Manufacturarea tragediei de la COLECTIV: VICTIME MERITUOASE, VICTIME NEGLIJATE SI UITATE. Despre dubla masura si un nou tip de cenzura: TIRANIA “CORECTITUDINII EMOTIONALE”
Pentru noua hagiografie construita de complexul mediatico-internautic, locul simbolic e important, nu persoanele concrete, care, peste cateva zile, vor fi date uitarii complet.
- CU CINISMUL DE HIENE PE MOARTE CALCAND: secularisti, agenti propagandisti ai “luptei anticoruptie” si trusturi media anti-BOR cauta sa MANIPULEZE si sa CONFISTE emotia publica starnita de INCENDIUL TRAGIC din clubul COLECTIV
- ZIUA A DOUA A DOLIULUI. Numarul victimelor incendiului din clubul COLECTIV poate fi mult mai mare: 80-90 DE RANITI IN STARE CRITICA. Vremea compasiunii prin RUGACIUNE si a intrebarilor fundamentale
- TRAGEDIA “COLECTIV”: Rugaciunile si cuvintele de mangaiere si asumare ale ierarhilor ortodocsi IGNORATE de televiziunile turbate impotriva Bisericii/ “Ucenici vrajitori ai unei noi barbarii…” – G. DAMIAN, PR. SAVATIE BASTOVOI si MARCEL RADUT-SELISTE (cu un articol sters de pe blogurile Adevarul) despre DOLIU, DEMONI si efectele REALE ale JOCULUI DE-A MOARTEA. “We trust the dark side”?
***
Preoti ortodocsi la clubul Colectiv si linsajul mediatic…
Unul din aspectele care par a fi neproblematice legate de tragedia infioratoare de la Clubul Colectiv este dimensiunea emotionala a evenimentului. Pot fi compasiunea, empatia, revolta altfel decat intru totul justificate, altfel decat spontane? Nu sunt ele cele care ne fac sa fim oameni?
A da dovada de compasiune, empatie si a simti indignare fata de aceasta tragedie este un semn care face diferenta intre omenie si neomenie. Asa cum in mod apasat au aratat episcopii nostri, cine nu a simtit durere fata de cei morti in incendiu, fata de dramele suferite de atatia oameni, nu se poate numi crestin. Cine nu a simtit pana la lacrimi dimensiunea adanca a acestui carnagiu, profunzimile sale care merg pana in maduva istoriei noastre recente, fara sa aiba nevoie, pentru asta, de impulsuri mediatice, se afla intr-un impas duhovnicesc.
Sa nu ne inselam, insa. Emotiile noastre, chiar daca spontane la origine, sunt canalizate, formatate, controlate. Am mai aratat si in alta parte acest aspect, insa in articolul de fata vom atinge un aspect mai putin evident: cum anume sunt canalizate emotiile colective in raport cu victimele.
Romania nu duce lipsa de tragedii colective. Maniera in care mass-media si curentele de opinie de pe Facebook se raporteaza la victimele acestor tragedii este, insa, deloc neutra, ci depinde, pe de o parte, de prejudecatile celor care se afla in acest sistem, iar, pe de alta parte, de interese de agenda.
Combinatia de prejudecati si interese determina selectivitatea cu care sunt prezentate aspectele tragice ale evenimentelor, descrierile dramatice ale suferintelor victimelor, gradul de empatie cu acestea si, de asemenea, gradul in care sunt transformate in modele. Acest construct mediatico-internautic devine, ulterior, un adevarat mecanism de corectitudine emotionala: dictand ce anume e corect sa simti fata de eveniment, victime si fata de cine si cum sa te revolti.
Astfel, complexul mediatico-internautic, prin masurile diferite cu care se raporteaza la aceste tragedii, imparte victimele in victime ce merita toata atentia, compasiunea si pentru care e justificata orice fel de revolta, si victime care sunt ignorate, trecute cu vederea, eventual chiar demne de un fel de dispret condescendent. Unele victime merita, altele nu merita. In functie de aceste merite impartite de complexul amintit, se cumuleaza diferitele pozitionari si luari de atitudine ale actorilor publici sau, mai ales pe Facebook, ale celor mai putin publici. De asemenea, se opereaza extrapolari si unele aspecte ce tin de stilul de viata al victimelor sunt aureolate, pe cand in cazul celor care nu merita, sunt absente sau devalorizate.
Repetam, ca sa fie clar si sa nu existe pretexte de rastalmacire: nu despre calitatea in sine a victimelor discutam aici, ci despre constructul publico-mediatic al acestora. Suntem datori, fata de morti, cu toata durerea si compasiunea noastra. Suntem datori, insa, fata de noi insine, cu constientizarea unor mecanisme de formatare a spatiului public chiar si in dimensiuni atat de sensibile cum sunt cele emotionale legate de astfel de tragedii.
Drept comparatie, ne putem gandi la accidentul din Muntenegru, accidentul aviatic din Muntii Apuseni, accidentul din Maternitatea Giulesti, ca unele care au ramas in memoria colectiva. Exista insa si o serie de accidente si incidente care nu trezesc interesul nimanui si, prin urmare, nu sunt in memoria publica: desele accidente in care sunt implicate autocarele “capsunarilor”, sinuciderile copiiilor parintilor acelorasi, cate o victima inregistrata la rand la moaste. Unele sunt caracterizate de o sinistră recurenţă, altele intra in atentia mass-media doar pentru ca alimenteaza atitudini ostile Bisericii.
Vom sti cum imparte complexul mediatico-internautic victimele in unele care merita si altele care nu merita, in functie de masura in care le putem repera individual. Mai stie cineva, sau a stiut vreodata, cum arata, ce faceau victimele si familiile acestora in accidentul din Muntenegru? Stie cineva ceva despre cum arata, ce aspiratii aveau, ce planuri de viata, ce calitati, romanii raniti din accidentele atat de dese ale autocarelor care merg spre Spania, Italia si alte destinatii “capsunaresti”? Cum am aflat de ei, in ce lumina au fost pusi de mass-media?
In majoritatea acestor cazuri, victimele sunt prezentate “pausal”, la gramada, indistinct. Vietile lor nu merita atentia noastra, alegerile lor, stilul lor de viata nu este aureoleat de vreo virtute demna de a fi clamata public. La Muntenegru era vorba despre pensionari si profesori, categorii sociale putin interesante. Trista realitate a unor oameni care preferau trasee de vacanta low-cost, expunandu-se, inevitabil, riscurilor, nu a trezit prea mare interes. Destinele individuale afectate de accident, povestile de viata implicate – interes zero. Cu atat mai mult acest lucru este valabil cand vine vorba despre zecile de raniti, unii foarte grav, ai accidentelor repetate in care sunt implicate autocarele cu romani plecati la munca de jos in Europa de Vest. Destine neglijabile, empatie zero, compasiune ioc. Vieti de prisos, ai putea spune, singurul interes starnit mediatic fiind cel legat de rating (sa se vada “sange”, “fiare contorsionate”). Nicio reflectie cu privire la precaritatea noastra sociala, cu privire la cauzele mai profunde ale acestor tragedii.
Cat priveste victimele ocazionale de la moaste, acestea sunt speculate strict pentru a mai lovi inca odata in “pupatorii de moaste” si in Biserica. Niciun fel de empatie si interes fata de persoana concreta care, cine stie in urma carei dureri, caror drame, se afla acolo, cautand ajutor. Aceasta victima nu are chip, nu prezinta interes. Nimic de aureolat in privinta vietii sale. Nicio ruda de compatimit. Singura ratiune a prezentei sale la stiri sau pe feedurile de pe Facebook – afisarea dispretului fata de practica inchinarii la moaste, sa se acuze Biserica pentru intretinerea acestei “superstitii”.
Ce sa mai spunem despre copii cu sindrom Down sau copii avortati? Acestia, neavand nici macar putinta de a plange si de a se face auziti, sunt complet absenti de pe lista victimelor care merita. Ei, de fapt, nici nu exista ca victime in mentalul colectiv! Nu foarte departe de statutul lor sunt copiii pierduti ai familiilor risipite la munca in strainatate, despre ale caror sinucideri aflam periodic din stiri seci si lipsite de empatie si interes fata de vietile si dramele lor.
In schimb, victimele care fac parte din Romania “valoroasa” sunt individualizate, destinele lor prezentate pe larg, evenimentele si suferintele prin care trec afisate, generos, cu un dramatism intens. Avem in minte identitatile clare ale celor implicati in accidentul aviatic din Muntii Apuseni. Unii dintre ei, eroizati. De asemenea, actiunea desfasurata, valorizata si aureolata la maximum. Ca si cei din clubul Colectiv, faceau parte din “clasa de mijloc”, aveau ocupatii demne de laudat din punctul de vedere al complexului (desi cu enorme implicatii subterane ce mascau interese meschine, practici neetice). Emotia publica, solicitata la maximum fata de aceste victime pe care complexul ni le indica drept meritand intreaga noastra capacitate empatica, trebuia canalizata intr-o anume directie si numai in aceea: nimeni nu trebuia sa indrazneasca sa puna la indoiala actiunea la care participau, nimeni nu avea voie sa ridice intrebari cu privire la rostul acelui traseu. Astfel, dintr-o actiune cu multe necunoscute, transplantul de organe, organizat in conditii absolut precare, cu costuri minime, in conditii de siguranta derizorii, pentru un mai mare profit, a devenit o actiune eroica, altruista. Iar cine avea o opinie contrara, risca sa se puna in contra emotiei publice corecte.
Mutatis mutandis, capacitatea noastra de empatie, de identificare este solicitata la maximum nu doar fata de persoanele concrete ucise si ranite in clubul Colectiv, ci fata de reprezentarea lor mediatica. Probabil si din cauza dimensiunii tragediei, dar, in mod evident, si din cauza prejudecatilor si unor meschine interese de agenda, nu suntem solicitati doar sa empatizam din toate puterile cu victimele, lucru de inteles, ci suntem somati sa ne revoltam furibund impotriva Bisericii si sa imbratisam fara rezerve inclusiv stilul lor de viata eroizat si angelizat. Daca nu iti declari admiratia (nu doar intelegerea!) fata de muzica rock, fata de stilul “urban” si alternativ al acestor tineri, daca nu vezi in practica clubbingului hard core o virtute publica, un model de viata laudabil, atunci esti ars la stalpul infamiei pentru ca ai fi “hater”, “habotnic” sau “manelist”. Exista o clara intentie in crearea unei hagiografii a acestor reprezentari mediatice a tinerilor din clasa de mijloc, din generatia laudata a celor de aproximativ 30 de ani (“frumosi”, “liberi”, “informati”), aflati in inima consumerista a Romaniei elitiste a centrului vechi. Unii dintre ei au fost intr-adevar eroi, insa nimeni nu spune ca e vorba despre resorturile umanitatii noastre profunde, care, uneori, se manifesta chiar si in ciuda stilului de viata adoptat, ci, neaparat, acest eroism trebuie pus pe seama unui anume stil de viata si unor anume valori. Se face un contrast fata de romanii obisnuiti si demni de dispret, o masa amorfa care, si pentru ca nu merge in cluburi si nu asculta rock, nu merita atentie si nici nu e capabila sa nasca eroi. Unii au ajuns la un asemenea oportunism emotional incat exacerbeaza aceasta dubla masura a reprezentarii victimelor, “sanctificand”, astfel, pornirea colectiva de a imparti mortii in victime care merita si victime neglijabile. Astfel, se ajunge la un fel de inversiune totala a semnificatiei tragediei: Romania esuata in capitalismul de consum care a ajuns sa-si omoare tinerii a devenit Romania frumoasa si libera care a nascut martiri ai unei noi lumi.
Daca lucrurile ar fi ramas doar la acest nivel, tot ar fi fost bine. Insa corectitudinea emotionala se transforma, deja, din manipulare josnica a afectelor oamenilor, in tiranie necrutatoare. Esti supus unui baraj mediatic sau unui adevarat linsaj daca spui ceva critic despre Halloween si daca ai pareri critice despre rock (nu mai conteaza ca multi marturisitori ai metalelor grele nu au nicio treaba cu genul, spre deosebire de unii critici ai stilului, cum ar fi chiar pr. Savatie, care stiu din proprie experienta ce si cum), daca indraznesti sa pui la indoiala noima trairii colective din cluburi. Ba, dimpotriva, tocmai am aflat de la fostul presedinte Traian Basescu ca cluburile sunt neaparat necesare pentru tineri si chiar trebuie credite de stat pentru asigurarea lor! Pentru scoli si spitale, nu. Un fel de vrem cluburi, nu catedrale!
Tirania dicteaza, de asemenea, si declanseaza o competitie intre cine se arata mai evlavios, mai rugator si mai cinstitor al mortilor din Colectiv. O competitie absolut indecenta, obscena, care duce, pe de o parte, la parade emotionale oportuniste, valorizate din plin de cei care detin autoritatea morala a natiei (complexul mediatico-internautic), si la arderea pe rug a “neascultatorilor” ortodocsi care, din lipsa de PR profesionist, sunt vinovatii de serviciu. Astfel, “liderul” local al confesiunii catolice nu a ratat momentul de a face o frumoasa parada in ochii intregi lumi de “smerenie” televizata si empatie, interpretata cu atentie astfel incat sa aiba timp toti operatorii sa “dea pe post”. In schimb, presedintele conservator al Poloniei catolice s-a strecurat discret, ocolind atentia mediatica, dovada ca se poate si altfel. In schimb, tot ce a facut Biserica, pentru ca nu a fost facut in conditiile dictate de tirania emotionala TV, a fost terfelit si devalorizat, degradat. Nu a contat faptul ca, de la bun inceput, au existat apeluri, s-a mobilizat lumea ortodoxa la rugaciuni (e drept, nu in fata camerelor TV, ci la liturghia “neinteresanta”, irelevanta, nemeritorie, de duminica) si la fapte de ajutor.
In ravna lor de a demonstra cu orice chip ca preotii ortodocsi sunt demni de ura, reporterii au ajuns la enormitati flagrante: un reporter (vezi VIDEO in partea superioara a postarii) tragea la raspundere preotul ortodox care ajunsese, azi, la clubul Colectiv, si care explica faptul ca pana atunci au fost asistate spiritual victimele si familiile, adica oamenii, astfel:
Dar locul, de ce nu ati venit la locul acesta, nu la oameni?
Locul e mai important decat oamenii, intr-adevar, asta e limpede. Pentru noua hagiografie construita de complex, locul simbolic e important, nu persoanele concrete, care, peste cateva zile, vor fi date uitarii complet. De asemenea, comentand spusele patriarhului ajuns la biserica de langa club, o jurnalista de la alta televiziune a oferit un alt moment antologic: PF Daniel ar fi facut o afirmatie “iesita din comun”, anume ca, hartuit cu tot felul de intrebari-somatii, ar fi raspuns ca “Biserica este aici“. Intr-adevar, Biserica a fost mereu aici, daca realmente avea cineva nevoie de ea.
Pentru complex, unele victime sunt mai importante decat altele. Iar aceasta nu este un lucru neutru. Cine e crestin, sa se roage si sa aprinda o lumanare pentru cei morti in Colectiv, fara sa se injecteze cu stimulii mediatici pentru a trai, astfel, un surogat de durere transformat rapid intr-un precipitat resentimentar si agresiv. Cine e crestin, da, sa se gandeasca la toti mortii nostri colectivi, inclusiv la cei care pier in anonimitate, saracie si uitare, in fiecare zi, langa noi. Orice victima merita rugaciunea noastra.
- UPDATE: 3 zile de doliu national/ IN AJUN DE HALLOWEEN, la un concert rock cu efecte pirotehnice: TRAGEDIE FARA PRECEDENT, cu ZECI DE MORTI si SUTE DE RANITI dupa un INCENDIU IN CLUBUL “COLECTIV” DIN BUCURESTI! Concertul era sustinut de trupa “GOODBYE TO GRAVITY”
- “Ce ne facem în cazul unei calamităţi cu 2000 de victime?” DIVERSIUNEA “SPITALE, NU CATEDRALE”, LANSATA PENTRU A ACOPERI URMELE UNEI CRIME SOCIALE
- In plina tragedie Colectiv(a), cainii de paza ai serviciilor declanseaza operatiunea: SALVATI HALLOWEENUL DE ORTODOCSI!
- DIN CE CAUZA AU MURIT VICTIMELE CARNAGIULUI DIN CLUB? Expertii medicali vorbesc despre un tip de patologie NEMAIINTALNITA pana acum si de o BIZARA COMBINATIE DE OTRAVURI INHALATE/ CARE SUNT SECRETELE MURDARE DIN SPATELE CLUBURILOR?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Si, pana la urma ce amestec are lumina cu intunericul? “De ce nu s-au dus preotii la Colectiv?” – intrebarea mass-mediei care incita la ura! Pai de ce ar fi trebuit sa se duca? Sa dea cu tamaie pe la 666-le ala care l-au pus pe caldaram? Sa faca vre-o exorcizare? E vre-un loc sfant? Ca tot se spune prin presa ca “duminica au fost pe acolo 12000 de oameni in pelerinaj” – asta asa, printre altele sa le faca, dupa ei, in ciuda, “pupatorilor de moaste” care au fost la Iasi sau la Bucuresti nu cu mult timp in urma.
Care este sensul folosirii cuvintelor care isi afla sensul adevarat in sanul Bisericii cu aceasta ocazie, in timp ce se scuipa pe Biserica? Adica: pelerinaj, altar, “slava Domnului” s.a. E ceva cu totul incoerent in presa, sau doar o forma de a le intoarce pe toate cu susul in jos.
Fara doar si poate Biserica este si ea o victima de la Colectiv, dar cel mai mult in sanul presei. Si Biserica nu sunt doar clericii, sa ne amintim, suntem noi toti, care se vrea sa fim manipulati emotional. Numai ca cei care isi cladesc casa pe piatra, nici acum nu se vor clinti. Daca suntem oameni trupesti poate ca mai ajungem sa fim manipulati, daca suntem duhovnicesti nu cred ca va fi cazul. Emotia si durerea ca expresie a sufletescului se poate manipula destul de bine, mai ales acum cand psihologia isi intinde hotarele pana departe, insa durerea duhovnieasca a inimii nu este de aceeasi natura, si nu se poate duce dupa cum bate vantul… presei.
Alta reprezentare semnificativa: patriarhul, mai vinovat decat patronul
Patriarhul Daniel, reactie nervoasa la intrebarile presei: Asta este atitudinea ostila fata de biserica / Nu invatati dvs Biserica ce rol are ea
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20553094-patriarhul-daniel-reactie-nervoasa-intrebarile-presei-asta-este-atitudinea-ostila-fata-biserica-nu-invatati-dvs-biserica-rol-are.htm
Costin Mincu, actionar Colectiv: Am vrut sa fac din club o poveste frumoasa. S-a sfarsit printr-un cosmar. Regret enorm ce s-a intamplat
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20553211-costin-mincu-actionar-colectiv-vrut-fac-din-club-poveste-frumoasa-sfarsit-printr-cosmar-regret-enorm-intamplat.htm
Nervozitate vs cainta si regret. Negativ vs Pozitiv.
Ca fost ascultator “asiduu” de muzica rock pana la treptele cele mai agresive ale genului, si inca ascultator ocazional al unor forme care variaza intre ‘light’ si ‘heavy’ ale acestuia (deh, greu ma las obiceiurile proaste!), nu ma pot face judecator al celor morti acolo ci ii privesc cu o compasiune empatica. Pot afirma doar, din experienta (mea si a unor prieteni), ca a fi rocker nu inseamna neaparat a fi satanist, ateu sau anti-biserica insa, si asta trebuie subliniat, valul ce-ti tulbura judecata este foarte gros si intunecat. Iar mandria si patimile inrudite (slava desarta, indreptatirea etc) au loc de cinste. Nu putem decat sa ne rugam ca bunul Dumnezeu sa ne lumineze mintile si sa inlature valul patimilor de pe ochii nostri, ai tuturor.
Din pacate, din ce am vazut in ultimele zile, imi pare ca a luat nastere un desant mediatic impotriva BOR cum nu-mi amintesc sa fi vazut in ultimii ani. Va las cu un citat simpatic de pe un blog: “Știți bancul cu “un patron nu avea aviz de funcționare, izolase prost și primise prea mulți oameni în localul său, deci Biserica e de vină”? E la modă azi…”
@bogdan:
Adevarat.
Da, nu e cazul sa se faca o echivalenta intre a fi rocker si satanist, cel putin eu nu o fac. Subcultura rock este, insa, departe de a fi neutra sau doar o chestiune de gust. De altfel, unii dintre cei care au opinat critic asupra ei o practicasera la randu-le, fiind in cunostinta de cauza.
Dincolo de asta, cred ca maniera in care se exercita corectitudinea asta emotionala, mai nou, va aduce grave prejudicii tocmai celor care au trecut prin aceasta tragedie. Multi au fost zguduiti, insa sansa de a descoperi acel altceva Real, acel altfel al Vietii, nu al mortii si iadului, prin pocainta, le este inhibata prin maniera asta de angelizare si aureolare. Drama e suficient de puternica pentru a te pune in fata intrebarilor fundamentale, insa barajul asta mediatic, hiperealitatea asta care goleste de substanta realitatea… reala, o canalizeaza in alta parte, dupa agenda.
@bogdan, ca de la un ex-rocker la un rocker: cu jazz ai incercat?
@admin, scuze de offtopic. Incercam doar sa-i dau un “remediu” unui fost coleg de a scapa de “microbul” heavy metal. Asta bineinteles daca isi doreste si el acest lucru 🙂
Cineva a facut o monitorizare cu totul relevanta:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/11/03/ce-face-biserica-pentru-victimele-incendiului-din-colectiv-patriarhul-daniel-criticat-pentru-mustrarile-adresate-mass-mediei-asta-este-atitudinea-ostila-fata-de-biserica/
Iar remarca esentiala este: CE CAUTA BOR IN COMENTARIILE JURNALISTILOR??? Pt ca BOR NU este „institutie potential responsabila”!
Ce amestec are BOR in toata aceasta poveste?
Patronii, autorittaile locale si centrale – e firesc sa fie luate in vizor. Dar BOR?? De unde pana unde? De ce figureaza BOR ca actor principal pe harta conflictului? ASTA e adevarata intrebare. Aici e capcana.
@admin,
Intr-un fel are si reporterita respectiva dreptate, referitor la importanta venirii preotilor in acel loc, dar nu in sensul in care intreaba ea, ci in sensul curatarii locului respectiv de energiile acelea malefice adunate in urma unor concerte vadit sataniste (nu ma refer la trupa care a concertat in seara respectiva).
@Doroteea,
De cand cu precedentul cu Sergiu Nicolaescu, cand BOR atacata ca nu ii face slujba. Acum pt ca s-a tot vorbit de satanism si de Haloween, probabil ca ochii presei au fost atintiti spre BOR daca le face sau nu slujba (desigur pt. a scoate un tap ispasitor cu orice pret)… In orice caz, trebuie sa te obisnuiesti ca in presa de azi BOR e de vina cam pentru tot in tara asta.
@ioan, tot off-topic:
Da, peregrinarile m-au dus si pe acolo, dar in afara de smooth-jazz nu am gasit nimic pe placul meu; am incercat sa inlocuiesc rockul si cu forme agresive de muzica electronica gen dubstep si, in functie de perioada anului, le mai alternez 🙂 nimic nu se compara totusi cu ritmul, frecventele “grele” si melodicitatea specifice heavy-metal.
Sunt genul de om care asculta o gama variata de stiluri muzicale (in functie de starea sufleteasca) iar rock-ul l-am diluat foarte mult, insa din pacate favoritul ramane inca metal-ul. Singurul lucru de care m-am straduit “pana in panzele albe” sa tin cont este eliminarea din repertoriu a melodiilor cu versuri vadit satanice.
Tare ma tem totusi de statutul de “caldicel”…
P.S. Pentru mine, cea mai pura dovada a originii neortodoxe a rock-ului este faptul ca atunci cand sunt stapanit de manie, cea mai scurta si “dulce” cale catre calmare imi este ascultarea de rock foarte agresiv in casti, la un volum care pe termen lung nu cred ca face prea bine urechilor…
Da, Mirela, stiu, trebuie sa ma obisnuiesc.
Cu lipsa flagranta de logica mi-e si mai greu sa ma obisnuiesc. Nu inteleg cum de cei care sustin astfel de lucruri (si nu ma refer la manipulatori) nu se jeneaza de propria lor absurditate. De fapt, absurdul situatiei nu conteneste sa ma uimeasca. Zicea un comentator: situatia trimite de fapt la ironia unui banc! Cum de nu-si dau seama? Atat de rau am ajuns??
Savatie Baștovoi
(facebook)
http://www.b1.ro/stiri/eveniment/mergeti-cheltuiti-banii-in-cluburi-beti-fumati-distrugeti-va-viata-preot-din-iasi-tinerii-nu-vor-sa-umple-bisericile-vor-sa-umple-spitalele-cati-bani-sunt-castigati-de-patroni-si-cat-plateste-statul-pentru-recuperarea-acestor-tineri-129854.html
http://www.libertatea.ro/detalii/articol/declaratie-mama-satanista-ioana-tragedie-colectiv-556909.html
“Satanism” asertiv gen… pentru ca job la corporatie… pentru ca analfabetilor care sunteti, noi suntem culti, destepti, muncim, avem figuri in cap, daca nu ne pupati picioarele, sunteti niste neghiobi, huo.
http://www.romaniatv.net/cornel-dinu-declaratie-halucionanta-despre-victimele-de-la-colectiv_254755.html
Oamenii care gandesc NORMAL sunt cei HALUCINANTI… si invers. APOCALIPSA LIVE…
‘Forma de sinucidere mentala’ – bine spus. De ce-i halucinanta? Pentru ca nu se-ncadreaza in tiparul promovat cu atata osardie de asa-zisii jurnalisti.
M-a uimit declaratia unei mame in lacrimi: toti cei ce mergeau in clubul acela aveau o conditie materiala si niste joburi pe care voi niciodata nu le veti avea…. ce sa mai zici, sistemul si-a fact bine treaba.
va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2015/01/17/profetia-sfantului-antonie-cel-mare-va-veni-vremea-ca-oamenii-sa-innebuneasca/
admin pct. 17.
Mama…
Mama comfirmă ce spune Domnul în evanghelie “cine iubeşte pe… fiică… mai mult de cât pe Mine, este nevrednic de Mine”
A ținut să spună, printre… că nu şi-a pierdut credința.
Da. Credința… . Dar în cine crede ? Pe cine crede ?
Se crede pe sine. Crede ce spune şi gândeşte ea. Dacă l-ar crede pe Domnul… ar ajunge la a se “lepada de sine” ar gândi prin El nu prin ea, şi ar vedea că-i întuneric şi ego, şi-şi afundă fiica în şi mai mult întuneric.
Câte cuvinte grele… şi negre… (ca fumul de la Colectiv), a deversat această iubire…
“Dacă lumina din voi, e întuneric (mintea, discernerea), atunci întunericul cu mult mai mult” (citatele le-am redat din memorie).
Aici cădem toți. De cele mai multe ori, dacă nu totdeauna, ne credem pe noi, în ce gândim, susținem şi prerorăm, chiar şi în ale credinței.
Mama… iubire…
Pacat că este nevrednică… (de Hristos).
Altfel… cui cui credem, aceluia slujim (cu credință).
Cine doreşte poate sa se convingă, accesând trimiterea.
Cred ca mai mult decat orice, in zilele noastre este nevoie de discernamant, iar acesta nu-l putem avea singuri ci sa-l cerem de la Domnul, caci pietrele de poticneala se inmultesc, oamenii se indracesc si cred ca nu va dura mult pana cand toti crestinii vor fi aratati cu degetul ca niste oameni deraiati mintal. Dar sa nu uitam ca nu suntem singuri, suntem cu Hristos! Deci fratilor, sa nu ne pierdem nadejdea, credinta si dragostea ca acesta e doar inceputul! Doamne ajuta!
@bogdan, in cazul asta ultimul si cel mai bun sfat pe care ti-l pot da este acela de a vorbi cu un duhovnic (asta daca nu ai facut-o deja 🙂 ).
http://www.stiripesurse.ro/premierul-victor-ponta-a-demisionat_972107.html
@ Carmen:
Da, e oficial.
cred ca am cam ramas cu totii bouche bee la faza asta…nu? 🙂
de ziua lui base, capul lui ponta pe tava..
@admin,
articolul este deosebit!
BOR apare in discutii deoarece foarte multa lume asimileaza preotii cu functionarii publici. Asemenea unei institutii publice trebuie sa stai cu portofelul in mana imediat cum intri pe usa. Viata incepe cu bani la botez, continua cu cotizatii anuale la biserica, bani la craciun, bani la paste, bani la boboteaza, in unele zone bani de Sfanta Maria, bani la casatorie, bani la cuparat lumanari ( ale mele de acasa nu sunt bune), bani la pomelnic, bani la imormantare, bani la cumparat loc de veci etc. Oamenilor le este dor de Patriarhul Teoctist. Doresc smerenie si nu afaceri. IPS Pimen nu poate sluji daca nu are mii de hectare de padure. IPS Tomisului a cladit un complex hotelier ce nu respecta norme elementare PSI ca tot este la moda. Tocmai a fost un incediu acolo. Oameni buni crestini pot muri. Stiu #admin ca nu o sa aprobi comentariul. Dar iti scriu tie sa itelegi ca astea sunt cateva motive pentru care ar fi necesara o reforma in conducerea BOR. Nimeni nu il reneaga pe Dumnezeu sau ortodoxismul ci doar vrem sa vedem in slujitorii bisericii repere morale si nu repere financiare.
@Alex:
Da, asta e valabil mai degraba pentru cei care NU sunt ortodocsi practicanti. Orice crestin care are legatura sistematica, normala, vie, cu Biserica, stie ca pur si simplu lucrurile nu stau chiar asa. Nu vei gasi un singur crestin adevarat care sa se planga de faptul ca da prea multi bani la Biserica sau prea multe taxe. In schimb, la botez si cununie, pentru omul care n-are treaba cu biserica, e mare scandal ca plateste si el, de doua ori in viata, ca inmormantarea, nu-i asa, nu se pune, in conditiile in care, de obicei, le organizeaza intr-un ghiorlanism exhibitionist si opulent. Mare scandal, mare durere… In schimb, preotii, de fapt, sunt cei mai presati de un sistem de “colectare de fonduri” care, in cazul unor arhierei, este, intr-adevar, apasator, lucru pe care l-am semnalat si noi, fara sa cerem demisiile cuiva.
Sigur… le era dor sa-i arunce in fata niste ocari de gen “Teoctist, comunist!”, asa cum se si facea pe cand traia, cu asupra de masura…
@ Alex:
Sunt in parte adevarate si smintelile pe care le semnalati, sunt multe pete urate pe obrazul Bisericii din cauza unor slujitori nevrednici, fie ei si episcopi sau patriarh, dar ele nu se indreapta asa, lumeste si in niciun caz de catre cei care nu dau pe la Biserica decat cel mult cand sunt siliti de cate o ocazie, dar care o dusmanesc de moarte, dorind sa nu se mai faca biserici, sa nu se mai faca religie, sa nu mai primeasca preotii salarii. Biserica nu are nevoie de REFORME, ci de o continua primenire duhovniceasca din interiorul ei. Cand este atacata insa din afara, credinciosii au datoria sa faca front comun si sa se stranga in jurul pastorilor ei. Despre multe derapaje grave ale PF Daniel sau ale altor ierarhi am scris si noi de multe ori, dar acum nu e cazul, fiindca vedem prea bine cine, cum si din ce motive ataca furibund Biserica si pe intai-statatorul ei. Iar acesta a raspuns, poate pentru prima data, cu demnitate.
@Alex,
Bani de Craciun, Paste sau Boboteaza da doat cine doreste (cand vine preotul cu icoana pe la casele oamenilor), cotizatiile anuale si de orice fel sunt benevole.Taxele de botez/cununie/inmormantare, adica de trei ori in viata sunt firesti atat timp cat ai pretentia ca preotul sa isi consume timp si efort pt. a-ti tine o slujba (si preotul si biserica trebuie sa se poata intretine din ceva). Pentru cei care nu isi permit plata unei taxe, anumite slujbe, precum cea de inmormantare sunt gratuite.
“Doresc smerenie nu afaceri” – hm… Asta in conditiile in care manifestantii cer intreruperea finantarii Bisericii de la stat (care si asa e destul de limitata, asta dupa ce tot statul i-a confiscat in trecut toate averile – oare cati stiu lucrul asta?), dar acum vor deci sa nu se intretina nici singura, sa supravietuiasca cu aer…
Miile de hectare de padure probabil ca ar fi mai dezirabil pt. unii sa fie trecute in posesia mafiei padurilor, sa fie taiate si vandute, decat sa ramana in patrimoniul Bisericii, de care au apartinut inainte de a fi luate cu japca.
Reforma Bisericii nu o iau oamenii iesiti in strada (manipulati de cei care doresc anarhie in tara asta), cu atat mai putin cu cat ei nu au nicio treaba cu Biserica, nu participa la viata Bisericii, nu sunt interesati de cu adevarat de Biserica, au dovedit din plin prin sloganele si cererile lor (de desfiintare a finantarii si de impozitare) ca urasc Biserica, chestiunea reformei este doar un pretext ordinar pentru a pune talpa pe gatul Bisericii, precum odata sistemul comunisto-bolsevic.
Altfel, sigur, Intotdeauna sunt lucruri care pot fi imbunatatite, dar acestea se fac de catre cei din Biserica, cu respectarea unor regulamentelor si in anumite conditii. Nu poate veni orice nebun de pe strada sa hotarasca el ce si cum sa fie cu Biserica si cine sa o conduca administrativ.
Cei care cer acest lucru au luat-o complet razna, sunt in afara realitatii, e ca si cum te-ai duce sa faci si sa dai ordine intr-o casa straina. Putin mai multa decenta sa avem.