FAMILIA NAN A PIERDUT PROCESUL CU BARNEVERNET (Video)/ Despre tacerea complice a PRESEI NORVEGIENE si pregatirea unui REGIM POLITIENESC al copilului si mai draconic/ EPISCOPUL MACARIE dupa vizitarea familiilor românești din Norvegia: ”ESTE EVIDENT CA LUMEA IN CARE TRAIM NU-I MAI FACE LOC LUI HRISTOS” (Video)

• ActiveNews: Familia NAN, căreia Barnevernet i-a luat copiii, a PIERDUT PROCESUL în Norvegia. Cum a motivat instanța decizia de a nu-i repune în drepturi pe părinții români

Familia NAN a primit astăzi decizia finală în procesul care a avut loc săptămâna trecută în Norvegia. Din păcate, familia de maramureșeni a PIERDUT PROCESUL. Instanța și-a motivat decizia astfel: părinții nu au vrut să recunoască faptul că și-au bătut copiii.

Pe 20 ianuarie a avut loc procesul în Norvegia. Din 27 octombrie, de când copiii familiei Nan au fost plasați într-o altă familie, părinții au adunat mai multe dovezi pentru a dovedi că și-au crescut în mod corespunzător cei doi copii.

La procesul împotriva Protecției copilului din Norvegia, familia Nan a fost susținută de reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, dar și de o delegație de parlamentari români, membri ai Comisiei pentru românii din afara granițelor țării din cadrul Camerei Deputaților.

Familia Nan a cerut Barnevernet repunerea în drepturile părintești.

Ce se întâmplă acum, după decizia revoltătoare a instanței? Se pare că autoritățile din Șieu, localitatea de origine a celor doi părinți, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe ar urma să solicite repatrierea celor doi copii și plasarea lor în familia unor rude de gradul 1 până la gradul 4.

La locuința bunicilor copiilor și a altor rude s-a făcut deja o anchetă socială, pentru că aceștia și-au exprimat dorința de a-i lua pe copii în plasament în cazul în care nu vor fi înapoiați părinților, anunța săptămâna trecută maramedia.ro.

Familia Nan – Mihaela (37 de ani) și Dumitru (44 de ani) – care a rămas fără copii pe 27 octombrie, înainte de a se declanșa cazul Bodnariu, a trecut sub tăcere cazul lor dramatic până de curând. Cei doi soți, creștini ortodocși originari din Maramureș, s-au mutat în Norvegia în urmă cu cinci ani.

Paralel cu cazul familiei Nan se lucrează și la soluționarea cazului Bodnariu.

• Iulian Capsali: Norvegia este un gunoi periculos pentru Europa!

Familia Nan a primit astăzi decizia finală la procesul care a avut loc săptămâna trecută: procesul a fost pierdut. Copiii nu vor mai veni acasă.

Cred că va trebui să avem un răspuns pe măsură.

Până una alta, vă propun să boicotăm absolut tot ce este norvegian de pe piaţa noastră. Am vorbit cu prieteni care fac filme (documentare sau artistice) şi nu vor să mai participe la festivaluri.

Sunt deja artişti plastici care au anunţat că nu vor mai expune în Norvegia.

Este un început, dar o ţară care smulge copiii din familii şi după aceea caută motive că să nu-i mai înapoieze iar apoi îi plasează în familii inclusiv homosexuale, nu are scuze.

Iar statul român să facă în continuare presiuni ca toţi copiii să fie măcar daţi în grijă rudelor, dacă nu sunt înapoiaţi părinţilor.

Episcop ortodox alaturi de familiile romanesti… par medialert

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie în legătură telefonică directă cu Andrei-Victor Dochia, la emisiunea „Universul Credinței”, TVR 1, despre familiile Nan și Bodnariu din Norvegia. Duminică, 31 ianuarie 2016 

În perioada 15-27 ianuarie 2016, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie al Europei de Nord a efectuat o vizită pastorală în rândul comunităților din Norvegia. Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în mijlocul credincioșilor de la Poarta Fiordurilor, din Bergen, împreună cu părintele paroh Andrei Marius Pop și cu alți slujitori ai altarului. Cu acest prilej, întâistătătorul scaunului episcopal al Europei de Nord a oferit daruri familiilor de români și a stabilit mai multe întâlniri în cadrul Centrului de programe și consiliere al Episcopiei.

Programul vizitei pastorale a cuprins și întâlnirea cu familiile Bodnariu și Nan, greu încercate de pe urma separării de copiii lor, impusă de către statul norvegian. Preasfinția Sa Macarie a constatat că membrii acestor familii dau dovadă de echilibru sufletesc și nu lasă nicio urmă de îndoială în ceea ce privește responsabilitatea și conștientizarea situației grave în care se găsesc. Fără a interveni în exercitarea competențelor organismelor de stat abilitate, episcopul ortodox român al Europei de Nord a adus totodată mărturie despre amploarea traumelor provocate părinților și copiilor de pe urma acestei separări.

Dumitru Nan: „Posibil că nu suntem înțeleși, dar ne rugăm lui Dumnezeu și avem credință în Dumnezeu și avem speranță numai și numai în Dumnezeu și ne-am rugat împreună cu părintele episcop Macarie ca acești copilași ai noștri să vină în sânul familiei și să fie cu noi, împreună”.

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie: „Putem da o mărturie privind faptul că traumele provocate părinților și copiilor prin această despărțire forțată sunt foarte grave și nu cred că li se apreciază corect impactul lor. Mediul familial, prin relația de dragoste creată pe parcursul anilor, are modalități de rezolvare a tuturor problemelor chiar și a neînțelegerilor”.

Andrei-Victor Dochia: Suntem acum doamnelor și domnilor în legătură telefonică directă cu Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord.

Andrei-Victor Dochia: Bună dimineața, Preasfinția Voastră! Vă mulțumim pentru că sunteți alături de noi la „Universul Credinței”.

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie: Bună dimineața! Doamne ajută!

Andrei-Victor Dochia: Preasfinția Voastră, ați vizitat în Norvegia familiile Nan și Bodnariu. Ați fost în casele lor. Ați plâns împreună și i-ați întărit sufletește pentru a trece mai ușor prin această adevărată dramă. V-aș ruga să ne spuneți cu ce vești sau ce vești ne aduceți din Norvegia?

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie: Societatea în care trăim este marcată de individualism și concurență. Creștinismul este contrariul: altruism și încredere în voia lui Dumnezeu. Chiar dacă familia creștină este diferit percepută în Biserica Ortodoxă față de alte confesiuni și în special în confesiunile neoprotestante, noi considerăm familia ca Taină, o viață nouă în Hristos și în Biserică. În fața desconsiderării valorilor tradiționale și a confuziilor axiologice, nu putem decât să fim solidari, iar valorile Ortodoxiei ne fac mai sensibili față de suferință și este firesc să fim alături de cei ce trăiesc momente de mare îndurerare prin separarea forțată de proprii copii. În aceste zile, ne aflăm în fruntea comunităților ortodoxe românești din nordul Europei: mireni, preoți, episcop și nu facem nimic deosebit decât să exprimăm pur și simplu sentimentul firesc de înțelegere și compătimire împreună cu familiile aflate în suferință, indiferent de confesiune. Dacă unii îl numesc ecumenism faptic, nu pot să-i contrazic. Însă eu numesc toate acestea, firescul trăirii în Hristos. Este evident că lumea în care trăim nu-i mai face loc lui Hristos. Așa cum spunea Părintele Patriarh Daniel, lumea de azi se poartă ca și cum Dumnezeu nu ar exista, dar asta nu înseamnă că Hristos ia această atitudine în serios. El ne dă ocazii să-I simțim prezența la fiecare pas. Eu pot să vă mărturisesc că L-am simțit împreună cu toți cei ce ne-am arătat solidari cu familiile Nan și Bodnariu și cu toți cei care sunt în suferințe asemănătoare. A-L simți aproape pe Hristos este un mare privilegiu. Am avut și avem această șansă să-L simțim aproape pe Hristos.

Andrei-Victor Dochia: Preasfinția Voastră, ce învățătură ar trebui să desprindem din aceste situații limită?

Preasfințitul Părinte Episcop Macarie: Cu siguranță că Dumnezeu ne învață din toate acestea ceva. Cred că ne învață în primul rând să nu uităm că nu este suficientă bunăstarea și educația teoretică. Este nevoie să medităm adânc asupra sensului vieții și nu în ultimul rând la generațiile viitoare. Am ajuns pe meleaguri străine, cu mentalități pe care nu le înțelegem întru totul și avem multe de învățat. Ceea ce ne este comun nouă europenilor este Creștinismul, atât cât a mai rămas în inimile și manifestările noastre. Această situație creată în Norvegia a provocat multă emoție și îngrijorare pretutindeni și în comunitățile din Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord iar în acest context organizăm pentru clericii eparhiei și pentru persoanele care doresc să se implice, activități catehetice pentru copii și adulți și sesiuni de formare specifică în care juriști, psihologi și teologi să pună în evidență cele mai potrivite aspecte și metode în vederea evitării unor situații similare și pentru consolidarea valorilor familiei tradiționale.

Andrei-Victor Dochia: Preasfinția Voastră, vă mulțumim că ați fost alături de noi.

transcriere oferita de Episcopia Scandinaviei

• Jurnal de Nord/ George Alexander: Ceva este putred în… Norvegia!

În sfârsit, cu greu, aproape cu eforturi incomensurabile, a început să se trezească si mass-media norvegiană din letargie si să reflecte pe ici pe colo, sporadic, firav, nesigur, destul de timorată, o realitate care ne afectează pe toți și care deranjează.

Fiecare manifestație de protest de pe mapamond cade ca o palmă nu numai pe obrazul acestui sistem aflat într-o mare derivă existențială, Barnevernet, dar si pe obrazul unei prese curtenitoare, care tace, se ascunde după deget, complăcându-se într-un noncombat, trecând astfel peste deontologia profesională.

Ceva este putred… și în Norvegia, nu-i asa? Cine ar fi crezut că marile ziare norvegiene, despre care aveam odată toată stima, se comportă jalnic, ascunzând aproape adevărul, manipulând prin omitere, mutilând, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic, când lumea întreagă fierbe! Aproape nu există țară – în orice caz, în lumea civilizată – unde oamenii să nu se fi ridicat contra tiraniei Barnevernet. Iar ei tac.

Cei mai mulți dintre ziaristii norvegieni vorbesc despre cu totul altceva… Despre cârnații norvegieni care se vând în stațiile de benzină, despre legăturile nebuloase ale politicienilor, despre vreme, despre manechinele aflate la modă sau în disgrația publicului sau despre orice altceva, numai despre ceea ce este important chiar si pentru norvegianul de rând, NU vorbesc.

Ultimele date ale cercetărilor în domeniu sunt de necrezut. Aproximativ 7% (sapte la sută) dintre copiii din Norvegia sunt maltratați/abuzați în propriile familii. Dintre acestia, rețineți, numai 0,5% sunt raportați astăzi către Barnevern (Protecția Copilului).

Legea protecției copilului se va înăspri, deci… Ba, mai mult, se lucrează deja la planuri de muncă detaliate privind o protecție mai eficientă a copiilor. Începând cu noul an se va introduce obligatoriu, în toate planurile pedagogice de muncă un nou domeniu prioritar: “Se meg og vær der for meg!” (Uită-te la mine si fii acolo pentru mine!) tocmai pentru ca protecția copiilor să fie mai eficientă si să se raporteze cât mai multe cazuri către Barnevern.

Susținem o protecție justă a copilului care are nevoie de ajutor în societate. Dar, întrebarea care rămâne pentru fiecare dintre noi este… Cum vom reusi să înlăturăm abuzurile sistemului Barnevern atunci când cazurile de preluare a copiilor se vor înmulți? Acest sistem, chiar dacă unii s-au simțit nevoiți să-l apere cu ”bâta”, s-a văzut, s-a constatat, nu funcționează asa cum ar trebui. Barnevernet nu poate fi mai presus de Dumnezeu.

Dar ceea ce ni se pare iarăsi ciudat este cum de s-a ajuns, domnilor ziaristi norvegieni si experți în ale Barnevernet, ca într-o țară civilizată, precum Norvegia, 7% (sapte la sută) dintre copii să fie maltratați si abuzați în propriile cămine?!

Ce trebuie să se fi întâmplat în lumea asta, oare? Vorbim totusi de o țară europeană dezvoltată si nu de vreun bantustan de prin alte locuri. Cât de preventiv se lucrează în această societate? Sau este si aici la fel cum se întâmpla prin alte părți, în istorie, nu demult, când , mândri de ignoranța noastră, mergeam din greseală în greseală spre victoria finală?

De ce, oare, ne percep unii ca pe o societate care si-a pierdut valorile morale?!

Poate că, în primul rând, pentru că familia – alcătuită dintr-o Mamă si un Tată – asa cum a fost dintotdeauna, începe să nu mai existe aici sau să însemne prea puțin pentru mulți… Barnevernet devine un înlocuitor “ideal”, nu-i asa? Adaptăm valorile morale în funcție de dispozițiile omului de pe stradă, le facem confortabile si invizibile, în acelasi timp, în societate. Iar apoi ne mirăm că sunt 7% astăzi (20% mâine…?) copii abuzați în propriile case.

Dar, despre toate acestea, bineînțeles că nu scrieți domnilor ziaristi norvegieni, niciodată. Nu aveți cum. Nu se vinde asta. Mândri de posesiunile noastre materiale, rămânem în continuare atât de săraci… Nu ne mai pasă nici când copiii altora ajung în brațele străinilor sau când instituții ale statului au ajuns să distrugă viețile celor din jur.

Interesul Suprem al Copiilor este, totusi, să crească în familiile lor!