MASONUL NIELS SCHNECKER – numit sef de campanie de CRIN ANTONESCU. Fostul(?) ofiter american si realizator TV sustine fatis GUVERNUL MONDIAL si o NOUA ORDINE GLOBALA ca rezultate ale crizei, remarcandu-se si prin lobby-ul indarjit pentru GAZELE DE SIST SI ROSIA MONTANA

Sa ne mai intrebam ce agenda va urma si presedintele PNL, dupa acest semnal clar, alaturat celui de la revizuirea constitutiei?

• Cotidianul: E oficial. Realizatorul TV Niels Schnecker, numit directorul de campanie al lui Crin Antonescu

Realizatorul Antenei 3 Niels Schnecker va fi directorul de campanie electorală al preşedintelui PNL, Crin Antonescu, pentru alegerile prezidenţiale din 2014, potrivit unui comunicat remis vineri.

“I-am făcut propunerea lui Niels Schnecker de a fi directorul meu de campanie electorală pentru prezidenţialele din 2014, după o îndelungă şi atentă observaţie a discursului său ca om de televiziune, consultant în domeniul afacerilor şi analist politic. M-am convins asupra autenticităţii mesajului său, am văzut că nu este doar un om de televiziune plătit să livreze conţinut editorial, ci dimpotrivă, Niels Schnecker crede cu convingere în mesajul transmis zilnic în ultimii ani la tv şi în necesitatea unei schimbări în sistemul politic românesc. Iar eu de astfel de oameni am nevoie – integri, oneşti şi determinaţi să lupte până vom câştiga nu doar alegerile prezidenţiale, ci dreptul românilor de a avea un trai mai bun în ţara aceasta”, spune Crin Antonescu, conform comunicatului.

În comunicat se precizează şi de ce a fost ales Niels Schnecker.

“Deşi nu este un membru al PNL, convingerile lui Niels Schnecker coincid cu valorile Uniunii Social Liberale. Şi în acest sens, cred că, pentru elaborarea unei strategii puternice şi eficiente, avem nevoie de viziunea externă şi experienţa vastă a domnului Schnecker în problemele critice şi cronice ale sistemului politic şi economic. În plus, avem nevoie de viziunea sa occidentală i de experienţa şi succesele sale, mai puţin ştiute publicului larg, înregistrate în cadrul campaniilor electorale din SUA”, mai afirmă liderul PNL conform sursei citate.

Conform comunicatului, în perioada 1980-2008, Niels Schnecker a participat la organizarea a peste zece campanii electorale în Statele Unite ale Americii, dintre care şapte pentru cursa prezidenţială.

Niels Schnecker încheie la sfârşitul acestei luni colaborarea cu postul de televiziune Antena 3.

• Stiri fel de fel: Niels Schnecker: “In Romania confuzia e ridicata la nivel de arta”

Intr-o perioada in care tot mai multi romani paraseau Romania, Niels Schnecker a ales sa se intoarca in tara in care s-a nascut si sa se stabileasca definitiv aici. Dupa 11 ani de cand a luat aceasta decizie afirma ca inca ii place traiul pe plaiurile mioritice pentru ca Romania ii furnizeaza doza zilnica de adrenalina. Este om de afaceri, analist economic, colonel in retragere al US Air Force, fost pilot de vanatoare pe celebrele F16, om de televiziune, posesor de centura neagra in Kung Fu, poliglot (vorbeste noua limbi straine), are patru cetatenii (romana, germana, americana si israeliana), se simte acasa in SUA, ar trai in Bora Bora, uraste mentalitatea romaneasca bazata pe proverbiala expresie „lasa, ma, ca merge si-asa”, crede ca Romania ar putea fi condusa cu succes de o personalitate ca Vaclav Havel iar paradoxul lui preferat legat de tara in care s-a nascut este situatia din agricultura. In ceea ce priveste situatia socio-economica globala, crede ca o schimbare fundamentala este necesara in modul in care lumea isi va continua viata pe planeta pentru ca omenirea sa nu dea gres. Despre lumea care ar trebui sa inceapa sa se schimbe fundamental, despre Romania zilelor noastre cu bune si rele, dar si despre unde viseaza fostul pilot US Air Force sa se retraga la pensie, am discutat cu Niels Schnecker in randurile de mai jos:

[…] Puteti numi o parte (sau mai multe) buna (bune) a (ale) lumii in care traim?

Absolut. Globalizarea dupa parerea mea este un lucru foarte bun pentru ca permite o mai mare interactiune intre culturi, ori asta nu inseamna altceva decat imbogatirea fiecaruia dintre noi cu elemente din culturile altora, din gandirile altora, din mentalitatile altora, ceea ce reprezinta un element destul de important. Important de asemenea este faptul ca avem o comunicare mult mai buna, intre noi a inceput sa apara un interes mai clar cu privire la o dezvoltare a economiei tinand cont si de latura sociala a acestei economii, iarasi revin la Reaganomics – era o parte din acel concept – iata cateva lucruri pozitive.

Privind la actuala situatie economica a lumii, pare ca totul sta sa se prabuseasca. Credeti ca „prabusirea” este inevitabila pentru ca apoi intregul sistem economic sa fie reinventat?

O criza economica de amploarea celei pe care am trecut-o aduce de obicei schimbari dramatice in intreaga fibra a umanitatii; nu putem sa ne inchipuim o criza economica fara sa ne uitam la aspectele sociale, culturale, energetice si asa mai departe. Cred ca aceasta criza economica, starea actuala a lumii de fapt este momentul in care vom vedea o schimbare a intregii paradigme a modului in care lumea isi continua viata. Si aici ma refer in primul rand la relatia cu natura, ma refer de asemenea la relatiile sociale, ma refer in primul si in primul rand la relatiile energetice si in special la asa numitele energii alternative.  Nu stiu daca acea energie alternativa care urmeaza sa inlocuiasca hidrocarburile a fost sau nu inventata, daca cele pe care le stim,  apa, soare, vant sunt neaparat cele care vor face cariera ca si metode de hranire energetica a lumii viitorului, insa fapt este ca va exista o ruptura in aceasta paradigma a energiei care va aduce dupa sine o schimbare a modului in care hranim planeta, pentru ca, repet ce am spus in raspunsul anterior, suntem in pragul unei crize alimentare serioase. Populatia globului  se apropie de cifra de sapte miliarde iar pamantul nu a fost facut sa duca o astfel de populatie in spate, cel putin nu la modul de consum actual, ca atare si acest lucru va trebui sa se schimbe. In sfarsit, cred ca va exista o schimbare a paradigmei sociale, foarte posibil mergand pe latura globalizarii economice, respectiv o globalizare a statului ca sa spun asa, adica un fel de stat global in stare sa aiba o viziune de ansamblu asupra necesitatilor omenirii, si atunci vom incepe sa discutam mai putin din punct de vedere national ci vom incepe sa intelegem din ce in ce mai mai mult ca suntem toti locuitorii acestei planete si ca trebuie sa gandim impreuna daca vrem sa supravietuim, atat noi cat si planeta.

Care ar fi alternativele ce se intrevad pentru sistemul economic actual care pare ca a dat gres?

Eu nu as spune neaparat ca sistemul actual a dat gres, ci as spune ca pur si simplu a ajuns incet- incet la o maturitate, a trecut prin diferite etape de crestere si de finisare, si a ajuns sa fie un  sistem neconcurat.  Sa nu uitam ca dupa ’89, atunci cand a cazut comunismul, una dintre marile probleme pe care le-am avut a fost faptul ca nu a existat nimic in locul comunismului, adica am avut monopolul capitalismului, respectiv „monopolul” democratiei si atunci intr-adevar ca si in economie, ca si in orice altceva, ca la piata de exemplu, atunci cand nu exista competitie, acel unic ceva va creste pana la punctul la care va face  implozie, pentru ca ajunge autosuficient, ajunge la punctul la care nu se mai cenzureaza, nu se mai finiseaza, pentru ca nu este in competitie cu nimic altceva. De aceea sistemul actual a ajuns la punctul de a intra in colaps. Dar intra in colaps, repet, dupa o perioada de maxima finisare. Care va fi noul sistem? Repet, probabil ca va fi bazat pe acest concept de globalizare, presupun ca va exista termenul acesta de economie sociala de piata, care incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult, si cred ca sistemul centrist, nu de stanga, nu de dreapta, ci cel de centru incepe sa fie un model pentru urmatorii 10-20 de ani in care sa rezolvam atat problemele economice dar si problemele sociale pe care le avem si care sa permita in acelasi timp si o dezvoltare a economiei. Interesant este ce face China in momentul de fata, prin colonizarea Africii, incercand sa aplice intr-un mod empiric un astfel de model capitalist social, in sensul ca ei nu iau resursele din tarile in care acele resurse se gasesc si le duc in China sa le prelucreze, ci mai degraba aduc tehnologie, know-how si chiar specialisti in zona Africii pentru a putea sa prelucreze lucrurile acolo, creand in acelasi timp dezvoltare in acele tari.

In ceea ce priveste Romania, care credeti ca este cel mai bun lucru care s-a intamplat aici in ultimii 11 ani din punct de vedere economic, politic sau social?

Mi-e greu sa gasesc in ultimii 11 ani ceva pe care sa pun degetul si sa spun ca a fost o realizare deosebita din punct de vedere economic, politic sau social. Poate ca ar merita mentionat faptul ca a crescut economia privata peste cea de stat, desi nu sunt foarte fericit de modul in care s-au facut privatizarile in Romania, seamana foarte mult cu zona Rusiei, pentru ca nu au permis o dezvoltare armonioasa a economiei romanesti, n-au existat politici foarte clare de atragere a investitiilor intr-un mod strategic. Orice investitor mare care voia sa vina in Romania era super – il primeam, il gadilam si-i dadeam ce puteam sa-i dam (tot nu i-am dat prea mult pentru ca mai mult s-a dus pe la vecini) dar nu au existat decizii strategice care sa atraga investitorii pe baza unui plan bine-gandit. Daca Romania ar fi intrebata ce vrea sa se faca atunci cand va fi mare cred ca nimeni n-ar fi in stare sa dea un raspuns, iar ca sa raspund si la intrebarea care urmeaza probabil, care este cel mai rau lucru care s-a intamplat in Romania  in ultimii 11 ani, as spune ca faptul ca noi nu ne-am formulat o strategie de dezvoltare a Romaniei, o idee pe termen mediu si lung astfel incat sa intelegem ce trebuie sa se intample. Cred ca agricultura ar fi salvarea noastra dar asta ar fi insemnat o decizie strategica a tuturor partidelelor politice care sa gaseasca mecanismele de incurajare a agriculturii, insa, din pacate, in Romania bazinul electoral cel mai bogat in voturi este cel de la tara si atunci niciunul dintre partidele politice nu are curajul de a lua acele masuri, de a opri de exemplu productia pe hectarul de teren, de a incuraja asocierile, de a descuraja nemunca la tara si agricultura de subzistenta.

In urma cu 11 ani v-ati decis sa va stabiliti in Romania. Ati regretat vreodata ulterior aceasta decizie?

Nu, n-am regretat. Ma intrebati mai devreme de unde-mi iau adrenalina, mie-mi place adrenalina, ca atare nu regret faptul c-am ramas in Romania, plus de asta am o familie frumoasa, un baiat frumos, am toate argumentele sa-mi placa faptul ca am ramas aici.

Cu ce v-ati acomodat cel mai greu odata revenit in Romania?

Cred ca cel mai greu lucru pentru mine in Romania este mentalitatea mioritica. Acest „lasa, ma, ca merge si-asa”. Asta pe mine ma chinuie cel mai tare, faptul ca exista acest concept, acel „lasa, ma…”.  Cand am construit casa, au venit niste constructori care lucrasera in afara – ma rog, am avut patru echipe de constructori dar nu mai intru in amanunte – vreau sa spun ca acesti constructori lucrasera in strainatate si vazusem la unii dintre ei cum au lucrat si erau foarte buni. Ei bine, cand au venit sa lucreze in Romania si le spuneam „da, dar vezi aici linia este putin stramba” imi ziceau „hai, sefu, ca nu sta nimeni sa se uite, las’ ca merge si-asa ca nu se vede”. Aceasta atitutidine pe mine ma imbolnaveste si asta se vede oriunde, de la modul in care circulam pe strada si terminand cu modul in care facem politica si economie in aceasta tara.

Ce ati desfiinta in Romania pentru ca lucrurile sa se miste mai bine?

Nu cred ca trebuie sa desfiintezi ceva ca lucrurile sa mearga mai bine, cred ca trebuie sa construiesti, si ca sa construiesti in primul si-n primul rand trebuie sa construiesti prin educatie, or eu cred ca cel mai important lucru in momentul de fata e sa incercam sa ii educam pe cei tineri, chiar foarte tineri, in a schimba aceasta viziune, aceasta mentalitate. Nu se va intampla de pe o zi pe alta, ci de-a lungul a trei generatii am spus eu prin anii ’90, si cred ca o generatie deja s-a consumat, deci mai avem inca doua. Cred ca abia copiii studentilor sau absolventilor care pleaca acum in strainatate vor fi cei care, atunci cand se vor intoarce, vor putea sa schimbe ceva.

Ati trait anterior in tari dezvoltate precum SUA si Marea Britanie si in tari sarace precum Filipine. Ce caracteristici comune are Romania cu tarile dezvoltate si ce caracteristici comune are Romania cu tarile sarace?

Cu tarile sarace, ca sa incep cu finalul, cred ca cel mai vizibil element comun este coruptia – cu cat o tara este mai saraca, cu atat este mai corupta – iar la noi coruptia este endemica, la fel ca si in tarile sarace. Ce avem in comun cu tarile bogate – incepem sa avem o oarecare infrastructura in zona urbana, infrastructura ce nu este foarte buna, dar incepe sa se creeze, incepem sa avem un sistem de guvernare care seamana cat de cat cu cel din tarile dezvoltate, dar dupa parerea mea Romania mai are un drum foarte lung de parcurs in aceasta zona. In plus, Romania este membra UE si NATO, lucru important pentru o tara dezvoltata, nu poate altminteri sa se apere decat in interiorul unor aliante economice si militare puternice.

[…]

Romania este in acest moment foarte indatorata si nu prea produce nimic pentru a-si plati datoriile. Singurele metode aplicate pentru a se strange bani la buget sunt taierile de pensii, de salarii, disponibilizari etc. Cat o mai putem duce asa si ce riscam continuand in acest mod?

Nu stiu cat o mai putem duce asa. Dupa cum am mai zis, cheia este o politica activa de crestere a economiei. Eu nu sunt impotriva taierilor – am auzit si aceasta varianta, ca as fi impotriva austeritatii – nu, mie mi se pare normal ca intr-o astfel de criza economica sa existe taieri, mi se pare normal – si aici sunt de acord cu presedintele meu care spune ca statul e gras – statul este gras intr-adevar – problema pe care o vad este ca taierile nu se fac pe baza de profesionalism, ci pe baza de nepotism, coruptie si nu pe meritocratie. In plus,  nu se face nimic care sa vizeze o crestere. Putem taia, dar la un moment dat nu mai avem ce sa taiem. Revin la subiectul cu borcanul de dulceata: eu pot sa ajung sa mananc din ce in ce mai putina dulceata in fiecare zi, sa reduc consumul, dar la un moment dat borcanul acela tot se termina, si daca nu pun altul in loc, daca nu fac alta dulceata, la un moment dat nu mai am ce sa mananc indiferent de cat de mult reduc consumul. Iar ideea ca noi ne dezvoltam pe baza de export – sigur, exportul este un element foarte puternic in economia unei tari, trebuie sa fie mare si cu cat exportam mai mult cu atat mai bine, numai ca dependenta noastra de export, aproape absoluta, este pericolul pe care-l vad eu, si anume ca, in momentul de fata, pietele in care exportam sunt lovite de asemenea de criza, si la un moment dat vor avea o problema in a mai putea creste si atunci sigur ca vor incepe sa taie din importuri, cele pe care le aducem noi catre ei si atunci ne vom trezi cu o reducere a comenzilor, ceea ce cred ca se va intampla chiar pana la sfarsitul acestui an sau inceputul lui 2012, de aceea este foarte important sa existe un echilibru intre exporturi si consumul intern. Insa la noi productia interna nu poate sa creasca atata timp cat nu exista masuri de crestere a economiei astfel incat sa se mareasca si venitul cetateanului care sa poata sa consume.

[…]

Propuneti un candidat la presedintia Romaniei care nu si-a exprimat inca aceasta intentie! Nu pot raspunde la aceasta intrebare pentru ca nu am un candidat. Motivul este ca portofoliul presedintelui este inca de asa natura incat el produce confuzie. Pe placul meu ar fi un om de reprezentativitate, un om care poate sa duca renumele Romaniei in lume, un om de cultura, care intelege conceptele diplomatice chiar daca nu este un diplomat de cariera, ca sa dau un exemplu extern un fel de Vaclav Havel, ceva de genul acesta imi inchipui ca presedinte. Problema este ca in Romania avem un executiv bicefal, in care presedintele face parte din executiv si are anumite prerogative executive. Eu mi-as dori ca Romania sa clarifice, tocmai pentru ca suntem o tara in care confuzia este  ridicata la nivel de arta, macar din punct de vedere constitutional democratia parlamentara de exemplu, in care, Guvernul si premierul sa fie executivul, iar presedintele sa aiba un rol de reprezentare si atata tot, fara niciun fel de amestec in zona executiva. Daca am avea asa ceva, atunci ar fi mult mai usor sa incepem sa gasim candidati potentiali pentru acest post, pentru ca Romania are simboluri cu valoare internationala, inca si astazi, si culmea este ca in continuare apar astfel de simboluri din randul tinerilor care au plecat din tara, s-au format afara si se intorc – ma uit cu foarte mult drag la Liga Studentilor din Strainatate,  care este plina de astfel de potentiali candidati. [nota noastra: vezi: Romania Juna si trista (Stiri religioase, 13 august 2011) ]

[…]
Se vorbeste in ultimul timp in Romania tot mai des despre lipsa de modele. Totusi, daca ar fi sa il indrumati pe fiul dvs. sa urmareasca discursul si activitatea unui roman care poate fi luat la ora actuala drept model, care ar fi acel om?

Daca vorbim de romani in viata, mi-ar placea sa creez o fuziune a catorva minti pe care eu le consider luminate in Romania, si as crea un melanj intre Mugur Isarescu, Andrei Plesu, Madalin Voicu si… cativa tineri care ma impresioneaza foarte tare, cum ar fi Dragos Preda, Marian Stas… Daca le-am amesteca, am putea crea acel model pe care l-as recomanda fiului meu. Altminteri eu cred ca modelele nu trebuie sa fie fixe, ci aplicabile pentru diferite lucruri, ai un model pentru mandrie, ai un model pentru onoare, ai un model pentru profesionalism, pentru o anumita specialitate, un model in leadership, deci poti sa ai mai multe modele si cred ca tocmai asta este frumusetea. Ar trebui sa le impregnam tinerilor si copiilor aceste cunostinte de leadership, cum se face de exemplu printr-un proiect in Romania care se numeste Liderii Mileniului Trei, condus de Marian Stas, pe care tocmai l-am mentionat, si ar trebui sa ii invatam tocmai cum sa isi aleaga modele diferite, din fiecare model luand cate ceva.

 Pe cine ati deplange mai mult, pe un om care se zbate, dar nu are rezultate, sau pe unul care se resemneaza si nu mai face nimic pentru a-i fi mai bine?

Fara discutie, intotdeauna in momentul in care te resemnezi ai pierdut. Este daca vreti principiul de baza al medicinei: te lupti pana la ultima respiratie, chiar daca stii ca omul respectiv nu mai are decat o zi de trait sau nici macar atat, tot incerci sa-l resuscitezi, pentru ca in fiecare minut poate aparea ceva nou, in fiecare minut se poate imbunatati ceva sau poate aparea o descoperire care sa-l salveze, la fel si aici, chiar daca pare ca nu exista solutii, daca te zbati vei reusi intotdeauna sa faci un pas cat de mic inainte, dar in momentul in care te-ai resemnat, evident ai incheiat conturile si atunci progresul nu mai poate avea loc, Romania fara progres nu poate exista.

Credeti ca romanii s-au resemnat sau cum explicati atitudinea pasnica cu care accepta tot ce li se intampla?

Nu, eu nu cred ca romanii s-au resemnat, romanii au o trasatura de caracter veche, pe care o putem urmari in istorie, aceea data de zicala „capul plecat sabia nu-l taie”,  acea pozitie de 45 de grade, dar asta nu inseamna ca ei nu sunt oameni care nu pot progresa. E foarte adevarat ca samanta romaneasca a cunoscut cresteri de obicei sub dictaturi, e trist dar adevarat, vezi dictatura Carol, toti  domnitorii care au reusit sa faca ceva (Mihai Viteazul, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare), Ceausescu si cel mai bun exemplu pe care-l pot da este un domnitor din evul mediu care a oferit un fel de democratie la vremea aceea – ma refer la Dimitrie Cantemir  – si care,  a rezistat doar un an.  Eu am spus la un moment dat in anii ’90 ca Romania are nevoie de o dictatura democratica, cuvantul cheie fiind democratica. Ce avem noi acum este mai mult dictatura decat democratie, aceasta din urma este inca la stadiul de mimare, ca atare avem nevoie de mai multa democratie si de o mana forte care sa ne duca pe aceasta cale inainte. Ca sa revin la subiectul cu atitudinea pasnica, romanul nu se rascoala, sau rar se rascoala, revolutia din ’89 a fost mai degraba lovitura de stat, nu a fost revolutie adevarata, in zilele noastre vedem ca la proteste, la marsuri de protest nu se aduna multa lume, dar chiar daca  romanul inghite, el nu este chiar atat de pasnic, el are alte forme de manifestare, de exemplu vechea vorba „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim” functioneaza si astazi. Toata aceasta coruptie endemica, toata aceasta modalitate de evaziune fiscala care a ajuns la cote mari si vorbesc acum de evaziunea de miliarde, vorbesc de evaziunea fiscala de zi cu zi care face parte din acea modalitate de protest, e la modul „daca ei fura, furam si noi, asta este”; pe vremuri era la fel, acum este la fel, deci totul se completeaza. Romanul completeaza, se plange, dar completeaza, gaseste niste mecanisme prin care mai face un ciubuc cu materialul de la locul de munca, mai face un ciubuc pe post de instalator, constructorul mai ia niste materiale si mai face o renovare la o casa, profesorul mai da niste meditatii la care nu plateste niciun fel de impozite, medicul are ciubucul in buzunar si pe langa asta lucreaza la vreo zece cabinete particulare dar isi aduce clientii de acolo la stat insa luand banii in particular… fiecare clasa sociala, fiecare meserie, fiecare profesie gaseste o modalitate in care sa completeze. Singurii care sunt napastuiti intr-adevar sunt pensionarii care nu au ce sa faca, insa restul categoriilor sociale “completeaza”, iar asta reprezinta daca vreti o forma de „lupta”.

[…] Vorbesc zilnic cu tineri de varsta mea care au cariere, care aparent au reusit in viata, dar care au pe zi ce trece moralul mai scazut (pentru ca muncesc mai mult pe aceiasi bani sau mai putini, pentru ca sunt dezamagiti de ce vad, aud in jur, pentru ca pare ca nu se intrevede nimic mai bun  pentru ei.) Ce le-ati transmite acestor tineri?

Doua lucruri le pot transmite: unu, exact cum spuneam la intrebarea referitoare la omul care se zbate sau omul care se resemneaza: de zbatut sa nu incetezi niciodata. Doi: eu m-as astepta sa plece cat mai multi tineri din tara, tocmai datorita teoriei enuntate mai devreme cu privire la schimbarea de mentalitate ce va fi facuta de copiii acelei generatii care astazi iese din facultate si-si incepe cariera, generatie care, plecand, va putea sa-si creasca copiii in alte civilizatii, in alte democratii, cu alte deprinderi, invatand alte mentalitati, si care pe urma intorcandu-se in Romania la maturitatea economica si sociala, la apogeul profesiei – vorbim undeva la 45-50 de ani ca varsta –  venind cu copiii lor (a treia generatie de la revolutie) acestia din urma vor fi cei care avand  cereri, deprinderi, nevoi si intelegeri din strainatate vor reusi sa faca schimbarea de mentalitate in Romania.

• EvZ: CV: milionar, fost pilot pe F16, cu patru cetăţenii

De mai bine de zece ani tot apare la televizor, pe te miri ce post, de la Antene, pe B1, Pro TV, Realitatea TV sau chiar la Acasă, dându-şi cu părerea despre economie, politică sau evenimente sociale. A avut chiar şi două emisiuni la TVR.

Are chelie, e ochelarist, se îmbracă numai la costum şi, când vorbeşte, graseiază uşor. Pe cartea de vizită o înşiruire de acronime te ameţesc: Prof. Dr., Ph.D.Econ., L.L. M.Fin., M.B.A., MFM, CEPA. Poartă un nume exotic, cu rezonanţă germană, Niels Schnecker. Puţină lume ştie, însă, că omul a fost pilot de vânătoare, nu oricum, ci pe celebrele F16, are patru cetăţenii şi vorbeşte nouă limbi străine.

E colonel, în retragere, al US Air Force, avocat, expert în macroeconomie, are centura neagră în Kung Fu şi e milionar în dolari. A trăit şi făcut într-o viaţă câţi alţii în zece. Dincolo de masca rece, a economistului calculat, descoperi un personaj fascinant, desprins parcă din filmele cu James Bond.

Cu patru paşapoarte în buzunar prin 124 de ţări

Niels Schnecker s-a născut pe 1 ianuarie 1960 la Bucureşti. Părinţii săi, evrei austrieci, lucrau la Bucureşti. Întrucât maică-sa era nemţoaică din Sudeţi, a căpătat şi cetăţenia germană. Apoi, când la 10 ani a emigrat în State, a primit şi cetăţenia americană. Ultima pe listă, cea israeliană, a primit- o la 18 ani când, după moartea tatălui, mama sa a decis să se stabilească în Israel.

“E chiar haios momentul. Nici nu apucasem să mă dau jos de pe scara avionului când, un «guzgan» şi o «guzgancă» de la Shinbet, adică SRI-ul evreiesc, m-au săltat de lângă mama şi m-au luat la întrebări. Pe vremea aia încă mă mai pieptănam, aveam un păr lung şi bogat şi eram bronzat binişor. Au crezut ăia că sunt arab!“, se amuză evreul româno-german cu cetăţenie americană.

În plus, Niels are şi rezidenţă britanică, sud-africană, franceză şi de Insulele Virgine. A trăit şi muncit în toate aceste locuri, plus Argentina şi Filipine, unde n-a avut, însă, rezidenţă. “Am călătorit în 124 de ţări! Şi n-am decât 50 de ani…”, se laudă el.

Evreu cununat cu o ortodoxă în Biserica Anglicană

“La 40 de ani m-am hotărât să mă stabilesc în România. Eram avocat în Johannesburg, Africa de Sud, şi m-a convins să mă întorc răposatul ambasador Mihai Botez, Dumnezeu să-l ierte!”, povesteşte Niels Schnecker. “Hopa! Tocmai am încălcat prima poruncă din Tora, să nu pronunţi numele Domnului!”, râde Niels. “Aiurea, sunt un evreu agnostic, cred în D-zeu, dar nu în religie sau biserici…”, se autodefineşte israelitul.

“Faptul că m-am însurat cu o româncă creştin-ortodoxă, Iulia, într-o Biserică Anglicană, cu o slujbă ecumenică, iar acum am un băieţel de 6 ani, Patrick, botezat atât în rit iudaic, cât şi anglican spune ceva despre mine. Naşi de cununie ne sunt Andreea Esca şi Alexander Eram!”, se confesează, ca la rabin, Niels Schnecker.

Nu discută în public subiectele militare

Despre cariera sa militară, Niels Schnecker nu vrea să spună prea multe. “Am avut norocul să zbor pe F15, F16 şi A10. Ultimul e avion antitanc şi e poreclit «Worthog» după un porc mistreţ sud-african, aşa de urât e. Da’ e un avion subsonic excepţional. Ca pilot, normal, îmi place F16, dar cu A10 ştii că nu cazi”, explică pilotul care a trecut în rezervă cu gradul de colonel.

Acum nu mai poate să zboare. Mai întâi a trebuit să renunţe la avioanele de vânătoare din cauza ochelarilor. De câţiva ani, de când a avut un accident vascular cerebral, mai urcă în avion doar ca pasager. Ne arată, mândru nevoie-mare, dintr-un catalog al US Air Force, poze cu avioanele pe care le-a pilotat. Apoi se lansează într-o ditirambă despre avioanele americane comparativ cu cele europene şi ruseşti. Concluzia e previzibilă: americanii sunt superiori. Apoi se autocenzurează, brusc: “Subiectele militare nu se discută în public!”.

Republican pursânge

Niels locuieşte la Snagov, dar firma de avocatură o are, ironia sorţii, în fosta reşedinţă de serviciu a mareşalului Antonescu, de la Băneasa. În biroul său e un frig de-ţi îngheaţă oasele.

“Sunt rău de căldură! Dacă sare de 23 de grade, transpir ca un porc… În Israel era un coşmar“, se scuză avocatul cu studii economice şi de drept făcute la Paris. Pereţii sunt burduşiţi cu diplome. Sunt patru categorii. Prima cu cele militare, a doua cu cele civile, a treia cu cele care îi recunosc activităţile de voluntariat la diverse ONG-uri şi ultima cu diplome şi fotografii care îi atestă activitatea politică. “Asta pentru că sunt republican radical, membru cu acte în regulă”, se mândreşte americanul, în timp ce ne arată poze cu dedicaţii de la foştii preşedinţi republicani Bush senior şi junior şi Ronald Reagan. Başca una în care îi strânge mâna lui Shimon Perez.

Nu uită să se dea mare un pic: “Între ’85 şi ’86 am fost consilier economic la Casa Albă!”. În spatele biroului tronează un poster: “Stop OBAMA!”.

SIMŢ AL UMORULUI FOARTE DEZVOLTAT

“Cele mai bune bancuri cu evrei sunt spuse de evrei”

Niels Schnecker oferă o mostră de umor autoironic:

“Cică, Iţic şi cu Ştrul se plimbau de Yom Kippur prin Tel Aviv. Asta e o sărbătoare la care nu se bea şi nu se mănâncă până la asfinţit, ca să ţi se ierte greşelile din ultimul an. Greşeli, că evrei n-au păcate, numai creştinii au… Şi cum se plimbau ei, aşa, lihniţi de foame, îl văd pe prietenul lor, Moshe, cum mânca şi bea de zor la o terasă. «Moshe, ai înnebunit! Tocmai azi ţi-ai găsit? Nu puteai să te abţii şi tu până la apus?», îl întreabă ei. «Păi, de ce? Eu n-am greşit cu nimic! N-am furat, n-am înşelat, n-am minţit… N-are Yahve (Dumnezeu – n.r.) ce să-mi ierte!». Păi, bine, Moshe, da’ să nu minţi, să nu furi şi să nu înşeli un an întreg, ca să mănânci şi să bei o zi, merită? »“.

“Cele mai bune bancuri cu evrei sunt spuse de evrei”, se distrează israelianul născut în România.

CA ÎNTR-O COMEDIE

A spălat avioane cu periuţa de dinţi

O amintire cazonă, care acum îl amuză, n-o s-o uite niciodată. “În perioada de instrucţie de la şcoala de aviaţie am cunoscut o fată drăguţă cu care m-am combinat. După o săptămână, i-am cam dat papucii. Ce n-am ştiut eu era că domnişoara era fiica unui sergent-major din bază. Ce a urmat n-o să uit niciodată. Două săptămâni, zilnic, de la opt seara la unu dimineaţa, am spălat, cu periuţa de dinţi, câte un avion. Detergentul era extrem de puternic. Mi se dusese pielea de pe degete!”. Căprăria din armată e în America la fel ca în România.

CRIZA I-A SLEIT PUTERILE ŞI I-A SUBŢIAT AVEREA

Şi-a vândut Mercedesul din solidaritate cu angajaţii

Primul milion de dolari l-a făcut în 1991. “L-am pierdut în ’94, când am venit în România! Toată lumea îmi cerea bani şi le dădeam… La bani nu sunt evreu!”, se distrează omul de afaceri. “Acum simt criza pe deplin. Înainte mă ocupam de finanţări şi refinanţări. Acum, de achiziţii şi fuziuni. Finanţările merg greu, în general, şi în România în special! Din 80 de angajaţi am mai păstrat 25”, mărturiseşte franc Niels Schnecker.

La întrebarea câte milioane mai are în cont, Niels râde: “Nu le-am numărat!“. Apoi adaugă: “Din punctul de vedere al lichidităţilor sufăr ca toată lumea. Banii sunt în active”.

De asta a renunţat şi la colecţia sa de maşini. A avut, de-a lungul timpului, peste o sută. Primul Hummer H1 el l-a adus în România, în 1999. “E foarte greu să trimiţi oamenii acasă şi tu să te plimbi cu Mercedesul“, se justifică avocatul. Acum conduce un Fiat 500. Aparent banal. Dar e un Fiat 500 Abarth de 170 de cai-putere care, la 800 de kilograme greutate, are viteza maximă de 280 de km/h. Un mic monstru.

Omul cu trei limbi materne

Niels vorbeşte nouă limbi străine: “Nu ştiu care e aia maternă. Ar fi trei. Româna, că m-am născut aici, germana, că am vorbit în casă, şi engleza, că în ea mă exprim cel mai bine”.

La viaţa lui a făcut de toate. Nu-i e ruşine să recunoască: a fost docher, controlor de autobuz în New York, stivuitor de marfă în supermarket, ghid şi agent de turism sau agent de bursă. Dar şi economist, consultant financiar, pilot militar, avocat şi, culmea, jurnalist. În 1999-2000 a realizat la TVR 2 două emisiuni “Turnul de control” şi “Pe muchie de cuţit”.

Te întrebi când a avut timp să le facă pe toate. Pe inelarul mâinii drepte poartă inelul militar, cu însemnele de armă, pe care l-a primit la pensionare. Pe manşetele cămăşii prinse cu butoni pe care se află stema Americii e brodată monograma sa.

La întrebarea, în glumă, dacă mai ştie pentru câte servicii secrete a lucrat, Niels Schnecker tace şi zâmbeşte enigmatic.

“Admir stoicismul piloţilor români de pe MiG-uri!”

Niels nu se poate abţine să nu vorbească despre dragostea vieţii sale, zborul: “Când am spart bariera sonică prima oară am trăit cea mai eliberatoare senzaţie din viaţă! Eşti cel mai aproape de Dumnezeu. Intri într-un tunel violet. De la azuriul cerului, culoarea se închide până la un violet dur. E o senzaţie orgasmică!”.

Devine nostalgic. “La premiera Top Gun, eram aşa de transpus în film că, atunci când Tom Cruise, după ce a încetinit în faţa rusului, a frânat brusc, am înfipt picioarele în scaunul din faţă, ca-n palonier, de l-am aruncat pe ăla din faţă peste cel de dinaintea sa!”. Apoi, sare la altceva: “Am zburat şi pe MiG-21 Lancer de trei ori. E un «plug« foarte bun!”, e ironic pilotul de F16. “Admir stoicismul piloţilor români de pe aceste avioane. Dacă îi pui pe altceva, devin aşi!”.

***

Ultimele minute ale emisiunii “Previziunile zilei”, vineri, 28 iunie 2013, ultima editie cu Niels Schnecker ca realizator la Antena 3:

Niels Schnecker pleaca de la Antena 3…..

Legaturi: