AGENDA ACTUALITĂȚII (pagina 19)

Biserica Ortodoxă nu vede Biserica nedespărţită în Biserica din primul mileniu creştin, ci pe sine însăşi se socoteşte a fi, azi, ca şi ieri, Biserica nedespărţită. Schisma produsă în 1054 nu a divizat Biserica, ci i-a divizat pe creştini. Părintele Meyendorff scrie în această privinţă:

„Unitatea creştină este o unitate cu Hristos în Duhul Sfânt, şi nu o unitate între oameni pierdută de-a lungul istoriei; această unitate se află în Biserica cea una, pe care certurile dintre oameni n-o pot diviza. Oamenii nu-L pot diviza pe Dumnezeu şi Adevărul Său, şi apoi să îi reunifice; ei pot să-L părăsească pe Dumnezeu şi Adevărul Său, şi apoi să se întoarcă la El. La o astfel de întoarcere cheamă Biserica Ortodoxă pe ceilalţi creştini: o întoarcere la credinţa Apostolilor şi a Părinţilor, pe care ea are conştiinţa că a păstrat-o în toată deplinătatea ei”.

“Daca un tanar vrea sa cunoasca bucuria si Viata, neaparat sa vina aici” – Trinitas TV: “Valoarea Faptei”. Ediția din 27.08.2016

“SUA are in zilele noastre un ambasador pentru promovarea sodomiei si foloseste agenda LGBT ca pe un test grila pentru acordarea de ajutor umanitar sau de logistica militara impotriva terorismului. Stati ferm in credinta voastra”, le-a cerut acesta participantilor. “Spuneti-le tiranilor tolerantei LGBT, mafiei de lavanda, acelor homofascisti, acestor radicali ai curcubeului, ca nu sunt bineveniti sa-si promoveze propaganda anti-religioasa si anti-civilizationala in tarile voastre.”

Din păcate, trendul contemporan este de ignorare a trecutului omenirii, a experienței de viață a comunităților, mai ales a celor naționale. Motivele sunt multe, de la graba planetei de a se autodistruge prin poluare, dezechilibre, catastrofe naturale etc. până globalizarea prost înțeleasă și de la ideea că memoria este inutilă până la superficialitate, ignoranță, trivialitate, violență, toate cultivate de forțe mult mai puternice decât ne putem noi închipui. Astăzi se tinde înlocuirea din sistemul de educație primară și secundară a disciplinelor școlare consacrate și care și-au dat măsura valorii lor în societate (istorie, geografie, botanică, zoologie, anatomie, limbi clasice etc.) prin conținuturi (necesare, fără îndoială) botezate „discipline școlare” („educație pentru drepturile copilului”, „educație antreprenorială”, „educație sexuală”, „educație rutieră”, „educație juridică” etc.). Toate aceste teme din a doua categorie sunt subiecte de cunoaștere de neînlocuit în lumea contemporană, dar ele nu sunt discipline care să trebuiască apreciate de sine stătător și finalizate prin medii școlare! Sau ar putea să fie, la rigoare, dar nu prin eliminarea celorlalte!

Râvna noastră, bunele noastre intenţii, chiar şi o anumită erudiţie, nu sunt suficiente. Poate şi să ni se pară că împlinim voia lui Dumnezeu, că apărăm Adevărul, şi să fim, de fapt, în mare rătăcire. Aşa cum se poate vedea şi în pericopele de mai sus şi cum putem constata din întreaga istorie a Bisericii, între semnele cele mai limpezi care ne arată că acţionăm sub spectrul înşelării se numără impulsul de a lua decizii sau de a da sentinţe imediat, ispita de a vorbi doar „limba” ultimatumurilor şi graba de a rupe comuniunea cu ceilalţi. În Biserică e nevoie să acţionăm cu multă răbdare, calm şi chibzuit, cu rugăciune şi cu multă sfătuire. Grabă să fie doar în a arăta dragoste de aproapele, în a căuta comuniunea cu el. Fidelitatea faţă de credinţă trebuie să fie dublată întotdeauna de stăruinţa de a păstra comuniunea. Nici un efort nu este prea mare când e vorba atât de mărturisirea Adevărului, cât şi de păstrarea unităţii în Biserica cea Una a lui Hristos. Amândouă sunt la fel de importante.

In paralel cu aceste eforturi, exista si altele indreptate impotriva dreptului democratiilor occidentale de a-si apara normele sociale indelung acceptate. De exemplu, gruparile finantate de Soros se afla in spatele nu doar a mariajului homosexual, ci si a toaletelor publice unisex. Ele lupta nu doar pentru dreptul femeilor de a activa in unitati de lupta, ci si pentru a forta soldatii sa locuiasca in baraci unisex. Cu alte cuvinte, acestea sprijina eforturile de a refuza cetatenilor occidentali dreptul de a-si apara cele mai intime valori personale – identitatea si intimitatea sexuala.

România se află la egalitate pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte riscul de sărăcie şi excluziune socială, un procent de 40% din totalul populaţiei regăsindu-se în această situaţie, potrivit datelor Eurostat, oficiul european de statistică. Ţara noastră împarte prima poziţie în top cu Bulgaria.

În concluzie, orice cetățean al țării reprezintă din start un risc pentru siguranța națională, fiind catalogat din oficiu ca potențial suspect de a deveni un terorist, corupt, dușman al democrației, incorect politic și așa mai departe. Drept urmare, organele trebuie să aibă la îndemână toate informațiile despre orice cetățean = potențial terorist, corupt, incorect politic, etc.

Considerăm ca exagerată și cu totul nepotrivită atitudinea de întrerupere a pomenirii unor ierarhi la sfintele slujbe și rugăciuni, atitudine care se poate constitui în prilej de sminteală sau de dezbinare, în contextul și așa fragil (duhovnicesc, social, economic și politic) în care ne aflăm. Îndemnăm pe pelerinii care vin în acest sfânt loc, pe fiii duhovnicești ai aceste mănăstiri, și pe toți credincioșii, să rămână fideli Bisericii Ortodoxe, să păstreze comuniunea cu ierarhii pe care Dumnezeu i-a rânduit să ne păstorească, și să ceară sfatul părinților duhovnicești care le poartă de grijă. Iar atunci când sunt derutați sau neliniștiți de anumite luări de poziție ale unor ierarhi, preoți, monahi, sau frați creștini, să ceară, cu smerenie și fierbinte rugăciune, și părerea altor părinți. Și așa, prin împreună-sfătuire, să aflăm voia lui Dumnezeu cea bineplăcută Lui.

În sensul celor de mai sus aducem mărturia poziției echilibrate și mature a unor părinți cu experiență și cu discernământ cu care mănăstirea noastră ține, periodic, legătura: Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatopedi și a altor părinți vatopedini, Arhimandritul Efrem Filoteitul, părintele duhovnicesc al Mănăstirii Sf. Antonie cel Mare din Arizona – SUA (singurul ucenic direct în viață al Cuviosului Iosif Isihastul) și a altor părinți îmbunătățiți din această mănăstire, sau a părintelui Ieroschimonah Simeon Zaharia de la Schitul Poiana lui Ioan a Mănăstirii Sihăstria (Neamț). Părerile lor conglăsuiesc spre a îndemna la ferirea de orice acțiune care ar putea pricinui o dezbinare, dinăuntru sau dinafară, a Bisericii.

In timp ce vizionarea desenelor animate poate parea “o recreatie nevinovata, animatia poate reprezenta un risc inerent pentru copii si adolescenti”, nota studiul. Comparate cu celelalte genuri, desenele “pot trivializa si aduce umor in temele adulte si contribuie la o atmosfera in care copiii vad aceste descrieri drept normative si acceptabile”. Raportul avertizeaza ca pericolul este exacerbat deoarece “copiii si adolescentii consuma din ce in mai mult materiale video in afara limitelor traditionale ale unui televizor”.

“Unde ne sunt patrioții? Unde ne sunt eroii? Ne sunt avortați. Am mai pierdut o țară din lipsa coloanei vertebrale și a demnității”. Clipul a strâns până acum peste 128.000 de vizualizări. “Mă adresez celor care au de gând să avorteze un prunc sau vor să-l lase pradă deznădejdii într-un orfelinat al statului: nu o faceți! Aduceți-l aici și lăsați-l în pragul bisericii mele”, a spus el atunci.

Este o imagine emoționantă această inversare de roluri: dacă în cele mai multe icoane pe care le vedem este reprezentată Maica Domnului cu dumnezeiescul Prunc în brațe, iată că azi avem în fața ochilor icoana Fiului ținând în brațe pe Maica Sa. Cea care L-a purtat în pântece, apoi în brațe, cea care L-a îngrijit în copilărie și I-a fost alături în toată activitatea Sa de propovăduire și vindecare este, la rândul ei, ținută acum în brațe de Hristos.

De aici, din această icoană, înțelegem și noi creștinii că trebuie să-L primim pe Hristos în sufletul și în viața noastră precum o maică primește și crește pe pruncul său. Dacă ne vom îngriji ca Hristos să rămână întru noi de-a lungul vieții noastre, atunci și El, când ni se va despărți sufletul de trup, ne va primi întru ale Sale, deschizându-și brațele într-o părintească îmbrățișare precum și noi am deschis brațele pentru a-L purta pe pământ.

În cadrul Sinodului din Creta au fost aprobate o serie de documente publicate și în limba română pe site-ul basilica.ro (la http://basilica.ro/documentele-oficiale-ale-sfantului-si-marelui-sinod-in-limba-romana/). Pe marginea acestor texte există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor. Acest lucru este firesc şi este semn al unei Bisericii vii. Dialogul, dezbaterea, chiar luările de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace şi de unitate, pot ajuta la limpezirea unor aspecte problematice. Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte și receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujește. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înaltpreasfinției Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât și după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mitropolit Teofan a avut mai multe intervenții făcute în „cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii”, potrivit mărturiei Mitropolitului Ierotheos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.

De asemenea, dragii mei, in loc sa se pretuiasca valorile noastre nationale si crestine, in loc sa se pretuiasca traditia de veacuri, care a facut din neamul nostru romanesc un neam capabil sa se uneasca, faramitat fiind in atatea bucati, un neam care s-a putut aduna imprejurul Bisericii dintotdeauna si sa pazeasca cu sfintenie invataturile Domnului, traim aceste clipe cand oameni, semeni de-ai nostri, inventeaza, in loc sa respecte aceste velori, inventeaza niste concepte noi, neverificate in istorie, neverificate in traditie. Ati auzit de conceptul multiculturalismului. Se cultiva, adica, toate culturile, mai putin cea a noastra, romaneasca si crestina. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul corectitudinii politice, o politete sinistra care relativizeaza adevarul, care relativizeaza autenticul, cautand sa ambaleze si sa deghizeze umanul si valorile in cuvinte care mai de care mai interesante, dar care, pana la urma, nu spun mare lucru. Concepte care nu cauta altceva decat sa scoata din sufletul nostru si din inima noastra adevaratele valori. Ati auzit, dupa aceea, de conceptul sincretismului religios. Se cultiva toate religiile, toate culturile. De aceea sunt lasati la portile Europei sa vina toti islamicii – ca si ei sunt religie -, si sa traiasca alaturi de noi. Numai ca, dragii mei, in acelasi timp s-a refuzat sistematic crestinismului statutul de credinta stramoseasca, de radacina, de vana autentica a Europei noastre de astazi.

Iar cei prinşi în această luptă, după o mai scurtă sau mai lungă perioadă, prezintă semnele următoarei transformări: sabia Adevărului ne mai fiind folosită pentru curăţirea propriei inimi, ci doar pentru a opri răul din lume, lasă inima să se împietrească. Iar după ce s-a împietrit destul, devine piatră de altar, pe care sunt junghiaţi lucrătorii răului din lume… Răul îi livrează jertfe până lucrarea de ”preot al Adevărului”, care taie pe piatra propriei inimii duşmanii Binelui şi ai Bisericii, devine o a doua natură, ceva de neoprit şi, mai ales, o misiune sfântă…

Aceeași mașină de scanare a creierului pentru diagnosticarea bolii Alzheimer sau autismului ar putea citi gândurile personale. Sistemele informatice atașate țesutului cerebral care permit pacienților paralizați să controleze membre robotizate pot fi folosite și de către un stat pentru a ghida soldați bionici sau piloți de aeronave. Iar dispozitivele concepute pentru a ajuta un creier deteriorat ar putea fi utilizate în mod alternativ la implantarea de noi amintiri sau la ștergerea celor existente, asupra dușmanilor și a aliaților deopotrivă. […] Pe baza acestor rezultate, Thomas Naselaris, neurolog la Universitatea de Medicina din Carolina de Sud si co-autor al studiului din 2011, declară: „Capacitatea de a reuși ceva apropiat citirii gândurilor va deveni disponibilă mai devreme sau mai târziu.” Mai mult, „aceasta va fi posibilă în timpul vieții noastre.”

De ce sunt autoritatile noastre atat de dornice sa forteze aceasta agenda inselatoare? De ce este determinata tara noastra sa se vada intoleranta? Oare din cauza faptului ca prin crearea de panica cu privire la infractiunile motivate de ura le este oferit oficialitatilor si altor persoane, un sentiment al responsabilitatii si o istorie? Dar cautarea jalnica si exagerarea urii este periculoasa si dezbinatoare, pentru a utiliza un cuvant foarte folosit in media de socializare. A pretinde ca este rasist ceea ce gandesc sau spun clasele albe muncitoare – cu privire la imigrare, Europa, viata in general – reprezinta o defaimare la adresa acestora. O astfel de perceptie convinge minoritatile ca ar trebui sa traiasca in frica. Imprastie neliniste si impiedica dialogul. Dezbina Marea Britanie. Conform unei reviste online de stanga, Marea Britanie evoca acum „cosmarurile Germaniei din anii 1930”. Dar acest fapt nu se potriveste cu realitatea de astazi a tarii noastre si nu ar trebui sa ii dati crezare. Epidemia infractiunilor motivate de ura este un mit autosustenabil – o calomnie la adresa natiunii.

Proiectul își propune să aducă împreună baze de date de la majoritatea instituțiilor publice românești și să permită căutarea avansată în acestea a oricăror informații despre toți cetățenii. De exemplu prin capitolul de „analiză comportamentală”, orice cetățean ar putea avea o fișă „de bună purtare” (constituită din informații adunate din toate bazele de date guvernamentale), inclusiv viitorii parlamentari, judecători, procurori sau antreprenori, fișe ce pot fi folosite în scopuri nelimitate. Acestea pot fi corelate cu alte informații publice (de ex. Informațiile de pe un cont de Facebook), pentru crearea de profile individuale.

Numai cu ajutorul lui Dumnezeu poți să ajungi la răspunsuri. Este important să-ți cunoști limitele, să știi cât poți, și mai ales când nu mai poți, crede cu tărie Paul Gherasim. „Ca să ajungi să-ți dai seama cu adevărat unde te afli în experiența ta trebuie să cauți să înveți toată viața. Viața este un studiu permanent, dar studiul acesta îl faci prin darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Împlinirea acelui dar cere o experiență de o viață. Acest lucru se întâmplă ca să-ți dai seama că atunci când înaintezi spre bine se cere să ai cunoștință de neajunsurile tale. Adică, să-ți dai seama că nu poți mai mult și să spui: «Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»”, mărturisește maestrul Gherasim. Oamenii, în trecut, când aveau toți câte ceva de făcut din ceea ce au învățat și moștenit de la înaintași, aveau un dar. „Unii aveau darul de a fi dascăli, alții tâmplari, pietrari. Toți își foloseau darurile prin meșteșuguri. Oamenii erau lăsați să slujească unii altora și adesea dintre acei oameni au fost unii care au reușit mai mult. Lumina pe care o descoperim în natură își are izvorul în lumina neapropiată. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina logosului”, spune pictorul.

Mai spune Pierre Manent, ”guvernele noastre nu ne guvernează, ci ne supraveghează”. (Le Figaro, luni 1 august 2016). Dar, preluând în încheiere imaginea politologului francez, guvernele nu ne pot ”supraveghea” prin mijloacele lor proprii și de aceea au nevoie de o anumită presă, care să joace acest rol de moralizare perpetuă, de condamnare a ”derapajelor”, de supraveghere și de ”aducere la ordine”.

Editorialul Ioanei Stăniloiu face parte dintr-o campanie mai amplă de sensibilizare a opiniei publice, destul de transparentă pentru cine pune cap la cap spațiile care se acordă unei anumite comunități în presa quality, temele vehiculate în industria divertismentului și, nu în ultimul, rând imaginea pe care cinematografia o livrează publicului. Când ați văzut de pildă ultimul membru al comunității LGBT distribuit într-un rol negativ la Holywood? Când apar în filme personajele gay sunt pline de sensibilitate, empatie, inteligență și echilibru astfel încât, prin ricoșeu, cei care nu îmbrățișează integral revendicările comunității ajung să fie percepuți drept rudimentari, încuiați, insensibili, proști.

Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.

Putem înțelege și mai clar de ce corporațiile moderne devin aliatele cele mai de nădejde ale homosexualilor, favorizând (printr-un substanțial sprijin financiar și mediatic) „căsătoriile” între persoanele de același sex, dacă reflectăm la rădăcinile filosofice comune ale corporației moderne și căsătoriei moderne: „Corporațiile moderne și căsătoriile gay au, în fond, la bază aceeași filosofie: suntem indivizi, consumatori, și nu ar trebui să întâmpinăm nici o opreliște – fie naturală (biologică sau ținând de mediul ecologic), fie morală (norme prin care sunt condamnate desfrâul sau lăcomia) – în obținerea satisfacției personale. Atât în economia modernă, cât și în căsătoria modernă, tipul de individ dezirabil este cel dedicat consumului fără limite”[5].

“As vrea sa subliniez ca nu am fost singurul ierarh sarb prezent la Sinod care a refuzat sa semneze documentul. Textul nu a fost semnat de o majoritate a episcopilor nostri. Mai mult decat atat, documentul nu a fost semnat de multi alti episcopi [din alte delegatii]”, a spus Irineu. “Drept consecinta, documentul este nevalid. Conform principiului panortodox al consensului (la care am aderat strict din 1961), daca un episcop nu semneaza un document, semnatura lui fiind necesara, atunci documentul devine nevalid”, a subliniat vladica Irineu.

Erdogan nu poate sa se limiteze azi la a executa doar pucistii, pentru ca intregul esafodaj pe care isi sprijina el puterea sta pe echilibrul intre concurentii lui. E destul de usor de banuit ca acum nu aresteaza doar pe cei direct implicati, ci incearca sa profite de dezastru ca sa loveasca fara prejudicii in toate retelele concurente. Taie deci la gramada citind de pe listele pe care le avea deja militari, gulenisti, opozitie, presa, oricine poate fi taiat fara sa atraga suspiciuni prea mari, de unde si numarul destul de semnificativ de arestari si relatia lor destul de vaga cu operatiunile rebele din weekend. Nu face insa decat sa slabeasca Turcia, lovind fara discriminare sau discernamant in inamicii politici doar pentru ca ii sunt inamici politici si slabind astfel structurile de forta ale statului turc pana in punctul in care el insusi este extrem de vulnerabil in fata agentilor din afara care sunt, dupa cum i-au demonstrat-o in Siria si nu numai, mult peste calibrul lui si care vor actiona din ce in ce mai agresiv in perioada urmatoare pentru destabilizarea Turciei si aruncarea ei intr-un razboi civil ce o va sterge de pe harta puterilor militare si diplomatice regionale.

Întrebarea este cum au ajuns mulți dintre copiii noștri niște adulți cvasi-iresponsabili și egoiști? De ce fug de ceea ce presupune însăși esența vieții de adult – alegerea partenerului, întemeierea familiei, facerea de copii și creșterea lor? Amânarea luării acestor decizii indică ambivalență, frica de răspunderi, dar mai ales teama de a accepta că, odată ce ai făcut niște alegeri, trebuie să trăiești cu ele, pentru că viața nu este un joc video: dacă ai greșit și ai pierdut, dai „restart” și iei jocul de la capăt. Teama de real, de asumare a deciziilor și egoismul tradus prin refuzul de a da mai mult decât de a primi (când ai grijă de un copil oferi îngrijire, iar copilul primește îngrijire) îi împiedică pe adulți să își accepte vârsta din buletin și îndatoririle specifice.

In schimb, ceea ce e foarte important si insuficient subliniat, CCR a decis, in UNANIMITATE, ca propunerea Coalitiei pentru Familie, anume clarificarea definitiei casatoriei in Constitutie, NU ADUCE ATINGERE SI NU SUPRIMA DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI.

Individualismul nu a făcut decât să izoleze unul dintre scopurile principale ale creării omului. Omul nu este creat numai pentru el singur, el este creat pentru întreaga umanitate. Pentru că tragedia întregii umanități trebuie trăită ca pe propria noastră nenorocire. Noi purtăm o răspundere și pentru cel care este lângă noi.

Am ieşit puțin în parc cu cele mici. Trei căutători de pokemoni, până în treizeci de ani, doi “bărbați” şi o fată. Unul cu barbă s-a şi împiedicat cu ochii în telefon.
Nu, lumea e complet razna! Tâmpenia se întinde ca pecinginea…
Tinerii frumoşi, ăia care-i detestă pe bătrâni ca nu votează cu cine vor ei, că turcii votează prost şi se opun loviturii de stat, că Brexit, că aia şi ailaltă.
Cu ăştia faci revoluție LGBT fără efort…

Participarea Bisericii Ortodoxe in Consiliul Mondial al Bisericilor, ca membru si nu ca observator, este o cauza de ingrijorare. Pentru ca nu imi pot imagina pe Sfantul Atanasie cel Mare si Sfantul Vasile cel Mare luand parte la un consiliul al arienilor, eunomienilor sau macedonienilor din vremea lor. Nici nu imi pot imagina pe Sfantul Grigorie Palama alaturandu-se unui consiliu din care facea parte Varlaam, Achindin, Gregoras si sustinatorii lor pentru a aborda diferite probleme sociale ale vremii lor.

Poate că e chiar validă teoria care spune că orice fapt devine aşa cum e definit fix din momentul în care e definit ca atare. Poate că primul pas în combaterea eficientă a terorismului ca principală ameninţare la adresa securităţii globale blabla ar fi să nu-l mai definim ca atare. Să-i tratăm efectele strict în limitele a ceea ce este în fond: crimă de drept comun. Chiar dacă asta e infinit mai puţin vandabil din punct de vedere economic şi politico-mediatic. Şi poate dacă ne demontăm ficţiunile care ni s-au tot montat în cap după 11 septembrie 2001, poate că, odată cu ele, vor dispărea măcar o parte din personajele distribuite în rolul inamicului atît de necesar tuturor cîrmuirilor din toate timpurile.

Lovitura de stat pusă în practică de o parte a armatei turce a eşuat, a anunţat prim-ministrul turc Binali Yildirim, precum şi serviciul de informaţii al Turciei, însă pe străzi situaţia era încă haotică sâmbătă dimineaţa, existând încă ciocniri între miile de protestatari pro-Erdogan şi Poliţie pe de o parte şi militarii angajaţi în tentativa de lovitură de stat pe de altă parte, mulţi dintre aceştia predându-se însă.

„De cele mai multe ori, nu li se dădea de mâncare, nu primeau mâncare, iar dacă primeau, li se ofereau resturi de mâncare, victimele erau ţinute în lanţuri şi în chingi, pentru a nu putea fugi. De asemenea, erau udate alternativ cu apă caldă şi rece, erau puse să se bată pentru amuzamentul suspecţilor”.

În ultimii 40 de ani, economia a fost covârşită de banii-datorie, de banii privaţi, care nu se mai emit de state suverane, ci de instituţii financiare, entităţi private care devin creditori ai statelor şi ai cetăţenilor împrumutaţi şi care “emit” bani prin simplul act juridic al împrumutului, fără un fapt economic care să-l justifice. Nu mai dăm cezarului ce-i al cezarului şi suntem manipulaţi să nu mai dăm nici lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Globalismul şi desfiinţarea ideii de graniţe şi suveranitate au avut ca rezultat hipsterii, emo kids-ii, abandonarea ideii de familie, propaganda LGBT, aberaţia “drepturilor” pedofililor şi ale altor dezaxaţi sexual. Dumnezeu a fost exclus din ecuaţie. Marxiştii nici că puteau visa o astfel de lume.

Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, documentul final suferă, încă, în opinia mea, de ambiguități și exprimări neclare teologic și ecleziologic, în pofida amendamentelor delegației românești. Acest lucru a fost exprimat public de mitropoliți care au participat la lucrările Sinodului din Creta, cum ar fi, de pildă, IPS Hierotheos Vlachos, din delegația Bisericii Greciei, sau IPS Neofit de Morfou din delegația Bisericii Ciprului, dar și de către alți ierarhi participanți.