AUSTERITATEA, avortul spontan si copiii nimanui/ Vaccinul anti-poliomelita: EXPERIMENT PE ELEVII ROMANI?/ Propaganda pentru EDUCATIE SEXUALA inca de la GRADINITA!/ Ineptocratia: GENERATIA EULUI SI NETULUI/ Consilierea terapeutica anti-homosexualitate, declarata TORTURA la ONU! (stiri familie)

• EvZ: Măsurile de austeritate din 2010 au crescut probabilitatea avortului spontan generat de stres

Două cercetătoare de la universități din Suedia, Simona Bejenariu, de la Goteborg, și Andreea Mitruț, Uppsala, au studiat registrele nașterilor din România pe o perioadă de trei ani și au ajuns la concluzia că șansele ca gravidele să piardă sarcina au fost mai mari, urmare a măsurilor de austeritate adoptate de guvern. Studiul a fost preluat de publicația britanică The Independent. Autoarele raportului „Economiseşti ceva, pierzi ceva: Consecinţele biologice ale unei reduceri salariale neaşteptate” le-au atras atenția decidenților politici că „schimbări neașteptate de politici pot acționa ca o sursă de stres suficient de severă pentru a avea consecințe neașteptate sau neintenționate”.

Autoarele au analizat numărul de naşteri înregistrate în România pe o perioadă de trei ani şi au comparat naşterile de copii aflaţi „in utero” în momentul anunţării măsurilor de austeritate cu cele din 2009. Studiul a scos la iveală că, după 2010, s-au născut cu 4,5% mai puţini băieţi decât în vremuri „normale”. În schimb, aceşti băieţi născuţi vii au fost „mai sănătoşi decât în vremuri normale”. Simona Bejenariu şi Andreea Mitruţ susţin că rezultatele sugerează un proces de „selecţie indusă” în uter, în sensul că „un şoc semnificativ în timpul gestaţiei acţionează preponderent asupra feţilor fragili de sex masculin”, arată studiul citat de Independent și preluat de Agerpres.

Cercetări anterioare au sugerat că feţii de sex masculin au mai puţine şanse să supravieţuiască unei traume severe decât cei de sex feminin. Conform studiului, copiii născuţi în România după 2010 au avut o probabilitate cu 17% mai mică de a fi subponderali la naştere.

• Romania Libera: Clasament UNICEF: Copiii din România, VICTIMELE REALE ale AUSTERITĂŢII

Politicile de austeritate din statele dezvoltate afectează copiii, deplânge UNICEF în raportul său anual privind situaţia copiilor în ţările cu economii avansate publicat miercuri, România fiind inclusă în clasament, potrivit Mediafax.

“Numeroase guverne afirmă că vor să soluţioneze problema datoriilor pentru a nu lăsa această povară generaţiilor viitoare”, a subliniat Chris de Neuburg, care conduce Centrul pentru cercetări politice şi sociale UNICEF. Însă, dacă reducerea cheltuielilor vizează educaţia şi familiile modeste “factura este prezentată copiilor acum”, a declarat el pentru presă, la Geneva.

Raportul examinează schimbările condiţiei copilului în deceniul 2000-2010 în 29 de state conform unor criterii de reuşită şcolară, rata natalităţii la adolescente, nivelul obezităţii infantile, prevalenţa agresiunilor şi a consumului de tutun, alcool şi droguri.

Olanda, Norvegia, Islanda, Finlanda şi Suedia ocupă primele locuri în clasament. Franţa este pe locul 10 în urma Elveţiei, Statele Unite ocupă locul 26, iar România ocupă ultimul loc – 29 – între statele incluse în clasament.

Neuburg a apreciat că rata sărăciei în rândul copiilor a crescut deja în mai multe din aceste state. “Cea mai gravă este reducerea investiţiilor în această generaţie, riscând să îi facem să plătească şi acum şi pe viitor”, a apreciat expertul Fondului ONU pentru Educaţie şi Copii.

El a citat exemplul Marii Britanii, care se clasa pe locul 21 într-un studiu similar realizat în 2007, incluzând 21 de state, dar care astăzi se află pe locul 16, după ce a acţionat în vederea ameliorării situaţiei copiilor. În Statele Unite, un copil din patru trăieşte într-o familie al cărui venit este inferior venitului mediu, acest raport fiind de unul din zece în Uniunea Europeană (UE), conform raportului.

Statele Unite au sisteme de educaţie şi sănătate excelente, însă “nu toţi au acces la ele”. “Este necesar să depună un efort mai mare pentru a proteja copiii”, recomandă raportul.

• Antena3:  Autorităţile sanitare fac experimente pe elevii din România

Copiii noştri au ajuns cobai, după ce autorităţile sanitare au decis să facă experimente pe elevii din România. Ca să nu rămână cu vaccinurile nefolosite şi să poată face noi contracte cu producătorii de medicamente, Direcţiile de Sănătate Publică (DSP) au schimbat schema de imunizare. Mai exact, au cerut ca elevii să fie vaccinaţi împotriva poliomelitei cu doi ani mai devreme decât spune calendarul oficial.

O chestiune aparent banală, vaccinarea anti-poliomelită e în România o poveste despre haos şi interese ciudate. Un ordin de ministru spune clar că la noi această imunizare se face la nouă ani. Mai nou, în toate şcolile au ajuns informări că vaccinul se va face anul acesta şi elevilor de şapte ani, spre nedumerirea părinţilor. Până şi perioada de vaccinare s-a schimbat subit.

Multe schimbări, puţine explicaţii, dar diferite la fiecare Direcţie de Sănătate Publică. Spre exemplu, cei de la DSP Călăraşi spun că anul acesta este altă schemă – vaccinurile nu se mai fac la 9 ani, ci la 8 ani. Cei din Ialomiţa au precizat că nu ei decid campaniile şcolare, ci aşa vin de sus.

Reprezentanţii DSP Iaşi susţin că vaccinul urmează să fie scos din schema normală de vaccinare, deoarece expiră în luna septembrie. Totodată, ei se gândesc să organizeze cât mai curând sesiunea de imunizare. Cu alte cuvinte, autorităţile se grăbesc să vaccineze copiii ca să nu expire serul. Ba mai mult, trebuie să facă loc unui nou produs pe piaţă.

Specialiştii spun că imunizarea copiilor înainte de termen nu este periculoasă, dar poate da peste cap restul schemei de vaccinare şi de aici pot apărea probleme de imunitate. Vaccinul este obligatoriu doar pentru persoanele care pleacă în străinătate, în ţări în care poliomielita este endemică. Din 2002, România a fost declarată ţară fără niciun caz de poliomielită. Programul de vaccinare anti-polio continuă, totuşi, din cauză că în lume, mai sunt cinci ţări, Afganistan, India, Pakistan, Nigeria şi Tadjikistan în care boala nu a dispărut.

• Realitatea:

Palmele date copiilor nu le afectează dezvoltarea, dacă sunt însoțite de iubire

Palmele la fund date copiilor nu le afectează dezvoltarea, atâta vreme cât micuții știu că le primesc din motive întemeiate și se simt iubiți în restul timpului, arată un studiu realizat de cercetătorii americani.  Cercetătorii americani au confirmat parțial expresia populară “bătaia este ruptă din Rai”. Un studiu realizat de Facultatea de Medicină Albert Einstein din New York indică faptul că palmele la fund date copiilor nu le afectează acestora dezvoltarea, atâta timp cât sunt contrabalansate de afecțiune și iubire, scrie Telegraph.co.uk.

Organizațiile pentru protecția copiilor se împotrivesc însă rezultatelor studiului, susțin că loviturile primite de copii pot avea consecințe negative pe termen lung. Reprezentanții acestor organizații susțin că micuții care sunt loviți de părinții lor ajung să fie la rândul lor agresivi și să sufere de un deficit de atenție.Studiul oamenilor de știință americani arată că efectele negative ale disciplinării cu forța, precum palmele la fund sau amenințările verbale, sunt inexistente atâta timp cât copiii se simt iubiți. Palmele primite drept pedeapsă nu au drept consecință un comportament antisocial atâta vreme cât micuții știu că ele au fost cauzate de motive întemeiate.

Guvernul spaniol intenţionează să LIMITEZE DREPTUL LA AVORT

Guvernul spaniol de dreapta, presat de către ultraconservatori şi Biserică, intenţionează să îşi anunţe “rapid” reforma privind limitarea dreptului la avort prevăzut în legea votată în 2010 de precedenta echipă socialistă, relatează AFP.  Reforma privind limitarea dreptului la avort, promisă în campania din 2011 de către şeful Guvernului Mariano Rajoy, va fi prezentată “rapid”, a dat asigurări luni ministrul spaniol al Justiţiei, Alberto Ruiz Gallardon, după ce a fost anunţată şi amânată de mai multe ori.Apreciind că viaţa “este un drept inalienabil”, ministrul a declanşat o nouă polemică când a afirmat că “riscul pentru sănătatea fizică şi psihică nu poate fi considerat ca pretext pentru a nu proteja viaţa” fetusului. “Acesta nu a fost niciodată un pretext, domnule ministru, dar un principiu legal pentru a avorta, validat de Consiliul Constituţional şi dumneavoastră ştiaţi”, s-a adresat miercuri deputata socialistă Soledad Dominguez către ministru.

Declaraţia ministrului a urmat la puţin timp după cea a preşedintelui Conferinţei Episcopale spaniole, Antonio Maria Rouco Varela, care a cerut luni “o reformă urgentă” a legii privind avortul.

În opinia sa, “contrar a ceea ce se spune, de la aplicarea legii fondate pe principiul eticii şi absurdităţii juridice de a da dreptul pentru cineva de a lua viaţa unor fiinţe umane pe cale să se nască, numărul avorturilor a crescut la un nivel înspăimântător”. “Noi nu vom accepta ca Rouco Varela să ne guverneze“, deoarece “timpul episcopilor a trecut“, a declarat marţi socialista Elena Valenciano pentru postul de radio Onda Cero.

Secretarul general al tinerilor socialişti spanioli, Nino Torre, a criticat marţi o reformă care, în opinia sa, “îi mulţumeşte doar pe ultraconservatori, fără să rezolve problema reală a concepţiei nedorite”. El a criticat, de asemenea, vizita efectuată luni de către Mariano Rajoy la Papa Francisc care, potrivit lui, “sprijină pretenţiile de îndoctrinare şi influenţarea spaniolilor de către Sfântul Scaun”.

În 2012, Gallardon a declanşat deja furia persoanelor care susţin avortul, anunţând că viitoarea lege va interzice întreruperea voluntară a sarcinii chiar şi în caz că fetusul prezintă malformaţii. Guvernul a anunţat în mod explicit că intenţiona să revadă în totalitate legea şi să pregătească un text care va interzice întreruperea voluntară a sarcinii, cu excepţia anumitor cazuri.

Legea privind avortul, adoptată în iulie 2010, autorizează orice femeie să avorteze în primele 14 săptămâni de sarcină. În plus, în caz de “risc pentru viaţa şi sănătatea” mamei sau de “malformaţie gravă a fetusului”, sarcina poate fi întreruptă până la a 22-a săptămână.

• Jurnalul: Parlamentul neozeelandez a legiferat căsătoria homosexualilor

Legea privind căsătoria persoanelor de acelaşi sex a fost aprobată de parlamentul de la Wellington, relatează AP. Noua Zeelandă devine cel de-al 13-lea stat în care căsătoria între homosexuali este legală.

Căsătoriile între persoane de acelaşi sex mai sunt legale în Olanda, Belgia, Spania, Canada, Africa de Sud, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda, Argentina şi Danemarca. Săptămâna trecuta legea a mai fost sprobată şi în Uruguai şi se aşteaptă ca preşedintele Jose Mujica să o semneze.

• B1TV: Uruguay a legalizat căsătoriile între homosexuali

Congresul din Uruguay a votat, cu o mare majoritate, legalizarea căsătoriilor homosexuale, informează BBC News.

Proiectul de lege a fost aprobat de 71 din cei 92 de membri ai camerei inferioare a Congresului, în ciuda opoziției primite din partea Bisericii Catolice. Președintele uruguayan Jose Mujica s-a aflat printre susținătorii proiectului de lege.  “Cupluri de același sex au existat dintotdeauna“, a spus președintele Mujica, un fost luptător de gherilă de stânga.

Legea a fost deja adoptată de camera superioară și urmează să fie promulgată în maximul două săptămâni. Astfel, devine a doua țară din America Latină, după Argentina, care permite căsătoria între persoanele de același sex.

• Gandul: Ce învaţă elevii români din manualul de educaţie sexuală. „Priveşte-te în oglindă. Este un semn pe faţa ta? Scrie pe faţa ta virgin?”

De unde află copiii români despre sex? De la şcoală sau din familie? Ştirile tot mai dese despre scadalurile sexuale din şcoală îi pun pe gânduri deopotrivă pe părinţi şi pe profesori. Care e vârsta potrivită pentru a-i vorbi copilului despre sex şi care e cea mai bună metodă? E o întrebare la care şcoala încearcă să răspundă prin materia opţională „Educaţie pentru sănătate” în cadrul căreia sunt predate sporadic şi noţiuni despre sexualitate. De cele mai multe ori însă „Educaţia pentru sănătate” se face la ora de dirigenţie sau nu se face.

„La noi la liceu n-am făcut deloc educaţie pentru sănătate şi cu atât mai puţin educaţie sexuală, pentru că noi avem profil economic. Nici nu avem oră de dirigenţie”, spun elevele de la Colegiul Naţional  „Virgil Madgearu” din Capitală.

Fetele îşi amintesc vag că profesoara de biologie le-a spus prima dată câte ceva despre sexualitate în cadrul orelor despre corpul uman. „În rest, fiecare îşi ia informaţiile de unde poate. În „Săptămâna Altfel”, în care nu facem cursuri, facem teatru în loc să vină cineva să ne vorbească despre problemele astea”, a adăugat Corina, una dintre eleve.

În schimb, elevii de la Colegiul „Sf. Sava” învaţă despre educaţia pentru sănătate, dar la ora de dirigenţie. „De câteva ori pe an vin mai multe ONG-uri şi ţin cursuri la câteva dintre clase. Însă, din păcate ofertele lor sunt mai slabe de la an la an. În rest, educaţia pentru sănătate se face la dirigenţie”, a spus George Cazacu, director la Colegiul Naţional „Sf. Sava”.

Faptul că sexualitatea este un subiect tabu în şcoala românească este confirmat de datele de la Ministerul Educaţiei care arată că aproximativ 12% din elevii din România urmează opţionalul de „Educaţie pentru sănătate”.

În anul şcolar 2011-2012, această disciplină  s-a ţinut în 1.141 de şcoli din mediul urban şi în 1.276 de şcoli din mediul rural. Ceea ce înseamnă că aproximativ 170.000 de elevi au aflat anul trecut despre sex în timpul unor ore de curs dedicate special acestui subiect. Oficialii de la minister spun că, pe lângă aceştia, alţi 220.000 au mai desfăşurat activităţi extracurriculare şi extraşcolare legate de educaţia pentru sănătate.

În total, 390.000 de elevi au participat într-un fel sau altul la cursuri în care aflau şi informaţii despre viaţa sexuală. Cifra este mică ţinând cont că în învăţământul preuniversitar sunt 3 milioane de elevi.

Profesorii: elevilor nu le răspunde nimeni

Despre modul cum se predă educaţie sexuală în şcolile din România nu sunt mulţumiţi nici profesorii, care spun că despre sex  se vorbeşte cu perdea în şcoală. De multe ori dascălii se văd puşi în faţa unei situaţii neplăcute cu elevi care în lipsa informaţiilor ajung subiect al buletinele de ştiri.

„Este vorba despre o precocitate sexuală la copii în zilele noastre. Elevii pun întrebări, aceste întrebări sunt legitime, însă nu le răspunde nimeni. Părinţii evită, şcoala o face cum o face, şi atunci mai rămâne mass-media şi gaşca din parc”, afirmă Marian Banu, inspector de imagine la Inspectoratul Şcolar Bucureşti. El adaugă că, într-adevăr există disciplina de „Educaţie pentru sănătate”, însă nu toate şcolile optează pentru această materie, iar elemente de educaţie sexuală nu se fac decât la liceu.

La rândul lor, părinţii spun că educaţia  sexuală ar trebui predată mult mai devreme. „Noi am propus de mai multe ori ca noţiuni de sex să primească elevii încă de la clasa a V-a. Acum se predau numai că noţiuni despre corpul uman. Dar educaţia pentru sănătate ar trebui predată de nişte specialişti, în niciun caz de către diriginte aşa cum se face acum de cele mai multe ori”, a spus Mihaela Gună, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi.

Ce se predă la şcoală?

Ce învaţă însă elevii la opţionalul ”Educaţia pentru Sănătate”? Programa şcolară este împărţită pe anii de studii. La clasele V – VI se predă despre sentimentul de iubire faţă de apropiaţi, la clasele VII-VIII se învaţă despre ceasul organismului feminin şi despre comportamentul sexual. Începând cu clasele a IX şi a X-a elevii învaţă despre planificarea familială, iar din clasele XI- şi a XII-a despre diferenţele sexuale la femei şi bărbaţi.

Manualul pentru clasele VII-VIII

Primele informaţii sexuale aflate de elevi sunt în ultimele clase de gimnaziu. Manualul pentru clasele VII-VIII editat la Editura Didactică şi Pedagogică în 2008, îi învaţă pe elevi despre transformările din perioada pubertăţii.

„Perioada pubertăţii pe care o traversezi este dificilă. Schimbările anatomice, fiziologice şi emoţionale sunt sentimente care te încearcă frecvent”, se arată capitolul ”Comportamentul sexual responsabil: atitudini faţă de debutul vieţii sexuale”.

Manualul pentru clasele VII-VIII

Autorii îi sfătuiesc pe elevi să-şi caute informaţii despre ceea ce îi preocupă şi, totodată, să fie siguri că acele informaţii sunt corecte.

Despre începerea vieţii sexuale elevii află că „este un moment cu o încărcătură emoţională, care lasă impresii puternice asupra psihicului”. „De aceea, trebuie ca primul contact sexual să se petreacă la momentul potrivit, nu sub influenţa prietenilor care spun „eu am făcut-o, tu eşti ultimul/ultima, nu păţeşti nimic dacă o faci”, şi nici sub presiunea partenerului care eventual ameninţă că vă veţi despărţi dacă nu accepţi”, mai arată autorii cărţii.

Manualul demontează „miturile” care circulă printre elevi. Unul dintre acestea este:  „a face sex este cel mai important lucru pentru tineri!”. În această privinţă, manualul  arată că „adevărul este că nimănui nu-i place să fie tratat după consideraţii generale, ca şi cum ai spune că dacă tinerilor le place Coca-Cola, tu trebuie să bei obligatoriu”.

Manualul pentru clasele VII-VIII

Un alt mit demontat este despre virginitate –  „Oricine îşi dă seama dacă eşti încă virgin/ă sau nu”. În această privinţă manualul îi îndeamnă pe elevi să se uite în oglindă. „Priveşte-te în oglindă. Este un semn pe faţa ta? Scrie pe faţa ta „virgin”? E adevărat că sunt mult mai interesanţi cei ce se laudă cu experienţa lor sexuală. În realitate, aceşti lăudăroşi au cele mai puţine motive de mândrie şi cele mai reduse experienţe…”. În rest, manualul abordează multe teme de sănătate.

Cum se predă despre sex în Europa

Dacă elevii români învaţă sporadic despre sex, nu acelaşi lucru se întâmplă în majoritatea ţărilor europene, unde educaţia sexuală este obligatorie.

Sunt  şi câteva ţări în care, la fel ca şi în  România, cursurile despre educaţie sexuală sunt opţionale: Cipru, Italia, Lituania, Polonia şi Marea Britanie.

Una dintre cele mai avansate ţări din punct de vedere al educaţiei sexuale este Finlanda, care a introdus pentru prima dată această disciplină în curriculum în anii ’70. Datele arată că după această măsură numărul sarcinilor la adolescente a scăzut. Orele de educaţie sexuală sunt predate de profesori specializaţi, iar fiecare şcoală are propria metodă, care se bazează pe filmuleţe, grupuri de discuţii sau jocuri.

Franţa este şi ea în rândul ţărilor care au introdus de timpuriu educaţia sexuală. În 1973 a fost creat Consiliul Superior al Informaţiilor Sexuale. Din 2001, educaţia sexuală a devenit obligatorie, iar elevii urmează trei sesiuni pe an, când învaţă despre biologie, aspecte sociale şi deopotrivă etice legate de sex.

Suedia poate fi considerată pionieră în privinţa educaţiei sexuale, deoarece a introdus lecţii opţionale din 1942, iar din anii ’60 a introdus lecţii despre educaţie sexuală difuzate la radio. Din 1970 încoace suedezii au creat centre pentru educaţie sexuală în cadrul şcolilor, iar în prezent sunt 240 de astfel de centre.

Chiar dacă mulţi dintre părinţii germani catolici au contestat de multe ori în instanţă obligativitatea educaţiei sexuale, cei mai mulţi dintre elevii merg la astfel de cursuri. Practic, în Germania, educaţia sexuală este integrată în discipline precum cetăţenia, religia, etica şi biologia.

Ultimele rapoarte europene cu privire la politicile privind educaţia sexuală colectate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii între 2000 – 2010 arată că lipsa informaţiilor duce la creşterea gravidităţii în rândul adolescentelor.

Cele mai mari rate la graviditate în rândul tinerelor, cuprinse între 2 şi 5 %, au fost în Marea Britanie, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia şi Estonia. În schimb în celelalte state s-au situat sub 2%.

Psihologii şcolari: noţiuni despre sex ar trebui predate de la grădiniţă

Psihologii şcolari contactaţi de gândul arată că cei mici ar trebui să afle despre sex, sau cel puţin noţiuni despre sex, încă de la grădiniţă. „Educaţia sexuală ar trebui menţionată de la grădiniţă sub formă de cunoaşterea corpului uman. Mai ales că avem alte generaţii, crescute altfel. Şi aici includem şi alimentaţia care este cu totul alta şi îi dezvoltă altfel pe copii”, a spus Marcela Călineci, psiholog şcolar. Acesta mai spune că toate scandalurile legate de sex în rândul elevilor sunt influenţate în mare măsură de mass-media şi de nesupravegherea elevilor.

”Educaţia sexuală să se predea de la 12 ani”

Profesorii de la Liceul „Henri Coandă” din Craiova, unde recent doi elevi de clasa a VIII-a şi o elevă de clasa a IX-a s-au filmat făcând sex, au venit zilele trecute cu propunerea ca educaţia sexuală să înceapă în mod obligatoriu de la 12 ani. Cel puţin ei vor încerca să facă acest lucru.

„Acum se spune acolo o lecţie şi cu asta gata. Însă, noi am propus ca acest demers să-l facă psihologii, cadrele specializate, care să le spună elevilor ce este permis să facă şi ce nu este permis. Foarte mulţi părinţi au relatat că ei nu sunt în măsura ca acasă să le explice elevilor probleme legate de sexualitate. Şi atunci elevii ajung ca la o anumită vârstă să nu aibă informaţii”, a mai spus Mihai Dragu, fost director al liceului, demis în urma scandalului.

Din cel mai recent studiu Durex la nivel european cu privire la educaţia sexuală reiese că 53,9% dintre tinerii români  participanţi consideră că profesorii care se ocupă de educaţia lor sexuală, în şcoală, nu au pregătirea necesară în domeniu.

Conform rezultatelor studiului, tinerii au nevoie de o mai bună informare pentru a-şi proteja sănătatea sexuală. De asemenea,cei chestionaţi sunt puţin mai informaţi în ceea ce priveşte percepţia asupra riscului contractării unei boli cu transmitere sexuală.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.r

office@alianta-familiilor.r

11 aprilie 2013

Nota: Editia de astazi AFR apare cu intirziere din motive tehnice. Va dorim o seara si lectura placuta. Echipa AFR.

INEPTOCRATIA/INEPTOCRACY

 Involutia valorilor afecteaza fiecare aspect al existentei umane, inclusiv democratia si formele de guvernamint. Astazi introducem publicul din Romania unui concept nou, pe care inca nu l-am depistat in media, sociologia ori politologia romana. Este vorba de ineptocratie, un termen derivat din vocabularul sociologic si politologic anglo-saxon, si un fenomen care dovedeste ca involutia valorilor afecteaza insasi democratia. In ultimii ani am observat des, in lecturarea materialelor relevante noua, termenul „ineptocracy”, care poate fi tradus usor in limba romana ca „ineptocratie.” Termenul a aparut prima data, se pare, in noiembrie 2004 cind George Bush a fost reales presedinte al SUA. Elita intelectuala americana nu l-a vazut nici odata pe Bush ca pe o persoana inteligenta, iar cind, spre surprinderea lor, a fost reales ca presedinte in noiembrie 2004, a inventat un termen colorat pentru a desemna noua lui administratie, pe cei care l-au ales, cit si „noua democratie americana”: „ineptocracy”, adica  „ineptocratie.”

De atunci incoace terminologia „ineptocratiei” continua sa fie folosita, dar in sens peiorativ. Au aparut carti despre „ineptocratie”, articole de specialitate, tricouri (faimoasele T-shirts), fluturasi, pancarte, si slogane cu acelasi nume. Iar daca stanga ideologica a inventat termenul, dreapta ideologica il foloseste si ea, la fel de sarcastic. Dar de data asta pentru a-l desemna pe Presedintele Obama, Administratia lui, si pe cei care l-au votat in noiembrie anul trecut. In Europa intilnim mai putin folosit acest termen, dar intelesul lui e tema unui numar tot mai mare de comentarii, din care am publicat si noi de mai multe ori in editiile saptaminale AFR de marti.

Ce e ineptocratia?

Ce e ineptocratia? O societate, un sistem politic, un aranjament economic, un sistem social incapabil de a iesi din criza, mediocritate, fara viziune, incapabil de a rezolva problemele majore cu care se confrunta un grup, o tara, o societate, o civilizatie. O recenta definitie a termenului, in engleza, e urmatoarea: „a system of government where the least capable to lead are elected by the least capable of producing, and where the members of society least likely to sustain themselves or succeed, are rewarded with goods and services paid for by the confiscated wealth of a diminishing number of producers.” („o forma de guvernamint in care cei mai putin capabili sunt alesi de cei mai putini capabili de a produce, si unde cei mai putini capabili membrii ai societatii sunt rasplatiti cu bunuri si servicii platite prin confiscarea avutiei unui numar scazind de producatori”)

Subiectul ineptocratiei e imens. Cei interesati il pot studia cu deamanuntul, iar studentii il pot folosi ca subiect pentru disertatiile ori lucrarile lor de diploma. Din imensitatea subiectului, insa, mentionam citeva puncte relevante atit pentru Romania cit si pentru Uniunea Europeana.

In primul rind se pun in contrast generatia contemporana si generatia bunicilor lor. Se constata citeva diferente majore si viziuni diferite asupra vietii si a problemelor cu care se confrunta societatea, civilizatia si specia umana. Se pun intrebari fundamentale si serioase: de ce generatia contemporana, supratehnologizata si extrem de bine educata, nu este capabila sa iasa din criza economica inceputa acum 5 ani? De ce, in contrast, generatia bunicilor lor, cu scoala mai putina si beneficiind de un nivel managerial si tehnologic mult scazut celui contemporan, a trecut cu bine peste crizele si mai grele ale veacului trecut. A biruit marile puteri totalitare ale Secolului XX, iar in doar zece ani dupa al Doilea Razboi Mondial a reconstruit societatea globala, economic, demografic si social. Au aparut puteri economice noi, Japonia, Corea de Sud, Taiwanul. A constituit o organizatie mondiala, ONU, desemnata sa previna un alt razboi mondial, sa enunte si sa respecte drepturile fundamentale ale omului, sa eradicheze boli si suferinte in Lumea a Treia, sa stimuleze dezvoltarea economica mondiala. Toti oamenii de buna credinta sunt de acord ca in general aceste obiective au fost atinse, spre binele generatiilor urmatoare.

Dar generatia contemporana? Parca a ramas in urma, observa sociologii, e mai putin matura, mai putin motivata, mai putin interesata de lucrurile serioase ale vietii. In februarie un studiu publicat de Eurostat indica ca in Slovacia jumatate de milion de tineri intre 25 si 34 de ani inca locuiesc cu parintii lor. Nu au un loc ori un camin al lor. Sociologii slovaci numesc fenomenul acesta „hotel mama/mama hotel”. Acelasi studiu avertizeaza ca in Croatia situatia e si mai grava si ca problema ei va deveni problema Uniunii Europene in doar citeva luni cind Croatia va intra in Uniunea Europeana.

Cu putini ani in urma am tratat un subiect similar ineptocratiei, folosind ca punct de lansare termenul de „guyland” utilizat in sociologia contemporana americana pentru a descrie generatia tinara americana masculina lipsita de planuri de viitor, majoritatea dintre ei recenti absolventi de universitate, fara viziune, necasatoriti, dependenti de pornografie, incapabili de a mentine un loc de munca stabil, ori de a castiga un salar decent. In Romania media publica din cind in cind materiale pe teme similare, cum e acesta din Adevarul.http://www.adevarul.ro//societate/viata/Ce_se_intampla_cu_tinerii_din_ziua_de_azi_0_330567440.html Media romana foloseste eufemismul „adolescenta prelungita” pentru a desemna ceea ce de fapt e o problema acuta, dependenta parese permanenta de parinti a tinerilor care ar trebui sa fie independenti de parintii lor.

Sociologii tind sa conchida ca in contrast cu bunicii lor, generatia contemporana e dezorientata, incapabila de a confrunta probleme si conflagratii majore de tipul celor confruntate de generatia veche. In alte cuvinte, e, zic ei, o generatie inepta care  constituie a vasta „ineptocratie” care se extinde in intreaga lumea occidentala. De ce? Care sunt cauzele? E speranta?

Epoca internetului

Unul din raspunsurile la aceste intrebari este cartea lui Mark Bauerlein, profesor de engleza la Emory University in Atlanta, „The Dumbest Generation: How Digital Age Stupifies Young Americans and Jeopardises Our Future (Or, Don’t Trust Anyone Under 30)” („Generatia cea mai prostanaca: Cum epoca digitala stupefiaza pe tinerii americani si ne pericliteaza viitorul (sau, nu-ti pune increderea in nicio persoana sub 30 de ani”) Teza principala a cartii este ca in ciuda internetului, a unei cantitati vaste de informatii care sta la dispozitia generatiei digitale, generatia ineptocratiei e mai putin informata, mai putin culta, si mai mult inchistata decit generatia precedenta. De ce? Intimitatea networkingului social a focalizat atentia generatiei digitale asupra lor insisi si a prietenilor lor. E o preocupare egoista. Intereselor lor sunt constrinse intr-un perimetru micut, fara orizonturi.

Tot ce li se preda in scoli ii plictiseste, conversatiile cu generatiile mai in varsta ii plictisesc, si de fapt ii plictiseste orice conversatie care nu se focalizeaza asupra lor insisi ci asupra altor persoane. E generatia cu o pozitie unica in istoria omenirii: nici unei generatii nu i s-a pus atit de mult la dispozitie pentru a fi o generatie de reusita, in comparatie cu generatiile trecute: scoli, sali de clasa suficiente, profesori bine pregatiti, laboratoare bine dotate, ingrijire medicala, carti, materiale si manuale, tehnologie. Investitia a fost vasta, dar dividendele aproape inexistente. In lumea anglo-saxona fenomenul acesta e enuntat si sub forma unor intrebari nu tocmai politicoase, „Why Johnny Can’t Read”? („De ce nu stie Ionica sa citeasca”?), sau „The New Bibiophobes” („Noii bibliofobi”).

Decuplare de trecut si traditie

Ineptocratia nu e ancorata in trecut si traditie, si afirma ca nu are nevoie de nici una. Intre generatii au fost totdeauna frictiuni, fiecare generatie noua crezind ca stie mai multe si ca e mai desteapta decit generatia precedenta. Dar, de-a lungul istoriei, generatia noua a devenit, in timp, identica generatiei care i-a dat viata, in valori, viziune, obiective si preocupari. Intr-o ineptocratie, insa, lucrurile stau cu totul diferit: ineptocratia respinge si se decupleaza in totul de valorile si traditia generatiilor trecute. Ceea ce s-a tesut cu grija vreme de milenii se desireaza intr-o generatie.

Exemplele sunt multe. Pentru prima data in istorie, in lumea occidentala generatia tinara cere cu insistenta redefinirea institutiei casatoriei si a familiei, chiar si abolirea lor. Recent, un editorial in Dallas Morning News lamenta ca daca pina acum citiva ani casatoriile homosexuale erau un fenomen marginal, recent s-au transformat intr-unul mainstream la o viteza care intrece viteza gindului („faster than the speed of thought”). Legate de acest fenomen sunt inabilitatea ori lipsa de interes a ineptocratilor de a se procrea ori de a perpetua specia umana. Citim frecvent, in sensul acesta, despre un vocabular nou al parintilor al caror copii nu se casatoresc ori nu au copii: „I don’t think my child is going to procreate”. („Nu cred ca copilul meu isi va face urmasi”) Conectata la acest fenomen este si inabilitatea celor care au copii de a fi parinti. Nu stiu cum sa fie parinti, cum sa se relationeze copiilor lor. Spre deosebire de generatiile trecute, generatia ineptocratiei a fost educata, inca din clasele primare, in educatia sexuala. Li s-a spus cum se deruleaza actul sexual, dar nu li s-a comunicat ce inseamna sa formezi, cum sa formezi, ori cum sa mentii o relatie stabila cu o persoana de sex opus dincolo de simplul act al intimitatii sexuale. Nu au fost educati in ce inseamna a fi parinte.

Spiritualitatea, religia si credinta in Dumnezeu sunt lucruri secundare pentru o ineptocratie. In editia de marti AFR am discutat un sondaj de opinie emis de Societatea Biblica Americana (American Bible Society) in martie care arata ca tinerii intre 18 si 28 de ani citesc Biblia foarte rar si putin. 57% dintre ei citesc din Biblie de mai putin de 3 ori pe an ori chiar de loc, si 58% afirma ca nu au nevoie de invataturile Bibliei pentru a-si trai viata. [Nota AFR: rezultatele sondajului de opinie pot fi citite, in intregime, aici:http://www.americanbible.org/state-bible]

Ideologii ineptocratiei

Ineptocratia isi are fanii si ideologii ei. Se poate, de fapt, vorbi despre o veritabila ideologie a ineptocratiei, o ideologie care o justifica ca pe ceva bun. Ineptocratia, teoretizeaza ideologii ei, este inevitabila si va deveni noua normalitate democratica. Unul din ideologii ineptocratiei este Kathie Roiphe, comentatoare pentru New Yorker Magazine, si autoarea unei carti publicate anul trecut, „In Praise of Messy Lives” („Lauda vietilor deorganizate”). In timp, vom cauta sa facem o recenzie a acestei carti pentru dtra, dar pentru moment mentionam doar citeva idei. Roiphe se autodefineste ca o „bad girl and sexual rebel” („o fata rea si o rebela sexuala”) Una din tezele ei principale este ca generatia contemporana e prea plicticoasa, prea conservatoare, prea interesata in a fi buni parinti, in loc de a se bucura de a fi „adulti”, caci dupa ea acesti doi termeni nu sunt doar diferiti dar mai ales ireconciliabili in functionalitatea si obiective. Divortul, zicea ea, e bun pentru ca ofera divortatilor „oportunitatea de a se reinventa”. („divorce is one of the very few times in adult life when you get the chance to reinvent yourself”) Probabil nu ar trebui sa ne miram de ideile stranii pe care Roiphe le concepe avind in vedere propria-i viata dezordonata, dar de care e mandra. Fiica unui psihanalist, Roiphe are doi copii cu doi doi barbati diferiti, dar nu traieste cu nici unul dintre ei. Visul ei pentru societatea contemporana americana e sa devina o Europa transatlantica, dar, banuim noi, evident nu una conservatoare asemenea Europei de Est.

Ce defineste Ineptocratia?

Care sunt trasaturile sociale definitorii ale generatiei ineptocrate? Un comentariu publicat in The Daily Ticker mai devreme in an incearca sa dea un raspuns. Titlul e sugestiv, dar si mai putin politicos: „Are Millenials a „Lost Generation”? („Sunt „milenialii” o generatie pierduta”?) [Nota AFR: „millenials” e un termen sociologic aplicat tinerilor americani nascuti intre 1980 si 2000 care, acum ajunsi adulti, influenteaza orientarea sociala, economica si politica a tarii] 40% dintre ei inca locuiesc cu parintii lor, fie pentru ca nu au locuri de munca, nu castiga suficient pentru a se mentine singuri, ori pentru ca e mai bine acasa unde mama inca are grija de ei si frigiderul e plin de mancare. Pentru ca nu au locuri de munca stabile, sansele de a castiga bine dupa varsta de 30 de ani scad vertiginos. Pista de ascensiune profesionala incepe la mijlocul anilor 20 si merge ascendent si rapid pina la mijlocul anilor 30, dupa care scade. Nu sunt casatoriti, si nu fac copii. Nu detin proprietati, cum ar fi case ori afaceri. Doar 34% dintre ei au casa lor si doar 66% dintre ei au o masina  Datoriile celor care termina facultatea sunt in medie de $26.000 de persoana.

In ce exceleaza ineptocratia?

Daca in privinta realizarilor ineptocratia nu poate tine pasul cu generatiile trecute, in alte privinte le intrece. In primul rind e vorba de revolutia sexuala. Intr-o ineptocratie revolutia sexuala e in toi si a devenit un drept al omului. Autonomia personala si drepturile sexuale au fost transformate in obiective primordiale si deziderate majore pentru legislaturile ineptocratiei. Consecintele revolutiei sexuale sunt drastice. Ineptocratia a abandonat castitatea, monogamia si casatoria naturala, in favoarea concubinajului si a „diversitatii” de expresie sexuala. In doar citeva decenii, numarul copiilor ilegimiti a crescut vertiginos. Sociologia anglo-saxona face referinta la o „bastardy rate”, adica rata ilegitimitatii copiilor. Pe vremea democratiei, de exemplu, din 1940 pina in 1950 pentru a fi exact, doar 3% dintre copiii nascuti in America s-au nascut femeilor necasatorite. In 1960 rata ilegitimitatii a ajuns la 5%. Revolutia sexuala a izbit societatea occidentala in anii 60, iar 20 de ani mai tirziu, ori la o generatie mai tirziu, rata ilegitimitatii a crescut la 18.4% In 2007 39.6% dintre copii americani s-au nascut in familii monparentale ori in familii unde mamele nu erau casatorite. Actualmente procentajul acesta a trecut de 40%, iar in 2009 53% dintre toti copiii nascuti tinerelor sub 30 de ani s-au nascut in familii monoparentale ori unde mamele erau necasatorite.

 Situatia e identica si in Uniunea Europeana. Statistici emise pe 26 martie arata  ca 40% dintre copiii nascuti in UE in 2011 s-au nascut din femei necasatorite ori in situatii de concubinaj. Procentul e in crestere vertiginoasa in doar 20 de ani, de la 17.4% in 1990 la 39.5% in 2011. Cifrele cele mai ridicate sunt in Estonia (59.7%). Cele mai multe casatorii au fost identificate in Cipru (7.3 casatorii la 1.000 de persoane). Rata cea mai ridicata a divortului e in Letonia (4 din 1.000 de persoane), iar cea mai scazuta in Malta (0.1 la 1.000 de persoane) [Detalii aici: http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5j8FW4LmXrBA0aZPd4OjOi5TJWNoQ?docId=CNG.105014c40da7e1a6eeca9d847b1b0eea.5e1]

Ineptocratia exceleaza in drepturi dar nu obligatii. Intr-o ineptocratie exista o inflatie de drepturi si o penurie de obligatii. Ineptocratia acorda drepturi cu mina larga, incepind cu o varsta tot mai frageda. In Belgia si Olanda minorilor li se acorda dreptul sa-si schimbe sexul biologic fara consimtamintul parintilor si chiar sa fie eutanasiati.

Ineptocratia a acordat cetatenilor ei un drept pina acuma nemaintilnit – dreptul la promiscuitate. Daca generatia precedenta practica stapinirea de sine, cetatenii ineptocratiei practica promiscuitatea. Promiscuitatea a devenit norma de conduita iar abstinenta o relicva a trecutului. Consecintele, insa, sunt bine cunoscute, tipice ineptocratiei, si necunoscute generatiilor trecute. Un studiu publicat de Cornell University si University of Texas in decembrie 2012 evidentiaza consecintele rele ale promiscuitatii sexuale in rindurile adolescentilor. In comparatie cu relatiile monogame, relatiile sexuale de promiscuitate cauzeaza o incidenta de depresie de trei ori mai mare. Iar depresia e cauza principala a abuzului de alcool la tinerele adolescente. Anual, abuzul de alcool cauzeaza moartea a 23.000 de tinere femei si adolescente in America. Una din 8 femei peste 18 ani si 1 din 5 adolescente abuzeaza alcoolul. [AFR va recomanda: http://www.cdc.gov/vitalsigns/bingedrinkingfemale/index.htm]

TASMANIA SI INEPTOCRATIA: Declaratia de la Salamanca

 In toata lumea, crestinii reactioneaza frecvent impotriva involutiei valorilor si a ineptocratiei. In Noua Zeelanda si Australia ineptocratii fac presiuni mari pentru legalizarea casatoriilor homosexuale. In Noua Zeelanda se pare ca vor avea success, dar pina in prezent Australia inca rezista. In Tasmania, insa, care probabil e cel mai liberal stat australian – locul unde de fapt a inceput miscarea ecologica, cea mai anti-crestina si anti-familie miscare occidentala – eforturi sustinute au loc pentru legalizarea casatoriilor homosexuale in stat. Pe 9 aprilie crestinii din Tasmania au lansat Declaratia de la Salamanca, o declaratie a constiintei crestine, care insista in respectarea in legislatie a dreptului la viata al copiilor nenascuti, a libertatii religioase, si a casatoriei si familiei naturale, adica crestine. Declaratia a fost demarata de grupurile religioase majore ale insulei: Anglicani, Catolici, Presbiterieni, Baptisti si Penticostali. http://www.believeintasmania.com/salamanca-declaration/saldec-media/SalamancaDec_pressrelease.pdf.

NEW YORK – INEPTOCRATIA

Generatia ineptocrata isi indoctrineaza copiii in valorile ineptocratiei. Un exemplu tipic ne-a parvenit saptamina trecuta din New York, unde parintii homosexuali isi educa copiii ca se pot casatori cu cei „pe care-i iubesc,” persoane de acelasi sex ori de sex opus. In materialul video alaturat puteti vizualiza dialogul intre o fetita de 4 ani si mama ei. Fetita spune ca atunci cind va creste se va casatori cu persoana de care se indragosteste: fie fata fie baiat. Mama ei radiaza de satisfactie: http://tv.msnbc.com/2013/04/05/same-sex-marriage-a-mother-daughter-talk/

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania/ Nr. 235, 16 apr 2013

Articol despre casatorie. O cititoare din Elvetia ne-a atentionat asupra articolului alaturat si ne-a transmis urmatorul mesaj: un articol extrem de interesant despre casatorie privita din prisma binelui comun si cum redefinirea casatoriei ne afecteaza pe toti atat la nivel individual, cat si social. Si asa cum este de asteptat, cel mai mare impact negativ il va avea asupra copiilor (link).

Linkul este catre rezumat, insa si articolul poate fi descarcat in format pdf – este destul de lung dar merita citit. Articolul a fost publicat de trei profesori americani in Harvard Law Journal.

Hate Speech = Incitare la ura. Unul din marile pericolele pentru libertatea cuvantului, religioasa si de constiinta sunt legile care interzic “incitarea la ura”. In terminologia internationala sunt cunoscuta ca legi de “hate speech”. Anul trecut, organizatia avocatilor crestini Alliance Defense Fund a publicat o scurta carte pe aceasta tema in Europa (link).

Southern Poverty Law Center. SPLC este una din cele mai vechi organizatii care promoveaza drepturile civile in America (cititi printre randuri). O mentionam pentru ca in toamna anului trecut a invitat Colegiul Anghel Saligny din Bacau sa organizeze in Romania “Ziua diversitatii”. Am atentionat atunci publicul ca aceasta organizatie promoveaza homosexualitatea si ura impotriva organizatiilor pro-familie. In anii 60 si 70, organizatia promova egalitatea rasiala, dar in ultimele decade acest subiect nemaifiind actual, promoveaza noua frontiera de “drepturi civile”: drepturile homosexualilor. Saptamana trecuta, The Weekly Standard a publicat un dosar despre radicalismul si irationalitatea acestei organizatii care uraste pe toti cei care nu agreeaza ideologia ei. Romania nu are nevoie de prezenta acestei organizatii pe teritoriul ei si nici portile scolilor noastre nu trebuie deschise pentru ea (link).

Homosexuali intoleranti. George Washington University e o universitate catolica si una dintre cele mai prestigioase universitati americane. Articolul alaturat descrie radicalismul homosexualilor din campus care cer concedierea unui preot, angajat al Universitatii, pentru ca se opune homosexualitatii si casatoriilor homsexuale (link).

Singapore – Homosexualii pierd. Saptamana trecuta, Curtea Constitutionala din Singapore a declarat constitutionala legea antisodomie. Ceea ce moralitatea publica interzice ori dezaproba, a spus Curtea, nu poate fi neconstitutional (link).

Narativ despre o conferinta pro-avort. O persoana pro-vita a participat, recent, incognito, la o conferinta pro-avort si descrie detalii interesante despre ce a vazut si auzit (link).

Fara Paste? Craciunul e atacat, acum urmeaza Pastile. Casa Alba a abolit din vocabularul ei referintele la “Pasti” iar o scoala din Alabama a interzis si ea cuvantul “Easter” din vocabularul oficial al scolii (link).

ONU promoveaza homosexualitatea. Eforturi tot mai agresive se fac in Occident pentru a preveni consilierea homosexualilor sa abandoneze homosexualitatea. In California a fost adoptata o lege in acest sens, organizatii si terapeuti care fac consiliere pentru normalitate sexuala sunt dati in judecata. Aceasta tendinta inchizitoriala incepe sa fie promovata si de ONU. Luna trecuta, o comisie ONU a declarat consilierea homosexualilor spre normalitate o “forma de tortura” care incalca Conventia Internationala impotriva Torturii (link).

ONU promoveaza avortul. Tot luna trecuta, un grup de avocati internationali au inregistrat la ONU un memoriu care ataca legile anti-avort ale Maltei. Le echivaleaza cu o forma de “tortura” impotriva femeilor, care incalca Conventia Internationala impotriva Torturii. Sarcina e echivalata cu constrangerea femeii sa sufere un tip de tortura interzisa de Conventia Internationala (link).

California satula de pornografie. Luna trecuta, un orasel din California unde se produce multa pornografie a adoptat un moratoriu de 45 de zile, timp in care productia de pornografie va fi interzisa (link).

Cititi Biblia? Saptamana trecuta am publicat detalii despre un sondaj de opinie privind citirea Bibliei in America. Revenim astazi cu a doua parte a sondajului si cu detalii. Doar 30% dintre respondenti afirma ca se ghideaza dupa invataturile Bibliei privind viata intima, 42% privind viata de familie si 40% privind conflictele in familie. 69% dintre ei, insa, cred ca Biblia poate stopa declinul moral al tarii. De ce atunci, intreaba autorul, America e tot mai bolnava? Raspunsul e simplu: tot mai putini americani citesc Biblia (link).

Ateism. Articolul alaturat descrie viata si cariera celei mai influente persoane din America care promoveaza ateismul. Un om de afaceri extrem de bogat, fost catolic, el s-a transformat intr-un cruciat impotriva credintei in Dumnezeu. In acest proiect isi investeste banii, timpul, energia (link).

It’s Not Gay Being Gay in New York. Date emise de Departamentul Sanatatii din New York indica extinderea rapida a meningitei intre homosexuali (link).

1,7 miliarde de avorturi. Se estimeaza ca in ultimii 40 de ani in intreaga lume au fost facute 1,7 miliarde de avorturi (link).

Tendinta – Casatorii deschise. Ce incepe la Hollywood tinde sa devina, in timp, “noul normal”. Se impamanteneste tot mai mult o noua regula a casatoriei la cuplurile casatorite din Hollywood – asa-numitele “open marriages”, casatorii deschise, unde ambii soti cad de acord sa-si permita relatii sexuale cu persoane terte (link).

Douthat si casatoria. Ross Douthat, crestin catolic, e unul dintre comentatorii de anvergura a lui New York Times. Scrie din perspectiva crestina. Comentariile privind casatoria si casatoriile homosexuale sunt extrem de frecvente, dar cand Douthat vorbeste asupra acestui subiect, lumea asculta si comenteaza. Pe 2 aprilie a publicat un comentariu privind casatoria naturala, acuzand elita intelectuala contemporana de amnezie intelectuala. Discuta faze istorice cand absenta casatoriei ori a monogamiei a condus la dezastre sociale cu consecinte de lunga durata (link).

Turcia, stat secular? Ataturk probabil s-ar rasuci in mormant daca ar vedea declinul secularismului in Turcia. Ascensiunea si revitalizarea islamului in Turcia sunt evidente si, pentru secularisti, ingrijoratoare. Articolul alaturat da de inteles ca secularistii turci sunt alarmati de ultimul indiciu al islamizarii Turciei: construirea unei moschei gigantice in Istanbul. Dar asta nu e totul – din 2002 incoace, 17.000 de noi moschei au fost construite in Turcia (link).

Concubinajul duce la divort. Concubinajul contribuie la divort, afecteaza copiii si duce partenerii la ruina financiara. De ce, insa, e in crestere? (link)

Candva Marea Britanie – Transumanism. Candva Marea Britanie are legile cele mai permisive privind experimentele pe embrionul uman. Din aceasta cauza, cele mai bizare stiri privind acest subiect parvin de acolo. Luna trecuta a venit ultima stire: guvernul britanic a aprobat incercarea unor oameni de stiinta britanici de a concepe primul embrion uman derivat din trei, nu din doua persoane. Justificarea e ca astfel de embrioane ar putea elimina unele din bolile cronice ale copiilor nenascuti (link).