Actualizare/ SARACII EUROPEI – TARA CU CEL MAI MARE ABANDON DE SUVERANITATE ECONOMICA DIN UE. 40% dintre români traiesc in mizerie/ SALARII DE MIZERIE PENTRU PANTOFI DE LUX PENTRU OCCIDENT/ In ciuda saraciei, ministrul tehnocrat al Muncii considera ca ROMANIA NU-SI PERMITE CRESTEREA SALARIULUI MINIM

• Adevarul Financiar: Săracii Europei: în România, 40% din populaţie trăieşte în mizerie. Românii se împrumută la rude şi prieteni ca să îşi plătească utilităţile

România se află la egalitate pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte riscul de sărăcie şi excluziune socială, un procent de 40% din totalul populaţiei regăsindu-se în această situaţie, potrivit datelor Eurostat, oficiul european de statistică. Ţara noastră împarte prima poziţie în top cu Bulgaria.

În acelaşi timp, conform unei publicaţii a Institutului Naţional de Statistică (INS), o treime din gospodăriile din România, respectiv 32,8%, nu au putut face faţă cheltuielilor din veniturile nete realizate anul trecut.

Anul trecut, o pondere de 36% din familii s-au aflat în imposibilitatea de a plăti întreţinerea locuinţei din cauza lipsei resurselor financiare, iar 16,7% nu şi-au putut plăti facturile la energia electrică, scrie Agerpres.ro.

De asemenea, pentru a face faţă cheltuielilor curente, 6,8% din familii au apelat la economii, 6,1% s-au împrumutat de la rude, prieteni sau alte persoane, 9,3% au muncit suplimentar, în timp ce 11,5% au apelat la ajutoare financiare, fără obligaţia de restituire, de la rude, prieteni.

Anul trecut, doar 17% din familii şi-au permis o săptămână de concediu în afara casei, numai 5,9% au putut realiza înlocuirea mobilei uzate şi/sau demodate. Doar 12,1% din familii au putut cumpăra produse electrocasnice, în vreme ce 28,8% şi-au permis cumpărarea de haine noi. În fine, numai 10,6% au putut viziona spectacole de teatru sau să meargă la cinema, iar 15,2% şi-au permis cumpărarea de cărţi, ziare şi reviste.

• CAPITAL: Ne-a luat 4 milioane dintre cei mai buni angajați și ne-a transformat în consumatorul ei cel mai bun

Exceptionala crestere economica de 6 % din Romania trebuie privita dincolo de efectul de baza si de reducerea fiscalitatii din 2015 ca un succes deplin al integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

In primul rand, pentru ca peste 4 milioane dintre cei mai buni lucratori romani (muncitori, tarani, intelectuali), au luat drumul tarilor europene pentru a castiga mai mult, de intors nu se vor intoarce in orice conditii si trimit bani inapoi in tara (cu care creste consumul, se regleaza cursul Ron / Euro, etc.). Iar riscul ca Romania sa piarda si mai multi compatrioti – mai ales exod de creiere, pentru ca muncitorii mai putin calificati vor veni dintre emigranti – este mai mare astazi decat dupa integrare sau in plina criza.

Apoi, pentru ca suntem o tara de consumatori de produse fabricate preponderent in UE – toata cresterea inregistrata este din consum, fapt confirmat de o balanta economica care devine amenintator de negativa.

O economie bazata pe consum este pe deplin sustenabila daca s-ar baza pe consum de produse domestice – dar din pacate romanii nu au nici cel mai mic imbold de a consuma fabricat in orasul lor, cum il au de exemplu polonezii, care sunt dati tot timpul de exemplu. De altfel, viralul ca fabricat in Romania este de slaba calitate este atat de inoculat, incat sunt evitate pana si produsele fabricate in tara la noi de catre multinationale – chiar daca acestea incorporeaza un nivel important de inovatie. Si de ce sa nu admitem in ultimul rand, este simplu si ieftin sa construiesti un depozit (200 Euro/mp) in care sa importi si apoi distribui marfuri fabricate in afara; o  hala industriala pe de alta parte implica un efort eroic, ca sa nu mai vorbim de costurile ridicate (800-100 Euro/mp).

Astfel ca dependenti in totalitate de UE prin diaspora care lucreaza acolo si prin consumul de provenienta unionista, va fi foarte greu sa punem conditii pentru a obtine avantaje politice, militare, economice – inclusiv de exemplu, pentru a obtine un acord pentru un deficit mai mare, care sigur va urma, in circumstantele in care 1) avem un stat care si-a invatat cetatenii sa stea cu mana intansa ca asistati social si 2) imbatrinirea populatiei va veni cu costuri enorme.

Suntem captivi in toate felurile fata de uniune si probabil tara cu cel mai mare abandon de suveranitate economica dintre toate cele 27. Asa ca mai mult ca sigur problema urmatorilor 5 ani in care partidele politice vor reveni la conducerea tarii nu este sustenabilitatea economiei de consum ci reducerea dependentei economice de UE (a carei crestere economica atata cata este, se bazeaza paradoxal inclusiv pe consumul din Romania!).

Iar optiunile noastre de a iesi din aria de influenta economica a UE sunt limitate si pline de riscuri, in conditiile in care a) partenerii nostri strategici americani la fel ca si UE, ne vor consumatori, b) marea majoritate a exporturilor in afara uniunii nu sunt din capital romanesc (pleaca de pe liniile din tara ale multinationalelor) si c) pe frontul de est, facem tot ce putem sa ostilizam rusii, si astfel in ricoseu ne expunem in a-i ostiliza si pe noii lor parteneri strategici, turcii (acest din urma risc, s-a mai moderat din punct de vedere politic in ultima vreme – sau poate e doar perioada de concedii?).

Tintele si solutiile economice ale Guvernelor politice care vor urma, indiferent ca au ca model cresterea consumului in tara sau a exporturilor in afara UE, trebuie sa se bazeze pe crearea si multiplicarea de noi locuri de munca. Prin investitii publice. Prin investitii industriale, (preferabil) cu transfer de tehnologie. Prin incurajerea antreprenoriatului productiv. Prin lupta impotriva muncii la negru. Prin formule de regandire a taxarii muncii in acord cu productivitatea.

Si pe campanii serioase si curajoase de educatie pentru “cumpara fabricat la tine in oras”.

Dragos Damian,
director general Terapia Cluj

• Ziarul Financiar: Analiză a cotidianului britanic The Guardian: Românii ce produc pantofi pentru Zara sau Deichmann muncesc ilegal pe salarii ce nu le ajung să traiască

Pantofii de lux pe care îi cumpără consumatorii britanici sunt promovaţi ca fiind realizaţi în Italia sau Germania, însă ei sunt de fapt produşi de pantofari din Europa de Est plătiţi cu salarii care nu le ajung să trăiască, scrie The Guardian.

România se află printre cele şase ţări din Europa Centrală şi de Est unde se produc pantofi de lux pentru piaţa din Marea Britanie, deşi pe etichetele acestor încălţări scrie „made in Italy”. Această etichetă care indică faptul că încălţările au fost realizate în Occident este menită să asigure consumatorii de calitatea produselor care pot fi astfel mai uşor poziţionate ca fiind de lux, scrie cotidianul britanic The Guardian. Pantofii sunt produşi de fapt în Albania, Bosnia & Herzegovina, Macedonia, Polonia, România şi Slovacia.

„Pantofii scumpi expuşi pe rafturile magazinelor din Marea Britanie sub branduri cunoscute sunt rezultatul muncii unor lucrători prost plă­tiţi care muncesc în ate­lierele din estul Europei pe sume derizorii, în con­diţii ilegale”, potrivit aceleiaşi surse. Coti­dianul britanic scrie că a fost declanşată o investi­gaţie care se află în des­făşurare în acest moment în industria de încălţă­minte din Europa. An­che­tatorii spun că milioanele de clienţi ai unor branduri impor­tante ca Zara, Lowa sau Deichmann sunt lăsaţi să creadă că pantofii scumpi pe care şi-i cumpără din ma­gazinele lor sunt pro­duşi în Germania şi Italia, pe când în realitate ei sunt făcuţi în fabricile din Albania, Bosnia – Herzegovina, Macedonia, Polonia, România şi Slovacia, unde muncitorii provin din zone sărace şi acceptă să lucreze pe sume foarte mici.

Acuzaţiile aduc în discuţie faptul că firmele care operează aceste branduri se folosesc de un artificiu legal, ştampi­lându-şi produsele cu inscripţia „Made in Italy“ sau „Made in Germany“ pentru a sugera că produsele lor sunt de o calitate superioară, pe când în realitate au fost lucrate de către muncitori din estul Europei care trăiesc la limita subzistenţei.

Ancheta mai arată că angajaţii care lucrau în fabricile de pantofi din Albania, de exemplu, erau plătiţi cu mai puţin de un dolar pe oră, inclusiv pentru orele suplimentare, ceea ce reprezintă o medie ilegală, chiar şi într-o astfel de ţară săracă, potrivit The Guardian.  Muncitorii din Macedonia, care erau plătiţi cu doar 0,84 de dolari pentru o oră de muncă în fabrică, erau de multe ori duşi la spital după ce inhalau substanţele chimice puternice din fabrica în care lucrau. „Dacă un muncitor trebuie să atingă o normă de 9.000 de perechi de pantofi, de exemplu, el va avea 90 de perechi pe bandă şi chiar dacă vrei să mori, trebuie să termini producţia“, le-a povestit un muncitor anchetatorilor care au întocmit raportul, mai scrie The Guardian.

Aceştia mai susţin că una dintre fabricile din Macedonia care produce pantofi sub brandul Geox, îşi plătea angajaţii cu 131 euro pe lună, incluzând orele suplimentare. Media salarială legală aici este de 145 euro pe lună, fără bonusurile pentru orele suplimentare. Geox nu a răspuns solicitărilor din partea presei cu privire la acest subiect.

Raportul întocmit de anchetatori compilează datele oferite de câteva grupuri din Europa care militează pentru drepturile omului, dar şi cele furnizate de 179 de muncitori din 12 fabrici, cărora li s-au luat interviuri.

Anchetatorii au mai descoperit că aceste fabrici produceau încălţăminte pentru branduri cunoscute ca Zara, Deichmann, Ara, Geox, Bata şi Leder & Schuh AG (Humanic), dar şi pentru subsidiarele CCC Shoes & Bags din Polonia sau Rieker şi Gabor din Slovacia. Raportul vizează producţia din şase economii slab dezvoltate din Europa: Albania, Bosnia – Herzegovina, Macedonia, Polonia, România şi Slovacia. O serie de angajate din România au povestit că soţii lor au fost nevoiţi să îşi găsească o slujbă sezonieră slab plătită pentru a-şi putea permite să cumpere lemne de foc pentru sezonul rece. „Atât eu cât şi soţia mea am lucrat în fabrica aceasta. Suntem bucuroşi că ne-am găsit de lucru, dar nu ne putem închipui că ne vom creşte copiii din banii pe care îi câştigăm de aici. Rudele şi părinţii noştri nu ne pot ajuta, aşa că depindem de aceste venituri mizerbile. Am vrut să ne mutăm de la sat la oraş pentru o viaţă mai bună, însă nu ne putem permite să închiriem ceva din salariile noastre”, a declarat un muncitor român.

Un altul a povestit că în momentul în care trei femei dintr-o fabrică din România s-au simţit rău de la căldură, un executiv italian care supraveghea operaţiunile, „a glumit” spunând că „va trebui să improvizeze un cimitir în spatele fabricii dacă vor mai fi multe femei care vor leşina.”

Inditex, compania care oprează brandul Zara, a confirmat pentru anchetă că o mică parte din pantofii pe care îi comercializează provine din fabricile din România sau Albania.

Exporturile de încălţăminte ale României sunt dependente de cinci pieţe din vestul Europei către care pleacă pantofi în valoare de 911 milioane de dolari, respectiv 87% din total. Italia este cel mai important destinar pentru pantofii „made in România”, cu o cotă de piaţă de peste 50%. România a exportat anul trecut pantofi în valoare de 1 mld. dolari, principalii parteneri comerciali fiind Italia, Austria, Germania, Slovacia şi Franţa. Piaţa locală este unul dintre cele mai mari producători mondiali de încălţăminte, însă anul trecut valoarea exporturilor s-a prăbuşit cu 23% după ce în 2014 ajunsese la un maxim al ultimilor ani.

Evoluţia slabă din 2015 a retrogradat România din topul celor mai mari 15 exportatori de încălţăminte, piaţa locală coborând două poziţii după ce în 2014 s-a aflat pe locul al 14-lea.

• RFI: Ce se (mai) întâmplă cu salariul minim? Sorin Pâslaru la RFI: România nu-şi permite o majorare

Ministerul Muncii este așteptat să trimită marți propunerile pentru înfiinţarea grupului independent de experți care va analiza impactul unei eventuale creșteri a salariului minim, anunță, pentru RFI, surse apropiate negocierilor. În presa economică se vorbește deja de o eventuală majorare a venitului minim brut la 1,450 de lei sau chiar la o sumă mai mare. Este o măsură pe care România nu și-o permite, chiar dacă are o creștere economică substanțială, spune, la RFI, Sorin Pâslaru, redactor-șef  la Ziarul Finanicar.

Din punct de vedere economic, orice majorare a venitului fără o creștere concomitentă a productivității este toxică, mai spune Sorin Pâslaru, care reamintește, în context, de problemele pe care le are România cu munca la negru:

“O majorare prea rapidă pune presiune pe angajatori şi poate să ducă forţa de muncă la negru. În oraşele mici, la ţară, micile firme nu vor avea capacitatea să plătească real salariul de 1450 de lei. Vor da un 7-800 şi vor plăti separat contribuţiile sociale. Omului îi vor da mai puţin în mână pentru că asta este piaţa. De la 1250 la 1450 este destul de mult şi este nejustificat pe câştigurile de productivitate obţinute în acest an. Sunt nişte echilibre în economie care trebuie respectate şi oricât am vrea noi prin legi să îmbunătăţim nivelul de trai, nu vom reuşi dacă noi nu devenim mai productivi şi mai eficienţi la locul de muncă. Deja suntem la nivelul la care ar trebui oabordare regională. În Bucureşti se poate suporta o majorare a salariului minim la 1500 de lei, să spunem. Dar nu cred că în Teleorman sau Vaslui întreprinderile pot suporta la nivelul ăsta. Problema  României e că îi lipsesc vreo 3 milioane de salariaţi. Sunt un milion şi jumătate la negru şi nu înţeleg ce păzeşte Inspecţia Muncii. Sunt foarte multe salarii la gri, în continuare se practică acest joc. Dacă ar putea să fie gândită această măsură cu o combinaţie de reducere a contribuţiilor sociale sub 1500 de lei, spre exemplu. Atunci costul pentru angajator al rămâne la fel, iar omul primeşte mai mulţi bani. Dar asta e o măsură de impozitare progresivă. E cineva de acord cu asta? Inspecţia Muncii descoperă cinci mii de cazuri pe ani şi Consiliul Fiscal spune că e vorba de cel puţin un milion şi jumătate de oameni care muncesc la negru. ”

Reporter: Cine se încumetă să ridice la suprafaţă salariile la negru într-un an electoral?

“E un guvern tehnocrat care şi-a asumat această chestiune. Înţelegeam dacă era PSD sau PNL la putere. Să spunem, domle’, nu vrea să piardă puterea. Dar domnul Cioloş a venit ca la Mioriţa. A acceptat din prima clipă rolul de sacrificat. Are timp. Ştiţi cât le trebuie? O săptămână, dacă vrea să facă cineva curat în România şi face. E de ajuns să meargă cum mergea Cuza, prin pieţe. Nu ştie toată lumea ce se întâmplă în România? Dar nu vor să facă.”