Cum a definit PUTIN scutul de la Deveselu: “POTENTIAL NUCLEAR STRATEGIC AL SUA DESFASURAT LA PERIFERIE”/ Analist Jamestown Foundation: rusii cred ca SUA POT “DECAPITA” RUSIA atacand nuclear SOCHI si MOSCOVA din BAZELE SCUTULUI ANTIRACHETA/ Comentator rus: SCUTUL AR PUTEA DUCE LA RAZBOI NUCLEAR. România – tinta si victima sigura

15-05-2016 18 minute Sublinieri

Ciudat, oficialii si expertii rusi nu au confundat Bucurestiul cu Budapesta…

Russian Iskander (Source: Sputnik News)

Russian Iskander (Source: Sputnik News)

UPDATE:

Niciodată bătrâna expresie „a fi sub scut” nu a reprezentat succesul aşa cum a făcut-o zilele acestea, după inaugurarea Scutului antirachetă de la Deveselu. Un proiect care s-a întins pe durata a două administraţii americane şi asumat de echipe politice diverse de la Bucureşti – semnul unei consistenţe strategice pe care România o are incontestabil.

Inaugurarea de la 12 mai intră în seria proiectelor majore, nu multe, pe care Bucureştiul le-a marcat în raport cu spaţiul euroatlantic. Integrarea în NATO, integrarea în UE şi… Scutul. După ce fanfarele au tăcut, steagurile au încetat să mai fluture şi oficialii au plecat, rămâne întrebarea fundamentală: cum va fructifica România, dincolo de umbrela strategică, faptul că a devenit, vorba unui oficial american, „un luptător care se bate la o categorie superioară de greutate”? Cum va face ca scutul să devină oportunitate şi nu capăt de drum.

Aşa cum nu s-a întâmplat cu integrarea euroatlantică din 2007, care a lăsat senzaţia amară că Bucureştiul nu a avut niciodată un proiect post aderare. Despre asta va fi vorba în acest material. Cum poate România valorifica Scutul până la capăt, ce nu ar trebui să (mai) facă şi ce ar trebui să facă, chiar dacă asta ne aduce inevitabil la elefantul din camera – Federaţia Rusă. Dar să o luăm pe rând.

Miza economică – un pariu pierdut

Odată intrată în UE, România avea, teoretic două cărţi fundamentale de jucat. Prima, economică. Dimensiunile sale în raport cu vecinii o făceau potenţial candidat la funcţia de actor regional semnificativ. Proiectul a fost ratat. În timp ce polonezii, cehii sau ungurii şi-au creat proprii „campioni regionali”, pe care i-au susţinut, încurajat şi proiectat în exterior, România a ratat aproape toate ţintele. Între primele companii energetice din regiune, de pildă, cea mai mare este PKN Orlen din Polonia (20 miliarde de euro cifră de afaceri în 2015), a doua companie este MOL (16 miliarde Euro). România, singurul stat din regiune cu resurse semnificative şi tradiţie în rafinare şi exploatare nu se află cu nicio companie în primii zece (Petrom, la un moment dat mult peste MOL-ul unguresc, a ajuns astăzi de 4 ori mai mic!). Mai mult, în acest top, polonezii au cinci companii, cehii doua, ungurii una si ucrainenii două.

În ciuda faptului că România este a doua economie din zona Europei de Sud-Est, bursa de la Bucureşti este de şase ori mai mică decât cea a Budapestei, ca să nu mai vorbim de Varşovia, fondurile de investiţii româneşti sunt cvasi-inexistente, iar capacitatea României de a-şi face simţită prezenţa în regiune, minoră. În România se manifestă pe piaţă 14 fonduri de investiţii poloneze, trei maghiare, două ceheşti şi unul slovac. În acelaşi timp, România nu se află printre primii 10 investitori străini în nici o ţară din regiune, exceptând Republica Moldova. Dar despre „cel de-al doilea stat românesc”, trebuie să reamintim că, după 26 de ani, cu bani mulţi trimişi acolo şi mesaje politice encomiastice, România nu are nicio investiţie strategică în Republica Moldova. Concluzia e dezolantă: România, practic, nu există ca investitor străin! După integrarea în UE, economia ca oportunitate a fost un pariu pierdut.

Miza strategică – încă pe masă.  România şi dimensiunea estică

A doua oportunitate o constituia poziţionarea strategică a României ca frontieră estică. Fără să fi fost valorificată până la capăt, miza este încă pe masă. În primul rând, evenimentele recente au indicat fără echivoc că orice extindere a spaţiului euroatlantic spre Est se amână sine die. Consecinţa? România rămâne pe o perioadă lungă de timp frontiera estică a UE şi NATO. În al doilea rând, Scutul în sine resuscită dosarul strategic. Sigur, acesta nu face România infailibilă, dar îi ridică semnificativ cota de securitate şi prezenţă simbolică în regiune. Întrebarea e cum o va folosi? Cum această vulnerabilitate aparentă (poziţia de margine) se poate transforma în câştig strategic?

Miza României de perspectivă rămâne Estul. Este singură postură din care poate adăuga valoare adăugată pentru partenerii din UE sau NATO. Iar modul cum poate fructifica asta e un proiect care să cuprindă o serie de elemente – nimic original şi nimic de inventat. În primul rând, precum partenerii noştri polonezi, îţi construieşti instituţii oficiale/oficioase pentru a aborda sistematic regiunea, fără dependenţa de mode geopolitice sau de bunăvoinţa sponsorilor. Polonia are două instituţii oficiale plus o fundaţie oficioasă care fac asta. În al doilea rând, pui pe harta regională Bucureştiul prin organizarea anuală, la nivel oficial, a unei conferinţe regionale dedicate Mării Negre.

În al treilea rând, croieşti alianţe focalizate pe mizele majore ale viziunii politico-diplomatice. Odată adoptat obiectivul, îl flanchezi inteligent prin parteneriate eficace şi credibile. Şi, nu în ultimul rând, eşti prezent pe teren, printr-o diplomaţie oficială şi publică active, menţii canalele de comunicare deschise, nu rupi inutil dialogul, nu cazi în extreme. Doar prin prezenţă pe teren şi canale deschise de comunicare poţi, eventual, aplica mecanisme diplomatice clasice – medierea sau concilierea – sau să te impui în formate formale de negociere. Totul, fireşte, în marja de mişcare stabilită de sancţiuni sau deciziile luate de partenerii noştri din UE sau NATO pe un dosar sau altul.

Proiectul lipsei de proiect

Din păcate, nimic din ceea ce am enumerat nu se poate aplica României. Nu avem instituţii specializate pe Est, girate de guvern, Ministerul de Externe sau Preşedinţie, nu avem o conferinţă anuală dedicată Mării Negre (tulburător, inexplicabil şi impardonabil eşec al diplomaţiei noastre). În ceea ce priveşte parteneriatele, dincolo de cifra însufleţitoare a „parteneriatelor strategice” semnate, apar suficiente dubitaţii legate de consistenţa lor. Un singur exemplu.

În perspectiva celui mai însemnat eveniment de securitate care urmează, respectiv Summitul NATO de la Varşovia, parteneriatul (strategic) România – Polonia ar fi trebuie să funcţioneze fără fisuri, în interes bilateral şi în perspectiva punerii în valoare a flancului estic al NATO, aflat sub evidentă presiune şi ameninţare, dar concurat serios de flancul sudic al Alianţei. În esenţă, consensul este prezent, doar definiţia flancului estic diferă, se pare, la Varşovia şi Bucureşti. Cel puţin asta sugerează un articol recent al Ministrului de Externe polonez Witold Waszczykowski, publicat pe 25 aprilie în prestigioasa Foreign Policy şi intitulat „NATO’s Eastern Front Is Being Tested” (cu un subtitlu semnificativ: „Alianţa trebuie să-şi reînnoiască jurămintele la Varşovia – cu voce tare şi suficient de clar pentru ca să se audă la Moscova”). Mesajul este clar, doar că, în perspectiva Ministrului de Externe polonez, „flancul estic” nu înseamnă nici România nici Marea Neagră, care nu sunt menţionate deloc în text. Şi asta în condiţiile în care e vital pentru Bucureşti ca atenţia Alianţei să fie distribuită egal între „nordul” şi „sudul” Estului. Un mesaj care te lasă melancolic şi care ar fi trebuit corectat prompt (cel puţin) într-o publicaţie de acelaşi prestigiu de un oficial român de nivelul cel mai înalt. Să ne aşteptăm la asta? Întrebare e, fireşte, retorică.

În ceea ce priveşte ultimul aspect, respectiv prezenţa României pe teren, aceasta e parcimonioasă, mult sub cota necesară unui furnizor de expertiză. Un singur exemplu relevant. Singurii diplomaţi din R. Moldova, practic, care nu trec Nistrul decât rarisim (şi atunci în excursii septice de grup) sunt diplomaţii români. Americanii, nemţii, britanicii, polonezii se duc curent în Transnistria nerecunoscută, se întâlnesc cu „oficialii” de acolo, finanţează proiecte. România, nu. De ce, nu e clar. Sigur, abţinerea poate fi o opţiune. Dar, după cum s-a observat deja, atitudinea devine inexplicabilă, chiar ridicolă, atunci când te pretinzi furnizor de expertiză inclusiv în legătură cu o regiune din care te excluzi. Ce să le spui în plus partenerilor tăi despre evoluţiile din Transnistria, în condiţiile în care ei se deplasează acolo curent şi vorbesc, tot curent, cu „oficialii” de acolo? Şi dacă tot vorbim de R. Moldova, pe relaţia cu Chişinăul nu se întrezăreşte nimic astăzi în termenii unui proiect. Sprijinim, precum soldatul japonez care nu a aflat că s-a încheiat războiul, „integrarea europeană a R. Moldova”. În rest, nicio investiţie, nici un plan de implicare economică peste Prut, nici-o prezenţă consistentă la nivel european (experţii trimişi de Comisie la Chişinău numără doar doi români comparativ cu… cinci lituanieni!).

Relaţia cu Ucraina este şi ea conjuncturală. Îşi mai aminteşte cineva, de pildă, de pompoasa Trilaterală România-Ucraina-R. Moldova lansată de către Bucureşti în octombrie 2014? Şi dacă nu, de ce? Şi de ce această iniţiativă, altminteri discutabilă, nu a fost nici măcar invocată cu ocazia vizitei preşedintelui Ucrainei Petro Poroşenko la Bucureşti din aprilie 2016? Dacă fiecare „iniţiativă” de politică externă ţine doar cât rămâne în funcţie iniţiatorul acesteia, asta nu se numeşte politică externă, ci joc futil al unui sistem personalizat care nu îşi cunoaşte nici menirea nici rosturile regionale. În realitate, pe dosarul ucrainean România acţionează acum, tacit, prin suportul necondiţionat şi activ al Ucrainei, pe logica unui proiect polonez al Intermarium-ului, lansat după cel de-al Doilea război mondial de Mareşalui polonez Józef Piłsudski şi relansat recent de preşedintele polonez Duda. Această perspectivă, pe care Varşovia nu a explicitat-o niciodată după (re)lansarea ei publică, iar Bucureştiul nu a comentat-o, pare să patroneze relaţia româno-ucraineană, cel puţin dacă ne uităm la acordurile şi parteneriatele, inclusiv militare, care au fost în discuţie. Dar miza României şi a spaţiului euroatlantic la Marea Neagră nu este nici Ucraina nici Republica Moldova. Elefantul din cameră este, evident, Rusia.

Înainte însă de a cerceta cum ar trebuie să se raporteze la Rusia România de sub scut, să vedem cum NU trebuie să se raporteze la ea.

Cum ratezi relaţia cu Federaţia Rusă

Prima este „relaţii zero cu Rusia”, în numele apartenenţei noastre euroatlantice. Pură, dură şi fără rest. Este atitudinea de vigilenţă maximă, în care o Rusie atotputernică, pasămite, va reuşi oricum să ne facă rău dacă lăsăm fie şi o breşă neacoperită în relaţia cu ea. O Rusie care numai asta aşteaptă. O Rusie care ne poate nimici oricând şi care este o ameninţare nucleară permanentă pentru România (şi numai pentru ea!). În această interpretare, orice afirmaţie care vine dinspre Est, de la orice nivel, se transformă, isteric, într-o declaraţie de război. În esenţă, este atitudinea celor trei purceluşi din poveste. Rusia devine lupul cel rău faţă de care nu te poţi apăra, orice casă ţi-ai construi, din paie sau din cărămidă, căci lupul vine şi o dărâmă dintr-o suflare. Deşi România este în UE şi NATO, noi tot cu Ucraina sau R. Moldova o comparăm! Ce avem de făcut este să stăm cu toţii pitiţi cu capetele sub pat şi cu codiţele afară care să tremure îngrozit şi spasmodic. Problema cu această perspectivă este că desconsideră tocmai ceea ce laudă. Adică apartenenţa noastră la NATO, parteneriatul strategic cu SUA şi… Scutul antirachetă. Pe de-o parte avem cele mai puternicie garanţii de securitate din istoria noastră modernă – şi aşa este! -, pe de alta tremurăm ca purceluşii în aşteptarea fatală şi fatidică a lupului cel rău. Este atitudinea unui blocaj sumbru şi autocontradictoriu. Asta când nu devine ridicol, cum a fost cazul recent cu interpretarea unui material publicat de un analist rus pe agenţia lenta.ru, care a devenit în ochii comentatorilor o declaraţie de război nuclear la adresa Bucureştiul, când era, de fapt, o tentativă scrâşnită şi (voit) ironică de minimalizare a Scutului de la Deveselu.

A doua atitudine este cea a parteneriatului mântuitor cu Rusia. Dacă în prima interpretare dialogul cu Rusia ne duce direct în Iad, în această versiune ne duce direct în Paradis. Este cea a adepţilor fără rest ai relaţiei economice şi politice cu Moscova, promovat mai timid în presa de la noi, dar abundentă în postările de pe net, predilecţia troll-ilor activi şi prompţi, a Sputnik-lui sau a Vocii Rusiei şi, mai rar, a canalului Russia Today. De cele mai multe ori teza se livrează indirect. României îi merge prost pentru că nu are o relaţie cu Rusia, integrarea ei euroatlantică este un eşec, lumea e nemulţumită, clasa politică umilită, firmele româneşti nimicite, libertăţile suspendate şi Basarabia pierdută (faimosul Plan Belkovschi). România se izolează de Europa prin atitudinea aceasta nechibzuită, dar, oricum, Moscova nu are nevoie de Bucureşti pentru că „discută direct cu şefii lui”. Rareori exprimată la nivel politic în România (cu o singură excepţia la un moment dat), această opinie are adepţii ei.

În realitate, poziţia e complet aberantă şi fără nicio legătură cu realitatea. După cum ne-a învăţat experienţa ultimilor ani, şi Rusia şi România pot trăi la nivelul unor relaţii diplomatice, şi nu numai, îngheţate. Nu avem nevoie unii de alţii, nici politic nici economic. Problemele României nu ţin de ne-relaţia cu Rusia, ci de propriile incapacităţi, mediocrităţi şi turpitudini în relaţia cu proiectele interne sau partenerii externi, iar relaţia cu Basarabia, inclusiv invocata reunificare, nu ţine atât de Moscova, cât de incapacitatea flagrantă şi vinovată a clasei politice de la Chişinău de a decide ce vrea sau, măcar, dacă vrea ceva. Rusia influenţează/decide relaţia dintre cele două maluri ale Prutului exclusiv pentru că POATE, adică pentru că îi permite Bucureştiul şi, mai ales, Chişinăul.

Relaţia cu Rusia nu se poate pune, matur şi pragmatic, în nici una din cele două ipostaze. Ambele poziţii sunt excesive, deci fără valoare de utilizare. Nu sunt viziuni (geo)politice; sunt mai degrabă obsesii.

Elefantul din cameră: Rusia

Încheiem cu ceea ce în opinia noastră este una dintre mizele majore ale unei Românii aşezată sub Scut. O diplomaţie a proiectul în raport cu Marea Neagră, bazată pe viziune, instituţionalizare, prezenţă efectivă pe teren, expansiune economică, activism şi pragmatism. Nu e vorba aici, cum am mai spus, nici despre simpatii nici despre antipatii. Ci despre un mod de a valorifica singurul atu pe care România îl mai are în regiune: cel strategic. ACESTA trebuie valorificat. Doar aşa Bucureştiul poate deveni furnizor de expertiză veritabil şi actor cu potenţial diplomatic în regiune. În această perspectivă trebuie abordată şi relaţia cu Federaţia Rusă, mai ales de o Românie care, ea însăşi, a propus partenerilor europeni şi în cadru Sinergiei Mării Negre şi în cadrul eforturilor de revizuire a Politicii Europene de Vecinătate o platformă de „security trust” în care să intre şi „vecinii vecinilor”. Ideea de bază a unei relaţionări cu Rusia nu este că nu putem altfel – putem, cum am făcut-o şi până acum -, ci că ar putea fi în avantajul ambelor părţi să facem asta; şi poate şi al partenerilor noştri. Şi încă ceva: României nu îi cere nimeni nici să exceadă sancţiunile impuse Rusiei, nici să joace rolul unui „cal troian”, nici măcar să devină Ungaria. E vorba doar de a te menţine în cadrele fireşti şi agreate: nu doar că Miniştrii de externe germani sau Secretarul de stat al SUA au dialoguri cu Moscova, dar chiar şi apriga Polonie are un canal deschis (şi utilizat recent) la nivel de secretar de stat în relaţia cu Federaţia Rusă.

Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenţa. Pentru ca România să conteze regional trebuie să treacă de la o viziune de politică externă pasivă (nu faci nimic şi greşelile celorlalţi te scot în evidenţă în faţa Catedrei de la Bruxelles), la una activă. Iar asta presupune şi o altă atitudine faţă de Federaţia Rusă: o „indiferenţă” diplomatică, dar pragmatică, profesionistă şi destinsă

Baza de apararea antiracheta a Statelor Unite ale Americii din apropierea orasului romanesc Deveselu, in vestul Bucurestiului, a devenit operationala in aceasta saptamana, fiind dotata cu interceptoare 24 SM 3 Block IB, ghidata de o versiune terestra a sistemului naval de lupta integrat Aegis si folosind un radar SPY-1. Statele Unite au cheltuit aproximativ 800 milioane de dolari pentru construirea si echiparea bazei. Washington pretinde ca scutul antiracheta din Romania a fost construit pentru a contracara amenintarile din Iran sau din oricare alte tari subdezvoltate din Orientul Mijlociu si ca tinta nu este Rusia. Conform oficialilor SUA si NATO (Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord), rachetele SM-3 din baza romaneasca nu au capacitatea de a intercepta rachetele balistice intercontinentale rusesti. Mai mult decat atat, au fost date asigurari ca in Romania nu se vor desfasura atacuri cu rachete nucleare. Rachetele SM-3 nu sunt echipate cu explozibil; ele sunt create pentru a distruge tinte de mare viteza prin lovitura directa. Aceste asigurari par sa fi esuat in a linisti Moscova, care a declarat scutul antiracheta din Romania o amenintare si a promis represalii. (TASS, 12 Mai)

Pare evident faptul ca baza antiracheta din Romania nu ameninta direct preventia nucleara strategica ruseasca. Comandantul Fortei Strategice Antiracheta (RVSN, enlg.) colonelul general Sergei Karakayev a relatat jurnalistilor in aceasta saptamana: “Segmentul European al sistemului antiracheta American poate constitui o amenintare partiala la adresa RSVN, dar nu ii poate afecta capacitatile de lupta.” Karakayev s-a laudat: “Noi dezvoltam noi rachete balistice intercontinentale si revenirea a noi vehicule capabile sa conteste capacitatile globale existente si viitoare ale sistemului antiracheta al SUA. Noi focoase vor putea fi proiectate pe traiectorii neprevizibile si vor ataca tinte din toate directiile.” (Interfax, 10 Mai).

Daca acesta este cazul, de ce Rusia este aparent obsesiva cu privire la baza din Romania?      

Directorul departamentului rusesc al controlului armelor si al nonproliferarii din Ministerului de Externe, Mikhail Ulyanov, a acuzat Statele Unite de inventarea unei amenintari inexistente din partea Iranului cu privire la un atac cu rachete, ca pretext pentru derularea capacitatilor sistemului antiracheta, care au ca tinta de fapt Rusia. Problema nucleara iraniana a fost eliminata anul trecut de o intelegere semnata la Viena dar “SUA nu si-a respectat promisiunile de a abandona planurile de aparare antiracheta din Europa”, conform Ulyanov. “Aceasta este o greseala majora care poate submina stabilitatea strategica”. Ulyanov a continuat: “Baza antiracheta poate fi utilizata pentru a lansa rachete de croaziera si balistice si aceasta este o incalcare a Tratatului Fortelor Nucleare de Raza Intermediara [INF ].” (RIA Novosti, 11 Mai)

Oficialii rusi acuza in esenta Washington de construirea unei baze antiracheta cu dublu scop in Romania – care poate fi folosita atat pentru defensiva antiracheta, cat si pentru distrugerea tintelor stategice vitale. In particular, Moscova este ingrijorata de faptul ca baza va permite in mod probabil eliminarea presedintelui Vladimir Putin si a altor lideri militari/ politici de varf ai Rusiei, intr-un prim atac nuclear surpriza. Apropierea geografica a bazei antiracheta romaneasca de resedinta oficiala a lui Putin din Sochi, unde presedintele rus petrece aproape jumatate din timpul sau si care a fost transformata de facto in capitala secundara, este vazut ca parte a unui plan funest. Intr-adevar, Putin se afla in Sochi in aceasta saptamana, unde tine o serie de intalniri cu oficialii de varf ai apararii rusesti – si doar dincolo de Marea Neagra, SUA amplaseaza interceptoare rapide si de mare precizie care i-ar putea lovi dacha (conacul rusesc) in cateva minute. Un astfel de prim atac transant va crea dezordine in apararea ruseasca, permitand patrunderea unor forte masive ale SUA si NATO pentru a ucide si pentru a distruge Federatia Rusa. 

Scenariul de cosmar, aparent inventat in Staful General, domina planificarea strategica ruseasca de peste un deceniu – de cand au fost propuse planurile SUA de a amplasa interceptoare antiracheta in Europa. Seful comitetului de aparare al Duma, admiralul Vladimir Komoyedov si omologul sau in Consiliul Federatiei, Victor Ozerov, insista ca scutul antiracheta din Romania si o baza similara care va fi construita in Polonia au ca tinta Rusia si nu au nimic de-a face cu Iran. Ozerov citeaza “specialisti” anonimi, aparent din serviciul de informatii militar rus: “Instalatiile americane antiracheta din Romania si Polonia pot fi rapid reechipate pentru a furniza arme nucleare.” (Interfax, 12 Mai). Daca baza antiracheta din Romania ar putea tinti rezidenta lui Putin din Sochi, cea din Polonia ar putea fi capabila sa atace Moscova – astfel, SUA ar avea un pistol armat la tampla lui Putin aproape tot timpul. Conform lui Alexander Grushko, reprezentantul permanent al Rusiei in NATO, “activarea scutului antiracheta din Romania trebuie privit in contextul amplasarii unor forte aditionale ale NATO la granitele rusesti: amplasarea interceptoarelor SM-3 pe navele Aegis in apele Europene si dezvoltarea sistemului de Atac Global Prompt al SUA [PGS, in engl], toate acestea amenintand Rusia.” Evident, Moscova considera ca PGS tinteste direct si catre Putin. Grushko pretinde ca amplasarile antiracheta ameninta deschis tratatul INF. (TASS, 12 Mai)

In mintea guvernului rus, aceasta serioasa amenintare asumata cere un raspuns puternic. A fost discutata posibilitatea de a amplasa rachete Iskander-M in enclava Kaliningrad, dar acestea ar fi utilizate impotriva bazei antiracheta din Polonia, care nu este construita inca. (Interfax, 12 Mai). Conform canalului Star TV al Ministerului Apararii, rachetele Iskander amplasate in Crimeea pot nimici scutul antiracheta al SUA din Romania, dar exista o problema: peninsulaTarkhankut – partea vestica a Crimeei cea mai apropiata de baza din Deveselu – este totusi destul de departe, la 700 kilometri, in timp ce raza de actiune oficiala a rachetelor balistice Iskander-M este de 500 kilometri, conform INF. Star TV explica: Raza Iskander poate fi cu usurinta extinsa “la cateva mii de kilometri” folosind rachete de croaziera cu raza lunga Kalibr (Tvzvezda.ru, 14 Noiembrie 2014).

Ministerul apararii a publicat recent o filmare a lansarii de la sol a rachetelor de croaziera, cu raza lunga de actiune, care folosesc lansatoare de rachete Iskander-M. (Tvzvezda.ru, 23 Aprilie). Pentru a stabili o capacitate credibila de a insarcina  Romania cu focoase nucleare care utilizeaza Iskander si probabil pentru a forta Bucurestiul sa respinga dezvoltarea scutului antiracheta american la Deveselu, Moscova va trebui sa se retraga in totalitate din tratatul INF pentru a fi capabila sa testeze official rachetele Iskander cu raza mai lunga de actiune, folosind probabil atat rachete balistice, cat si de croaziera. Tratatul INF, semnat de Ronald Regan si de Mikhail Gorbachev in 1987, s-a aflat in utlimul timp sub o amenintare crescanda, atat Washington, cat si Moscova acuzandu-se reciproc de incalcari ale intelegerii. In 2007, in timp ce Putin intorcea dramatic Rusia pe calea confruntarii acute cu Vestul, el a amenintat deschis, in mod repetat, ca va incalca tratatul, in legatura directa cu presupusa amenintare a bazelor antiracheta din Romania si Polonia. (vezi EDM, 21 Februarie 2007). Daca Tratatul INF este desfiintat, cu el se vor pierde si ultimele vestigii ale controlului armelor, deschizand insa drumul unei noi competitii armate.

–Pavel Felgenhauer-

traducere pentru Cuvantul Ortodox de r.p

  • AGERPRES:

UPDATE Vladimir Putin: Desfășurarea sistemului american antirachetă în România complică situația internațională în jurul Rusiei

Desfășurarea de elemente ale sistemului antirachetă american în România complică situația internațională în jurul Rusiei, a declarat vineri președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, în timpul unei reuniuni centrate pe dezvoltarea industriei militare ruse, informează agenția de presă TASS.

‘Evenimentele recente arată că situația nu devine mai bună. Din păcate, ea se agravează, dat fiind punerea în aplicare acum în România a stației de radiolocație, în calitate de element al sistemului de apărare antirachetă american’, a subliniat Putin.

De asemenea, potrivit liderului rus, actuala desfășurare de elemente ale sistemului american antirachetă în Europa ‘nu este apărare, ci majorarea potențialului nuclear’.

‘Dacă, folosindu-și posibilitățile în mass-media internaționale, ei mai pot să inducă în eroare pe cineva că acest lucru nu amenință Rusia sau că este vorba exclusiv de un sistem defensiv, pe cei prezenți aici, la această masă, nimeni nu-i poate induce în eroare. Câtuși de puțin acestea nu sunt sisteme defensive, ci parte a potențialului nuclear strategic al SUA, desfășurat la periferie’, a subliniat Putin. Președintele rus a precizat că prin ‘periferie’ înțelege Europa de Est.

De asemenea, potrivit lui Putin, ‘oamenii care au luat decizia privind desfășurarea de elemente ale sistemului american antirachetă pe teritoriul țării lor trebuie să știe că până acum ei au trăit liniștit, nu tocmai în sărăcie și în securitate, însă, după amplasarea de elemente antirachetă, Moscova este nevoită să se gândească să pareze amenințările care apar la adresa securității Federației Ruse.’

În afară de aceasta, liderul rus a declarat că astfel de acțiuni ale SUA constituie o încălcare a Tratatului privind lichidarea rachetelor cu rază scurtă și medie de acțiune, deoarece sistemele de lansare care vor fi amplasate în România și Polonia vor putea utiliza astfel de rachete.

Referitor la sistemul antirachetă al NATO, șeful statului rus a amintit că Moscova și-a exprimat de nenumărate ori îngrijorările și și-a propus cooperarea cu partenerii americani, propunere care a fost respinsă.

Totodată, el a atenționat că Rusia își modifică în permanență planurile în ceea ce privește construcția forțelor sale armate, în funcție de schimbările pe care le înregistrează situația internațională. […]/ integral pe agerpres.ro

Putin: Rusia va acționa pentru a neutraliza amenințarea scutului antirachetă al Statelor Unite

Scutul antirachetă pe care Statele Unite l-au activat în Europa este un pas către o nouă cursă a înarmării, a declarat vineri președintele rus, Vladimir Putin, care s-a pronunțat pentru ajustarea cheltuielilor bugetare ale țării sale în vederea neutralizării ”amenințărilor emergente” la adresa Rusiei, relatează agenția de presă Reuters.

”Acesta nu este un sistem defensiv. El face parte din potențialul nuclear strategic al SUA adus la periferie. În acest caz, Europa de Est este o astfel de periferie. Până acum, cei care au luat astfel de decizii au trăit în liniște și siguranță. Acum, întrucât aceste elemente ale apărării antirachetă sunt desfășurate, suntem nevoiți să ne gândim cum să neutralizăm amenințările emergente la adresa Federației Ruse”, a spus Putin.

Alături de desfășurarea unor nave transportând rachete Aegis în Marea Mediterană și de alte elemente ale scutului antirachetă în Polonia, obiectivul din România este ‘‘încă un pas către șubrezirea securității internaționale și începutul unei noi curse a înarmării”, a adăugat șeful statului rus.

El a menționat că Rusia nu va fi atrasă în această cursă, dar va continua să își reînarmeze forțele armate și navale și va cheltui fondurile aprobate, într-o manieră care va ”confirma actualul echilibru strategic de forțe”.

Adjunctul secretarului american al apărării, Robert Work, a afirmat joi că scutul antirachetă nu va fi folosit împotriva vreunei amenințări viitoare din partea rachetelor rusești.

La rândul său, asistentul secretarului de stat al SUA pentru controlul, verificarea și conformitatea armamentelor, Frank Rose, avertiza că rachetele balistice iraniene pot lovi părți ale Europei, inclusiv România. […]/ integral pe agerpres.ro

SUA construiesc partea poloneză a scutului lor antirachetă, Vladimir Putin protestează

Washingtonul și Varșovia au lansat vineri construirea unei baze ce face parte din sistemul antirachetă american în Europa, ceea ce a atras o punere în gardă din partea președintelui rus Vladimir Putin, relatează AFP și EFE.

Atât adjunctul secretarului american al apărării, Robert Work, cât și ministrul polonez al apărării, Antoni Macierewicz, au afirmat, la Redzikowo (nordul Poloniei), că baza, similară celei de la Deveselu devenite joi oficial operațională, va avea un rol strict defensiv, urmând să servească la interceptarea rachetelor balistice care ar putea veni din Orientul Mijlociu, mai ales din Iran.

Dar, practic în același moment, președintele rus, Vladimir Putin, a afirmat că țara sa va lua măsuri pentru a face față ”amenințărilor’‘ reprezentate de desfășurarea unor elemente ale scutului antirachetă american. El a subliniat, totuși, că Rusia nu se va lansa într-o ”nouă cursă a înarmării”, dar va continua să își reînarmeze forțele armate și navale și va cheltui fondurile aprobate, într-o manieră care va ‘‘confirma actualul echilibru strategic de forțe”.

Baza militară Redzikowo, locul viitoarei baze americane, nu este în prezent decât un teren gol, dar el va găzdui 24 de rachete interceptoare de tip SM-3.

Situată la 250 km de enclava rusă Kaliningrad, baza urmează să devină operațională în 2018 și va fi echipată cu apărare antiaeriană, ceea ce riscă să fie perceput de către ruși drept un pas în plus către încercuirea teritoriului lor. […]/ integral pe agerpres.ro

  • EVZ: 

MIŞCĂRILE SRATEGICE pe care le face VLADIMIR PUTIN în Marea Neagră după ACTIVAREA bazei militare de la Deveselu

Pe fondul pasivităţii NATO, Rusia a consolidat în ultimii ani prezenţa militară din zona Mării Negre, scrie publicaţia Financial Times, citându-l pe preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care a avertizat în mai multe rânduri că Marea Neagră riscă astfel să devină “lac rusesc”.

“Cu două luni înaintea summitului NATO de la Varşovia, multe state membre ale Alianţei sunt îngrijorate că Rusia îşi extinde prezenţa militară asupra întregii regiunii a Mării Negre”, notează FT într-un articol intitulat “Ambiţiile militare ale Rusiei fac valuri în Marea Neagră”.

Jurnaliştii Sam Jones şi Kathrin Hille de la Financial Times atrag atenţia asupra unor declaraţii făcute în urmă cu câteva zile de preşedintele Erdogan.

“I-am spus secretarului general NATO Jens Stoltenberg: «Sunteţi absenţi de la Marea Neagră, care aproape a devenit lac rusesc. Dacă nu se iau măsuri acum, istoria nu ne va ierta»”, a declarat Recep Erdogan.

Comitetul militar NATO a atras atenţia în repetate rânduri în ultimele luni cu privire la strategia Rusiei de a limita accesul navelor şi al avioanelor militre în Marea Neagră. Potrivit Financial Times, Rusia planuieşte instalarea sistemelor de rachete Kalibr în zona Mării Negre, sisteme ce pot atinge ţinte în Egipt, Lituania, Italia, Austria şi Polonia, informează Mediafax.

“Strategia Rusiei este să exercite presiuni militare pentru a deschide fisuri mici în arhitectura de securitate a Europei. Iar Marea Neagră este cea mai mare fisură, este zona cea mai vulnerabilă. Rusia revine la jocul practicat în timpul Războiului Rece şi anterior, acela de a trata Marea Neagră ca un fel de lac rusesc”, explică Jonathan Eyal, directorul Institutului Rusi, citat de Financial Times.

Atenţia NATO s-a îndreptat asupra activităţilor Rusiei din nord-estul Europei, în ciuda faptului că Marea Neagră este “pivotul în jocul geopolitic” al Rusiei, potrivit analistului.

“Începând din anul 2008, de la invazia rusă în Georgia, exact acest lucru s-a întâmplat. Iar mizele crizei din Ucraina, inclusiv anexarea Crimeei, sunt tot despre Marea Neagră”, subliniază Eyal.

AMENINȚARE ȘOCANTĂ cu BOMBA atomică: ”România ar putea fi victima unui război nuclear”. MESAJUL vine din Rusia. Moscova FIERBE după ce ARMATA SUA a activat BAZA de la Deveselu și SCUTUL NATO protejează țara noastră

Analistul rus Konstantin Bogdanov a declarat că scutul antirachetă de la Deveselu, ar putea duce la un război nuclear, iar România ar putea fi una dintre victime, ce va ajunge în ruine. Vladimir Putin a declarat astăzi că desfășurarea sistemului american antirachetă în țara noastra complică situația internațională în jurul Rusiei

“Elementele antirachetă  din Europa de Est ar putea duce la o accelerare pe panta alunecoasă a războiului nuclear într-o criză”, a declarat analistul rus pentru New York Times, potrivit news.ro. [in realitate, Bogdanov nu a declarat pentru NYT, ci ziarul american l-a preluat pe analist de pe portalul Lenta.ru – nota C.Or.]

Elementele scutului vor deveni, inevitabil, ţinte prioritate în cazul unui război nuclear, posibil char ţinte pentru atacuri preventive, avertizează expertul rus. Ţări precum România, care găzduiesc sisteme antirachetă americane, ar putea fi singurele victime, iar Statele Unite să se împace apoi cu Rusia “deasupra ruinelor fumegânde ale elementelor est-europene ale scutului antirachetă”, a adăugat analistul.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat, joi, că baza din România reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale a Rusiei.

“Am spus de când a început această poveste că experţii noştri sunt convinşi că dezvoltarea sistemului anti-rachete balistice ridică o anumită ameninţare la adresa Federaţiei Ruse”, a afirmat Peskov.

”Întrebarea nu este dacă vor fi sau nu luate contramăsuri, măsuri sunt deja luate pentru a menţine securitatea Rusiei la un nivel necesar. Încă de la început am spus că, în opinia experţilor noştri, scutul antirachetă reprezintă o ameninţare la adresa statului nostru”, a mai spus purtătorul de cuvânt rus.

“Sunt luate măsuri pentru a asigura nivelul necesar de securitate pentru Rusia. Vreau să vă amintesc faptul că preşedintele însuşi a întrebat în repetate rânduri împotriva cui va funcţiona sistemul”, a mai spus Dmitri Peskov.

Declaraţia vine după ce secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a reiterat la Bucureşti că scutul nu este o ameninţare la adresa Rusiei.

Preşedintele Klaus Iohannis a subliniat că acest sistem va face atât Europa, cât şi România mai sigură, însă are doar un caracter defensiv, nefiind îndreptat împotriva niciunui alt stat. […]/ integral pe evz.ro

Federatia Rusa va fi nevoita sa initieze contramasuri la desfasurarea scutului american antiracheta in Romania si Polonia, iar populatia acestor tari “nu va fi fericita sa constate ca s-a pomenit tinta”, a declarat politologul Kirill Koktis, informeaza vineri agentia de presa RIA Novosti, citata de Agerpres.

“In acest scop, Rusia ar putea raspunde prin amplasarea de sisteme “Iskander” in regiunea Kaliningrad, care sa ia drept tinta Polonia si Romania. Adica, in mod firesc, Rusia va raspunde (desfasurarii scutului antiracheta) si la fel de firesc populatia Poloniei si Romaniei nu va fi fericita ca se va pomeni luata drept tinta, ei va trebui sa i se explice cumva toate acestea. Nimanui nu-i place sa fie tinta, cu certitudine. De aceea, actiunile Rusiei vor fi prezentate nu ca niste contramasuri la actiuni neprietenoase ale NATO, ci ca o agresiune rusa neprovocata, expresie, chipurile, a ciudatei inconsecvente rusesti si a enigmaticului suflet rus”, a spus Koktis, intr-un interviu pentru postul de radio Sputnik.

In opinia sa, Occidentul va reusi sa convinga populatiile acestor tari ca lucrurile stau tocmai astfel. “Ceea ce se va spune va fi luat de bun de societate”, a estimat politologul rus.

Potrivit lui Koktis, partea americana trece sub tacere propunerile Rusiei in vederea unei cooperari. “Aceasta informatie nu este dezvaluita doar intr-un singur caz: daca este vorba nu de acea destinatie care a fost declarata public. Daca scopul ar fi nu apararea in fata Rusiei, nu un atac asupra ei, ci amenintarea declarata pe care o reprezinta tari terte, atunci nu ar fi o problema cu dezvaluirea informatiei privind cooperarea” (cu Rusia), a adaugat acesta.

Baza de la Deveselu a devenit joi prima unitate din Europa unde este operationala o componenta terestra a scutului american antiracheta care ar trebui sa protejeze Europa de eventuale atacuri cu rachete balistice, Rusia avertizand in replica asupra posibilitatii retragerii ei din Tratatul privind reducerea armelor strategice ofensive (START).

Pozitia oficiala a NATO, exprimata si la ceremonia de joi, este ca scutul de la Deveselu are un rol pur defensiv si obiectivul sau este de a descuraja actiuni agresive din partea unor state cu veleitati nucleare din Asia si Orientul Mijlociu, precum Coreea de Nord sau Iranul.

In schimb, Rusia considera ca acest scut afecteaza echilibrul strategic si ii ameninta securitatea.

Kirill Koktis este membru al Asociatiei expertilor si consultantilor politici din Federatia Rusa, profesor docent al catedrei de teorie politica din cadrul Institutului pentru Relatii Internationale de la Moscova (MGIMO).


Categorii

Al treilea razboi mondial, Dan Dungaciu, Rusia, Scutul antiracheta (Deveselu), SUA versus Rusia, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “Cum a definit PUTIN scutul de la Deveselu: “POTENTIAL NUCLEAR STRATEGIC AL SUA DESFASURAT LA PERIFERIE”/ Analist Jamestown Foundation: rusii cred ca SUA POT “DECAPITA” RUSIA atacand nuclear SOCHI si MOSCOVA din BAZELE SCUTULUI ANTIRACHETA/ Comentator rus: SCUTUL AR PUTEA DUCE LA RAZBOI NUCLEAR. România – tinta si victima sigura

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: PUTIN A PREZENTAT NOILE ARME ALE RUSIEI (Video). Rachete si drone submarine nucleare, arma cu laser. Ministrul rus al apararii: SCUTUL AMERICAN ANTI-RACHETA ARE GAURI
  2. Rusia este foarte suparata pe capabilitatile ofensive ale bazei de la Deveselu si da o ultima sansa Romaniei pentru un “dialog deschis, independent și onest, neangajat politic și fără influențe externe”!
    „Există grave semne de întrebare referitoare la acţiunile colegilor noştri americani, acţiuni care sunt în contradicţie cu Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare, inclusiv amplasarea lansatoarelor terestre Mk-41 în România şi Polonia”
    https://evz.ro/rusia-romania-diabolic-nucleara.html

    România și Rusia vor crea o comisie de experți pentru diplomație publică și dialog cultural-științific
    “Această inițiativă a savanților ruși și români reprezintă o confirmare a dorinței de a purta un dialog deschis, independent și onest, neangajat politic și fără influențe externe.”
    https://ro.sputnik.md/politics/20181011/22416609/romania-rusia-comisie-dialog.html

  3. Proverbe 16
    14 Mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.
    18 Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.

    Russia: America’s Stealth Fighters and Bombers are ‘Paper Fiction’
    Even if the Kremlin had found a way to defeat American low observable technology, it would be imprudent for Moscow to telegraph that message to its opponents in Washington.
    https://nationalinterest.org/blog/buzz/russia-americas-stealth-fighters-and-bombers-are-paper-fiction-33091

  4. “Exerciţiile forţelor nucleare strategice au avut loc joi, 11 octombrie, la ordinul preşedintelui şi comandantului suprem Vladimir Putin”, anunţă armata rusă.
    Submarine atomice ruse şi bombardiere strategice au lansat rachete din Marea Barents şi din Marea Ohotsk. “Rachete balistice au fost lansate din submarine, iar avioanele au testat rachete de croazieră, în zona mărilor Barents şi Ohotsk; la exerciţii au participat şi avioane strategice, care au decolat de la bazele aeriene Engels, Ukrainka şi Şaikovka”, transmite Ministerul rus al Apărării.
    Toate rachetele au atins ţintele din poligoane.
    Sistemele ruse pentru detecţia armelor atomice au depistat cu succes lansările, precizează armata rusă.
    https://www.stiripesurse.ro/vladimir-putin-pune-intreaga-lume-pe-jar-teste-masive-ale-fortelor-nucleare-strategice_1295905.html

  5. Omenirea face un nou pas spre infern: Donald Trump denunţă unilateral Tratatul privind forţele nucleare intermediare
    Trump a declarat: „Rusia nu a respectat Tratatul. Iată de ce punem capăt acordului”.
    https://adevarul.ro/international/statele-unite/omenirea-nou-pas-spreinfern-donald-trump-denunta-unilateral-tratatul-privind-fortele-nucleareintermediare-1_5bcc29fbdf52022f75b68a40/index.html

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare