA FRANTE. Adunarea Nationala a parcurs ultima etapa a LEGALIZARII MARIAJELOR SI ADOPTIILOR GAY/ Ambasadorul Frantei in Romania: NU SUNTEM UN MODEL PENTRU CASATORIILE HOMOSEXUALE

23-04-2013 5 minute Sublinieri

manif

În Franţa este votat marţi în Parlament proiectul de lege destinat să autorizeze “căsătoria pentru toţi” sau mai precis, căsătoria între persoane de acelaşi sex. Ambianţa nu este însă deloc calmă, pentru că Franţa apare divizată în privinţa acestui subiect.

La Paris, precum şi în mai multe oraşe din provincie rămân mobilizaţi atât cei care sunt favorabi legii, cât şi cei care sunt împotrivă. Să încercăm să înţelegem de ce acest subiect a provocat în Franţa dezlănţuiri de pasiuni şi controverse mult mai mari decât în alte ţări.

Prin acest vot, pe care Agenţia France Presse îl califică drept “istoric”, Franţa devine a noua ţară din Europa care adoptă “mariajul gay” şi a 14-a din lume. Opoziţia anunţă însă că va rămâne mobilizată împotriva acestei legi şi că o va anula în cazul în care va reveni la putere. Între timp, Uniunea pentru o Mişcare Populară a şi pregătit un recurs pe lângă Consiliul Constituţional, în speranţa că această instanţă va invalida legea.

Atmosfera în acest context rămâne crispată, iar preşedintele François Hollande, care a promis această măsură la ora campaniei electorale, este departe de a-şi vedea cota de popularitate în creştere. Pentru multă lume, mai ales în străinătate, apare oarecum greu de înţeles faptul că această lege a întâmpinat atâtea rezerve în ţara prin excelenţă a drepturilor omului. Franţa ne-a obişnuit cu o anumită imagine a curajului civic şi social, ea este ţara în care au proliferat mişcările de avangardă şi ideile cele mai îndrăzneţe în materie de toleranţă şi egalitate. De unde vine deci această crispare legată de modificarea conţinutului pe care l-a avut până acum conceptul de “căsătorie”?

Trebuie spus de la bun început că pasiunile în jurul acestei legi au fost cu siguranţă exacerbate, din cauza crizei economice care a provocat multe frustrări în Franţa. Pe acest fond, această reformă a fost instrumentalizată politic cu o virulenţă care i-a luat oarecum pe nepregătite pe socialişti. Într-un moment când dreapta se află într-o perioadă de tranziţie, fără un şef “natural” incontestabil, diverse de grupuri au profitat de situaţie pentru a-şi manifesta zgomotos identitatea, protestând împotriva acestei legi.

Cine sunt adepţii lui “NU”?

Trebuie reţinut totuşi şi un alt aspect, majoritatea celor care au ieşit în stradă pentru a spune NU “mariajului gay” nu sunt nici homofobi, nici simpatizanţi ai extremei drepte şi nici anti-socialişti viscerali. Sunt pur şi simplu oameni, cetăţeni, care nu înţeleg de ce, după câteva mii de ani de când există conceptul de “căsătorie” şi care implică unirea a două fiinţe de sex opus, el trebuie acum “extins” la persoane de acelaşi sex. Într-o ţară ca Franţa, care în Evul Mediu era numită “fiica cea mare a bisericii catolice”, mai există şi o puternică opoziţie din partea zonei clericale faţă de această reformă.

Pentru a fi însă şi mai precişi, francezii nu sunt şocaţi atât de faptul că două persoane de acelaşi sex s-ar putea prezenta în faţa unui primar pentru a se căsători, cât de faptul că legea permite adoptarea copiilor de către cupluri de homosexuali. Or, când vine vorba de copii, avem în faţă două viziuni despre familie care se înfruntă. Cu atât mai mult cu cât iniţial Guvernul dorea să legifereze şi în privinţa procreerii medicale asistate. Citez din cotidianul Le Monde: “Pentru o bună parte a populaţiei este dificil de conceput că un copil ar putea avea două mame sau doi taţi”. Iată, pe scurt, de unde vine virulenţa cu care această lege a fost combătută. Cotidianul Le Monde subliniază însă că ziua de 23 aprilie 2013 are o semnificaţie comparabilă, din punct de vedere istoric, cu ziua de 4 august 1984, când a fost definitiv suprimat “delictul de homosexualitate”.

Pe data de 23 aprilie, Franţa a devenit al nouălea stat european care a extins căsătoria şi adopţia asupra cuplurilor de homosexuali. Dar, contrar situaţiei din alte ţări, această măsură luată în numele egalităţii a provocat ostilitatea înverşunată, ba chiar violentă a unei părţi a opiniei publice. O moştenire a legăturii francezilor cu religia.

Michaela Wiegel

De fapt, a vrut să-i împace pe francezi unii cu alţii: cel puţin aşa a promis François Hollande în campania electorală. În realitate, încă din primul an de mandat, el şi-a învrăjbit şi întărâtat din nou concetăţenii prin proiectul de lege “căsătorie pentru toţi” – situaţie pe care istoricul Emile Poulat a denumit-o “războiul celor două Franţe”.

Conflictul dintre cei care justifică “laicitatea” în numele “progresului” şi al“modernităţii” şi ceilalţi, care nu văd în ea decât un atac asupra ordinii sociale organice, date de la Dumnezeu, a început să mocnească din momentul în care Franţa, “cea mai bătrână fiică a Bisericii”, a separat Biserica mai întâi de şcoală (1882), apoi de stat (1905).

Deşi cele “două Franţe” au trecut prin multiple transformări, conflictul care scindează societatea e oricând gata să izbucnească – aşa cum s-a întâmplat recent, cu ocazia proiectului de lege privind căsătoria între persoane de acelaşi sex. […]

O rezistenţă acerbă

De când guvernul de stânga sub conducerea premierului Jean-Marc Ayrault a prezentat proiectul de lege menit să confere cuplurilor de homosexuali dreptul de a se căsători şi de a adopta copii, liniştea naţiunii a fost din nou tulburată. […] Apărătorii familiei tradiţionale au strâns rândurile nu numai la Paris, ci în toată ţara. “Un tată şi o mamă: nu există nimic mai bun pentru un copil”, se poate citi pe pancartele lor.

La această mişcare de protest s-au raliat şi cetăţeni care nu merg la biserică. Dar Biserica Catolică şi vasta ei reţea ramificată în şcoli, comunităţi şi asociaţii au susţinut activ protestele. De asemenea, cei mai înalţi reprezentanţi ai islamului şi ai iudaismului din Franţa s-au declarat în unanimitate contra căsătoriilor între homosexuali. Rezistenţa la acest proiect de lege a atras, în plus, o generaţie de tineri francezi care nu s-au remarcat până acum prin angajare politică sau religioasă.

Pe opozanţi îi uneşte îngrijorarea că, relativizând căsătoria tradiţională şi familia, stânga laică abandonează un principiu al societăţii creştine occidentale. Aceste temeri şi-au găsit confirmarea atunci când ministrul justiţiei, Christiane Taubira, a promis o “nouă civilizaţie”, care va începe odată cu proiectul “căsătorie pentru toţi”.

Cheia în istorie

Putem înţelege mai bine intensitatea şi vehemenţa controversei din jurul căsătoriei între homosexuali dacă ne întoarcem în trecut, la începuturile laicităţii. În nici o altă ţară europeană religia nu a fost izgonită mai radical din viaţa socială decât în Franţa sfârşitului de secol al XIX-lea.

Totuşi, după ce “descreştinarea” şi-a atins crudul apogeu în 1793, o restaurare a catolicismului după Revoluţie părea, iniţial, a fi consecinţa logică. “Părinţii laicităţii”, Jules Ferry şi Léon Gambetta, se considerau iliminişti. Înfrângerea suferită de Franţa în Războiul Franco-Prusac (1870–1871) le-a întărit convingerea că generaţiile viitoare trebuiau educate în spirit secular. […] În martie 1882 a fost adoptată o lege prin care catehismul, istoria biblică şi orice referire la alte religii erau scoase din manuale. De atunci, religia nu mai este predată în şcolile franceze de stat.

Rugăciunile publice au fost interzise. […] De asemenea, a fost interzisă şi folosirea simbolurilor creştine în clădirile publice, cum ar fi şcolile, spitalele şi tribunalele. În 1884 s-a (re)introdus dreptul la divorţ. […] Dar aceste transformări au repugnat unei anumite părţi a Franţei. Deşi învăţământul de stat a devenit obligatoriu în 1882, mulţi francezi, mai ales în zonele rurale, au refuzat să-şi trimită copiii la “şcoala fără Dumnezeu”.

Un sentiment cu rădăcini adânci

În prima jumătate a anului 1906, în Franţa au avut loc confruntări violente, după ce laicizarea instituţiilor a fost accelerată şi mai mult. În 1904, congregaţiilor li se luase dreptul de a preda, ceea ce i-a determinat pe mii de călugări să ia calea exilului. Guvernul a reziliat unilateral concordatul.

În sfârşit, în decembrie 1905 a fost promulgată legea care separa Bisericile de stat. De atunci, statul nu mai susţine financiar comunităţile religioase şi nici nu mai încasează impozite de la Biserică. Excepţie fac, până astăzi, cele trei departamente care, în 1905, aparţineau Germaniei sub denumirea de Alsacia-Lorena şi care se află în continuare sub incidenţa concordatului.

Secularizarea avansată, ca şi declinul anticlericalismului i-au ajutat pe catolici să cadă la învoială cu “laicitatea”. Atacul statului asupra căsătoriei a trezit însă un sentiment cu adânci rădăcini istorice: sentimentul vulnerabilităţii tuturor instituţiilor care poartă o amprentă creştină.

În acest context, pare o ironie tacită faptul că tinerele care au demonstrat împotriva “căsătoriei pentru toţi” şi-au pus pe cap bonete roşii iacobine. Aceste bonete au fost cândva simbolul libertăţii revoluţionarilor, adică al acelei Franţe care a apărat drepturile omului, progresul şi separarea statului de Biserică împotriva restaurării şi a clericalismului.

Philippe Gustin, ambasadorul Franței în România, a afirmat în timpul unei conferințe de presă că Franța nu trebuie privită neapărat ca model în cazul regionalizării sau cel al căsătoriilor între persoane de același sex, relatează Mediafax. Ambasadorul a declarat că în discuțiile cu oficialitățile locale a fost abordat și subiectul regionalizării și a precizat că țara sa nu are un model pe care să îl propună, însă poate oferi o expertiză.

Am abordat și subiectul regionalizării. Îm această dezbatere extrem de importantă și sensibilă pentru România astăzi, Franța este, ca de obicei, alături de România. Nu avem un model pe care să îl propunem, avem doar o expretiză pe care o putem împărtăși cu rpietenii noștri români”, a precizat Gustin.

Cât despre căsătoriile între persoane de același sex care sunt în curs de legalizare în Franța, Gustin a spus că Parlamentul unui stat are capabilitatea de a decide dacă țara este sau nu pregătită pentru o asemenea dezbatere.

În Franța este un process care a început în urmă cu mușți ani și care a parcurs etape întinse pe mai mulți ani. Dacă urmăriți actualitatea franceză de azi, puteţi vedea că nici această etapă de azi nu este lipsită de dificultăţi. Sunt evoluţii profunde, structurale, care vin să răspundă unor evoluţii din cadrul societăţii şi în acest moment este la latitudinea Parlamentului, la latitudinea legislativului, de a decide dacă ţara este sau nu pregătită pentru o astfel de dezbatere. Un ambasador nu poate spune dacă o ţară este sau nu pregătită pentru acest gen de dezbatere. Repet, trebuie să fie un proces succesiv care să ajungă să fie acceptat de societate în ansamblu. E ca în cazul regionalizării, nu cred că Franţa este neapărat ţara care trebuie privită ca un model în acest sens, dar este interesant să facem o astfel de comparaţie”, a mai spus Gustin.

harta casatoriilor homosexualeharta Le Figaro


Categorii

1. DIVERSE, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “RAZBOIUL CELOR DOUA FRANTE. Adunarea Nationala a parcurs ultima etapa a LEGALIZARII MARIAJELOR SI ADOPTIILOR GAY/ Ambasadorul Frantei in Romania: NU SUNTEM UN MODEL PENTRU CASATORIILE HOMOSEXUALE

  1. ce le trebuie homosexualilor copii? Ce sa faca ei cu copiii? Un copil are nevoie de atentie, iubire sufleteasca, tandrete, intelegere, INOCENTA, SIGURANTA, lucruri pe care un cuplu centrat doar pe propiile placeri nu le poate oferi. De ce nu adopta canari, soparle, capre sau orice altceva, care sa nu constientizeze faptul ca in fata lor se face sex? Daca vor sa faca un bine, pot sa sustina de la distanta o familie normala sau o casa de copii; nu e necesar sa traiasca impreuna cu cei care au nevoie de ajutor.

  2. sunt niste oameni bonlavi mintal nicidecum nu pot infia copii. Daca vor sa aiba copii atunci sa se casatoreasca cum e firesc barbat femeie dar ei vor copii pentru a-si bate joc de ei astfel nu se explica . Mare socoteala, vor da cei care legelizeaza aceasta, mare tristete.

  3. În acest caz nu e vorba de democrație ci de demoprostie. Cretinismul poate să fie prezent și la case mai „mari”, nu numai la nerozi. În definitiv e vorba de dementizarea unei societăți. E democrație si oamenii au dreptul să fie și cretini și demenți.

  4. Din punct de vedere creştin, acesta este unul dintre cele mai mari pacate. Daca accepti, te faci partas la pacatul lor. Deci nu ramane indiferent!

  5. ia te uita… http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Politica/cu-ce-este-santajat-premierul-victor-ponta-de-presedintele-traian-basescu–82865.html
    Cabinetul Senatorului Valer Marian
    Grupul parlamentar: PSD
    Circumscripţia electorală: Satu Mare
    Satu Mare Piaţa 25 Octombrie nr. 1 et. 8 cam. 9
    Telefon /fax: 0261 710088

    COMUNICAT DE PRESĂ
    Întrucât în data de 20 aprilie 2013, la Congresul PSD, am fost împiedicat să-mi exercit dreptul statutar de vot în calitate de membru şi senator PSD, delegat de Organizaţia judeţeană Satu Mare a PSD (poziţia nr.1 pe lista delegaţilor), am adresat ieri, 22 aprilie 2013, Biroului Permanent Naţional al PSD următoarea solicitare:
    Către
    Biroul Permanent Naţional al PSD
    Cu ce este şantajat premierul Victor Ponta de preşedintele Traian Băsescu (conform unor foşti şi actuali lideri politici şi de opinie, care s-au exprimat în baza unor informaţii furnizate de foşti şi actuali şefi ai serviciilor secrete româneşti):
    1. Episodul maltratării tatălui şi fugii la Paris, unde a dus câteva luni viaţă de boschetar (1990);
    2. Episodul homosexual de la Paris cu ofiţerul SIE acoperit Marin Bobeică (1990);
    3. Racolarea în SIE de către generalul Corneliu Biriş (1997), în Unitatea „Fantome” (Umbre), în care, potrivit ofiţerului de legătură identificat de preşedintele Traian Băsescu, a primit misiunea să o monitorizeze pe Carla del Ponte, procuror antimafia, fost procuror general al Elveţiei, ulterior procuror şef al Tribunalului Penal Internaţional de la Haga (în acest scop, a fost trimis la un curs antimafia în Italia şi Elveţia);
    4. Determinarea sinuciderii, prin metode uzitate de formaţiunea „Fantome”, a procurorului Cristian Panait;
    5. Orgiile sexuale de la hotelul Ana din Târgu Jiu şi de la Rin Grand Hotel din Bucureşti
    6. Căpuşarea Complexului energetic Turceni, prin cabinetul de avocatură al prietenului Dan Şova;
    7. Înşelarea unui coleg de partid (Bojin) din Timişoara într-un proces penal pentru care a perceput împreună cu avocatul Dan Şova suma de 50.000 euro onorariu;
    8. Rapoartele/informările furnizate, în perioada 2011 – 2012, de doamna colonel Rovana Plumb despre cuplul Victor şi Daciana Ponta.
    Cu ce este şantajat liderul PSD Ilie Sârbu de preşedintele Traian Băsescu (conform aceloraşi surse):
    1. Apartenenţa la DIE, unde ar fi fost ofiţer acoperit înainte de 1989, în formaţiunea „Cimitire” din „Unitatea Fantome” (care întocmea acte civile de vii pentru morţi sau acte de morţi pentru vii);
    2. Plecarea în misiune în Occident (Roma, Italia) în acelaşi an (1985) cu căpitanul de vas Traian Băsescu (Anvers, Belgia) şi cu colegul de seminar Daniel Ciobotea (Geneva, Elveţia), actualul Patriarh al României
    3. Dosarele instrumentate de DNA pentru perioada cât a fost ministrul Agriculturii în Guvernul Adrian Năstase (2001 – 2004);
    4. Suspiciuni privind acte de corupţie (trafic de influenţă, primire de foloase necuvenite, luare de mită) alături de actualul director general al Romsilva, Adam Crăciunescu, pe care l-a promovat de la Timiş.
    Am dorit ca prin această notă să transmit preşedintelui Victor Ponta şi liderului Grupului senatorial al PSD, Ilie Sârbu, că au anumite vulnerabilităţi prin prisma unor informaţii vehiculate în înalte cercuri politice şi în rândurile serviciilor secrete, dar nu am primit nici un răspuns şi nu mi s-a solicitat nicio clarificare. Consider că cei doi au obligaţia morală de a răspunde public la acuzaţiile vehiculate pentru a clarifica dacă sunt şantajabili în faţa preşedintelui Traian Băsescu şi a serviciilor secrete. Aştept cu curiozitate răspunsul lor şi le stau oricând la dispoziţie cu clarificările necesare.
    Satu Mare, Senator
    23.04.2013 Valer Marian
    Oau! Ar fi o posibila explicatie pt faptul ca cernea nu a avut parte nici macar de mustrari amicale.
    De ce nu s-au spus toate astea inainte de referendum? De ce mereu aflam prea tarziu?

  6. Pingback: STEAUA LUI GIGI BECALI e homofoba pentru Curtea de Justitie a UE/ VIOLENTE FEMEN impotriva unui cleric conservator [VIDEO]/ Care e legatura dintre PPDD, ACCEPT si site-ul de "EDUCATIE SEXUALA" Sexul vs Barza?/ Decizia CNCD in cazul HASOTTI si su
  7. Pingback: FRANTA LUI HOLLANDE: guvernul francez este DOMINAT complet de FRANCMASONERIE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: FRANTA: demontarea absurdului si revoltatorului DREPT LA COPIL al "FAMILIILOR HOMOSEXUALE" de catre un pedopsihiatru ateu - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: PRIMAVARA FRANCEZA. Demonstratie uriasa impotriva CASATORIILOR HOMOSEXUALE la Paris. Guvernul socialist cauta motive pentru INTERZICEREA MISCARII CONTESTATARE si asimilarea acesteia cu EXTREMISTII DE DREAPTA [video+foto] - Razboi întru Cuvânt - Recomand
  10. Pingback: IPS IOSIF, Mitropolitul român pentru Europa Occidentala: CRESTINII IN FATA OFENSIVEI TOTALITARE A IDEOLOGIEI HOMOSEXUALITATII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Franta: prima CONDAMNARE la inchisoare a unui OPOZANT AL CASATORIILOR HOMOSEXUALE - Război întru Cuvânt
  12. Pingback: Mesajul unei mame din Franta despre scoaterea termenilor TATA si MAMA din formularele administrative: NU SUNT “PARINTE 2″, CI MAMA COPIILOR MEI! - Recomandari
  13. Pingback: Putin vrea sa RESTRICTIONEZE adoptiile de copii din Rusia in tarile care au LEGALIZAT CASATORIILE HOMOSEXUALE - Recomandari
  14. Pingback: Manifestatii de amploare la Paris de contestare a CASATORIILOR HOMOSEXUALE/ In Spania, manifestatii de sustinere a AVORTULUI - Recomandari
  15. Pingback: MANIFESTATII AMPLE IN FRANTA IMPOTRIVA ”FAMILIEI” HOMOSEXUALE. Mama surogat si fertilizarea in vitro – ”FABRICA” de copii pentru cuplurile homosexuale - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare