LEGIFERAREA PRIGOANEI IMPOTRIVA CRESTINILOR. Marele pericol ascuns in micul adaos constitutional “orice situatie” referitor la “DISCRIMINARE” prin care Tudor Chiuariu a reintrodus “orientarea sexuala” miseleste, pe usa din dos/ FAMILIA NU SE NEGOCIAZA!

22-06-2013 25 minute Sublinieri

RUSIA INTERZICE ADOPTIILE DE COPII IN TARILE CARE AU LEGALIZAT CASATORIILE HOMOSEXUALE

A INCEPUT REEDUCAREA PRIN AUTO-DEMASCARI A CRESTINILOR ANTI- MISCARI GAY: CEA MAI VECHE ORGANIZATIE CRESTINA AMERICANA CARE PROMOVA TERAPIILE DE VINDECARE A HOMOSEXUALITATII S-A DESFIINTAT, RENEGANDU-SI CONCEPTIILE SI ACTIVITATEA!

robert-lentz-christ-of-maryknoll-2002

Ce înseamnă „oricare situație”, domnule jurist Chiuariu, fost ministru al Justiției? Este întrebarea care ne stă pe buze după ce am aflat că articolul 4 al Constituției a fost DIN NOU propus spre modificare de către Comisia de revizuire. Printr-un nou vot mișelesc, dat la finalul dezbaterilor, a fost strecurată între criteriile de nediscriminare expresia exhaustivă „oricare altă situație”:

„Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orice altă situaţie este interzisă” , este textul propus de senatorul PNL Tudor Chiuariu şi adoptat cu 17 voturi “pentru” şi o abţinere.

Chiuariu a dat asigurări că formularea „nu prezintă niciun risc”, aluzie la faptul că în Comisia de revizuire se adoptase iniţial o prevedere care interzicea și discriminarea bazată expres pe „orientare sexuală”, textul fiind ulterior respins.

Ei bine, Tudor Chiuariu e un mincinos! Știe foarte bine ce înseamnă „orice situație”, pentru că este jurist! Expresia „orice altă situație” a fost interpretată de CEDO ca incluzând și orientarea sexuală – și poate însemna chiar mult mai mult decât orientare sexuală!

România este una din cele 13 țări ale UE care au adoptat INTEGRAL legislația ce protejează contra discriminării „minoritățile sexuale”. Inclusiv pe cea non-binding (ne-obligatorie conform tratatelor internaționale la care țara noastră este parte). De ce se insistă, atunci, pe crearea unui principiu constituțional din aceasta?

Este mai mult decât clar că acest text i-a fost comandat lui Tudor Chiuariu de către lobby-ul homosexual, spre a fi băgat pe gâtul românilor ce vor veni din nou la vot fără a avea habar ce votează, sub imperiul altor promisiuni de bunăstare făcute de Dragnea et co.

Iată, deci, nivelul la care înțeleg democrația acești oameni: un artificiu juridic josnic, despre care acum ni se spune cu zâmbetul pe buze că „nu prezintă niciun pericol”, introdus pe ușa din spate a unui tren de interese financiare și de răfuieli politice care vor purta referendumul pentru revizuirea Constituției către adoptare.

Dar care este problema cu această „orientare sexuală” (a cărei definiție nu e clară: pedofilia este o orientare sexuală și ea? Sunt tot mai multe voci care o afirmă!)?Desigur, ne dorim ca frații noștri și surorile noastre (copii ai aceluiași Tată ceresc) din minoritățile sexuale să primească toate drepturile naturale pe care le presupune demnitatea inerentă a persoanei umane: dreptul la viață, la protecția persoanei, la sănătate, la muncă, la viață privată. Am fi însă naivi să credem că lucrurile se vor opri aici, mai ales că au deja toate aceste drepturi! Din experiența tristă a altor țări știm prea bine ce intenționează lobby-ul homosexual (grup politic de presiune despre care și numeroși homosexuali spun că nu-i reprezintă): solicitarea și impunerea unor drepturi inexistente, pe care le vor fabrica ei înșiși, cu prețul distrugerii unor valori esențiale ale societății.

Odată intrată în textul legii fundamentale, prevederea va fi folosită pentru a se cere constatarea neconstituționalității articolelor din Codul Civil care definesc familia naturală și interzic căsătoriile între persoane de același sex și adopțiile de copii de către aceste cupluri. Odată constatat acest lucru, căsătoriile și adopțiile vor fi deschise și cuplurilor de același sex. Rapid, fără dezbateri publice, fără Parlament, fără consultarea publicului. Același exercițiu va duce la îngrădirea libertății religioase, a libertății cuvântului și acțiunii, la promovarea masivă a comportamentului homosexual în școli ca „normalitate”.

E un scenariu care poate fi contestat, desigur, argumentat; dar este totuși departe de a fi fantezist, vă asigurăm.

Pentru a ajuta la înțelegerea mai profundă a situației și a pericolului, reproducem un articol mai vechi din revista „Familia Ortodoxă”, despre modul în care acest tip de legislație forțează schimbări dramatice de norme sociale. Un motiv în plus să nu girăm actualul proces de revizuire: prin  neprezentare la vot (boicot), dacă cvorumul de validare va fi 50%, sau prin vot contra, în cazul cvorumului de 30%. Exact așa cum ne îndeamnă ONG-urile creștine din România, conștiente de pericol.

***

Legiferarea prigoanei împotriva creștinilor

Demonstraţie pro-homosexualitate în New York. Textul pancartei: „Viaţa începe când te opui creştinilor fascişti!”

Omul a început apoi să-şi proclame drepturile sociale, dreptul său inalienabil la o „existenţă decentă”, de a fi bine hrănit şi îmbrăcat. De aici nu mai rămăsese decât un pas până la un nou set de drepturi, cele care răstoarnă însă întreaga ierarhie a drepturilor omului. Drepturile sexuale: dreptul de a fi şi a promova homosexualitatea, dreptul copiilor de a-şi urma instinctele sexuale prin educaţia sexuală, în sfârşit – dreptul de a promova desfrâul la nivel mondial.

Şi orice discriminare a lor se urmăreşte a fi pedepsită prin lege ca încălcând drepturile fundamentale ale omului. Mai mult, orice critică adusă acestora şi manifestărilor lor aberante nu mai are drept de cetate, dar nici de umanitate! De acum înainte, aproape nici un drept nu mai poate fi invocat pentru a lupta pentru normalitate, urmând ca toate să fie circumscrise de dreptul la desfrânare. Astfel, Cetatea Omului şi-a arătat dintr-o dată adevăratul chip, devenind cetate a Celui rău.

Mai multe voci lucide din presa internaţională, dar şi din cea românească, au început să tragă recent un puternic semnal de alarmă cu privire la unele rezoluţii din spaţiul european, prin care se încearcă impunerea unei legislaţii care să oblige statele europene la acceptarea şi promovarea homosexualităţii şi a feminismului, a avortului şi educaţiei sexuale.

Astfel, la sfârşitul lunii ianuarie urmau a fi adoptate de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei două rapoarte ce ameninţă grav valorile familiei şi moralitatea publică.

1. Raportul privind discriminarea în baza orientării sexuale şi a identităţii sexuale cere statelor membre următoarele:

  • legalizarea căsătoriilor homosexuale şi recunoaşterea reciprocă a căsătoriilor şi uniunilor civile între persoane de acelaşi sex;
  • adoptarea unei legislaţii interne prin care se interzice discriminarea pe motiv de orientarea sexuală şi orice referiri sau manifestări publice negative la adresa minorităţilor sexuale, ceea ce subminează profund libertatea religioasă şi de cuvânt;
  • promovarea, prin educaţie în rândul minorilor, a homosexualităţii ca manifestare normală a orientării sexuale şi combaterea „homofobiei”;
  • nu în ultimul rând, facilitarea, din fondurile publice, a schimbării sexului biologic al indivizilor, când aceştia o cer.

2. Un alt raport al Consiliului – 15 ani de la Conferinţa Internaţională asupra Programului de Acţiune privind Populaţia şi Dezvoltarea – promovează avortul ca mijloc de planificare familială şi control al naşterilor, forţând recunoaşterea acestuia ca „drept al omului” şi finanţarea din fondurile publice.

Mergând pe aceeaşi linie, pe data de 10 februarie Parlamentul European a adoptat Raportul Tarabella – Egalitatea între bărbaţi şi femei în Uniunea Europeană, ce prevede că „femeile trebuie să aibă control asupra drepturilor lor sexuale şi reproductive, în special printr-un acces facilitat la avort şi măsuri contraceptive”.

În aceeaşi zi, Parlamentul European a mai adoptat o Rezoluţie privind integrarea Croaţiei, a Macedoniei şi a Turciei în Uniune. Prin această rezoluţie, Parlamentul reafirmă răspicat faptul că îmbrăţişarea drepturilor comunităţii de homosexuali, lesbiene, bisexuali şi transexuali (LGBT) este o condiţie esenţială pentru a deveni membru al Uniunii Europene.

Oare noi am fost informaţi cu privire la această cerinţă esenţială înainte de a deveni membri ai Uniunii Europene? Cum s-a ajuns ca drepturile minorităţilor sexuale să devină o condiţie de bază a integrării?

Drepturile minorităţilor sexuale şi legislaţia anticreştină

În vreme ce rămăşiţele unei revoluţii politice eşuate încă îşi mai făceau simţite prezenţa în ţara noastră, o revoluţie mai amplă dar tăcută îşi făcea loc în legislaţia Uniunii Europene.

Într-un document prezentat de către Comisia Europeană în faţa Parlamentului şi Consiliului în anul 2004, ce se dorea a fi o platformă-program pentru viitoarele dezvoltări legislative, este afirmată exact cerinţa formulată astăzi de Parlamentul European.

Documentul Carta Verde. Egalitate şi non-discriminare într-o Uniune Europeană lărgită afirmă că: „Principiile egalităţii de tratament şi non-discriminare se află în centrul Modelului Social European. Ele reprezintă o piatră unghiulară a drepturilor şi valorilor fundamentale care se află la temelia Uniunii Europene de astăzi”.

Şi în continuare: „Principiul non-discriminării (homosexualilor?, n.n.) este parte a temeliei drepturilor fundamentale pe care U.E. se fundamentează. Ca atare, acesta este unul dintre elementele aşa-ziselor «criterii politice» pentru a dobândi calitatea de membru convenită de către Statele Membre la Consiliul European de la Copenhaga din 1993”.

De aceea, „e de aşteptat ca noile State Membre să fi implementat cele două Directive împotriva discriminării înainte de a adera la U.E., ca parte a acquis-ului legislativ comunitar. Noile State Membre care nu îndeplinesc acest termen limită (…) vor face faţă în consecinţă procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar”.

De vreme ce acestea sunt condiţiile de bază ale aderării, rezultă că şi ţara noastră s-a angajat să le implementeze – fie că o recunoaşte sau nu!

Lupta împotriva discriminării în cadrul Comunităţii Europene a început încă din anul 1976, când Consiliul de Miniştri a emis Directiva asupra Egalităţii de Tratament (ETD), prin care se cerea statelor membre să aplice principiul egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei în câmpul muncii. Acesta este, de altfel, fundamentul legislativ pentru rezoluţiile şi directivele europene ce vor urma cu privire la egalitatea între bărbaţi şi femei, printre care şi Raportul Tarabella menţionat mai sus.

În codul genetic al construcţiei europene, principiul non-discriminării, ce stă la baza instituirii drepturilor minorităţilor sexuale ca drepturi europeanlgbtfundamentale ale omului, este o componentă de bază. O arată toate tratatele de instituire a Uniunii Europene: atât Tratatul de la Amsterdam din 1997 prin Articolul 13, Tratatul de la Nisa ce dezvoltă acest Articol pentru a-i uşura aplicabilitatea, cât şi actualul Tratat de la Lisabona prin Articolul 1a. Dar şi Carta Drepturilor Fundamentale, proclamată în cadrul Uniunii în decembrie 2000, face din principiul non-discriminării (prin Articolul 21) unul dintre pilonii ideologici ai construcţiei europene.

O dată cu proclamarea Cartei Drepturilor, Comisia Europeană, ca organ executiv al Uniunii, a trecut direct la implementarea acestui principiu prin câteva Directive deosebit de importante, dar prea puţin cunoscute. Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000, de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, avea ca obiectiv „stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenenţă religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalităţii de tratament”.

Fără această Directivă şi cele ce vor urma în 2004, 2006, 2008, care lărgesc cadrul de aplicare a principiului non-discriminării în spaţiul muncii, nu vom putea înţelege cum de s-a ajuns la Legea Egalităţii din Marea Britanie, asupra căreia am atras atenţia într-un număr anterior al revistei noastre. Legea Egalităţii aplică principiul non-discriminării în spaţiul muncii şi, practic, obligă bisericile să angajeze personal auxiliar fără a discrimina pe bază de sex sau de orientare sexuală, ceea ce înseamnă obligaţia de a angaja homosexuali.

Astfel, ceea ce se întâmplă acum în Marea Britanie nu este decât urmarea aplicării în propria legislaţie a Directivelor Comisiei Europene, ce au un caracter obligatoriu.

Aceleaşi directive au pus şi bazele formării corpurilor juridice parazitare precum Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării din ţara noastră. Acestea formează o reţea în cadrul Uniunii; fiecare ţară e obligată să aibă un astfel de consiliu, toate fiind subordonate direct Comisiei Europene, iar nu guvernelor ţărilor în care se instituie. Sarcina lor este implementarea legislaţiei europene cu privire la discriminare, aplicarea ei şi promovarea diversităţii şi a toleranţei.

De multe ori, funcţionarii C.N.C.D. au fost văzuţi mărşăluind alături de homosexuali în cadrul ruşinoaselor lor „caravane ale diversităţii”. Iar C.N.C.D., de la înfiinţarea lui, nu a stat degeaba. În anul 2005 a acuzat şi amendat un preot dintr-un sat brăilean care l-a dat afară pe un cântăreţ la strană, când s-a dovedit că acesta era homosexual. Potrivit Consiliului, cuvintele preotului cu privire la tânăr – „a ales calea răului”, „iată ce am crescut la sânul nostru: un lup între miei” – reprezintă acte de discriminare.

Din lectura directivelor devine, de asemenea, transparent modul în care aceste consilii împreună cu reţeaua de O.N.G.-uri finanţată de Uniune tind să devină adevăraţii factori de decizie şi de formare a legislaţiei în cadrul ţărilor membre.

Întoarcerea la „procesele comunismului”

Dar ceea ce surprinde în aceste directive este modul în care va fi aplicat principiul non-discriminării în cadrul legislaţiei, care face din prezumţia de nevinovăţie – principiu juridic fundamental ce pune o stavilă abuzului de putere – un principiu perimat.

În articolul 10, alineatul 1, din Directiva 78 din anul 2000, privind sarcina probei se afirmă explicit că: „Statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu sistemul juridic propriu, astfel încât, atunci când o persoană se consideră lezată prin nerespectarea în ceea ce o priveşte a principiului egalităţii de tratament şi prezintă, în faţa unei jurisdicţii sau a unei alte instanţe competente, fapte care permit prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte, pârâtului îi revine sarcina de a dovedi că principiul egalităţii de tratament nu a fost încălcat”.

Aceasta înseamnă că nu se mai pleacă de la principiul juridic al prezumţiei de nevinovăţie, ci de la prezumţia de vinovăţie, urmând ca acuzatul să-şi dovedească nevinovăţia – iar nu ca reclamantul să dovedească vinovăţia pârâtului. Acest fapt leagă ca printr-un cordon ombilical proiectul politic al Uniunii Europene de regimul comunist, unde oamenii erau condamnaţi ca „duşmani ai poporului” încă înainte de a se da verdictul.

Dar dacă atunci ei erau duşmani ai poporului sau ai clasei muncitoare, acum cei ce nu urmează noii ideologii totalitare vor deveni „duşmani ai umanităţii” – ca fiind, în fond, duşmani ai dreptului omului la desfrânare.

De aceea, ne aflăm astăzi într-o inedită situaţie, una în care asistăm la instaurarea unui totalitarism al păcatului plecând nu de la motive economice sau rasiale, ci de la cele sexuale. Păcatul tinde să devină prin sine însuşi o realitate totalitară, care absoarbe cu totul energiile omului – dar epoca noastră postmodernă se distinge prin încercarea fără precedent de a-l instaura programatic la nivelul întregii umanităţi. Avem de-a face în perspectivă istorică cu un nihilism instituţionalizat.

Şi, în condiţiile în care nu numai în cadrul U.E., dar şi în Statele Unite, Canada, Australia şi alte ţări au fost implementate legi care incriminează „infracţiunea de ură”(hate crime) sau de „discurs care incită la ură”(hate speech) faţă de diferitele minorităţi, printre care şi cele sexuale, creştinilor li se interzice să afirme răspicat că homosexualitatea e un păcat.Ca urmare a implementării acestei legislaţii, un pastor din Suedia a fost trimis la închisoare datorită unei predici în ZSRR vs UEcare critica homosexualitatea; în Marea Britanie, un alt pastor care i-a chemat pe homosexuali la pocăinţă a fost bătut de o bandă de homosexuali, pentru ca apoi să fie acuzat de autorităţi că a incitat la violenţă şi la perturbarea liniştii publice; în anul 2000, în Noua Zeelandă a fost interzisă o înregistrare video ce punea în discuţie dezvoltarea fenomenului homosexualităţii şi implicaţiile lui politice şi sociale. Şi exemplele ar putea continua pentru Statele Unite şi Canada.

Revoluţia drepturilor omului ajunge astfel la un final paradoxal. Drepturile la desfrânare şi perversiune ajung să restricţioneze toate celelalte drepturi afirmate anterior: dreptul la libera practicare şi exprimare a religiei. Practic asistăm la inaugurarea unei noi religii, în care cel ce refuză să se conformeze închinării la idolul sexualităţii va fi decăzut din toate drepturile sale.

În aceste condiţii, se instituie de fapt o nouă prigoană împotriva creştinilor, pentru că dacă învăţătura creştină e considerată a fi discriminatorie prin simpla ei existenţă, încălcând în acest fel „dreptul fundamental” al omului de a desfrâna, creştinul şi învăţătura lui sunt scoşi implicit în afara legii şi a umanităţii.

Oare semnificaţia a ceea ce se petrece acum în Uniunea Europeană, dar şi în lumea occidentală în general, nu este tocmai aceasta: trecerea în ilegalitate a creştinismului şi, deci, a celor care cred în Hristos şi-L mărturisesc? Şi în numele a ce: în numele patimilor deghizate sub denumirea de drepturi ale omului!

Oare nu ne răsună din nou în urechi, prin directivele U.E., sentinţa edictului lui Nero din secolul I împotriva creştinilor: Non licet esse vos! – Creştinilor, vouă nu vă e îngăduit să existaţi?

Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni şi au schimbat slava Dumnezeului Celui nestricăcios în asemănarea chipului omului celui stricăcios (…). De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimii lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin! (Rom. 1:22-24).

articol de Petru Molodeţ, publicat în revista Familia Ortodoxă, nr. 5/2010

Orice dar în sine nu se poate negocia, schimba sau confisca. Darul se primeşte cu bucurie şi apoi se mulţumeşte pentru el, ca răspuns la iubirea dăruitorului. În momentul în care negociem darul în scopuri egoiste, atunci anulăm acest dar, iar iubirea dăruitorului este ofensată sau anulată.

Cu atât mai mult creaţia în sine nu se poate negocia, pentru că ea este darul lui Dumnezeu făcut omului, ca existenţa lui să fie una fericită. Când Dumnezeu a creat lumea, nu a negociat cu nimeni, ci a „negociat“ doar cu Sine, în sfatul intra-treimic, arătându-Şi prin aceasta iubirea Sa creatoare şi dorinţa de a dărui fericirea Sa unei creaţii făcute după chipul Lui, adică omului. De aceea omul, ca o coroană a creaţiei, are menirea de a se accepta pe sine, de a se înţelege pe sine, de a dori şi a dobândi asemănarea cu Dumnezeu, de a primi întreaga existenţă creată ca dar divin, spre a-şi împlini în ea fericirea şi spre a întoarce această fericire la Dumnezeu, ca mulţumire pentru actul creator.

Creaţia ca dar nu poate fi negociată, schimbată sau mutilată. Aşa trebuie înţeleasă şi familia, ca dar imuabil primit de la Creator. Familia este gândită, dăruită şi susţinută de Dumnezeu pentru ca omul să poată dobândi fericirea şi comuniunea de iubire cu El, adică sensul şi scopul creaţiei.

Ideea că familia ar putea să arate altfel decât comuniunea de iubire dintre un bărbat şi o femeie, care duce la perpetuarea creaţiei prin urmaşi, este o idee ce ofensează şi anu­lează iubirea Creatorului. Dumnezeu nu poate fi „corectat“ în iubirea Lui creatoare. De fapt, atunci când se vrea re-definirea familiei, se vrea re-definirea actului creator al lui Dumnezeu, sau altfel spus creatura vrea să-şi creeze un nou dumnezeu, care creează nu dintr-o voinţă desăvârşită, ci din voinţa limitată şi schimbătoare a creaturii.

Ideea de re-definire a familiei în zilele noastre se dovedeşte a fi marele nonsens la care a ajuns gândirea umană complet secularizată. Ea este nu numai în opoziţie, dar este şi un atac la adresa învăţăturii creştin-ortodoxe bazată pe Revelaţie, iar nu pe principii sociale instabile prin sine.

Din nefericire, nu creştinii ortodocşi se împotrivesc celor care nu vor să mai înţeleagă familia ca dar divin, ci noi suntem atacaţi pentru că vrem să rămânem în Adevăr şi vrem să apărăm creaţia şi toate darurile lui Dumnezeu către noi oamenii, care nu se pot schimba, fără a se altera, atât în esenţa lor, cât şi relaţia cu Autorul lor. Familia nu poate fi supusă unui vot uman care să schimbe esenţa ei, sau scopul ei, fără a aduce blamul Celui care ne-a dăruit-o. Dacă cetăţenii pretind că în numele libertăţii au dreptul să-şi spună cuvântul, şi noi creştinii ortodocşi avem dreptul să dăm întâietate Cuvântului lui Dumnezeu.

Problema esenţială a vieţii creştine contemporane

Criza familiei contemporane, sub toate aspectele ei, este semnul cel mai grav al înscrierii societăţii umane pe o cale complet secularizată, care în fapt este o cale cel puţin ne-creştină, dacă nu chiar anti-creştină. Situaţia este cu atât mai tristă, cu cât chiar unii creştini sau denominaţiuni creştine apusene s-au declarat în favoarea căsătoriilor homosexuale. Felul înţelegerii familiei creştine va duce în mod evi­dent la rupturi şi mai mari între creştini. Aşa vom putea face diferenţă şi mai bine între Bisericile adevărate şi comunităţile religioase care pierd sau îşi „re-definesc“ legătura cu Revelaţia, şi între adevăratul şi falsul ecumenism. Este imposibil, sau cel puţin o impietate, să te rogi cu cel care vrea să-L „re-definească“ pe Dumnezeu ca şi Creator (mă refer aici la „bise­ricile“ care acceptă „binecuvântarea“ căsătoriilor homosexuale). Apărarea darului familiei în ziua de astăzi este misiunea pe care nu o putem abandona, fără a-L abandona pe Dumnezeu însuşi.

Faptul că familia este şi va deveni problema esenţială a vieţii creştine contemporane avea să-l reliefeze într-un mod inconfundabil, cu mulţi ani înainte, părintele Arsenie Boca. Nimeni nu s-a ocupat de problemele de familie, în toată profunzimea lor, inclusiv în aspectele cele mai intime, ca părintele Arsenie. Multe aspecte biologice, genetice, hormonale au fost explicate pentru prima dată în viaţa noastră bisericească, iar medicina mo­dernă descoperă abia acum câtă dreptate a avut acest părinte. Din acest punct de vedere, scrierile părintelui Arsenie ocupă un loc unic în toa­tă literatura noastră teologică. Ziceri ca „mai bine mori decât să omori“, „ (…) feciorie până la Cununie şi monks_light_familyfidelitate până la moarte“, „nici refuz, nici abuz“ şi multe altele au luminat şi luminează viaţa de familie a numeroşi creştini ortodocşi. Toate acestea au întărit convingerea că mântuirea în „ecclesia major“ începe în cele mai mici detalii în „ecclesia minor“, iar cei care greşesc sau neglijează viaţa de familie îşi periclitează mântuirea în Biserica lui Hristos. De aceea familia nu poate fi un concept cu care ne putem juca, după curentele lumii, fără a periclita relaţia noastră cu Dumnezeu.

Dacă până acum, în decursul istoriei Bisericii, piatra de poticnire a creştinilor a fost problema autorităţii în Biserică şi a succesiunii apostolice, de acum înain­te, piatra de încercare va fi problema teologiei familiei, cu toate aspectele ei, inclusiv viaţa conjugala. Învăţătura Bisericii nu trebuie să cedeze în faţa noilor cu­rente sociale, cei care vor face aceasta se vor îndepărta iremediabil de Ortodoxie, iar Orto­do­xia trebuie să-şi asume situaţia – incomodă în lumea de azi – de a fi consecventă cu ea însăşi.

Aceasta nu înseamnă că Bi­se­rica Ortodoxă neagă existenţa homosexualităţii ca fenomen u­man, dimpotrivă, această pro­blematică apare din vechime, iar practica, viaţa duhovni­ceas­că, canoanele, iconomia arată fe­lul în care Biserica a răspuns a­cesteia, răspunsuri care oricând pot fi nuanţate sau ajustate. Ceea ce scandalizează este însă legătura care se face între „homosexualitate“ şi „familie“. A­ces­tea sunt două noţiuni care nu pot coexista, în esenţa lor, în sco­pul lor, în raţiunea lor. Nimeni nu are dreptul să confişte no­ţiu-nea de „familie“, ca legătură tai­ni­că dintre un bărbat şi o femeie, pe seama altor legături sau parteneriate. Aşa cum „familia“ nu se poate confunda cu „con­cubinajul“ sau cu „hare­mul“, sau cu viaţa celor care tră­iesc „single“, tot aşa ea nu se poa­te confunda cu nici o altă for­mă de convieţuire umană, bi­sexu­ală sau homosexuală.

Cei care nu mai acceptă familia ca dar imuabil iau ca armă principală şi deloc neglijabilă în sprijinul lor forţa dreptului civil. Constatăm cu durere că trăim o descreştinare continuă a dreptului civil, care trimite, aparent nevinovat, trăirea religioasă în sfera „privatului“. Este, de fapt, o relativizare a adevărului şi o bulversare a ierarhiei valorilor. Astăzi prind contur tot mai mult principiile păgâne ale vechiului drept roman, după care auctoritas, non veritas facit legem (autoritatea, nu ade­vă­rul, face legea), sau error co­mmu­nis facit jus (eroarea comună naşte dreptul). Chiar da­că, strict juridic vorbind, dictoa­nele de mai sus suportă nume­roa­se nuanţe, totuşi, în esenţă, ele exprimă evi­dent înde­păr­ta­rea de principiile creştine reve­la­te. Pa­ra­doxul este că vechiul drept roman a supravieţuit pâ­nă astăzi tocmai prin în­creş­ti­na­re, de exem­plu, prin marele le­gislator romano-bizantin Jus­ti­nian. Acum însă ne înscriem exact pe un drum opus acestuia.

Din punct de vedere ortodox, revizuirea Constituţiei Ro­mâniei nu ar trebui să în­sem­ne începutul descreş­ti­nă­rii noastre. Faptul că o gân­dire minoritară, aflată în o­po­zi­ţie cu învăţătura creştin-ortodoxă, vrea să devină normativă este o mare nedreptate. Nu blamăm pe nimeni, nici măcar pe cei care Îl blamează pe Dumnezeu. Vrem numai să apărăm darurile pe care Dumnezeu însuşi ni le-a făcut. Vrem să apărăm creaţia pe care am primit-o de la Dumnezeu şi să o întoarcem Acestuia, nemutilată, ca recunoştinţă.

Darul familiei nu poate fi confiscat fără a ni-L confisca pe În­suşi Dăruitorul ei. Familia nu poa­te fi privită ca un simplu con­cept juridic, supus mereu trans­formărilor, pentru că atun­ci toată creaţia ar trebui recon­cep­tualizată. În felul acesta, prin instrumentul şi forţa dreptului, îl facem pe om un nou dum­nezeu, care re-concepe lu­mea.

Este normal şi necesar să folosim modelele şi experienţa altora. Aşa s-a născut legislaţia modernă a României, luând exem­plele cele mai bune din Europa. Aceasta nu înseamnă însă că dacă Apusul a început să apună din punct de vedere creştin, trebuie şi noi să facem la fel. Este bine uneori să copiem, dar să nu… căpiem! Adică să nu ne lăsăm furaţi de mentalităţi şi viziuni care duc la degradare morală şi creştină ireversibilă.

O femeie din statul american Dakota de Nord, care s-a căsătorit cu ea însăși în luna martie, a vorbit despre alegerea sa într-un interviu. Mă simt foarte puternică, foarte fericită, foarte veselă… Vreau să împărtășesc această stare cu oamenii”, a spus Nadine Schweigert, de 36 de ani, din orașul Fargo.

Ea a numit ceremonia „o sărbătoare” în cinstea drumului parcurs după durerosul divorț în urma căruia a pierdut și custodia celor doi copii.

Conform unui ziar local, Schweigert a primit această sugestie de la un prieten. „Așteptam pe cineva care să vină să mă facă fericită”, a declarat Schweigert pentru Inforum. „La un moment dat, un prieten mi-a spus, de ce ai nevoie de cineva cu care să te căsătorești ca să fii fericită? Căsătorește-te cu tine însăți.”

CasatorieCuOCladire2„Căsătoria” a avut loc în mijlocul prietenilor și al familiei tinerei:

Nadine nu este prima femeie care a făcut acest „pas”. În 2010, o tawaineză a inaugurat „era” „căsătoriilor” cu propria persoană.

O altă femeie din SUA a luat în căsătorie, în ianuarie 2012, un depozit vechi de 107 ani, care urma să fie demolat. Ea spune că s-a îndrăgostit de clădire în timpul demonstrațiilor de tip „Occupy” care avuseseră loc în oraș.

O să fie o căsătorie gay, pentru că este o construcție de sex feminin”, a spus vesel unul dintre martorii evenimentului.

  • Mediafax:

Duma de Stat rusă interzice încredinţarea copiilor spre adopţie în ţări care permit căsătoriile gay

 

Duma de Stat din Rusia a aprobat vineri, în formă definitivă, legea care interzice încredinţarea spre adopţie a copiilor ruşi cuplurilor de homosexuali sau celibatarilor din ţările care au legalizat uniunile civile între persoane de acelaşi sex.

Legea, care trebuie aprobată şi de Consiliul Federaţiei, după care va trebui promulgată de preşedintele Vladimir Putin, a obţinut susţinerea a 444 de parlamentari. Niciun deputat nu a votat împotrivă.

Conform noii legi, încredinţarea spre adopţie a copiilor ruşi este interzisă “persoanelor de acelaşi sex a căror uniune este recunoscută ca mariaj în state în care acest lucru este legal, precum şi persoanelor necăsătorite din aceste state”.

Cuplurile heterosexuale vor putea adopta în continuare copii ruşi.

Căsătoriile între persoanele de acelaşi sex sunt permise în prezent în 14 state, printre care se numără Canada, Belgia, Spania şi Franţa

O asociaţie creştină care “convertea” persoanele gay s-a desfiinţat şi a prezentat scuze publice

O asociaţie americană creştină care promova “terapia conversiei”, încurajând persoanele gay şi lesbiene să renunţe la preferinţele lor sexuale, s-a desfiinţat şi a prezentat scuze publice acelora care au urmat tratamentul, recunoscând că misiunea ei a fost dăunătoare.

Exodus International, înfiinţată în 1976, este considerată cea mai veche şi cea mai mare asociaţie creştină americană care analizează relaţia dintre credinţă şi homosexualitate.

Consiliul de administraţie al asociaţiei a votat în unanimitate pentru încetarea imediată a operaţiunilor sale şi pentru înfiinţarea unui ministeriat separat, se afirmă într-un comunicat postat miercuri pe site-ul organizaţiei.

“Am comis un număr mare de erori în felul în care i-am tratat pe oameni, în funcţie de credinţele noastre“, a declarat Alan Chambers, preşedintele asociaţiei. “Îmi dau seama că părerile şi credinţele noastre trebuie să se schimbe, însă nu m-aş distanţa niciodată de biserică”, a mai spus acesta.

Alan Chambers a refuzat să ofere un număr estimativ al persoanelor care au urmat terapia promovată de organizaţia sa, spunând că este imposibil de calculat, întrucât acea terapie a fost practicată de toate cele 260 de filiale pe care Exodus International le deţine în America de Nord.

“Îmi pare rău pentru durerea şi pentru chinurile prin care mulţi dintre voi aţi trecut“, a adăugat Alan Chambers, care spune că a făcut el însuşi parte din acest “sistem al ignoranţei”.

“Îmi pare rău că unii dintre voi au irosit ani întregi luptând cu sentimentul de ruşine şi de vină atunci când atracţia lor sexuală nu s-a schimbat. Îmi pare rău că am promovat eforturile pentru schimbarea orientării sexuale şi teoriile reparative despre orientarea sexuală care i-au stigmatizat pe părinţi”, a mai spus el.

Alan Chambers, care locuieşte în oraşul Orlando din statul Florida, alături de soţia şi de cei doi copii ai lor, a dezvăluit că vreme de mulţi ani a “omis în mod convenabil” să facă publică propria atracţie faţă de persoanele de acelaşi sex.

Exodus International şi-a închis birourile într-o perioadă în care se constată o schimbare a atitudinii în Statele Unite, opinia publică declarându-se în favoarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.

12 state americane şi districtul Columbia au legalizat căsătorile gay. Curtea Supremă din Statele Unite va decide până la sfârşitul lunii iunie dacă va contesta o lege federală din 1996 care acordă dreptul la căsătorie doar cuplurilor heterosexuale, dar şi referendumul din 2008 din California care a interzis căsătoriile gay pe teritoriul acestui stat.

California a devenit însă, în 2012, primul stat american care a interzis aplicarea pe minori a “terapiei de conversiei”, promovată de asociaţia Exodus International.

Juriul a fost fascinat. Publicul a fost captivat, stârnind un ropot de aplauze la finalul actului. Nu există nicio urmă de îndoială că Teatrul de umbre Attraction, care și-a reprezentat numarul la emisiunea Britanicii au Talent de săptămâna trecută, este cel mai bun în ceea ce face.

UmbreDar ce a avut povestea din spatele numărului încât a putut atinge atâtea inimi? Este o poveste obișnuită, dar una care nu mai poate fi considerată de la sine înțeleasă. Un bărbat întâlnește o femeie. Se îndrăgostesc. Dansează. Se căsătoresc. Se sărută. Dragostea lor dă naștere unui copil. Apare o nouă comunitate frumoasă care primește cu bucurie și prețuiește noua ființă.

Existența viitoare a acestei povești fundamentale dintre oameni este miza adevărată în războiul dus astăzi împotriva adevăratelor căsătorii.

Propaganda homosexuală face tot ce îi stă în putință pentru a convinge lumea că nu există nicio diferență reală între aranjamentele homosexuale și uniunea soților, între o femeie și un bărbat, care dă naștere unei noi vieți.

Dar ei uită ceva: oricât de mult ar încerca, propaganda homosexuală nu va putea niciodată să întreacă această poveste primordială a oamenilor.

Doi bărbați sau două femei pe care îi unește doar plăcerea sexuală nu pot crea niciodată o nouă viață. Nu pot forma niciodată acea frumoasă comuniune ce se naște odată cu venirea pe lume a unui copil zămislit din dragoste.

Această poveste a dragostei dintre un bărbat și o femeie, creatoare a unei vieți noi, poate aparține cu adevărat doar unei căsătorii reale.

Doar o căsătorie adevărată poate întrece vreodată aceasta poveste.

Și, la un anumit nivel, mai profund, această poveste le vorbește direct oamenilor, pentru că ei știu că bărbatul și femeia sunt făcuți unul pentru altul. Ei percep cumva, în adâncul ființei lor, faptul că un copil ar trebui să fie fructul dragostei dintre o femeie și un bărbat care și-au luat un angajament unul față de celălalt, în fața Lui Dumnezeu și a țării. Nu aș fi surprins dacă aș descoperi că, de fapt, în adâncul lui, fiecare își dorește, de fapt, ca o poveste ca acesta să devină propria lui poveste. Cu toții ne dorim să iubim și să fim iubiți, să descoperim dragostea și să creăm propria noastră poveste. Cu toții ne dorim ca dragostea noastră să fie frumoasă și desăvârșită prin nașterea de prunci.

Aceasta poveste a devenit virală pe internet deoarece prin ea ni se descoperă prototipul poveștii de dragoste pe care fiecare inimă a fost menită să o aibă scrisă în ea.

Spun „Bravo!” Teatrului de umbre Attraction pentru crearea, probabil fără voie, a unei frumoase mărturii despre dragoste, căsătorie și familie. În timp ce scriu acestea, videoclipul ce există pe YouTube a adunat mai mult de 4.500.000 de vizualizări.

Și spun slavă Domnului pentru povestea de dragoste primordială dintre un bărbat și o femeie care reușește încă să impresioneze încă atât de mulți oameni.

sigla

Alianta Familiilor din Romania: IT’S NOT GAY BEING GAY/NU E GAY SA FII GAY

Senatorul Chiuariu este perseverent. Ori incapatinat. Una din noua. Caci saptamina asta si-a pus in aplicare planul alternativ pentru introducerea in Constitutia Romaniei a nediscriminarii bazate pe orientarea sexuala. Adica implementarea viziunii dlui Victor Ponta pentru Romania, o Constitutie “progresista” in rind cu ideologia radicala a Internationalei Socialiste. La insistenta dlui Chiuariu, Comisia pentru revizuirea Constitutiei a adoptat, luni, un amendament de interzicerea a discriminarii in Romania “in orice situatie.” Anuntul presei a fost acesta:

NOUA CONSTITUŢIE: Comisia de revizuire a Constituţiei a revenit luni asupra articolului 4 din legea fundamentală, care face referire la discriminare, adoptând un amendament care introduce menţiunea că este interzisă discriminarea în “orice situaţie”. Amendamentul a fost prezentat de către senatorul PNL Tudor Chiuariu, care a susţinut că din punct de vedere juridic prevederea nu prezintă vreun risc. “Noi principiul îl avem în vedere, şi anume acela al interzicerii discriminării pe orice motiv, şi oricât am vrea să fim de exhaustivi nu putem”, a susţinut Chiuariu. “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi.  Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orice altă situaţie este interzisă” , este textul propus de senatorul PNL şi adoptat cu 17 voturi “pentru” şi o abţinere. Noul amendament a venit după ce Comisia de revizuire a adoptat iniţial o prevedere care interzicea discriminarea bazată pe orientare sexuală, textul fiind ulterior respins.

“In orice situatie.” Adoptarea acestei clauze va transforma Romania in cea mai egalitara societate a lumii. Nu cunoastem nicio alta constitutie in lume care sa interzica discriminarea in “orice situatie.” Dar stim ca jurisprudenta CEDO a interpretat clauze similare in legile nationale ale altor tari sa interzica si discriminarea pe baza de orientare sexuala. Ce inseamna “orice situatie” e neclar si tocmai asta face amendamentului dlui Chiuariu extrem de periculos pentru libertatea si drepturile cetatenesti ale cetatenilor tarii. Cei dintre noi care au suprevietuit comunismul isi amintesc ca nici macar atunci nu se vinturau astfel de idei puerile. Se accentua “egalitatea” dar nu “in orice situatie”. Asta ar insemna ca toti va trebui sa primim de la patron salarii identitice? Salariile inegale sunt discriminatorii, fara indoiala, din perspectiva clauzei propuse de dl Chiuariu. Ce facem cu interdictiile impuse de legi? Pentru ca majoritatea legilor de fapt “discrimineaza”, adica trateaza cetatenii in mod diferit dupa criterii diferite. Nu toti pot vota, nu toti pot fi in parlament, nu toti se pot casatori, nu toti pot fi in functia de prim ministru ori presedinte al Romaniei. Legile aloca privilegii diferite la persoane diferite dupa criterii diferite. Daca ne luam dupa ideologia dlui Chiuariu CEDO e prima institutie din Europa care discrimineaza – impotriva persoanelor in varsta. Persoanele peste 70 de ani nu pot fi judecatori in CEDO? Fara indoiala asta e discriminare pe baza de varsta! La fel si celelalte restrictii impuse de legile ori Constitutia Romaniei. Ce ne facem, de exemplu, cu cei care sufere de boli transmisibile si doresc sa doneze sange? Daca lor li se interzice sa o faca iar persoanelor care nu sufera de astfel de boli li se permite, fara indoiala asta are rezulta in discriminare la adresa donatorilor de sange. Iar daca persoanele suferinde de boli transmisibile au dreptul sa doneze sange, chiar contaminat, vor fi oare cei care au nevoie de transfuzii obligati sa-l primeasca?

Insistenta dlui Chiauriu ne duce iarasi astazi la subiectul de acum doua saptamini cind incercarea lui de a insera nediscriminarea orientarii sexuale in Constitutie a esuat. Caci trebuie sa pornim de la o realitate pe care fiecare citititor al acestor rinduri trebuie sa o cunoasca si sa o faca cunoscuta fiecarei persoane cu care intra in discutii ori are contact: it’s not gay being gay, adica “nu e gay sa fii gay”. Folosim expresia in engleza pentru ca se potriveste mai bine subiectului. In engleza “gay” insemna, pina acum citeva decenii, “bucuros”. Pe vremea aceea inca erau reclame in lumea engleza care foloseau cuvintul “gay”, adica “bucuros” pentru a denota satisfactia cumparatorilor cu produsele cumparate ori serviciile prestate. Dar revolutia sexuala a deturnat acest termen si il aplica, de citeva decenii incoace, homosexualilor. Ei se autodefinesc ca fiind “gay”, adica “bucurosi/fericiti” in stilul de viata pe care si l-au ales si in care traiesc. Sunt ei insa “fericiti” ori folosesc termenul pentru a masca o realitate cu totul diferita, una trista? Realitatea este ca majoritatea homosexualilor sufera de acute probleme emotionale, psihice, de comportament si medicale. Traiesc intr-o lume a confuziei, la cutite cu restul societatii. Departe de credinta ori relationarea cu Dumnezeu. Si cer sa nu fie discriminati privind consecintele stilului de viata pe care si l-au ales si pe care il practica. Asta este viziunea dlui Chiauriu pentru Romania.

Dar nu numai a lui ci si a dlui Ponta. Informatiile care ne parvin, atit noua cit si colegilor de la alte organizatii pro-familie din Romania, denota ca exista incercari de impunere in Romania a parteneriatelor civile intre persoane de acelasi sex. Ideea aceasta e de import. Presiunea vine din afara Romaniei. Ideologii secularisti ai Occidentului au mai multa infleunta asupra dlui Ponta decit traditia neamului romanesc, credinta crestina ori noi. Nu odata a afirmat dl Ponta ca e vremea ca Romania sa se debaraseze de “prejudecati” si sa intre in rind cu lumea. Amendamentul constitutional de definire a casatoriei, a afirmat el, ne face de ras in Europa,  pentru ca ne da o imagine “conservatoare”. Ei, bine, asta suntem noi, toti cetatenii Romaniei – o societate conservatoare din punct de vedere social. Una pe care dansul pare sa vrea sa o schimbe prin forta legii. Exista insa o solutie: daca dlui Prim Ministru ii este rusine de valorile noastre traditionale e vremea ca el sa plece, nu ca noi sa ne schimbam.

Initiativa dlui Cernea de legalizare a parteneriatelor civile in Romania e primul pas spre legalizare casatoriilor unisex in Romania. Stie el ce cere si dl Ponta stie si el. CEDO a impus tarilor care au legiferat parteneriatele civile sa le echivaleze, din punct de vedere legal, cu casatoria barbat-femeie. Pozitia antifamilie a dlui Ponta nu trebuie sa surprinda. Caci cu doar putini ani in urma scrisese pe blogul sau ca liderii politici europeni pe care ii considera ca model personal sunt primi ministrii Spaniei si ai Greciei. Premierul spaniol Zapatero a pornit un razboi secularist impotriva Bisericii Catolice, a impus casatoriile homosexuale si a dus Spania la ruina. Probabil dl Ponta doreste sa devina un indragit al socialistilor europeni, sa fie inclus in clubul socialist international. Dar pentru a intra acolo trebuie sa dovedeasca loialitate fata de ideologia socialista. Ungaria conservatoare a definit casatoria barbat-femeie si a interzis avortul in Constitutie cu putini ani in urma. Dl Ponta probabil viseaza sa sconteze opusul in Romania atita timp cit inca beneficiaza de o majoritate solida de stanga in Parlament. Fie ca Dumnezeu sa le zadarniceasca planurile!

Iar acum, trecem la subiectul de astazi. Oare isi dau seama liderii politici actuali ai Romaniei ce fac? In Romania studii privind impactul nefast al homosexualitatii asupra celor care o practica nu sunt, nu se fac, si nici nu se concep din lipsa de bani ori din lipsa unui numar reprezentativ de subiecti. Dar in tarile occidentale astfel de studii sunt frecvente, se publica des, si toate ajung la aceasi concluzie: it’s not gay being gay (nu e gay sa fii gay). Evidenta e masiva. Astazi relatam o mica partea din ea, toata publicata recent. In prima parte a acestui an un numar destul de mare de astfel de studii au fost initiate ori facute public de Adminisitratia Obama. Asazi va informam cu privire la unele dintre ele.

Instrainarea de religie

Mai devreme luna aceasta Pew Research Center a publicat un studiu privind viata spirituala, de credinta a homosexualilor. Studiul a implicat 1.200 de persoane care s-au identificat ca homosexuali, de ambele sexe ori transgender. 48% dintre ei s-au declarat neafiliati cu vreo denominatie religioasa, in contrast cu 20% in restul societatii. Iar cei care se declara afiliati merg la biserica foarte rar, privesc biserica ca pe un inamic, si la fel pe persoanele religioase. [Aici puteti citi intregul studiu: http://www.deseretnews.com/article/865581728/Survey-Gay-and-lesbian-population-has-unique-religious-profile.html]

Fumatul

Dependenta de tutun e o problema mai mare intre homosexuali decit intre heterosexuali. Acum doi ani Institutul National al Sanatatii (National Institute of Health) a acordat o subventie (grant) de $536.526 lui University of Illinois, Chicago pentru a promova intreruperea fumatului in rindul homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor si persoanelor transgender. Finantarea studiului a inceput pe 30 septembrie 2010 si se va incheia pe 31 iulie anul acesta. [Detalii aici: http://cnsnews.com/news/article/taxpayers-spend-536526-study-smoking-cessation-lgbt-community#sthash.WdgecsFR.dpuf]

Depresia si nefericirea

Un alt secret bine ascuns al comunitatii homosexuale este depresia de care sufera. Ultima dovada, sub forma unei marturii a unei foste lesbiene, a apartut saptamina trecuta. O profesoara de limba engleza de la prestigioasa Syracuse University din Statele Unite a abandonat viata lesbiana. Vreme de multi ani traise cu o femeie, fusese o feminista radicala, a promotoare a agendei homosexuale, o avida sustinatoare a razboiului feministelor impotriva barbatilor. Pina intr-o zi cind, din curiozitate, a inceput un dialog cu un pastor si sotia lui depre viata si intelesul vietii. Dupa citiva ani de comunicari, femeia si-a venit in fire, a abandonat homosexualitatea, si s-a intors la credinta in Dumnezeu. A publicat o carte, iar saptamina trecuta a facut o marturie publica la Family Research Council in Washington, DC. Va punem la dispozitie marturia ei de peste o ora. Va indemnam s-o dati si altora si sa o postati pe siturile dtre electronice. In marturia femeii veti simti durere, dezamagire, tristete pentru risipirea multor ani de viata, si recunoasterea ca pentru ea stilul de viata homosexual (“gay lifestyle”) a fost “un pacat grav” impotriva lui Dumnezeu. [Marturia poate fi vizionate si audiata aici: http://www.frc.org/upcomingevents/an-unlikely-convert-a-former-lesbian-professors-journey-to-faith]

Adminsitratia Obama a finantat un studiu de $431.363 facut in San Francisco, sa determine de ce tatii homosexuali sufera de depresie psihologica (psychological distress). Una din concluzii a fost ca ei au mai putin timp pentru sex deoarece trebuie sa-si ingrijasca copiii. Mai putin sex le cauzeaza depresie. [Detalii aici: http://cnsnews.com/news/article/431363-stimulus-project-concludes-gay-fathers-have-less-time-sex]

Bolile transmisibile

Infectia cu boli transmissibile e bine cunoscuta. Pina recent Canada interzicea homosexualilor sa doneze sange. Regulile au fost schimbate acum citeva saptamini pentru a permite homosexualilor care vreme de cinci ani au trait in abstinenta sa doneze sange. [Link aici: http://www.lifesitenews.com/news/gay-men-may-now-donate-blood-after-5-year-abstinence-despite-health-risk] 

Ultimul raport privind incidenta bolilor transmisibile in America nu e de bun augur pentru “barbatii care au sex cu barbati”, un termen folosit in publicatiile stiintifice pentru a defini relatiile sexuale homosexuale. Numarul barbatilor homosexuali afectati de boli transmisibile e in crestere vertiginoasa. Sexually Transmitted Infections Among US Women and Men: Prevalence and Incidence Estimates, 2008

Iar ultimul raport pe aceasi tema in Marea Britanie denota aceasi relatie. Incidenta bolilor transmisibile la homosexuali e in crestere de la an la an, iar medicamentele antibiotice devin mai putin eficace in vindecarea lor. Citam concluzia presedintelui lui British Association of Sexual Health and HIV: “the ongoing rise in diagnoses among men who have sex with men and high levels of gonorrhoea were of particular concern. … Britain’s sexual health is on a slippery slope.” [Puteti citi intregul articol, preluat de noi de la BBC, aici: http://www.bbc.co.uk/news/health-22766090?print=true]

Obezitate

Statisticle indica ca 75% dintre lesbiene sunt grase. De ce? Administratia Obama vrea sa afle. A acordat o subventie de 1.5 milioane de dolari unui spital afiliat cu Harvard University pentru a descoperi cauzele realitatii de loc placute ca 75% dintre lesbiene sunt grase. [Detalii aici: http://dailycaller.com/2013/03/12/feds-pay-for-study-on-why-lesbians-are-fat/]

Absenta abilitatilor parentale

Absenta abilitatilor parentale este o alta caracteristica a modului de viata homosexual. Admninistratia Obama a alocat $152.000 lui Clark University din Massachusetts sa pregateasca un studiu despre dificultatile pe care lesbienele le intimpina in adoptarea si cresterea copiilor. Studiul va implica 50 de cupluri lesbiene. [Detalii aici: http://cnsnews.com/news/article/stimulus-152k-get-lesbians-ready-adoptive-parenthood]

Violenta domestica, probleme emotionale si alcoolism

Cu toate ca homosexualii ni se portretizeaza ca fiind cele mai fericite fiinte din lume, nu sunt. Datele sociologice si medicale nu mint. Incidenta alcoolismului si a abuzului de alcool este cu mult mai ridicata la lesbiene decit la femeile heterosexuale.Un studiu publicat recent de PubMed reflecta ca 59.1% dintre lesbiene au experimentat violenta domestica in comparatie cu 42.3% la femeile heterosexuale. Incidenta alcoolismului e deasemenea mult mai ridicata la lesbiene decit la femeile heterosexuale. [Detalii aici: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23438246]. Iar un alt studiu indica ca incidenta de depresie e cu mult mai ridicata la lesbiene decit la femeile heterosexuale: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23414280]

Tot recent, Administratia Obama a mai donat fonduri pentru inca un studiu privind alcoolismul la femeile lesbiene. El urmeaza sa fie facut de University of Illinois si sa se focalizeze asupra lebienelor care apartin minoritatilor rasiale si etnice, in special femeile de culoare si hispane. [Detalii aici: http://projectreporter.nih.gov/project_info_description.cfm?aid=8265687]

UPDATE – REVIZUIREA CONSTITUTIEI

Redam din reactiile dtre la editia AFR a saptaminii trecute privind revizuirea Constitutiei.

Asta-i mondializarea. Inca nu exista o masa critica la nivelul populatiei globale (5% – 10%) care sa reactioneze prin iesirea in strada. La noi asa ceva nu exista. Ne revoltam pe internet, la cafea intre prieteni, mai pe la un TV, asa…moderat…sa nu jignim…ca altii au voie sa ne jigneasca, iar ai nostri alesi…executa ordinele venit din afara. Asta e. NI.

Trebuie sa fim multumiti ca acestia care mai pacaleau masele si-au dat arama pe fata. I-am vazut pe fiecare exact asa cum gandesc. Reactia noastra ar trebui sa fie in sensul unei campanii sustinute impotriva Constitutiei pentru ca balciul pe care l-au facut cu amendamentele de revizuire a avut si un alt scop sa ne abata atentia de la un dezastru muult mai grav decat toate la un loc: introducerea regiunii ca unitate administrativ teritoriala. Finalizarea regionalizarii pe care o doresc guvernantii nostri pana la sfarsitul anului, va inseamna predarea de buna voie a pamantului tarii noastre aparat cu sangele inaintasilor.Si – cel mai grav este finalitatea acestei regionalizari: conducerea fiecarei regiuni direct de la Bruxelles. Acesta va fi sfarsitul absolut al oricarei lupte in domeniul bunului simt, al vietii, al familiei, al credintei etc pt ca UE s-a dezbracat deja de masca protectiei omului si isi arata fata hidoasa, prin toata legislatia pe care cauta sa ne-o impuna!

Cred asadar ca avem de luptat pe 2 fronturi: (1) campanie sustinuta ca lumea sa voteze impotriva Constitutiei la referendum! In acest sens va spun ca va fi o mare greseala sa incurajam absenteismul la vot ! (2) sa ne adunam in gandire si traire astfel incat sa se cristalizeze un Forumul de Alternativa Crestina care sa se implice real in conducerea tarii. judecator C.P

image002

Legaturi:

***


Categorii

Homosexualitate, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva familiei / vietii, Revizuirea constitutiei, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE), Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

56 Commentarii la “LEGIFERAREA PRIGOANEI IMPOTRIVA CRESTINILOR. Marele pericol ascuns in micul adaos constitutional “orice situatie” referitor la “DISCRIMINARE” prin care Tudor Chiuariu a reintrodus “orientarea sexuala” miseleste, pe usa din dos/ FAMILIA NU SE NEGOCIAZA!

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: Asediul final al culturii Mortii asupra Bisericii, familiei si scolii. CUM ARE LOC “INDOBITOCIREA CIVILIZATA SI ASISTATA TEHNOLOGIC” SI OMORAREA IN MASA A SUFLETELOR, SUB OCHII NOSTRI ADORMITI? - Recomandari
  2. Pingback: Parinti de azi ai Bisericii spun adevarul despre RAZBOIUL SALBATIC DUS DE STAPANII INTUNECATI AI ACESTUI VEAC IMPOTRIVA ROMÂNIEI, BISERICII, FAMILIEI: “Nici cizma sovietica nu apasa atat de greu pe grumazul poporului român” - Recomandari
  3. Pingback: IPS Laurentiu Streza ataca dur Constitutia revizuita pe tema familiei. “ESTE O PEDEAPSA A LUI DUMNEZEU CARE VINE ASUPRA NOASTRA. ESTE CEL MAI MARE ATENTAT LA FIINTA NEAMULUI NOSTRU” [video] - Recomandari
  4. Pingback: Parintele Dosoftei de la Putna despre CRIMA AVORTULUI SI TACEREA NOASTRA VINOVATA/ Parintele Vasile Mihoc: TRADAREA CRESTINISMULUI IN OCCIDENT A DUS LA LEGILE “HOMOSEXUALE” IMPOTRIVA FIRII - Recomandari
  5. Pingback: Parintele Arsenie Papacioc: PACATUL SODOMIEI (HOMOSEXUALITATEA) ADUCE MAI GRABNIC JUDECATA DE APOI!/ Despre catolicism si ecumenism: “Nu ne putem juca cu Adevarul. Nu-i totuna ortodox sa mori sau ecumenist vandut!” -
  6. Pingback: IPS Irineu despre casatoriile homosexuale si Constitutie: DE UNDE ACEASTA RAPACITATE SPIRITUALA SI SOCIALA? - Recomandari
  7. Pingback: GADARENII DE AZI. Bebelusul regal, casatoriile homosexuale si teoriile satanice ale “identitatii de gen”. NE-AM OBISNUIT CU RAUL? Pr. Vasile Mihoc despre LUPTA LUMII DEMONIZATE CU TINERII SI COPIII (video) - Recomandari
  8. Pingback: Pr. Vasile Mihoc catre tineri: E NEVOIE DE SERIOZITATE SI LUPTA CU “CEL VICLEAN”, HRISTOS NU E “NICE”. Lumea de azi ii fragilizeaza programatic pe tineri si proclama NORMALE si patimile impotriva firii (VIDEO) -
  9. Pingback: MARTURISIREA CREDINTEI si INCEPUTUL EPURARII RELIGIOASE. Ce facem “daca ni se cere sa optam intre apartenenta la unele structuri politice, economice sau militare” si HRISTOS? DATORIA DE A NU TACEA - Recomandari
  10. Pingback: SFANTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT in fata CADERII GRELE A NEAMULUI NOSTRU – praznuirea smeritului INFIRMIER AL SUFLETELOR românilor -
  11. Pingback: PARLAMENTUL EUROPEAN: ”sanse” mari sa se voteze pentru ”DREPTUL” LA AVORT, EDUCATIE SEXUALA OBLIGATORIE si eliminarea dreptului la OBIECTIA DE CONSTIINTA - Recomandari
  12. Pingback: FARADELEGE SI ROBIE. Alunga morala si alungata va fi si libertatea!/ BISERICA si EXCOMUNICAREA POLITICIENILOR CARE LEGALIZEAZA HOMOSEXUALITATEA: “Cu adevarat, se cam apropie vremea cernerii: ori in Biserica, ori in afara ei!” - Recomandari
  13. Pingback: Sfantul Sinod reitereaza cerinta mentionarii in CONSTITUTIE a familiei intemeiate pe casatoria dintre barbat si femeie - Recomandari
  14. Pingback: “CRESTINISM” CORECTAT POLITIC. Importanta organizatie filantropica WORLD VISION accepta CASATORIA HOMOSEXUALA. Organizatia a derulat proiecte si cu Patriarhia Romana… - Recomandari
  15. Pingback: VIDEO: “Universul credintei” (TVR) despre ATACAREA FAMILIEI CRESTINE PRIN NOUA CONSTITUTIE/ Predicile de Rusalii ale IPS Teofan ating si tema INCERCARII DE NORMALIZARE SI LEGALIZARE A PACATELOR CONTRA FIRII - Recomandari
  16. Pingback: FARADELEGE SI ROBIE. Alunga morala si alungata va fi si libertatea!/ BISERICA si EXCOMUNICAREA POLITICIENILOR CARE LEGALIZEAZA HOMOSEXUALITATEA: “Cu adevarat, se cam apropie vremea cernerii: ori in Biserica, ori in afara ei!” | Cuvântul Ortod
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare