Articole cu eticheta (tag): protectia copilului

La cea de-a treia audiere, ONG-urile invitate la audieri au relatat că există Direcţiii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (ne-au fost nominalizate judeţele în cauză) care furnizează “marfă” pentru reţelele de trafic de persoane, respectiv prostituţie şi/sau cerşetorie. Reţelele sunt aproape imposibil de destructurat, fiind o încrengătură între “instanţe, poliţie, politicieni”, conform afirmațiilor de la audieri. Ne-au fost prezentate cazuri concrete, unde dosarele sunt fie dosite, fie clasate pe motiv că minora a consimțit sexul.

O persoana cheie din spatele unei astfel de gandiri a fost profesorul de psihologie din Berlin, Helmut Kentler. Astazi, este clar ca el nu a fost altceva decat un complice pentru pedofili. Dar mult timp, el a fost privit pe larg ca un vizionar si unul dintre cei mai de seama sexologi sau experti in domeniul sexului din Germania. Cartile sale despre educatie s-au vandut bine, iar el a fost un expert si un popular comentator de emisiuni radio si TV. Teoria sa despre „educatia sexuala emancipanta” s-a bazat pe premisa ca copiii sunt si fiinte sexuale care au dreptul sa isi exprime sexualitatea. Eliberarea sexualitatii copiilor de restrictiile morale represive ar contribui la dezlantuirea energiilor care, la randul lor, ar duce la proteste politice si la democratizarea adevarata a societatii germane despre care Kentler credea ca era inca necesara.

La începutul anilor 2000, Camelia Smicală era medic de urgenţă la Spitalul din Piatra Neamţ. Un medic cunoscut, cu o cariera promițătoare. În 2005, ea se va căsători cu un om de afaceri finlandez. O poveste ca oricare alta, deloc spectaculoasă.

Instanta a consemnat ca unele imagini pareau sa arate cum bebelusi erau violati. Politia norvegiana fusese initial avertizata inca din 2015 ca barbatul a descarcat imagini ilegale privind abuzuri asupra copiilor. Dar abia la începutul lui 2017 – un an si jumatate mai tarziu – au inceput investigatiile dupa care l-au arestat. Barbatul a marturisit ca vizionează astfel de materiale de 20 de ani. In mass-media norvegiana nu s-a dat numele expertului – pentru a proteja intimitatea propriilor sai copii. Dar, pana la arestarea sa, el a jucat un rol-cheie la diferite niveluri în sistemul de protectie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în calitate de martor expert în cazuri individuale, cum ar fi cel al lui Cecilie si, mai recent, ca membru al prestigioasei Comisii de experti in educarea copilului, care evalueaza toate rapoartele de protectie independente.

Ei tânjesc după mama și surioara lor cea mare și au o voință fermă de a reveni acasă. Întristător este faptul că cei doi frați suferă, acum, și de pe urma deciziei autorităților de a-i ține în centre de plasament și în școli diferite, separându-i, astfel. În plus, Johan-Mihail nu se simte bine la școala în care a fost repartizat, fiind intimidat de etichetarea sa drept „copil de orfelinat” de către ceilalți colegi. Nu văd nici un motiv pentru care acești copii să rămână departe de mama și sora lor și separați între ei.

Cei doi copii sunt cetățeni români. Președintele României are datoria constituțională, nu numai morală, de a apăra viața, libertatea și exercitarea drepturilor fundamentale ale oricărui cetățean roman, indiferent de vârstă sau de locul unde se află el la un moment dat sau altul.

Coaliția pentru Familie, susținătoarea celor 3 milioane de români care au știut să ceară într-un singur glas același lucru și Platforma civică ÎMPREUNĂ, cea mai largă reunire de ong-uri și intelectuali de pe teritoriul întregii Românii, vă cheamă sâmbătă, 11 noiembrie 2017 ora 12.00 în București, în faţa ambasadei Finlandei, să arătăm autorităților ambelor state că românii știu să fie uniți pentru copiii lor.

Ierarhul român a încurajat-o pe femeia îndurerată, rugându-se pentru izbăvirea din necazuri a familiei sale și pentru copiii săi, Johan-Mihai și Maria-Alexandra. Părintele Episcop Macarie a îndemnat-o pe mamă să își pună nădejdea în Hristos și în Maica Domnului, aducând aminte de cazuri similare care, în cele din urmă, au avut un deznodământ pozitiv. De asemenea, ierarhul a apreciat că recentele manifestații de solidarizare cu Camelia-Mihaela Smicală nu vor rămâne fără ecou.

Să nu ne amăgim. Dacă nu ne transformăm familia într-o mică biserică, nu putem rezista tăvălugului acestei lumi. Dacă nu ne ancorăm, fiecare cum putem, fie și cu ultimele puteri, în viața Bisericii, vom cădea pradă forțelor întunericului care vor să pună obrocul peste lumina care pâlpâie, încă, în ochii nevinovați ai pruncilor. Nu ne mai putem face prea multe iluzii cu privire la așezarea acestei lumi, la o posibilitate de redresare colectivă, pe scară instituțională. Bătălia se va duce acum chiar pe terenul nostru, al intimității noastre familiale. Acolo trebuie rezistență, la nivel micro-familial. Acolo trebuie dusă lupta cea mare. Putem ușura această luptă dacă vom dovedi, pe cât posibil, că putem fi solidari. Că ne putem strânge, unii lângă alții, unii pentru alții, încurajându-ne, îmbărbătându-ne, ajutându-ne unii pe alții cu fapta și cuvântul. Nu putem rezista altfel decât încercând, după slabele noastre puteri, a imita viața primilor creștini. Nu după formă, ci după fond, după modelul strălucit al primelor comunități creștine. Doar acolo unde există o astfel de unitate suflă mai puternic și „vântul” Duhului (Ioan 3, 8). Altfel, risipiți unii de alții, vom fi asemenea oilor rătăcite de la turmă.

CUI ÎI PASĂ DE DUREREA ȘI DISPERAREA COPIILOR ȘI PĂRINȚILOR ABANDONAȚI DE STATUL ROMÂN? Observator: Anamaria Stancu, obligată să-şi convingă fiul să plece la tatăl lui, în Portugalia Misiune imposibilă pentru mama acuzată că şi-a răpit copilul din Portugalia. Trebuie …

* Stirile Kanal D: Baiatul Anei Stancu nu s-a dezlipit de pieptul mamei sale. Micutul a fost dus in fata executorului judecatoresc care trebuia sa il incredinteze tatalui Lipit de pieptul mamei, careia n-a vrut să-i dea drumul nicio secundă. …

Urmărirea penală a familiei Bodnariu demonstrează clar că sistemul care a inventat pretexte pentru a le lua oamenilor copiii, nu cedează niciun milimetru. Niciodată. La presiunea opiniei publice, au fost – provizoriu!- eliberați cei 5 (cinci) copii, dar Caracatița uriașă nu pierde niciun moment și nu rămâne niciodată datoare! Mascarada de proces penal este numai un subterfugiu de a-i aresta pe soții Bodnariu și a le lua iarăși copiii.

Sistemul nu se reformează, se perfecționează numai…

Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.

Demonstrând buna conlucrare în societate, precum şi împletirea armonioasă a principiilor democratice şi, mai ales, a intereselor obscure!, urmează o altă lovitură de teatru… Deşi prima instanță decisese DEFINITIV că “nu există motive ca băieții să fie luați din sânul familiei”, în procesul penal, în octombrie 2015, soții Avramescu sunt condamnați la câte 5 (cinci) luni de închisoare şi la plata unor amenzi!

Un cuplu nu s-a mai înțeles. S-au despărțit şi totul ar fi mers mai departe, cu toate că orice divorț este traumatizant, mai ales pentru copii. Iar ei au doi. Aici intervine statul britanic, acolo unde familia avea domiciliul. Care a hotărât ca trebuie scoşi copiii din mediul conflictual. Soluția: dați unei “familii” de homosexuali. Modelul Barnevernet, care face vogă într-un Occident bolnav şi cu accente totalitare, care batjocoreşte Familia firească.Nu vreau să ne stricăm siesta, însă Florin Barbu este într-a 13-a zi de grevă a foamei în fața Parlamentului European.

Ieri (16.05.2016), din nou, fără să o anunțe cumva pe Mamă, “Protecția” Copilului a descins cu poliția şi i-a luat pe copii ca pe nişte infractori, de la şcoală! Motivul? Între Mamă şi copii există o relație prea strânsă! Mai ales atunci când se retrag timorați, inhibați de frică din calea tatălui bolnav…

Într-o scrisoare deschisă de protest către ministrului Copiilor, 170 profesioniști norvegieni implicați în protecția copilului – avocați, psihologi, experți în asistență socială – spun că Barnevernet este o „organizație disfuncțională, care face ca erori de judecată de amploare, cu consecințe grave”. Psihologul Einar Salvesen, unul dintre inițiatorii scrisorii, spune: „Există o lipsă de ceea ce aș numi «factorul uman». O lipsă de empatie, care să ofere într-adevăr o atmosferă prin care oamenii să poată învăța … E mai mult ca una dintre intervențiile poliției, mai mult ca și cum trebuie să aflăm ce e în neregulă cu tine. ”

Daca pentru refuzul vaccinarilor parintele e trimis in judecata si lipsit de copil, pentru mutilarea unui copil in cauza efectelor adverse plateste “statul”, adica tot parintii! Pentru ca statul, in acest caz, inseamna bani din bugetul public, care exista tocmai pe baza impozitelor si taxelor platite de parintii care sunt trimisi in judecata si santajati cu “informarea”. Asa ceva este inadmisibil si denota o mentalitate fascistoid-stalinista extrem de periculoasa a autoritatilor.

Știi ce înseamnă să îți vezi fetița ta la doi metri în fața ta, fetița care ai purtat-o nouă luni de zile în pântec, și să n-ai voie să o strângi în brațe?

Știi ce înseamnă să nu-i poți explica băiețelului tău de ce trebuie să pleci fără el după două ore de vizită?

Știi ce înseamnă să te uiți cu înfrigurare la uși închise, așteptând să apară copiii tăi?

Legea protecției copilului se va înăspri, deci… Ba, mai mult, se lucrează deja la planuri de muncă detaliate privind o protecție mai eficientă a copiilor. Începând cu noul an se va introduce obligatoriu, în toate planurile pedagogice de muncă un nou domeniu prioritar: “Se meg og vær der for meg!” (Uită-te la mine si fii acolo pentru mine!) tocmai pentru ca protecția copiilor să fie mai eficientă si să se raporteze cât mai multe cazuri către Barnevern.

A fost o călătorie lungă, am avut și multe dificultăți, precum și multe întrebări însă în final am găsit o comunitate în care ne simțim cu adevărat acceptați, având șansa să întâlnim și alți creștini, care au devenit ortodocși imediat după naștere. Faptul că am fost bine primiți în comunitatea aceasta este minunat. Nu este întotdeauna ușor să găsești o asemenea comunitate, așa că sunt foarte fericit pentru acest lucru și, de asemenea, sunt fericit să găsesc în final o Biserică ce va rămâne neschimbată și atunci când copilul meu va ajunge la maturitate.

Însă familiile poloneze care au simțit respirația Barnevernet în ceafa lor nu au rămas mute. Un bun exemplu în acest sens este filmul documentar polonez Barnevernet: vânătoarea de copii [un material VIDEO aici – n.n.] care descrie poveștile familiilor poloneze care au fost separate de copiii lor. Multe dintre aceste familii par atât de serioase și demne de încredere, încât nu poți să nu te întrebi: de ce ei?

În sistemul de protecție socială ar trebui să fie cazurile grave, unde sunt părinți cu probleme mari. Dar în multe alte cazuri este vorba despre probleme economice, o familie poate avea nevoie doar de o persoană care să ia copilul o dată pe săptămână etc. Nu ar trebui să fie în sistemul de protecție socială. Acolo trebuie să fie doar cazurile grave. Și ar trebui să fie implicate alte agenții care să ajute familiile, dacă nu comit abuzuri grave. Dacă ești sărac, nu înseamnă că îți maltratezi copilul.

NOI PROTESTE IN SPRIJINUL FAMILIILOR ROMANESTI DEPOSEDATE DE COPII, CU MII DE OAMENI SI OFICIALITATI IN STRADA, LA SUCEAVA SI ARAD CAZUL SI MAI DRAMATIC AL FAMILIEI RADULESCU, ALTI ROMANI TOT CU 5 COPII RAPITI DE BARNEVERNET INCA DIN 2012, …

” Situatia s-a inrautatit in urma cu 30 de ani, de cand legea permite luarea copiilor, nu pe baza de dovezi, ci pentru simple banuieli. Barnevernet poate critica familiile pentru chestiuni absolut normale, precum a lua un copil de doi ani in pat cu parintii sambata dimineata sau a bea o bere duminica dupa-amiaza. In spatele acestei institutii sunt persoane private, care au tot scopul de a lua cat mai multi copii din familii. Toate familiile se tem in Norvegia de Barnevernet”.

HotNews: Mircea Toplean, psiholog clinician: Sa separi copiii de parinti in urma unor marturisiri facute chiar de copii are un efect devastator IN PRIMUL RAND asupra copiilor denuntatori Să zicem că lucrezi la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția …

Marius Bodnariu a avut un mesaj şi pentru cei care nu cred în varianta familiei sale. „Am vrut să le spun celor ce nu ne cred, că nu îi judec şi nici nu încerc să le caştig credibilitatea. Argumentez, însă, că nu e numai ceva cultural. Cei care ne cunosc aici, norvegieni, sunt şocati, dar nu pot să se exprime la fel de uşor ca in Romania. Avem foarte multe mărturii din partea vecinilor şi a colegilor de serviciu şi a unor personalităţi din comunitatea locală, dar pe care le păstrăm ca evidenţe pentru proces şi nu le facem publice”, a spus Marius Bodnariu, care este conştient inclusiv de faptul că protestele de susţinere a familiei sale ar putea chiar fi folosite de autorităţine norvegiene împotriva sa.

Cel mai mic dintre copii, de numai un an, i-a fost smuls de la piept, spune femeia. Tatăl celor 9 copii face coşuri de nuiele pe care le vinde. Aşa, reuşeşte să câştige câteva sute de lei pe lună. Un pastor i-a ajutat să-şi ridice o casă. Ce-i drept, n-are curent dar înăuntru e curăţenie. Oamenii cred de de data aceasta, un vecin, căruia i-au făcut o plângere la poliţie, a vrut să se răzbune şi i-a reclamat la protecţia copilului.

Asa cum s-a remarcat, atitudinea autoritatilor romane in cazul familiei Bodnariu si a celorlalte familii abuzate de Barnevernet este mai mult decat moale. Noncombatul autoritatilor, mai ales atunci cand il comparam cu exemplul Cehiei, poate fi explicat, insa, si prin prezenta MASIVA a Norvegiei in zonele strategice ale sistemului romanesc. O prezenta care consta intr-o propaganda si influentare prin zeci de proiecte in valoare de multe zeci de milioane de euro, care sunt facute in parteneriat fie cu institutii ale statului roman, fie cu ONG-uri. Dintre aceste zeci de proiecte, o parte consistenta este destinata subiectelor care privesc… copiii.

Sunt și alte cazuri. Se pare că acolo nici nu poți să vorbești despre ele. Pe de altă parte, există două rapoarte oficiale făcute pe situația acestor adopții forțate în țările nordice. Mie mi se pare o situație de neînțeles. Pe de-o parte, aceste intervenții ale autoritățile sunt făcute pentru că se susține că se folosește violența împotriva copiilor, dar pe de altă parte intervenția este violentă în sine, și prin consecințe și prin modul prin care se face. Un avocat se pare că a câștigat un proces de genul acesta și, ca urmare, nu mai are licență să profeseze în Norvegia, din spusele fratelui respectiv. Iar ceea ce spune despre Breivik, că provine dintr-o asemenea familie, din care a fost scos la vârsta de patru ani și consecințele ar putea să fie explicate inclusiv prin această situație, se pare că sunt ținute secret de statul norvegian”.

“Eu știu că natalitatea în țările nordice este foarte scăzută, dar asta nu-ți permite să recurgi la asemenea practici”, a subliniat europarlamentarul.

Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.

In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!

Mândruță realizează joncțiunea între demersul civilizator al Barnevernetului norvegian și demersul la fel de civilizator al statului canadian care, prin programul școlilor rezidențiale, a răpit din sânul familiilor amerindiene în secolele XIX și XX sute de mii de copii pe care i-a civilizat nu doar prin bătăi aplicate în mod sistematic, ci și prin abuzuri sexuale, sterilizări și alte orori.

Maşinăria instituțiilor se mişcă greu şi n-are suflet. Trec anii peste aceşti micuţi care acumulează noi suferinţe, noi ticuri, noi handicapuri. Viaţa de orfelinat sedimentează în ei traume copleşitoare. Nu trebuie să fii specialist ca să le recunoşti de îndată ce întâlneşti uneori un fost copil al sistemului: cuvintele împiedicate, privirea pierdută, umerii plecaţi, atitudinea de om doborât – toate sunt embleme ruşinoase ale instituţionalizării. În centre, pe lângă lipsa familiei, îi răvăşesc nevoile, agresivitatea unor colegi de suferinţă şi, mai ales, acei angajaţi ai sistemului pentru care cuvintele „caracter”, „omenie”, „responsabilitate” nu înseamnă absolut nimic.

Autorităţile norvegiene dau nişte termene incredibile, în sensul că, de la momentul în care copilul este luat şi se face prima vizită de relaţionare, trece o perioadă foarte mare, astfel că minorul pierde relaţia cu părinţii, se înstrăinează uşor de ei şi capătă încredere în familia care-l creşte. Fetiţa nu a fost încă adoptată şi se află în plasament la o familie. Există situaţii în care părintele este întrebat atunci când se iniţiază procesura de adopţie şi sunt situaţii când nu este întrebat şi se trece cu uşurinţă peste opinia lui.

C.J.: In Finlanda NU se respecta drepturile omului si nici cele ale copiiilor, desi Finlanda a semnat ambele tratate. Parerea mea e ca in Finlanda este o dictatura sociala. Oficialitatile nu pot fi trase la raspundere in nici un fel. Daca fac greseli (ca in cazul nostru) se unesc TOATE OFICIALITATILE SI DISTRUG COMPLET ACEA FAMILE, CA SA-SI ACOPERE ilegalitatile. Justitia e direct bagata in aceasta Mafie. In Finlanda poate sa vina sa-ti ia copilul de acasa pe motive inventate si nu ai cum sa te aperi. Cu dovezile in mana si tot esti neputincios.