SE INTAMPLA SI IN MAREA BRITANIE. Românul Florin Barbu acuza autoritatile britanice ca i-au luat copiii spre ADOPTIE UNUI CUPLU HOMOSEXUAL (video)/ ORORILE BARNEVERNET CONTINUA: nou-nascut RAPIT de la mama sa IMEDIAT DUPA NASTERE, FARA AVERTISMENT!/ George Alexander: “Familia a dispărut cu mult timp în urmă la alții. La noi este linşată în fiecare zi. Va fi prea târziu, oamenilor, să regretăm anumite lucruri într-o zi, dacă astăzi nu facem nimic”

• ActiveNews: Autoritățile au luat copiii unui român din Marea Britanie pentru a fi dați unui cuplu de homosexuali

Familia Florin și Claudia Barbu trăiește un coșmar după ce autoritățile din Marea Britanie au decis să ia cei doi copii, în vârstă de 8 și respectiv 5 ani și să-i dea spre adopție unui cuplu de homosexuali!

Totul a plecat de la câteva certuri între cei doi soți, ceea ce a dus la separarea lor, iar Social Services Haringey London U.K. s-a sesizat și a luat copiii.

Iată cum descrie Florin Barbu succesiunea evenimentelor:

“Eu am spus atunci că doresc ca copiii să fie dați mamei. Ei ne-au dat doi avocați, câte unul la fiecare; eu am fost împotrivă spunând că suntem o familie, nu ne trebuie doi, nu am știut jocul lor. Apoi au spus ca să dea copiii mamei, că trebuie ca noi să locuim separat.

Orice pentru copiii mei așadar, au cerut interdicție pentru mine de a merge acasă sau de a-mi contacta soția. Însă copiii nu au ajuns nici la ea. Ei precizind ca vor face assesment inainte.

Deci rămăsesem fără copii, fără soție și fără casă. Cum să mai lupt cu ei??? Am început să lucrez zi de zi enorm și să fac economii pentru a strânge banii necesari pentru a câștiga copiii mei inapoi.

Într-o zi, întâlnindu-mă cu soția mea din întâmplare, am discutat să iau eu copiii singur deoarece la assesmente îi găsise ceva la ce nu e tratament, Personality Disorder.

Dar am fost raportat la poliție că am încălcat interdicția și Arestat și în final eliberat cu o amendă de £245. Și șansele mele au scăzut.

Pe durata procesului am fost reprezentat de un avocat din oficiu care… Au spus că nu pot să îmi dea copiii deoarece pun soția înaintea copiilor și dacă ne-am împăca i-ar afecta.

Le-am spus să ne dea marriage counseling therapy, că e soția mea chiar dacă voi ziceți că e bolnavă și copiii ne iubesc pe amândoi enorm de mult. Și am pierdut în decembrie 2014 procesul.

Din acea clipă nu am mai avut dreptul la a vizita copiii săptămânal. Cu toate că trebuiau să mă lase să-i văd măcar lunar. Copiii m-au întrebat în lacrimi: cum de ai pierdut tati?

Le-am jurat că voi lupta neîncetat pentru ei atunci. Apoi am facut singur recurs si nu a fost admis. Am fost în Sfîntul Munte Athos m-am rugat la bunul Dumnezeu să îmi scoată în cale oameni să mă îndrume și să mă ajute.

Apoi am fost înștiințat că vor da copiii mei în adopție la o un cuplu de același sex. Am continuat să muncesc și să analizez cum aș putea cîștiga în fața sistemului”, este mărturia românului.

În data de 17 mai, Florin Barbu va intra în Greva Foamei în fața CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg, Franța.

• George Alexander: VA FI PREA TÂRZIU, DACĂ NU FACEM NIMIC…

A devenit deja o regulă umilirea noastră.

Vineri, 13.05.16, încă un român, Florin Barbu, a fost umilit şi distrus de sistemul de aşa-zisă “protecție” a copilului” din U.K. Şi-a pierdut cei doi copii, dar, ceea ce este mai rău, fără să se țină seama de dreptul natural al copiilor de a avea măcar o mamă şi un tată în jurul lor, această nouă formă de “justiție” (?!) socială, din Apusuri, fraudându-le viețile unor copii, a trecut la lucruri macabre… Într-o zăpăceală totală şi de nedescris, subminând cu totul Familia, i-a distribuit pe cei doi copii, ca pe nişte cățeluşi!, unor homosexuali!…

Este şi acesta, fără îndoială, un exemplu al democrației occidentale, mai evoluate!, unde fiecare mutant proiectează iubirea necondiționată şi nelimitată încă de pe băncile şcolii, educația sexuală “comprehensivă” pentru copii şi drepturile nelimitate ale bolnavilor mintali!
Nu le refuzăm dreptul la viață homosexualilor! Dar, reprezintă ei, oare, salvarea în lume a acestor copii?! Este acesta cel mai bun lucru pe care societatea aceasta putea să-l facă pentru copii?!

Este acesta locul ideal, Copilule!, unde, când vei avea nevoie de o mamă, să o strângi în brațe, vei întâlni un străin?!

Un străin ca toți alții…, în plus, însă, şi homosexual!

Nu ştiu ce se întâmplă în lumea asta, dar, privindu-te, dragul meu copil, am impresia că, mai înainte de a ți se face un bine, ai fost lăsat acolo ca să mori…

…Iar, aceşti homosexuali! Să mă ierte! Dar, dacă au ales să trăiască aşa cum şi-au dorit, atunci să-şi facă propriii copii!… Să se rupă de trup în momentul morții şi învierii!, al facerii, deci! Să se rupă de pofte, experiențe şi excentricități! Să se sacrifice şi să trăiască în fiecare zi pentru copilul lor! Nu să le ia altora copiii! Să ne ia nouă sufletul şi să plece prin lume cu el… Cum pleacă, apoi, cu posesiunile lor, cerându-şi dreptul la fericire…

Fără nişte repere morale, societatea aceasta occidentală se va dezintegra. Va muri precum mor toate lucrurile inutile. Pentru că oamenii devin pe zi ce trece tot mai săraci spiritual! Tot mai egoişti.

Ziua Internațională a Familiei este celebrată la data de 15 mai. Le urăm tuturor Familiilor să depăşească momentele grele, dragostea, respectul, non-violența să le însoțească mereu!

Copiii nimănui nu sunt de vânzare, însă! Este cea mai mare crimă să-i rupi de părinții lor! Numai o rasă irațională poate să comită astfel de abuzuri! O rasă de mutanți care nu mai au nimic în suflet!

De ce să acceptăm atunci aceste fărădelegi în colțul nostru de lume?!

Florin Barbu intră în greva foamei pe 17 mai 2016 în fața Curții Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg.

Fără NOI, însă, nu se va mai reîntoarce în această viață! Va muri!

Să ne prefacem că nu se întâmplă ceea ce se întâmplă, de fapt, lângă noi?!

Nu putem să facem abstracție de atâta suferință şi de faptul că Europa a ajuns ca în Evul Mediu. Şovinismul şi setea de a domina, legile strâmbe, adevărurile interzise au propria valoare de piață acum! Unii câştigă, noi ne-am specializat de timpuriu în a pierde, însă… în toate orizonturile.

Pierdem pe toate fronturile cu bravii noştri conducători!

(Care tac, studiază, merg ca melcul, legați la ochi, împiedicați…, când este mult mai simplu să întinzi o mână de ajutor!).

Arta diplomației nu este, însă, arta de a sta insipid în banca ta, ca un laş, ca după o mahmureală!, fără să faci ceva.

În afară de câțiva parlamentari – pe care îi numeri pe degete!- ce au făcut aleşii noştri când au văzut că alții inventează bătaia de joc la adresa românilor ca o strategie de marketing?!

Ne iau copiii, ne discriminează în toată Europa, ba, mai mult, mai vin şi la noi acasă cu pretențiile lor… Iar politicienii noştri tac! Probabil au văzut bețiile crunte din Vest, unde chiar şi femeile se terfelesc pe stradă!, şi au ajuns la concluzia că partea aia de lume e călăuzită de idealuri mult mai înalte decât a nostră! Este un exemplu pentru prozeliți ca noi!

… Atunci, când, chiar şi cei care ar fi trebuit să lupte pentru noi ne întorc spatele, ce putem face?! Rândurile celor cărora li s-au luat copiii se îngroaşă. O mie şi una de familii se află în aceeaşi situație, dar vor să rămână anonime deocamdată. De teama represaliilor!

Copiii noştri ne sunt furați. Bodnariu, Nan, Barbu, acum, ne spun că fiecare lacrimă a copiilor lor le sfâşie inima, iar lumea a ajuns în pragul ruinei.
Familia a dispărut cu mult timp în urmă la alții. La noi este linşată în fiecare zi. Va fi prea târziu, oamenilor, să regretăm anumite lucruri într-o zi, dacă astăzi nu facem nimic…

Trebuie să ne unim forțele, însă! Ne vom uni şi vom lupta singuri – dar, Împreună!- pentru propria noastră salvare!

Există ONG-uri şi la noi, care susțin drepturile oamenilor şi ale Familiei. Dar acestea sunt mult mai puține şi mai sărace în comparație cu cele bine “sponsorizate” din Afară, care au venit să ne “sincronizeze”, să tragă sfori aici, să facă o politică şi o educație – tocmai copiilor noştri!- care le convine…

ONG-urile noastre, care sunt de partea românilor, nu trebuie să stea cu mâna întinsă. Ele trebuie susținute!… În acelaşi timp, este momentul să intre şi alte forțe în luptă…

Cea mai mare parte, de aceea, a veniturilor realizate din vânzarea cărții mele, “Copiii noştri în închisorile lor. Furați de Barnevernet.” (Carte care apare săptămâna aceasta!), am decis, va fi redirecționată către ONG-urile care susțin cauza românilor aflați în dificultate. În acelaşi timp, voi întemeia fundația “Alexander” care va lupta pentru protejarea Copilului şi a Familiei în România şi pretutindeni în lume unde se află cetățeni români.

(În acest moment, a ataca în justiție vreo hotărâre a unei instanțe străine, este aproape de domeniul hazardului întrucât costurile financiare sunt enorme. În plus, avocații sunt intimidați… Nu este de mirare atunci că ne pierdem copiii.)

Fundația “Alexander” îşi propune să constituie o echipă de specialişti (psihologi, avocați, experți în drept internațional, jurnalişti, formatori de opinie, etc.) care să acorde ajutor GRATIS tuturor famillior româneşti aflate în dificultate, cărora li s-au luat copiii sau care se confruntă cu alte probleme grave în țară sau în străinătate.

Oamenii sunt spoliați mai întâi psihic, iar apoi economic. Fundația va lupta pentru drepturile lor, inclusiv în ceea ce priveşte schimbarea sau îmbunătățirea legislației europene.

Întărirea Familiei în România va constitui, de asemenea, unul dintre obiectivele principale ale fundației “Alexander”.

“Noi nu suntem bogați!, aşa cum spunea unul dintre entuziaşti. Dar, spre deosebire de Ei…, suntem mulți! Iar, puțin de la mulți poate face mai mult decât mult de la puțini!”

Distribuiți mesajul nostru mai departe, deci! Şi, cumpărați şi cartea dacă puteți şi dacă doriți să ne susțineți! Nu mai vrem să vedem nici oameni făcând greva foamei în stradă, nici oameni care sunt distruşi de Barnevernet sau de Social Services Haringey London, U.K.!

Vrem să se facă dreptate! Iar Copilul şi Familia să fie într-adevăr protejate!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

• Stiripentruviata: Coșmarul unei românce căreia autoritățile britanice i-au luat copiii fără niciun temei legal

Era în 2009 când i s-au luat copiii. De atunci, Andreia se zbate să-i recupereze. A fost umilită, amenințată, a fost chiar și arestată doar pentru că voia să-și vadă propriii copii. Autoritățile i-au impus să nu facă public cazul ei dacă mai vrea să-i vadă.

Însă, după cazul Bodnariu, Andreia a decis că singura ei speranță este ca lumea să afle coșmarul pe care îl trăiește, acordând un INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE pentru publicația Diaspora Românească: „Problema mea? Am devenit mamă la vârsta de 16 ani. Tatăl copiilor mei este cu 34 de ani mai în vârstă ca mine. Dar cu ce sunt eu vinovată? Eram minoră atunci când părinții mei au decis și și-au dat acordul să mă căsătoresc cu el. Cu toate acestea, mi-am crescut copiii cum am putut mai bine, având doar lecția mamei mele, care m-a crescut pe mine. Am ajuns în această țară străină în care nu cunoșteam pe nimeni. Nu știu a cui a fost greșeala: a părinților mei, a mea sau a celui care m-a corupt și i-a păcălit pe părinții mei. Nu cred, însă, că pentru asta trebuie să plătească trei copii, condamnați să trăiască fără mamă”, și-a început Andreia povestea.

În 1999, cetățeanul britanic Robert Sutton venea în România cu ajutoare. Așa l-a cunoscut Andreia, care avea pe atunci doar 14 ani! „Englezul locuia într-un apartament în care mama mea era angajată să facă curățenie. Pentru că mama nu știa engleză deloc, m-a chemat să o ajut să se înțeleagă cu aceasta. Așa l-am cunoscut. Mă copleșea cu daruri și atenții frumoase, pe mine și pe părinții mei. După un an, când m-a cerut în căsătorie, am fost șocată. Îl vedeam cel mult ca pe un tată, dacă nu chiar bunic: avea 50 de ani! Părinții mei au acceptat gândindu-se că, în ciuda diferenței de vârstă, englezul va avea grijă de mine și voi avea o viață frumoasă în Anglia”, povestește Andreia.

La doar 16 ani a ajuns în Anglia cu un copil în brațe și căsătorită cu un englez care îi putea fi tată. La 19 ani avea trei copii cu el. „Nu am avut probleme cu comportamentul lui de soț sau tată, doar că părea mereu preocupat de fapte caritabile și mergeam des în România. Pentru mine era bine, că îmi vedeam familia și locurile natale. Fostul meu soț, se pare, avea alte scopuri și preocupări!”, mai spune românca.

În 2003, Robert o convinge pe Andreia că ar fi o idee bună să aducă din România o fată care să o ajute cu copiii și la treburile gospodărești. „Fata provenea dintr-o familie necăjită din județul Alba. O cheamă Nicoleta și avea 17 ani. N-aș putea să o învinovățesc. În scurt timp, a ajuns amanta soțului meu și, când am aflat asta, am cerut să ne despărțim. Soțul meu și-a cerut iertare și a urmat apoi o perioadă tulbure. Pe atunci aveam 19 ani și eram total dependentă de el. Apoi am aflat că Nicoleta a rămas însărcinată cu soțul meu și, de atunci, nimic nu a mai mers, nimic nu a mai putut fi reparat”, povestește Andreia.

În timp ce Robert jongla cu fetele aduse din România, fiica lui mai mare, din prima căsătorie (cu o englezoaică), face o plângere la un tribunal de familie în care îl acuză pe tatăl ei că ar fi abuzat-o sexual pe când avea între 7 și 13 ani. După 30 de ani, Donna spune că a motivat-o să facă această plângere faptul că tatăl ei are acum alți copii și este posibil ca acesta să încerce un nou abuz asupra lor. Atât polițiștii, cât și inspectorii de la serviciile sociale au investigat acest caz. Totuși, nu s-au găsit dovezi.

După toate acestea, Andreia divorțează de Robert, care imediat se căsătorește cu a doua fată adusă din România, Nicoleta.

„M-am mutat în altă regiune, încercând să-mi cresc copiii cum pot mai bine. Faptul că eram o mamă tânără, româncă, fără soț sau partener a atras atenția asupra noastră. Într-o zi, m-am trezit cu inspectorii de la serviciile sociale la ușă în urma plângerii făcute de o vecină. Aceasta a raportat că mi-a văzut copiii în timp ce se jucau cu cuțitele în grădină. David, băiatul mai mare, mi-a spus că se juca și tăia iarba cu un cuțit. Copiii nu erau singuri, eu fiind în casă ocupată cu împachetatul unor lucruri. Nu au avut cum să mă acuze, dar din momentul în care am intrat în vizorul lor, totul s-a destrămat. Au făcut mai multe raporturi trunchiate despre mine și copiii mei și despre abilitatea mea ca părinte. Au descoperit acuzațiile aduse asupra tatălui lor de Donna și au aplicat să pună copiii pe lista de Child Protection din cauza riscului de «abuz sexual».”

Cazul lui Robert Sutton este preluat de un alt tribunal din altă regiune și se reia vechiul dosar cu acuzațiile de abuz sexual aduse asupra sa de Donna, fata cea mai mare a acestuia. „Am fost chemată din nou în fața judecătorilor pentru a da declarații în legătură cu fostul meu soț. Acest caz îl privea strict pe el, dar s-a luat măsura preventivă să-mi fie luați copiii. La finalul cercetărilor, Robert a fost găsit vinovat de abuz sexual asupra fiicei sale Donna”, a declarat Andreia.

Când au fost preluați copiii, David avea opt ani, Naomi, șase și Victoria cinci. Dacă îi întrebi, ți-ar răspunde că ar prefera să fie împreună cu mama lor. Stau mărturie mesajele tulburătoare trimise către mama lor. Dar autoritățile consideră că acest atașament le dăunează emoțional.

Andreia a încercat să-și recapete copiii, dar fără niciun succes. Ea a declarat cu lacrimi în ochi pentru publicația Diaspora Românească: „Acești oameni profesioniști au spus cu gura lor că fostul meu soț este periculos, mincinos și manipulator, dar nu au ținut cont de faptul că și eu am fost victima lui. Mi-am plătit personal orele de consiliere psihologică. Consiliera mea a scris un raport pozitiv despre progresul meu și abilitatea de a-mi proteja copiii. Și acest raport, ca multe altele, a fost ignorat de tribunal atunci când am cerut să-mi fie redați copiii mei. Între timp, m-am recăsătorit cu un tânăr de vârsta mea care mă iubește și mă înțelege. Mi-a fost mereu alături în lupta de recăpătare a copiilor. Și eu, și soțul meu, Alex, am demonstrat că avem toate posibilitățile de a crește acești copii. De fiecare dată ne-am lovit de un refuz din partea autorităților”.

Fetele au fost plasate la o familie de englezi. Băiatul a fost dus la o casă de copii unde a suferit abuzuri fizice și emoționale din partea colegilor mai mari. „Legea spune că nu avea ce căuta băiatul meu acolo la o vârstă așa de mică. A fost hărțuit și i-a fost influențat negativ comportamentul. Poliția spune, însă, că nu sunt dovezi. Abia de curând a fost mutat și dat în grija unui om care chiar are grijă de el. Vreau să vă spun că am tot respectul pentru acest om care îmi ajută copilul, este un om adevărat”, mai spune Andreia.

• ActiveNews:

Norvegia: Barnevernet i-a luat copilul unei femei, imediat după naștere, de pe masa de operație. Tânăra și-a văzut fiul într-o poză făcută de o asistentă pe ascuns

Un nou caz în care este implicată Protecția Copilului din Norvegia ( Barnevernet) zguduie opinia publică.

Presa din Norvegia a scris zilele trecute despre o mamă căreia i s-a luat copilul. Dar asta nu ar fi o premieră în țara Fiordurilor, ci faptul că acestei femei i s-a luat copilul imediat după naștere.

Având în vedere că nașterea a fost prin cezariană, femeia nu și-a putut măcar ține copilul în brațe. Ea l-a văzut totuși, după ce unei asistente i s-a făcut milă și l-a fotografiat imediat după ce a fost născut de medici.

“M-a trezit recent una dintre cele mai bune prietene ale mele, internată la Spitalul Sf. Olaf, unde i se făcuse o cezariană, dar rămăsese fără fiul ei. L-a ținut în pântece timp de 9 luni, dar nu l-a văzut. Nu a putut să-l alăpteze. Barnevernet a decis să i-l ia, fără avertisment“, a scris Irina Haugane, pe siteul Adressa.no.

Autoarea a mai scris că evenimentele acestea îi amintesc de experimentele pe maimuțe din anii ’50, atunci când puii de maimuță erau separați de mamele lor și dați în grija unor mame adoptive. Culmea, aceste experimente au fost declarate lipsite de etică, dar se fac în 2016 pe oameni, în Norvegia, scrie Irina Haugane.

“Mi-e rușine să văd că asemenea experimente au loc în orașul meu natal, Trondheim. Sistemul a sabotat deja o perioadă care nu poate fi înlocuită niciodată, nici pentru mamă, nici pentru mamă. Mi-e rușine să trăiesc într-o societate care permite așa ceva. Deși au existat plângeri locale, la nivel național și internațional, dar sistemul rămâne. Cât timp vom mai permite ca să se întâmple astfel de lucruri? Vom aștepta 20 de ani până vom declara astfel de practivi drept lipsite de etică și inacceptabile?”

Cazul a fost dezvăluit de către românul George Alexander, cel care luptă pentru familiile despărțite de Barnevernet.

Reamintim că Norvegia se implică masiv în modelarea societății și școlii românești, plătind burse de zeci de milioane de euro pentru a “educa” autoritățile mioritice în privința drepturilor omului, ale educației sexuale, homosexualității, corupției și societății civile.

AFP: Răpire de către stat sau protecție a copilului? Îngrijorări ale părinților străini din Norvegia în legătură cu sistemul autohton de protecție a copilului

Răpire de către stat sau protecție a copilului? Este întrebarea pe care o pune agenția de știri franceză de stat France Presse în cadrul unei analize a situației din domeniu în Norvegia, furnizând și câteva exemple devenite notorii de copii ridicați de stat din mijlocul familiilor, printre care și cel al copiilor cuplului român Bodnariu.

“Copiii se sperie când bate cineva la ușă. Ei se tem că vine cineva din nou să-i ia” de acasă, relatează Jaquline, cu ochii umezi, unui reporter AFP, într-o norvegiană ezitantă, problemele sale cu serviciile sociale din Norvegia, țară acuzată că destramă nemotivat familii, scrie Agerpres.

În afară de ajutoarele pedagogice pentru părinți lipsiți de repere, Norvegia nu ezită să preia în grija statului copiii în cazul unor carențe grave în îngrijire sau al unor practici educative considerate violente.

De aici provin și neînțelegerile cu minoritățile etnice care sunt cel mai des ținta aplicării unor astfel de măsuri, pe care unii le califică drept “răpiri de către stat”.

În regatul cu cinci milioane de locuitori, 1.665 de copii au fost retrași din custodia părinților lor în 2014, dintre care 424 unor mame născute în străinătate, potrivit Barnevernet, serviciul de protecție a copilului.

Jaquline și soțul său, Joe Joseph, originari din Sri Lanka, i-au pierdut pe ai lor fără preaviz la 14 noiembrie 2011, la Bergen, cel de-al doilea oraș ca mărime al țării.

În loc să se întoarcă de la școală în acea zi, fiicele lor de 8 și 12 ani și fiul lor de 6 ani au fost plasați de urgență în grija statului ca urmare a unei sesizări anonime care evoca violențe. Legea interzice pedepse corporale, inclusiv bătaia la fund.

Cuplul Joseph — el mecanic, ea asistentă temporară într-o grădiniță — fuseseră acuzați că și-au bătut copii cu un steag sau un băț de lemn și că ar fi folosit apelative precum “răhățel” sau “idiot”, și că l-ar fi rănit pe cel mic cu foarfecele, potrivit documentelor judiciare. Ei nu admit că le-ar fi dat copiilor mai mult decât câteva palme.

“Barnevernet are tendința de a pune străinii în aceeași oală. Potrivit lor, pentru că noi nu suntem norvegieni, toți ne batem copiii cu bastoane sau curele”, acuză Jaquline.

La capătul unui maraton judiciar, părinții nu au fost condamnați decât la 15 zile de închisoare cu suspendare pentru palme și, considerând că aceste violențe sunt pur “culturale” și “amendabile”, justiția a ordonat ca cei doi copii mai mici să le fie înapoiați “progresiv”.

După șase luni de la sentință, estimând că serviciile sociale sunt în continuare reticente, soții Joseph au părăsit în grabă Bergen cu cei doi copii pentru a se instala la Oslo, lăsând în urmă casa și locurile de muncă. “A trebuit să ne răpim propriii copii”, explică tatăl.

Acest gen de cazuri sunt frecvente și ecoul a depășit granițele Norvegiei.

De la Melbourne la București și până în Hawaii, mii de persoane au protestat la 16 aprilie împotriva preluării de către stat a cinci copii ai unui cuplu româno-norvegian, unul dintre copii — un bebeluș de trei luni — întorcându-se ulterior în familie.

Marius și Ruth Bodnariu, membri ai comunității penticostale, sunt acuzați de aplicarea unor pedepse corporale. S-a răspândit însă ideea că ei erau vizați pentru “îndoctrinare religioasă”, iar coreligionarii lor s-au mobilizat masiv din noiembrie 2015.

Nu este întotdeauna ușor să discerni adevărul de minciună, notează AFP. Dacă familiile își pot susține liber apărarea în presă, autoritățile au datoria să rămână rezervate, chiar în fața alegațiilor celor mai fanteziste.

“Se spune că sunt răpiți copii ai părinților străini pentru că vrem să creștem diversitatea genetică a populației. Îmi face rău să citesc astfel de afirmații”, susține Kai-Morten Terning, secretar de stat în Ministerul Copilului, Egalității și Incluziunii Sociale.

“Unele critici merită să fie auzite … dar altele sunt pur și simplu răuvoitoare”, adaugă el.

Oficial ultima soluție, plasamentul, nu este decis de Barnevernet ci, la recomandările sale, de un organism colegial, apoi, eventual, de un tribunal.

Aceasta nu a împiedicat circa 100 de profesioniști în domeniu (avocați, psihologi, asistenți sociali) să se ridice anul trecut , prin intermediul uinei scrisori deschise, împotriva unei “organizații disfuncționale care efectuează numeroase evaluări eronate cu consecințe grave”.

George Alexander: Să ne trezim, așadar!

Dincolo de toate luptele pentru putere, de toate promisiunile politicienilor, sunt lucruri mai importante în viață… Care chiar contează pentru noi! N-am să vă țin acum o prelegere despre sensul vieții sau despre limitele ei, dar –preocupați de ingredientele lipsă- când, oare, am uitat cum trebuie să trăim?!

… E revoltător ce se întâmplă în lumea asta. Am ajuns să luptăm astăzi pentru a supraviețui!… Copiii noștrii sunt cei mai importanți pentru noi, dar am ajuns să ne fie luați de lângă noi… Familiile sunt destrămate sistematic, într-un destin tragic și mârșav…

Protecția Copilului și a Familiei (ca uniune dintre o femeie și-un bărbat!) a devenit o luptă pe viață și pe moarte.
Ceea ce se întâmplă în Norvegia cu copiii Bodnariu, Nan și cu mulți alții!, ceea ce se întâmplă și în alte țări, în Marea Britanie, de asemenea, cu copiii Barbu, nu este întâmplător! Totul urmează un scenariu bine stabilit, același scenariu!, întâi ne iau copiii, Sufletul… Apoi, nici nu mai contăm. Devenim ca aerul…

În Norvegia, un profesor universitar, un expert, a scris o carte, publicată chiar acum, unde a observat pe o perioadă mai îndelungată drama unei familii demolată de Barnevernet… Traumele sunt inimaginabile!

Tot în Norvegia, în ziarul Adresseavisen, o femeie spune, plângând…

“Mi-e rău, îmi vine să vomit… Stau aici, în Oslo, și plâng pentru că asemenea experimente au loc în orașul meu de acasă, Trondheim… De curând, s-a trezit de la Reanimare una dintre cele mai bune prietene de-ale mele, la spitalul St. Olav, după o operație cezariană, dar fără băiețelul său…”

Ce s-a întâmplat?!, cad eu pe gânduri… În față, îmi apare, dintr-o dată însă un coșmar… Fără să o prevină măcar, Barnevernet a hotărât să-i ia bebelușul! Ea l-a purtat în pântecul său 9 luni de zile, iar acum nu poate nici măcar să-l vadă! Nici să-l alăpteze cumva…

“Este o faptă de neiertat să nu lași mama care tocmai a născut să-și vadă propriul bebeluș!”, spune plângând prietena ei.
O asistentă medicală tocmai i-a făcut în fugă o fotografie nou-născutului. Este singurul lucru cu care mama, după 9 luni de sacrificii și chinuri, rămâne… Singura amintire de la fiul său…

… Totul îmi pare ca un experiment absurd care-mi amintește de “Monkey love experiments” al lui Harry Harlow din anii ’50-’60, când pui de maimuță, nou-născuți, au fost separați de mamele lor și plasați la mame-surogat!…
Toate acestea au condus la consecințe fatale pentru puii de maimuță încât cercetarea pe ei a fost declarată ca NEETICĂ!
Acum, însă, în anul 2016, se experimentează pe Oameni aproape în același fel precum acum 60 de ani se experimenta pe maimuțe!

Bebelușii sunt luați de la mamele lor.
Copiii sunt plasați la surogate.
Părinții bilologici nu mai înseamnă nimic.
Sistemul, călcând pe Drepturile Omului, îi distruge pe toți. Le distruge viața și cel mai prețios timp pentru copii și părinți. De neînlocuit vreodată!

Este o rușine pentru toată lumea civilizată că toate acestea se întâmplă azi!
… Putem, oare, rămâne indiferenți atunci când, ca oameni normali, începem să ajungem noi însuși aproape pe cale de dispariție?!…
Priviți eforturile care se fac pentru depersonalizarea omului, distrugerea familiei, sexualizarea copiilor, și tot așa, lista “binefacerilor” care ne sunt pregătite este lungă. Într-un târziu, vom rătăci pe drumuri, fără niciun Dumnezeu…
Să ne trezim, asadar! Copilul și Familia trebuie să ne rămână sfinte!
Să ne trezim, asadar! Cât nu e prea târziu să ne mai regăsim. Prea târziu să mergem unde vrem și să fim ceea ce suntem…

• George Alexander: PATRU PATURI GOALE

Timpul s-a oprit în loc.

A încremenit.

Din ziua când Barnevernet a intrat în viața noastră, nu mai reuşim să ne-adunăm la loc… Nu ne mai revenim.

Tot stăm în genunchi, plângând, implorându-l pe Dumnezeu…

Să îndrepte tot ce s-a frânt în noi! Tot ce-a murit… Să repare ce-a mai rămas… Să ne-aducă înapoi copiii luați…

Patru paturi goale – mai goale decât însuşi sufletul meu!- au rămas singure în camera tristeții. Au jucării pe ele, dar nimeni nu se joacă aici. Nimeni nu aleargă prin cameră. Nu sunt râsete de copii… Totul în jurul lor e pustiu acum.
A trecut Barnevernet… Şi ne-a luat copiii!

Patru paturi goale în casa Bodnariu, două în casa Nan, trei paturi goale la necunoscuții aceia… Unul, la mama care vrea să-şi ia viața acum…

Nici cu lacăte dacă le-aş sigila sau îngropa cumva sub pământ, n-aş putea ascunde durerea imensă ce răzbate din casele acestea… Case de oameni ucişi din viață! Case îndoliate de hoții de copii!

… Nimeni nu ar trebui să se joace însă nici cu viața copiilor şi nici cu a noastră!

Căci, privim paturile goale acum… Paturile din casele golite de copii. Dar, chiar dac-ar fi să murim în stradă, vom face totul ca să ne salvăm copiii!…