Manufacturarea tragediei de la COLECTIV: VICTIME MERITUOASE, VICTIME NEGLIJATE SI UITATE. Despre dubla masura si un nou tip de cenzura: TIRANIA “CORECTITUDINII EMOTIONALE”

3-11-2015 6 minute Sublinieri

incendiul-club-colectiv-339491

Pentru noua hagiografie construita de complexul mediatico-internautic, locul simbolic e important, nu persoanele concrete, care, peste cateva zile, vor fi date uitarii complet.

***


Preoti ortodocsi la clubul Colectiv si linsajul mediatic…

Unul din aspectele care par a fi neproblematice legate de tragedia infioratoare de la Clubul Colectiv este dimensiunea emotionala a evenimentului. Pot fi compasiunea, empatia, revolta altfel decat intru totul justificate, altfel decat spontane? Nu sunt ele cele care ne fac sa fim oameni?

A da dovada de compasiune, empatie si a simti indignare fata de aceasta tragedie este un semn care face diferenta intre omenie si neomenie. Asa cum in mod apasat au aratat episcopii nostri, cine nu a simtit durere fata de cei morti in incendiu, fata de dramele suferite de atatia oameni, nu se poate numi crestin. Cine nu a simtit pana la lacrimi dimensiunea adanca a acestui carnagiu, profunzimile sale care merg pana in maduva istoriei noastre recente, fara sa aiba nevoie, pentru asta, de impulsuri mediatice, se afla intr-un impas duhovnicesc.

Sa nu ne inselam, insa. Emotiile noastre, chiar daca spontane la origine, sunt canalizate, formatate, controlate. Am mai aratat si in alta parte acest aspect, insa in articolul de fata vom atinge un aspect mai putin evident: cum anume sunt canalizate emotiile colective in raport cu victimele. 

Romania nu duce lipsa de tragedii colective. Maniera in care mass-media si curentele de opinie de pe Facebook se raporteaza la victimele acestor tragedii este, insa, deloc neutra, ci depinde, pe de o parte, de prejudecatile celor care se afla in acest sistem, iar, pe de alta parte, de interese de agenda.

Combinatia de prejudecati si interese determina selectivitatea cu care sunt prezentate aspectele tragice ale evenimentelor, descrierile dramatice ale suferintelor victimelor, gradul de empatie cu acestea si, de asemenea, gradul in care sunt transformate in modele. Acest construct mediatico-internautic devine, ulterior, un adevarat mecanism de corectitudine emotionala: dictand ce anume e corect sa simti fata de eveniment, victime si fata de cine si cum sa te revolti.

Astfel, complexul mediatico-internautic, prin masurile diferite cu care se raporteaza la aceste tragedii, imparte victimele in victime ce merita toata atentia, compasiunea si pentru care e justificata orice fel de revolta, si victime care sunt ignorate, trecute cu vederea, eventual chiar demne de un fel de dispret condescendent. Unele victime merita, altele nu merita. In functie de aceste merite impartite de complexul amintit, se cumuleaza diferitele pozitionari si luari de atitudine ale actorilor publici sau, mai ales pe Facebook, ale celor mai putin publici. De asemenea, se opereaza extrapolari si unele aspecte ce tin de stilul de viata al victimelor sunt aureolate, pe cand in cazul celor care nu merita, sunt absente sau devalorizate. 

Repetam, ca sa fie clar si sa nu existe pretexte de rastalmacire: nu despre calitatea in sine a victimelor discutam aici, ci despre constructul publico-mediatic al acestora. Suntem datori, fata de morti, cu toata durerea si compasiunea noastra. Suntem datori, insa, fata de noi insine, cu constientizarea unor mecanisme de formatare a spatiului public chiar si in dimensiuni atat de sensibile cum sunt cele emotionale legate de astfel de tragedii.

Drept comparatie, ne putem gandi la accidentul din Muntenegru, accidentul aviatic din Muntii Apuseni, accidentul din Maternitatea Giulesti, ca unele care au ramas in memoria colectiva. Exista insa si o serie de accidente si incidente care nu trezesc interesul nimanui si, prin urmare, nu sunt in memoria publica: desele accidente in care sunt implicate autocarele “capsunarilor”, sinuciderile copiiilor parintilor acelorasi, cate o victima inregistrata la rand la moaste. Unele sunt caracterizate de o sinistră recurenţă, altele intra in atentia mass-media doar pentru ca alimenteaza atitudini ostile Bisericii.

Vom sti cum imparte complexul mediatico-internautic victimele in unele care merita si altele care nu merita, in functie de masura in care le putem repera individual. Mai stie cineva, sau a stiut vreodata, cum arata, ce faceau victimele si familiile acestora in accidentul din Muntenegru? Stie cineva ceva despre cum arata, ce aspiratii aveau, ce planuri de viata, ce calitati, romanii raniti din accidentele atat de dese ale autocarelor care merg spre Spania, Italia si alte destinatii “capsunaresti”? Cum am aflat de ei, in ce lumina au fost pusi de mass-media? 

In majoritatea acestor cazuri, victimele sunt prezentate “pausal”, la gramada, indistinct. Vietile lor nu merita atentia noastra, alegerile lor, stilul lor de viata nu este aureoleat de vreo virtute demna de a fi clamata public. La Muntenegru era vorba despre pensionari si profesori, categorii sociale putin interesante. Trista realitate a unor oameni care preferau trasee de vacanta low-cost, expunandu-se, inevitabil, riscurilor, nu a trezit prea mare interes. Destinele individuale afectate de accident, povestile de viata implicate – interes zero. Cu atat mai mult acest lucru este valabil cand vine vorba despre zecile de raniti, unii foarte grav, ai accidentelor repetate in care sunt implicate autocarele cu romani plecati la munca de jos in Europa de Vest. Destine neglijabile, empatie zero, compasiune ioc. Vieti de prisos, ai putea spune, singurul interes starnit mediatic fiind cel legat de rating (sa se vada “sange”, “fiare contorsionate”)Nicio reflectie cu privire la precaritatea noastra sociala, cu privire la cauzele mai profunde ale acestor tragedii.

Cat priveste victimele ocazionale de la moaste, acestea sunt speculate strict pentru a mai lovi inca odata in “pupatorii de moaste” si in Biserica. Niciun fel de empatie si interes fata de persoana concreta care, cine stie in urma carei dureri, caror drame, se afla acolo, cautand ajutor. Aceasta victima nu are chip, nu prezinta interes. Nimic de aureolat in privinta vietii sale. Nicio ruda de compatimit. Singura ratiune a prezentei sale la stiri sau pe feedurile de pe Facebook – afisarea dispretului fata de practica inchinarii la moaste, sa se acuze Biserica pentru intretinerea acestei “superstitii”

Ce sa mai spunem despre copii cu sindrom Down sau copii avortati? Acestia, neavand nici macar putinta de a plange si de a se face auziti, sunt complet absenti de pe lista victimelor care merita. Ei, de fapt, nici nu exista ca victime in mentalul colectiv! Nu foarte departe de statutul lor sunt copiii pierduti ai familiilor risipite la munca in strainatate, despre ale caror sinucideri aflam periodic din stiri seci si lipsite de empatie si interes fata de vietile si dramele lor.

In schimb, victimele care fac parte din Romania “valoroasa” sunt individualizate, destinele lor prezentate pe larg, evenimentele si suferintele prin care trec afisate, generos, cu un dramatism intens. Avem in minte identitatile clare ale celor implicati in accidentul aviatic din Muntii Apuseni. Unii dintre ei, eroizati. De asemenea, actiunea desfasurata, valorizata si aureolata la maximum. Ca si cei din clubul Colectiv, faceau parte din “clasa de mijloc”, aveau ocupatii demne de laudat din punctul de vedere al complexului (desi cu enorme implicatii subterane ce mascau interese meschine, practici neetice). Emotia publica, solicitata la maximum fata de aceste victime pe care complexul ni le indica drept meritand intreaga noastra capacitate empatica, trebuia canalizata intr-o anume directie si numai in aceea: nimeni nu trebuia sa indrazneasca sa puna la indoiala actiunea la care participau, nimeni nu avea voie sa ridice intrebari cu privire la rostul acelui traseu. Astfel, dintr-o actiune cu multe necunoscute, transplantul de organe, organizat in conditii absolut precare, cu costuri minime, in conditii de siguranta derizorii, pentru un mai mare profit, a devenit o actiune eroica, altruista. Iar cine avea o opinie contrara, risca sa se puna in contra emotiei publice corecte. 

Mutatis mutandis, capacitatea noastra de empatie, de identificare este solicitata la maximum nu doar fata de persoanele concrete ucise si ranite in clubul Colectiv, ci fata de reprezentarea lor mediatica. Probabil si din cauza dimensiunii tragediei, dar, in mod evident, si din cauza prejudecatilor si unor meschine interese de agenda, nu suntem solicitati doar sa empatizam din toate puterile cu victimele, lucru de inteles, ci suntem somati sa ne revoltam furibund impotriva Bisericii si sa imbratisam fara rezerve inclusiv stilul lor de viata eroizat si angelizat. Daca nu iti declari admiratia (nu doar intelegerea!) fata de muzica rock, fata de stilul “urban” si alternativ al acestor tineri, daca nu vezi in practica clubbingului hard core o virtute publica, un model de viata laudabil, atunci esti ars la stalpul infamiei pentru ca ai fi “hater”, “habotnic” sau “manelist”. Exista o clara intentie in crearea unei hagiografii a acestor reprezentari mediatice a tinerilor din clasa de mijloc, din generatia laudata a celor de aproximativ 30 de ani (“frumosi”, “liberi”, “informati”), aflati in inima consumerista a Romaniei elitiste a centrului vechiUnii dintre ei au fost intr-adevar eroi, insa nimeni nu spune ca e vorba despre resorturile umanitatii noastre profunde, care, uneori, se manifesta chiar si in ciuda stilului de viata adoptat, ci, neaparat, acest eroism trebuie pus pe seama unui anume stil de viata si unor anume valori. Se face un contrast fata de romanii obisnuiti si demni de dispret, o masa amorfa care, si pentru ca nu merge in cluburi si nu asculta rock, nu merita atentie si nici nu e capabila sa nasca eroi. Unii au ajuns la un asemenea oportunism emotional incat exacerbeaza aceasta dubla masura a reprezentarii victimelor, “sanctificand”, astfel, pornirea colectiva de a imparti mortii in victime care merita si victime neglijabile. Astfel, se ajunge la un fel de inversiune totala a semnificatiei tragediei: Romania esuata in capitalismul de consum care a ajuns sa-si omoare tinerii a devenit Romania frumoasa si libera care a nascut martiri ai unei noi lumi

Daca lucrurile ar fi ramas doar la acest nivel, tot ar fi fost bine. Insa corectitudinea emotionala se transforma, deja, din manipulare josnica a afectelor oamenilor, in tiranie necrutatoare. Esti supus unui baraj mediatic sau unui adevarat linsaj daca spui ceva critic despre Halloween si daca ai pareri critice despre rock (nu mai conteaza ca multi marturisitori ai metalelor grele nu au nicio treaba cu genul, spre deosebire de unii critici ai stilului, cum ar fi chiar pr. Savatie, care stiu din proprie experienta ce si cum), daca indraznesti sa pui la indoiala noima trairii colective din cluburi. Ba, dimpotriva, tocmai am aflat de la fostul presedinte Traian Basescu ca cluburile sunt neaparat necesare pentru tineri si chiar trebuie credite de stat pentru asigurarea lor! Pentru scoli si spitale, nu. Un fel de vrem cluburi, nu catedrale!  

Tirania dicteaza, de asemenea, si declanseaza o competitie intre cine se arata mai evlavios, mai rugator si mai cinstitor al mortilor din Colectiv. O competitie absolut indecenta, obscena, care duce, pe de o parte, la parade emotionale oportuniste, valorizate din plin de cei care detin autoritatea morala a natiei (complexul mediatico-internautic), si la arderea pe rug a “neascultatorilor” ortodocsi care, din lipsa de PR profesionist, sunt vinovatii de serviciu. Astfel, “liderul” local al confesiunii catolice nu a ratat momentul de a face o frumoasa parada in ochii intregi lumi de “smerenie” televizata si empatie, interpretata cu atentie astfel incat sa aiba timp toti operatorii sa “dea pe post”. In schimb, presedintele conservator al Poloniei catolice s-a strecurat discret, ocolind atentia mediatica, dovada ca se poate si altfel. In schimb, tot ce a facut Biserica, pentru ca nu a fost facut in conditiile dictate de tirania emotionala TV, a fost terfelit si devalorizat, degradat. Nu a contat faptul ca, de la bun inceput, au existat apeluri, s-a mobilizat lumea ortodoxa la rugaciuni (e drept, nu in fata camerelor TV, ci la liturghia “neinteresanta”, irelevanta, nemeritorie, de duminica) si la fapte de ajutor.

In ravna lor de a demonstra cu orice chip ca preotii ortodocsi sunt demni de ura, reporterii au ajuns la enormitati flagrante: un reporter (vezi VIDEO in partea superioara a postarii) tragea la raspundere preotul ortodox care ajunsese, azi, la clubul Colectiv, si care explica faptul ca pana atunci au fost asistate spiritual victimele si familiile, adica oamenii, astfel:

Dar locul, de ce nu ati venit la locul acesta, nu la oameni?

Locul e mai important decat oamenii, intr-adevar, asta e limpede. Pentru noua hagiografie construita de complex, locul simbolic e important, nu persoanele concrete, care, peste cateva zile, vor fi date uitarii complet. De asemenea, comentand spusele patriarhului ajuns la biserica de langa club, o jurnalista de la alta televiziune a oferit un alt moment antologic: PF Daniel ar fi facut o afirmatie “iesita din comun”, anume ca, hartuit cu tot felul de intrebari-somatii, ar fi raspuns ca “Biserica este aici“. Intr-adevar, Biserica a fost mereu aici, daca realmente avea cineva nevoie de ea. 

Pentru complex, unele victime sunt mai importante decat altele. Iar aceasta nu este un lucru neutru. Cine e crestin, sa se roage si sa aprinda o lumanare pentru cei morti in Colectiv, fara sa se injecteze cu stimulii mediatici pentru a trai, astfel, un surogat de durere transformat rapid intr-un precipitat resentimentar si agresiv. Cine e crestin, da, sa se gandeasca la toti mortii nostri colectivi, inclusiv la cei care pier in anonimitate, saracie si uitare, in fiecare zi, langa noi. Orice victima merita rugaciunea noastra.


Categorii

Clubul Colectiv, Dezastre, calamitati, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului, Razboiul impotriva Romaniei, Suferinta de langa noi, Video

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

49 Commentarii la “Manufacturarea tragediei de la COLECTIV: VICTIME MERITUOASE, VICTIME NEGLIJATE SI UITATE. Despre dubla masura si un nou tip de cenzura: TIRANIA “CORECTITUDINII EMOTIONALE”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. The Station din Rhode, 2003, acelaşi tip de incendiu, adică : club, artficii, izolație sonică incendiată instantaneu, 100 de morți şi vre-o 230 de raniți. La indigo şi nimic mai mult. Întâmplare (întâmplătoare) ? Nu poți sa nu te întrebi. Mai ales dupa ce a generat chiar î-ți pui întrebarea, nu?

  2. Pingback: PARINTELE NECULA in doua interviuri (text+video): “Urmaresc de foarte multa vreme CUM SE CRESTE ACEASTA CULTURA A ZDROBIRII BISERICII IN STRADA. Restaurarea României NU VA VENI PRIN GESTURI IEFTINE SI DE VEDETA. Restaurarea României va veni din Li
  3. Pingback: “Mai bine satanisti”?! TRAGEDIA CARE INRAIESTE SI INVRAJBESTE. Ce duhuri stau in spatele SCUIPARII PREOTIMII si LEPADARII BISERICII?/ Parintele Savatie propune o strategie de recuperare duhovniceasca a locului “blestemat” de la Col
  4. Pingback: SCRISOAREA – AVERTISMENT A PARINTILOR ATHONITI AI SCHITULUI PRODROMU catre poporul român dreptcredincios “INTR-UN MOMENT DE RASCRUCE, poate cu mult mai grav decat la anul 1990″. PERICOLUL este cel al “instituirii unei NOI ORDINI A
  5. Pingback: SINISTRELE MANIPULARI ALE “CRIMELOR” COLECTIV IMPUTATE SISTEMULUI SANITAR ROMANESC. “Se pregătesc baieții de privatizare și nu știu cum? Știm noi. Pas cu pas”/ ODIOASA DISCRIMINARE intre PACIENTII “PRIVILEGIATI” de
  6. Pingback: Cum iese la suprafata agenda “influencerilor” #COLECTIV: PROPAGANDA PENTRU ASIGURARI SI AMBULANTE PRIVATE. La Cotroceni se pregateste deja proiectul legislativ/ Raed Arafat: PRIVATII VOR SA SE CUPLEZE LA FONDURILE PUBLICE ALE INTERVENTIILOR DE
  7. Pingback: UCIGASUL IN MASA DIN ORLANDO era un client obisnuit al clubului si POSIBIL HOMOSEXUAL! FBI privilegiaza ipoteza “lupului solitar”. Cu toate acestea, au inceput, PREVIZIBILELE CULPABILIZARI ALE CRESTINILOR “FUNDAMENTALISTI” si SOLID
  8. Pingback: UCIGASUL IN MASA DIN ORLANDO era un client obisnuit al clubului si POSIBIL HOMOSEXUAL! FBI privilegiaza ipoteza “lupului solitar”. Cu toate acestea, au inceput previzibilele CULPABILIZARI ALE CRESTINILOR “FUNDAMENTALISTI” si PRESIU
  9. Pingback: 1 AN DE LA COLECTIV | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare