CAZ INGRIJORATOR DE ABUZ ASUPRA FAMILIEI. Copii “confiscati” de autoritati pe motiv de “SUSPICIUNI” legate inclusiv de “VALORI MISTICO-RELIGIOASE”. Dezbatere la Universul Credintei cu Virgiliu Gheorghe (VIDEO)
*
Ne-am propus să dezbatem în emisiunea de astăzi cazul familiei Mihai din Bârlad. Din cele mai multe puncte de vedere o familie ca oricare alta, care însă printr-o hotărâre judecătorească riscă să-şi piardă copii, în sensul că anumite instituţii ale Statului Român au hotărât că acestora le va fi mai bine dacă vor fi despărţiţi de părinţii lor care i-au născut şi crescut până acum şi vor fi daţi în plasament unei mătuşi din partea paternă.
Ca urmare a dosarului instrumentat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, şi reflectat fără discernământ într-o bună parte a presei, familia Mihai a devenit peste noapte un adevărat inamic al statului român. Lipsiţi de mijloace, în faţa unor instituţii care-i condamnă fără drept de apărare, Andreia şi Andrei Mihai au apelat câteva asociaţii ale părinţilor din România. Ca urmare, a unei anchete realizate de Asociaţia Părinţilor pentru o Educaţie Sănătoasă şi Asociaţia pentru apărarea familiei şi copilului, aceste asociaţii au trimis mai multe scrisori şi comunicate prin care se arată că această familie este victima unor încălcări ale drepturilor omului şi a familiei, de către Poliţia şi Primăria din Bârlad, Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Copilului Abuzat, Neglijat şi Exploatat din Bârlad precum şi de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui.
Dezbatem acest subiect cu Virgiliu Gheorghe Vlăescu, vicepreşedintele Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică.
Universul Credinței, 14 septembrie 2014, TVR1
Moderator: Andrei Victor Dochia
Invitat: Virgiliu Gheorghe Vlăescu, vicepreşedintele Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică
Redactor: Rafael Udriște
- ActiveNews:
Statul român nu încetează, din păcate, să ne ofere motive de a pune serios întrebarea dacă şi ce fel de viitor mai are această ţară. Ultimul caz de acest gen vine din judeţul Vaslui, acolo unde Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) a cerut separarea copiilor de părinţi, pe motive incredibile, în secolul XXI.
Două asociaţii non-guvernamentale pentru protecţia copilului atrag atenţia, într-un comunicat remis redacţiei, despre cazul incredibil al familiei Mihai, din judeţul Vaslui.
Astfel, reprezentanţii DGASPC au înaintat o acţiune la Tribunalul Vaslui, astfel încât cei doi copii ai familiei Mihai, Ioan şi Paraschiva, să fie scoşi cât mai grabnic din mediul familial şi daţi în plasament în regim de urgenţă.
Deşi în cazurile activiştilor care luptă împotriva gazelor de şist s-a mişcat foarte greu, acum “Tribunalul a acţionat fără somaţie sau termen, emiţând o ordonanţă preşedinţială cu titlu executoriu“, se arată în comunicatul Asociaţiei pentru Apararea Familiei şi Copilului şi al Asociaţiei Părinţilor pentru o Educaţie Sănătoasă.
Tatălui i se impută că în trecut a fost dependent de substanţe halucinogene, deşi documentele medicale arată că este acum curat, iar mamei i se impută, nici mai mult nici mai puţin, că o îngrijeşte în locuinţa familiei, şi pe mama sa, vârstnică şi diagnosticată cu afecţiuni psihice!
Mai mult, ambilor părinţi li se reproşează că au o relaţie bazată pe „pe valori și convingeri mistico-religioase”, manifestată prin desele vizite pe la mânăstiri!
Lipsa de seriozitate şi profesionalism cu care Tribunalul Vaslui a tratat cazul se observă chiar de la la pagina 1 a Sentinței Civile nr. 686, dată în ședința de la 16 iulie 2014, respectiv luarea ”măsurii plasamentului în regim de urgență față de minorii Mihai Ioan și Mihai Simona Andreea la mătușa paternă Parfeni Daniela“. Doar că Mihai Simona Andreea este chiar mama copiilor!
După cum se arată în comunicat, judeţul Vaslui este în topul judeţelor privind numărul copiilor abandonaţi. Astfel, în loc să se îngrijească de cei pe care deja îi are în grijă, DGASPC Vaslui nu are altă grijă decât a spori numărul copiilor instituţionalizaţi
Cele două ONG-uri au anunţat că vor sprijini familia Mihai pentru ca familia să fie din nou, reunită şi ameninţă că vor căuta dreptatea în instanţă, inclusiv împotriva celor care-i denigrează.
“În final, constatãm cu îngrijorare şi condamnãm pasivitatea autoritãţilor statului în ceea ce priveşte abandonarea copiilor şi a vârstinicilor de cãtre românii care, din cauza condiţiilor socio-economice precare în care sunt obligaţi sã trãiascã, aleg sã plece peste hotarele ţãrii pentru a-şi putea câştiga existenţa. Deşi autoritãţile statului nu fac mai nimic pentru a le oferi românilor posibilitatea unui trai decent, acestea îşi întind ”binevoitor” braţul atunci când este vorba despre destrãmarea unor familii“, afirmă cele două asociaţii.
Cazul familiei Mihai, din judeţul Vaslui, relatat de ActiveNews în luna august, a revenit în atenţia opiniei publice după ce Televiziunea Română a realizat un reportaj şi o dezbatere pe această temă. Practic, doi copii riscă să fie smulşi din familie de către autorităţi din cauza unor acuzaţii care nu au fost nicicum dovedite.
Reportajul a scos la iveală nişte amănunte absolut şocante, pentru secolul XXI. Astfel, psihologul trimis de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vaslui să evalueze familia, a afirmat cu seninătate că “nu sunt dovezi” pentru a demonstra că cele scrise în raport sunt adevărate şi că practic se bazează pe “suspiciune”.
“Afirmaţia lor că fiind specialişti, psihologi, nu au nevoie de dovezi mi se pare totalitarism. Adică, dacă un psiholog afirmă ceva, nu trebuie să demonstreze? Este o aberaţie. Dacă un psiholog se supără pe cineva, de exemplu… este infailibil?”, a afirmat tatăl copiilor, Andrei Mihai.
“Familia este cel mai favorabil spaţiu pentru dezvoltarea copiilor, arată toate studiile din secolul XX, încoace. Iată însă că există şi acest caz, în care printr-un proces stalinist, fără să se ceară prezenţa părinţilor, nişte instituţii ale statului hotărăsc că aceştia trebuie să-şi părăsească copiii şi să fie daţi în plasament. Nu-mi dau seama cum în România zilelor noastre, o familie nu poate să-şi găsească apărarea la nicio instituţie a statului pentru a-i fi apărate drepturile“, a afirmat bioeticianul Virgiliu Gheorghe, vicepreşedintele Institutului de Cercetări Psihosociale şi Bioetică, la TVR.
- MAREA BRITANIE TESTEAZA UN NOU TIP DE FASCISM. Cezariana fortata si “confiscarea” copilului unei femei de catre asistentii sociali
- Experimentul norvegian sau CUM SE DISTRUG FAMILIA SI COPILARIA pe altarul diversitatii sexuale
- Ce mai zic expertii in terorismul ”alb” de extrema dreapta: STATUL AR TREBUI SA INTERVINA DACA INFLUENTA IDEOLOGICA A PARINTILOR AMENINTA BUNASTAREA COPIILOR
- EDUCATIA ACASA (HOMESCHOOLING) – ce face statul copiilor nostri si ce putem face noi?
- Guvernul suedez arestează un tată care şi-a educat copiii acasa si elev canadian arestat pentru ca a refuzat un vaccin
- Suedia: Noua luni de inchisoare pentru doi parinti care-si bateau copiii ca sa-i disciplineze “asa cum scrie in Biblie”
- O familie din Germania a primit azil politic in SUA dupa ce a fost persecutata pentru ca nu si-a trimis copiii la scoala
*
- INFERNUL COPIILOR UITATI – “In premiera” (VIDEO) despre COPIII ABANDONATI IN SPITALE si IGNORATI de stat (prima parte – 2012)
- “In premiera”: Pierduti in sistem. DRAMA SFASIETOARE A COPIILOR ABANDONATI – MUTILATI PE VIATA DE UN STAT LITERALMENTE CRIMINAL (II)
- “IN PREMIERA”: “Romania irecuperabila” si “Lungul drum spre casa” – reportaje coplesitoare despre IADUL ORFELINATELOR DE IERI SI AZI, “LAGARUL” DE COPII DE LA SIRET si POVESTEA EXTRAORDINARA A LUI PETRICA CASLARU, copilul abandonat, salvat si… reintors la Siret si la mama sa dupa 16 ani
- SUA – STAT POLITIENESC. Michelle Obama indeamna copiii sa-si MONITORIZEZE FAMILIILE pentru GANDURILE INCORECTE POLITIC!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Este halucinant! Se pare ca traim intr-o lume in care lucrurile normale incep sa nu mai fie considerate normale, in care firescul devine nefiresc, o lume complet nebuna. E periculos ca aceasta nebunie a cuprins si pe cei care lucreaza in justitie, unde oameni platiti sa judece drept iau decizii nu doar strambe, ci de-a dreptul aberante, si care incalca orice drepturi mentionate in legi si in Constitutie. Am impresia ca oameni smintiti (de felul lor) au capatat curaj si la noi, in contextul in care din ce in ce mai des se incalca drepturi firesti ale omului atat la noi cat si in alte parti (vezi in tarile nordice, unde ti se ia copilul pt. o palma usoara, desi macar acolo se imputa violenta, nu fervoarea religioasa), acesti “justitiari” nu mai au frica de lege, tocmai ei cei care ar trebui sa o apere… De unde acesti smintiti? Ce fel e suflete au acesti oameni? Incet, incet se insistuie teroarea asupra populatiei, incat o sa ne fie frica sa ne mai purtam normal… Sa ne mai miram ca vom ajunge in curand in vremurile descrise de Apocalipsa, cand intreaga lume va fi cuprinsa de anormal si nebunie?
partea finala, de fapt concluzia articolui
http://www.globalresearch.ca/mind-control-and-the-conspiracy-theory-meme-echoes-of-george-orwell-and-aldous-huxley/5399249
The demise of the family?
If the state can achieve full control over the raising of children, without parental interference, then quite obviously that would give the state the power to achieve a full-spectrum mind-control regime. Not only could the state design the society’s culture, it could tune that culture over time, by updating the conditioning process. If full-spectrum mind-control is the goal, then eliminating the family becomes a primary intermediate objective.
If eliminating the family is indeed an objective of the New World Order project, then it is by no means an easy objective to achieve. One would be hard-pressed to imagine an institution that would be more fiercely defended than the family, or to imagine a more painful experience than being separated from ones children or parents. Any campaign to achieve that objective would need to fly under false colors, not advertised as a campaign to eliminate the family, but rather as a campaign aimed at protecting the rights and welfare of the child.
It is in this light, I suggest, that we consider the many revelations that have emerged in recent years regarding child sexual abuse, and the existence of pedophile rings. In many of these cases we learn that the abusive activity have been going on for many, many years, as we see in the case of pedophile priests. Why is it that these longstanding activities have only recently been ‘discovered’?
If there is to be a strong campaign for the ‘rights and welfare of children’, there needs to be first a strong impression that their rights and welfare need protecting. Exposés of child sexual abuse serve that purpose very well. When you see a police drama, where abused children are rescued by noble cops from drug-addicted parents, you are are getting images of a benevolent state, and a social milieu that requires intervention. It becomes a template that can be expanded on as time goes on. And of course there are the interminable ads, where a neglected child sits alone at home (black and white film for effect), fearful and hungry, and you can donate $3 to some child-protection agency.
I don’t recall the link, but I came across a webpage from a UN agency, promoting the virtues of children raised ‘alternatively’. These are children raised as a group, sans parents, reminiscent of Huxley’s scenario. Supposedly these children were ‘more creative’, and showed other positive signs. How very nice. Another good-intention-stone along the garden path to the demise of the family.
Last year, 2013, in both Ireland and New Zealand, constitutional amendments were adopted, declaring that the rights and welfare of the child are paramount, trumping any rights that might be claimed by a child’s parents. In Ireland, a court challenge was immediately launched, based on the fact that the government had illegally campaigned for the referendum that approved the amendment, when by law the government should have been neutral. The challenge was, not surprisingly, rejected by the courts. There is no specific formula in these amendments as to what defines the rights and welfare of children, leaving it up to the discretion of the state, as to when intervention in the family might be appropriate.
As economic conditions worsen, under the screws of austerity, privatization, and eliminated social services, it will become a struggle for an increasing number of parents to feed, clothe, and house their families. It would be all too easy for the state to mandate a ‘minimum level of acceptable conditions’, and take children wholesale into care, based on ‘economic profiling’. That’s just one possible scenario, but it’s the kind of scenario it seems we are being prepared for.
Si cand ne gandim ca e abia inceputul…
@k:
Te-am intrebat data trecuta daca nu vrei sa si traduci acest articol. Vreun raspuns, ceva?
Desfiintarea familei?
Daca statul ar putea sa obtina un control total asupra cresterii copiilor, fara interventie parentala, atunci mai mult decat evident ca acest lucru ar da statului puterea sa ajunga la un regim de control din toate punctele de vedere asupra mintii. Statul nu doar ar putea proiecta cultura societatii, dar ar putea sa dirijeze acea cultura de-a lungul timpului, aducand la zi procesul de conditionare. Daca scopul final este acest control total asupra mintii, atunci eliminarea familiei devine un obiectiv primar si intermediar.
Daca eliminarea familiei este intr-adevar un obiectiv al Noii Ordini Mondiale, atunci in nici un caz nu este un scop usor de atins. Cu greu ne-am putea imagina o institutie care ar putea fi mai crancen aparata decat familia, sau o experienta mai dureroasa decat cea de a fi separati de proprii copii sau parinti. Orice campanie menita sa atinga acest obiectiv va trebui sa se ascunda sub culori false si nu afisata ca o campanie pentru eliminarea familiei, mai degraba ca o campanie menita sa apere drepturile si bunastarea copilului.
In aceasta lumina, eu sugerez sa reconsideram multele revelatii care au iesit la suprafata in ultimii ani referitoare la abuzul sexual al copiilor, si existenta cercurilor de pedofili. In multe din aceste cazuri am aflat ca activitatea abuziva s-a desfasurat de-a lungul a foarte multi ani, asa cum se oberva in cazul preotilor pedofili. De ce insa aceste activitati indelungate au fost “descoperite” doar recent?
Daca e sa se desfasoare o campanie pentru “drepturile si bunastarea copiilor”, atunci mai intai trebuie sa fie creata o impresie puternica privind nevoia de protectie a drepturilor si a bunastarii lor. Expuneri ale abuzului sexual asupra copilului servesc acestui scop foarte bine. Cand vezi o drama cu implicarea politiei in care copii abuzati sunt salvati de parintii lor dependenti de droguri de catre politisti nobili, ti se insereaza imagini ale unui stat benevolent si ale unui mediu social care are nevoie de interventie. Devine un model care poate fi replicat/aplicat de-a lungul timpului. Si, bineinteles, exista interminabilele reclame in care un copil neglijat sta acasa singur (filmul alb/negru pentru efect), plin de teama si flamand, si poti dona 3$ la o oarecare agentie de protectie a copilului.
Nu imi aduc aminte link-ul, dar am dat peste o pagina web a unei agentii ONU care promova virtutile copiilor crescuti “alternativ”. Acestia sunt copii crescuti in grup, fara parinti, amintind de scenariul lui Huxley. Acesti copii ar fi “mai creativi”, si ar evidentia si alte caracteristici pozitive. Cat de frumos. Alta piatra a bunei intentii de-a lungul cararii spre desfiintarea familiei.
Anul trecut, atat in Irlanda cat si in Noua Zeelanada, au fost adoptatae amendamente constitutionale, care declarau ca dreptuirle si bunastarea copilului sunt mai presus de orice, primand peste orice drepturi care ar putea fi reclamate de catre parintele unui copil. In Irlanda a fos lansata imediat o contestatie judecatoreasca bazata pe faptul ca guvernul a facut in mod ilegal campanie pentru referendumul care a aprobat acest amendament, in conditiile in care prin lege guvernul ar fi trebuit sa fie neutru. Contestatia a fost, in mod deloc surprinzator, respinsa de tribunale. Nu exista in aceste amendamente o formula exacta a ceea ce defineste drepturile si bunastarea copiilor, lasand la discretia statului cand ar putea fi cazul de o interventie in familie.
O data cu inrautatirea conditiilor economice, sub povara austeritatii, privatizarii si eliminarii serviciilor sociale, va fi tot mai greu pentru un numar tot mai mare de parinti sa hranesca, imbrace si sa-si adaposteasca familiile. Va fi foarte simplu pentru stat sa impuna un “nivel minim de conditii acceptabile” si sa ia copiii cu totul in grija sa, plecand de la insvestigarea profilui economic. Acesta e doar un posibil scenariu, dar este genul de scenariu pentru care se pare ca suntem pregatiti.
N-am avut prea mult timp sa cuget la traducere. Mai ales primul paragraf cred ca scartaie. Scuze, daca si k avea intentia sa traduca.
@Ileana:
Multumim! Poate se incumeta cineva sa incerce si restul articolului, astfel incat sa avem o munca de echipa. 🙂 Atentie insa la traducere, caci o varianta prea ad litteram nu-si atinge scopul, trebuie putin adaptat, adica adus pe romaneste, nu doar translare. Asta ca observatie generala, caci ce ai tradus tu este ok.
este infiorator ce se intampla lmai ales ca nu e vorba de un caz izoloat. Poate in Romania este doar inceputul dar aste se intampla demult prin alte locuri. Agenda este deja definita.
Foarte bun articolul recomandat de Ileana. De altfel, globalresearch.ca este un loc foarte bun pentru a gasi informatie independenta. Este un website de media alternativa si independeta (sursa lor de venit provine de la cei care subscriu si nu de la corporatii).
O conversatie despre acelasi subiect cu un om care a lucrat la protectia copilului (varianata americana): http://www.corbettreport.com/interview-877-carlos-morales-blows-the-whistle-on-child-protective-services/
Sa ne pazeasca Dumenezeu.
„Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?” (Psalm 76, 13)
„Dumnezeul nostru în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut“ (Psalm 134,6)