Istoricul Alin Muresan despre EXPERIMENTUL PITESTI (video): Care este “PERVERSITATEA celor care aduc în discuţie „FILOLEGIONARISMUL” unor deţinuţi de la Piteşti”; Si: “Ceea ce s-a întâmplat în închisoarea Guantanamo se aseamănă cu ce s-a întâmplat în închisoarea de la Piteşti”
Din 1949 până în 1952, în închisoarea de la Piteşti s-au întâmplat lucruri greu de imaginat pentru oricine are frica lui Dumnezeu. Oamenii au fost dezumanizaţi, iar credinţa a devenit blasfemie. Care erau limitele umilinţei şi ale bestialităţii? Nu existau limite.
Ceea ce urmează nu este o născocire jurnalistică. E o zi din viaţa unui puşcăriaş la Piteşti, locul în care tortura înseamnă viaţă cotidiană. Locul unde identitatea e doar a hazardului şi a capriciilor unor torţionari. Atenţie!, urmează întâmplări care, cândva, pe mulţi oameni, i-au afectat. Fizic şi emoţional.
E început de aprilie, 1951, la închisoarea Piteşti. Nicolae Purcărea şi ceilalţi deţinuţi se aliniază. În faţă au un falus uriaş, făcut din pâine şi săpun. În linguriţa pe care-o ţine în mână un fost student la Teologie sunt murdării omeneşti strânse din tinetă. „Misticii“ sunt puşi să hulească vorbe josnice în loc de Prohod, să se târască în genunchi, să sărute statuia blestemată şi să necinstească Sfânta Taină a Împărtăşaniei cu linguriţa studentului. E Săptămâna Mare, e o altă săptămână a patimilor la închisoarea din Piteşti. Nu rănile dor cel mai rău acum, deşi dor şi ele. Când simte că i se rupe sufletul în teascul blasfemiei – atunci e suferinţa cea mai grea a lui Nicolae Purcărea. „Mai crezi în Dumnezeu?“, îl întreabă Eugen Ţurcanu, cea mai cumplită bestie a închisorii. „Cred.“ „Cu tine mai am de lucru. Câtă otravă, cât putregai mai ai în tine! Dar de fier să fii, şi tot te vei topi.“ Acesta era experimentul Piteşti.
Despre dramele foştilor deţinuţi de la Piteşti, despre cumplitul tablou al suferinţei şi despre urmările unuia dintre cele mai negre episoade din istoria României, am vorbit, la Adevărul Live, cu istoricul Alin Mureşan (foto dreapta), care a studiat ororile petrecute la închisoarea de la Piteşti, a stat de vorbă cu foşti deţinuţi politic şi apoi le-a rescris poveştile. Le-a adunat în volumul „Cronica unei sinucideri asistate“ şi în filmul documentar „Demascarea” (regizat de Nicolae Mărgineanu). Este şi fondatorul Centrului de Studii în Istorie Contemporană.
Istoricul Alin Mureşan, despre filmul „Demascarea”:
Publicul a fost mult mai interesat decât mă aşteptam. Filmul a apărut când am rescris cartea. Ecoul a fost mult peste ce ne aşteptam. L-am făcut cu un buget mic, cu gândul să apară doar pe DVD, la un preţ foarte mic pentru a ajunge la cât mai mulţi oameni. Primul tiraj al DVD-ului s-a vândut foarte repede, a trebuit să-l scoatem şi pe al doilea. Din a doua ediţie a cărţii am scos trei tiraje.
Filmul spune poveştile foştilor deţinuţi politic, iar cartea este suportul ştiinţific.
De ce Piteşti?
Alin Mureşan: La sfârşitul anului 1948, regimul a împărţit deţinuţii politic pe categorii şi „le-a dat în grijă” câte o închisoare. Cum se ştie că la Sighet au fost întemniţati foştii demnitari, la Târgşor erau deţinuţi elevii, la Făgăraş – foştii jandarmi şi poliţişti. Piteştiul a fost destinat studenţilor deţinuţi politic, pornind de la vârsta de aproximativ 20 de ani până la aproximativ 28 de ani. Dar nu putem decât specula motivul exact pentru care Piteştiul a fost ales.
Istoricul Alin Mureşan: Perversitatea celor care aduc în discuţie „filolegionarismul” unor deţinuţi de la Piteşti constă în faptul că, înainte de închisoare, aceştia nu făcuseră nimic greşit, nimic ilegal. Simpla simpatie politică pentru legionarism, într-o societate normală, nu te trimite la închisoare.
Nu poţi scuza nişte grozăvii prin simpatiile politice ale victimelor.
Ce s-a întâmplat la Piteşti este chintesenţa regimului comunist, nu neapărat în formele în care s-au întâmplat. Au fost foarte puţini agresori voluntari în rândul deţinuţilor. Mulţi au cedat la ameninţări şi la tortură. Acolo s-au şters graniţele dintre victimă şi vinovat.
Despre metodele de tortură:
Istoricul Alin Mureşan: Am mari dubii că vom putea găsi un răspuns documentat la întrebarea „Cine a pus bazele metodelor de tortură?”. Unele erau, într-adevăr, moştenite. Dar, în legătură cu metodele cele mai dure, nu am găsit nicio indicaţie că ar fi fost date prin ordin scris. Erau date verbal, nu erau reţinute.
La început, bătaia era haotică. De la un punct încolo a fost, însă, o împletire între ordinele Securităţii – spun generic „Securitate” – şi încurajarea fără limită a deţinuţilor-colaboratori pentru a scoate cât mai multe informaţii de la alţi deţinuţi, indiferent de mijloacele folosite.
Vinovaţii pentru reeducarea prin tortură se găsesc pe o scară ierarhică. Am făcut chiar o organigramă a vinovăţiei în carte („Cronica unei sinucideri asistate”, ediţia a II-a, editura Poliron, n.r.), dar nu am inclus liderii politici de la care pornea totul. M-am referit la aparatul represiv.
Istoricul Alin Mureşan: „Experimentul Piteşti” nu a fost o probă de rezistenţă fizică, ci una morală. Important este că fosţii deţinuţi politic au reuşit să treacă peste, majoritatea printr-o abordare creştină, prin construirea unei familii.
Ceea ce s-a întâmplat în închisoarea Guantanamo se aseamănă cu ce s-a întâmplat în închisoarea de la Piteşti. De la metodele drastice folosite s-a ajuns la radicalizare. Nu poţi lupta împotriva violenţei cu violenţă. Alin Mureşan, istoric
- Regizorul Nicolae Margineanu si tanarul istoric Alin Muresan despre tragicul “FENOMEN PITESTI” si marturiile adunate in filmul documentar “DEMASCAREA”
- FILMUL DOCUMENTAR “DEMASCAREA” cu marturii despre fenomenul de reeducare de la Pitesti este disponibil pe DVD, de la FUNDATIA ARSENIE BOCA
- Istoricul Alin Muresan despre FENOMENUL PITESTI SI URMARILE LUI DE AZI: “Atunci se facea cu ciomagul, acum se face mai frumos, dar esenta nu e diferita”
*
*
- NICOLAE PURCAREA, o marturie vie a Rezistentei anticomuniste: “In inchisoare am invatat sa iau bucata de paine cea mai mica” (VIDEO)
- URLA HAITA… Strigatul zguduitor de marturisire si avertisment al unui mare roman, supravietuitor al fenomenului Pitesti: NICOLAE PURCAREA
***
- Fenomenul tragic al reeducarii din inchisoarea Pitesti. Plus: documentarul “DINCOLO DE TORTURA” (“BEYOND TORTURE – The gulag of Pitesti ROMANIA”)
- Parintele Calciu despre experimentul satanic de la Pitesti: TINTA A FOST SUFLETUL NOSTRU, DAR ULTIMA BATALIE A FOST CASTIGATA DE DUMNEZEU
- Parintele Calciu despre “dorul” de Aiud, rugaciunea din inchisoare si despre Pitesti
- Demostene Andronescu despre FENOMENUL PITESTI si despre Colonelul Craciun, TORTIONARUL DE LA AIUD
- INVIEREA DIN MLASTINA DISPERARII
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
- Ioan Ianolide: RADACINI SI PORTRETE ALE FENOMENULUI REEDUCARII – IDEI SI PILDE VALABILE SI PENTRU ZILELE NOASTRE
- TU POTI FI URMATORUL REEDUCAT! – fragment din “Intoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide
- EXPERIMENTUL PITESTI: marturii povestite de Radu Ciuceanu, supravietuitor al temnitelor comuniste
- FERICITUL MARTURISITOR CONSTANTIN OPRISAN – “Nu a fost tanar mai schingiuit ca el la Pitesti”
- CORNEL NITA – ingerul ucis de bestiile tortionare din inchisoarea de la Pitesti
- O convorbire de zile mari la “PROFESIONISTII” cu Ing. CONSTANTIN IULIAN, un marturisitor si supravietuitor al LAGARELOR DE LA PITESTI, AIUD, JILAVA… (video)
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Mai bine i-am fi auzit doar pe cei care au suferit atunci. Poaste ca interlocutorii tineri, care mai si zambesc, intreband ce s-a intamplat, nu sunt cei mai potriviti sa puna intrebari despre o asa tema grava.
Se “punea problema” daca mai e “necesar” un muzeu al atrocitatilor comuniste… ciudata intrebare, iar aici vedem discrepanta intre suferinta unora in cel de-al doilea razboi mondial, despre care se fac zilnic documentare si altii despre care nu se mai sufla o vorba, desi au suferit chiar mai mult, suferinta ce a continuat la un nivel mult mai inalt si asta pe timp de pace.
O asemenea incalcare a drepturilor omului trebuie “aratata” la fel cum este aratata suferinta victimelor celor doua razboaie, “chiar daca” au trecut 25 de ani de la “revolutie”, de la primul au trecut 100.
Din pacate “nedumerirea” legata de necunoasterea autorilor acestei tragedii este neantemeiata, pentru ca toti conducatorii au acceptat acest tratament pentru detinuti, (acesti detinuti fiind profesori, ingineri, tarani, intelectuali, studenti, elevi) Un exemplu de autor moral al acestei tragedii este gasit in una din editiile de week end si anume Ana Pauker… poate ca din ce s-a scris rezulta ca avea numai calitati… desi este una din persoanele care au adus din u.r.s.s. acest sistem diabolic de maltratare a elitei unei tari.
Ce au ajuns unii din supravietuitorii acestei tragedii? Pai ce sa ajunga, profesori universitari, cercetatori, ingineri, pe baza unor merite incontestabile, iar altii au fost persecutati si in “libertate” si cu greu au obtinut chiar un post de bibliotecar.
E bine ca s-a pus aceasta problema dar trebuie vorbit cu mai mult respect fata de acesti semeni.
Trebuie neaparat corectata o mare greseala care a fost afirmata ” detentia capata un caracter mistic de sfinti ai inchisorilor”, min.11, ce l-o fi deranjand de fapt pe acel prezentator. Sa numesti rezistenta prin rugaciune in fata torturii ca ceva “mistic” este o bataie de joc la adresa trairii ortodoxe. Acestia, avand din familie o educatie sanatoasa ortodoxa, au facut ceea ce putem citi si in vietile altor martiri, ca s-au rugat chiar si pentru persecutori. Asta nu e ceva “mistic” aceasta era denumirea data tot de comunisti ex “lotul misticilor”, iar in acea vreme avea o conotatie grava insotita de o batjocorire a credintei fiind numita ceva mistic…
Acei oameni nu au avut nici “o fapta reprobabila”, unii fiind mai tineri chiar decat cei doi prezentatori, erau elevi de scoala, sau studenti arestati cu tot cu profesorul lor… Istoricul Alin raspunde clar ca “inainte de inchisoare nu au facut nimic ilegal”, i-a considerat pe cei care impun asa zisa corectitudine politica, ca fiind aproape de extrema stanga si asta e corect, dar pacat ca nu a inteles obligatia pe care o au ortodocsii de a descoperii fapte prin care un om persecutat, nu se leapada de credinta crestina si asa ceva gasim la multi din acesti oameni care si-au gasit sfarsitul in atatea inchisori unde li se punea ostentativ intrebarea daca mai cred in Dumnezeu. Gasim exemple de preoti care au intarit sufleteste pe ceilalti si care au fost omorati si ingropati cine stie unde, dar la judecata infricosatoare se vor vedea toate aceste fapte de sfintenie, pentru ca martirii care si-au tinut credinta si in fata mortii sunt sfinti asa cum sunt Martirii Brancoveni, cei din primele secole si multi altii. Pentru noi a nu lua in seama aceste fapte este ceva rau. Un parinte de la o biserica spunea clar, trebuie aflate asemenea fapte si spuse. Nu toti inteleg aceasta obligatie a crestinului ortodox. Oare de ce cinstim noi viata “sfintei mari mucenite Marina, Tecla, al Sf. Pantelimon, Efrem cel nou etc, nu pentru fapte asemanatoare? Asta nu o poate intelege un istoric ce nu are o traire ortodoxa si consemneaza doar evenimente.