CE ESTE INTELECTUALUL, CE INSEAMNA A FI EDUCAT? Jalnica decadere a “intelighentilor” grobieni si ridicoli
updatat
In ultima perioada sunt tot mai vizibile agresivitatea si apucaturile autocratice ale intelectualilor – in plus, pretinsi “crestini practicanti” sau chiar “teologi” – aflati in siajul jocurilor de putere ale lui Traian Basescu. Goliti de substanta, instrainati de adevar (de l-or fi avut vreodata in apropiere), prea-plini de sine si prea mult innamoliti in compromisuri fatale pentru suflet, intelectualii respectivi au capotat moral si, vai, chiar… intelectual si au ajuns sa aiba interventii publice de un extrem grobianism prin care se arata, dezgoliti in toata hidosenia si ridicolul lor involuntar, asa cum au devenit in urma operatiei de auto-mutilare voluntara de constiinta, de caracter: hiper-pretiosi si gonflati, lipsiti de masura, goliti de reflexivitate, de discernamant, de idei proprii si consistente, dar si de un minimum de bun simt, comportandu-se ca niste “mojici” ai diplomei, care se fac tot mai rau de rusine cu fiecare aparitie.
Ultima isprava de acest gen apartine lui Adrian Papahagi care, in timpul unei emisiuni TV, a vrut sa inchida gura preopinentului sau, profesor universitar el insusi, pe motivul ca acesta din urma nu are studii la Sorbona si nu are articole ISI (articole publicate in reviste academice cotate international). Asa ceva, in mod sigur, Papahagi nu a invatat nici in familia dumnealui, nici la Sorbona. A invoca asemenea argumente si a te cobori la registrul unei agresivitati gratuite de mahala este echivalent cu a-ti sufla mucii in farfuria vecinului la un dineu de gala. Este pur si simplu un comportament marlanesc. Nu se face.
Inainte de a raspunde la intrebarea de ce au ajuns astfel de oameni intr-o stare atat de degradata, nu ar fi rau sa vedem ce inseamna, de fapt, a fi intelectual, si ce inseamna a fi educat.
Apelam, in acest sens, la Alexandr Soljenitin si Sfantul Nicolae Velimirovici.
Incepem cu Soljenitin (studii: al doilea razboi mondial, lagarele staliniste, exilul):
Cu trecerea anilor, am ajuns sa reflectez mai temeinic la acest cuvant – intelighentsia. Tuturor ne place foarte mult sa fim inclusi in aceasta categorie, dar nu toti ii apartinem. (…) Daca nu vrem sa desfiintam aceasta optiune, e bine sa n-o demonetizam. Un intelectual nu se defineste prin filiatie profesionala si ocupatie. O buna educatie si o familie buna nu produc nici ele, obligatoriu, un intelectual. Intelectualul este un individ ale carui interese si a carui vointa se concentreaza in spatiul spiritual al existentei, asta de o maniera stabila, lipsita de intermitente, nedeterminata de circumstante exterioare si adeseori dainuind in pofida lor.
Intelectual e acel om, a carui gandire refuza orice mimetism.
Al. Solejintin, Arhipelagul Gulag, Univers 2008, pp. 213-214
Ce ne spune Sfantul Nicolae Velimirovici (studii: Oxford, Muntele Athos, Ohrida cea simpla si saraca) despre a fi educat?
nu se va ajunge la o înţelegere până ce nu ne vom întoarce la concepţia despre educaţie a poporului şi nu vom spune, în armonie cu multele milioane de glasuri ale poporului: educat (obrazovan) este cine are obraz. Iar cine nu are obraz nu este educat, oriunde ar locui, orice poziţie ar ocupa şi orice grămadă de cunoştinţe ar avea în cap.
Cum sa pretinzi ca mai esti intelectual sau ca esti educat atunci cand ai renuntat la propriile tale convingeri si idealuri – profesate public pana la momentul intrarii (benevole) in politica – si ai devenit un simplu țuțer cu ifose al Stapanului, o placa stricata de patefon propagandistic – stridenta, sacaitoare si mimetica pana la auto-tampire – a regimului Basescu?
Spre exemplu, Adrian Papahagi era, pe vremuri, un critic acerb al proiectului federal european de pe pozitii nationale corecte. Acum a devenit, halucinant, unul din sustinatorii neconditionati ai SUE si ai presedintelui Basescu. Este doar un exemplu.
Un altul este Mihail Neamtu, trimis in arena de sinistrul “strateg” securistoid Lazaroiu, pe post de papusa politica cu rol 
de “Alba-ca-Zapada”, si care, cu o disperare tradusa in gesturi care imping grotescul la limita suspiciunilor clinice, nu stie cum sa dea mai tare din coate doar ca sa ajunga cat mai tare in fata, prin orice mijloace… Mircea Platon ii facea un portet foarte reusit deunazi:
Scria cineva despre “obscurul politician Mihail Neamţu“. O fi, dar Neamţu a devenit din ce în ce mai obscur pe măsură ce s-a băgat, cu orice preţ, mai în faţă. Când stătea în fundal, chiar şi în fundalul lui Pleşu, era mai vizibil. Pentru că avea “viitor”. Acum are doar un trecut. Considerat de comentatorii politici dubios. De om care dă din coate în toate cele patru orizonturi.
Iată, de exemplu, dl Cristian Teodorescu se miră de capacitatea lui Neamţu de a-şi ţine respiraţia. Şi de a şarja după bătălie:
“În timpul răfuielii dintre baroni şi reformiştii din PDL Neamţu a tăcut prudent, aşteptînd să vadă cine cîştigă, pentru a-şi lipi principiile de aripa victorioasă […] N-ar fi atacat-o pentru nimic în lume pe Elena Udrea pe vremea cînd Baconschi şi Paleologu îşi declarau pe întrecutelea admiraţia faţă de ea. Pe atunci Neamţu tămîia nediferenţiat PDL-ul. Cînd a picat Udrea, nu s-a grăbit să-i aplice copita de graţie […] De-abia după ce s-a convins tînărul teolog că PDL a ajuns pe mîna lui Blaga, a luat-o pe Udrea în cătare şi a început s-o flageleze cu şfichiul crezului său adaptat împrejurărilor. Cucernicul apucat s-a repezit la ea bărbăteşte, să-i facă vînt cu anticipaţie din alianţa de centru-dreapta pe care-o vămuieşte Blaga, gîndind că-i face de-o jubilaţie şefului. Însă, oricît n-o înghite Blaga pe fosta şefă a cancelariei lui T.B. […] ca să nu-l întristeze pe revenitul la Cotroceni, s-a simţit dator să-l canonească pe Neamţu şi să-i explice că nu se face să-şi spele indispensabilii pe facebook. A intervenit şi Monica Macovei să anunţe, imparţială, că asta e aşa o ciondăneală de început şi că între cei doi se va aşterne armonia. Pe scurt, dacă-i ordin, lui Neamţu odată i-a trecut şi agitaţia şi sacra indignare şi astfel dreapta lui inocentă a intrat în parteneriat cu dreapta trecută prin multe a Elenei Udrea.”
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/alianta-dreptei-inocente-cu-dreapta-trecuta-prin-multe-neamtuudre-83653.html
Acolo unde, acum câţiva ani, îi placa pe aliaţii săi de astăzi, Adrian Papahagi şi Toader Paleologu. Răspunzând în Dilema veche unui articol al lui Adrian Papahagi în care acesta, vorbind de o nouă generaţie de dreapta, comisese oroarea de a nu-l menţiona pe Neamţu, tânărul bavarez scria ridicându-se pe vârfuri:
“Cei obişnuiţi cu strategiile impudice de autopromovare ale grupării Bădiliţă & Paleologu & Papahagi nu pot să nu aibă de la început o vagă bănuială […] Adrian Papahagi ne anunţă că se pregăteşte pentru cîteva isprăvi domestice. Urmează ritualul deja împămîntenit de tămîiere a operelor, pesemne marginalizate, semnate de doi mari exilaţi. E vorba de Cristian Bădiliţă (campion recent al invectivei grobiene) şi, din nou, Toader Paleologu (expert al necrologului autoreferenţial) […] Bărbaţi “katehontici”, cei menţionaţi participă, pesemne, la un destin istoric neştiut “într-o ţară fără maeştri”. Să nu ne înşelăm. Chiar după zeci de foiletoane auctoriale, Cristian Bădiliţă şi Toader Paleologu n-au spus încă totul despre sine. Geniul lor graseiat are de predat încă o lecţie de dirigenţie. În plus, junii pedagogi ai naţiunii invită acum la afilieri spontane.”
http://arhiva.dilemaveche.ro/index.php?cmd=articol&nr=&id=629Dacă astăzi a intervenit diplomatic Vasile Blaga pentru a-i reaminti lui Neamţu farmecele de partid şi de stat ale Elenei Udrea, la vremea polemicii lui Neamţu cu Adrian Papahagi a intervenit sectoristic Teodor Baconsky, care a întrebat sastisit “La ce bun?” atâta zarvă şi i-a readus pe cei doi înapoi la “linia partidului”. Care nici nu era o linie, ci mai degrabă un zigzag. E coloana vertebrală a celor care dau mereu din coate. Şi traiectoria agitată a celor care, pentru că s-au dat de prea multe ori peste cap, rămân muşte şi nu mai redevin Feţi-Frumoşi. [1]
(Dreapta în zigzag)
Toata seva intelectualitatii s-a scurs din acesti oameni si buna lor familie, bunele lor moravuri, bunele lor stagii de pregatire s-au facut praf, din cauza unui compromis moral fatal. Pentru ca nici familia, nici Sorbona nu te fac om, in ultima instanta! A fi om, a deveni unul este tare greu, este o lectie si un examen ce tin o viata intreaga. Asa se explica si agresivitatea lor, mult mai stridenta decat a nomenclaturii pedeliste – pentru ca mimetismul si cinismul neasumat (ei inca se cred rupti din soare, elite) ii fac sa fie lipsiti de prezenta de spirit, intunecati si impiedicati la minte si, astfel, incapabili sa faca fata unei discutii …rationale. De aici, reactiile isterice.
In istoria noastra moderna de societate rasariteana, prea adeseori elitele care plecau la studii in Vest au fost si printre cele mai sterile, stereotipe si fade elite. Circula o vorba din popor despre bonjuristii pasoptisti: a plecat la Paris bou si s-a intors vaca. Din pacate, intelectualii de care vorbim nu au nici macar scuza aceasta. S-au reeducat singuri si nesiliti decat de pofta tiranica de parvenitism, in chipul cel mai jalnic si mai dezgustator cu putinta, ajungand, cu totul prematur, niste biete produse caricaturale, expirate, jenante, niste rebuturi publice, niste tineri deja imbatraniti peste noapte in rele… Tragica performanta!
PS:
- Romania libera: Şansele unei făcături de dreapta
(…)
Partidul Noua Republică a lui Mihai Neamţu, despre care tînărul lider, conducător, căpitan şi
“Aveam un grant al Academiei Române care îmi asigura un post căldicel, cu şofer, casă de la RA APPS. Mai aveam un post de director ştiinţific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa“.
El este autorul celebrei formule de la alegerile prezidenţiale din 2009 : «Duminică, vom descoperi nu doar dacă preşedintele îşi merită poporul, ci şi dacă poporul îşi merită preşedintele». Este cunoscut să aducă un surplus de claritate şi pragmatism doctrinar, de exemplu în formula «nu eşti moştenitorul pipei lui Mircea Eliade şi totuşi deplângi persecuţia împotriva ultimilor fumători care doresc să-şi consume, cu riscuri medicale asumate, iarba de tutun». Într-un an de luptă politică înverşunată, dl. Neamţu se poate mîndri că a reuşit să îşi elimine orice potenţial rival la conducerea viitorului partid de buzunar, ca şi orice tehnocrat, odată cu eliminarea concurentului principal, avocatul specialist în chestiuni fiscale Gabriel Biriş.
(…)
Am lăsat la urmă pe speranţa dreptei, MRU, pentru că nu se ştie încă la ora asta cu ce formaţiune va intra preşedintele în combinaţia asta de preşedinţi de formaţiuni: iniţiativa de centru dreapta, despre care spune că a ajuns cel mai mare ONG din România (dar nimeni nu poate numi un al doilea membru al ei, cu excepţia a vreo doi pedelei certaţi cu partidul şi deveniţi brusc foarte civici), sau un partid cumpărat pe ultima sută de metri (civic, republican sau creştin-democrat). MRU, în primăvarăAjunşi aici, e cazul să ne întrebăm: cine este autorul acestui plan de relansare al PDL, care constă în a împărţi nişte locuri deja subţiate de soartă cu nişte formaţiuni complet ficţionale, care au ca singură zestre nişte preşedinţi şi o obsesie cu RAAPPS, şi care pe cont propriu nu ar atrage publicul nici la un talk-show? Cine a considerat că această combinaţie are şanse să reconstituie o majoritate prezidenţială, în condiţiile astea vitrege, şi cum se va face asta cu apeluri la «dreapta» fumătoare şi iubitoare a libertăţii de a fuma, cu usturoiul şi criteriile de integritate? Ce criterii de integritate pot spăla faptul că Daniela Andreescu la guvern şi Sorin Blejnar la fisc, oamenii Elenei Udrea, favorita lui Traian Băsescu, sînt cei care au organizat captura statului de către PDL ? Ce au combinaţia asta de gurişti să le spună celor cărora li s-a tăiat ajutorul pentru insulină, pentru copiii cu sindrom Down, sau pensiile şi salariile aflate sub media naţională, sau care deşi muncesc singuri fără să fi găsit vreodată o slujbă (sîntem pe locul 1 din Europa la categoria persoanelor self-employed) au fost trimişi de guvernul Boc să facă coadă lunar la patru birouri să îşi plătească dările şi de Daniel Funeriu la şcoli să se înscrie în clasa pregătitoare? Că asta e la ora asta masa de votanţi contra lui Băsescu, nu vampirii băutori de sînge ai statului de drept. Ce are combinaţia asta să spună relevant acestor oameni, ca să îi facă din nou să dea o majoritate preşedintelui care a patronat peste toate astea ? «Sus inima»? (Mai bine încercaţi
Cum chestia nu are are absolut nici un sens, propun o altă ipoteză: combinaţia asta nu e făcută să relanseze PDL, ci să-l aducă sub controlul prezidenţial complet. De ce, nu e clar, că oportuniştii oricum plecau pe sondajele actuale, dar ipoteza explică mult mai multe fapte decît cea în care presupunem că adăugarea acestui grup de căutători de noroc poate ajuta cu ceva unui partid scufundat mai ales de combinaţia explozivă de austeritate generală cu clientelism particular, pe fondul discursurilor din sedii RAAPPS că poporul îşi merită soarta. Tot aşa cum marea bătălie USL-PDL este de fapt o bătălie internă pentru monopolul electoratului de dreapta, între Băsescu şi ce a mai rămas din PNL după ce a încercat să şi-l ataşeze, la fel acum, nişte oameni care nu au nici un fel de capital politic şi depind integral de şeful statului sînt folosiţi ca să aducă sub control un PDL deja anemiat, după ce a fost la guvernare anexa Cotrocenilor.
Ca să nu întrebe cineva, mă grăbesc să precizez care este rolul rezervat Monicăi Macovei, singura ne-preşedintă din această combinaţie. Rolul ei este să transfere credibilitate la toţi luptătorii contra vampirilor, să primească tot focul de la USL, şi să întreţină chestia externă cu lovitura de stat parlamentară, singura care l-a salvat pe Băsescu. Ea e, cu alte cuvinte, cu treaba, cît o nouă generaţie de impostori cu sînge proaspăt ia locul celei vechi. Şi, desigur, vorba lui Dorin Tudoran, trebuie să şi plîngă la urmă cineva. Şi locul ăsta îi e rezervat ei.
- Mihai Radu: Neamțu
Urmînd modelul doamnei Eba, mai coapta PDL și-a injectat în buze niște Neamțu, în fese niște Papahagi, nu înainte însă de a-și aspira surplusurile de Udrea și Anastase. Ba zic unii că ar vrea să-și șteargă și amprentele, sau măcar să le facă uitate pe cele lăsate de guvernul Boc pe capota economiei.
Să te aliezi cu Mihail Neamțu în vederea unor alegeri, oricare ar fi ele, e ca și cum ai sta liniștit la gîndul că Stephan Hawking te va ajuta să cari un frigider pe scări pînă la etajul 8.
E adevărat însă că există o mare afinitate între Noua Republică și PDL. Doctrinar, partidul lui Neamțu se aseamănă foarte mult cu firmele fantomă care participau la licitații măsluite prin care PDL extrăgea bani de la bugetul de stat: o garsonieră, un angajat, o ștampilă.
Dar, cine știe, să nu fim nedrepți, poate că undeva înăuntru, acolo unde doar fluturii pe care i-a simțit în stomac cînd a intrat Monica peste el în baie își agită aripile, acest tînăr mai visează încă noaptea, sub cearșaf, zguduit de viziuni, la Legiunea Arhanghelului Mihail Neamțu.
Se spune că la nunta Ebei, mai spre dimineață, invitații chercheliți au început să-i strige: ”Neamțule, zi-o, bă, p-aia cu lovitura de stat! Sau p-aia cu Europa și justiția!” Asta e, pînă la urmă, soarta oricărui lăutar.
- Stelian Tanase: Afis cu un spectacol de marionete
Campania electorală deja a început, firește, dacă s-a intrerupt măcar o zi în acest an. Prima mișcare a făcut-o PDL, cum se întîmplă de obicei în campanii – gruparea cu șanse mai mici e mai grăbită. Liderii PDL sunt îngrijorați de ostilitatea masivă față de Traian Băsescu. Lipsa unei “locomotive” e primul inconvenient. Al doilea, e că la 9 decembrie nu are cum să folosească tactica boicotului. Nu mai poate cîștiga prin neprezentare, regulile sunt altele. Legea electorală și rezultatul alegerilor locale fac ca în PDL nimeni să nu fie sigur că va intra în Parlament. PDL reia însă alt element tactic de la referendum – ascunde figurile prea compromise, Udrea, Anastase, Boc, etc și defilează cu MRU, Neamțu, Baconschi, Pavelescu, Papahagi. PDL speră să ascundă și partidul, schimbînd pe afiș titlul spectacolului. Dar piesa e aceeași.
Acești aliați de circumstanță nu vin totuși din afară. Sunt militanți proBăsescu și servesc de marionete într-
Timpurile s-au schimbat. MRU, Neamțu, Papahagi, etc, au găsit un PDL vulnerabil, panicat de un posibil eșec electoral de proporții, deci în căutare de figuri noi, un partid dispus în 2012 să facă un măritiș cu oricine. Chiar și cu formațiuni politice și civice practic inexistente – care nu au propria lor bază electorală, nici filiale, membri, sedii, logistică. Ce dau la schimb noii veniți ? Se lasă folosiți în acest scenariu infantil.
Dacă voiau să facă politică, numiții ar fi trebuit să stea în afara partidelor deja constituite, și mai ales în afara anturajului lui Băsescu. Ar fi trebuit să constituie o alternativă reală la establishmentul politic actual. Critica situației prezente era calea de urmat și nu servirea lui Băsescu, unul din principalii vinovați pentru drama României de azi. Ei sunt însă doar noua gardă a lui Băsescu, și au fost f prezenți în campania de le referendum, în mass media, în mitinguri, etc. Ca premiu li se vor da acum cîteva locuri, cu titlul personal, în diverse colegii. Independența era condiția esențială pentru o nouă forță politică, a tinerei generații, să spunem, a unor intelectuali nemulțumiți de modul cum este condusă țara. Ceea ce nu e cazul. Agenda personală a fiecăruia dintre ei este prioritară, și nu agenda publică.
Pe cine va înșela această manevră?
Vezi si:
- “Alianta de Centru Dreapta” – MASCOTELE ELITIST-”CRESTINE” ALE LUI BASESCU (MRU, Neamtu, Papahagi) in cardasie ipocrita cu vechea garda portocalie si lafaindu-se in direct in haznaua diversionista OTV-DDD (video)
- REEDUCAREA DE BUNAVOIE A OAMENILOR “SUBTIRI” sau cum ajung “intelectualii de dreapta” PROPAGANDISTII DE NADEJDE ai tiranilor
- Teodor Baconschi si Adrian Papahagi, dedicati TRUP SI SUFLET cauzei STATELOR UNITE ALE EUROPEI
- Teodor Baconschi inaltand ode POLITICIANULUI NEPERECHE AL ROMANIEI CONTEMPORANE. Tristul tablou al terfelirii crestinismului in noroiul oportunismului politic
- Demiterea lui TEODOR BACONSCHI sau CAND IUDELE SUNT… TRADATE
- Ce sunt romanii pentru Europa si pentru propagandistii fascisti ai regimului Basescu? OAMENI INFERIORI (video)
- “NOUA REPUBLICA” = noua diversiune cu pretentie de “alternativa”, pusa in slujba regimului BASESCU-CIA-FMI. Despre manipularea miscarilor “ANTI-SISTEM”
- Cotidianul patriarhal Lumina, rampa de lansare pentru MIHAIL NEAMTU si NOUA REPUBLICA a lui Traian Basescu
Doneaza pentru filmul "Scrum"
A fi intelectual inseamna a avea inima. Hristos ne spune ca toate gandurile omului izvorasc din inima, asa este menita sa functioneze mintea (din creier a omului — in acord cu inima.
Daca nu tinem cont de acest lucru, atunci devenim prosti. Un om lipsit de principii (dragoste, daruire), de onestitate fata de adevar, de respect pentru ceilalti, etc., este un om prost. Mai mult, de fapt, Sfanta Scriptura ne spune ca un astfel de om este bun de aruncat in foc, si acest foc chiar este dragostea lui Dumnezeu care ii mistuie pe cei care il urasc pe El.
L-a atacat pe saracu’ Nistor care dupa mine si dupa alti colegi a fost/este un profesor mai bun decit Zoe Petre pe istoria Greciei si Romei antice. Tinea cursuri mult mai bune decit ea. Cit despre Papahagi J.R. ….never heard.
Insa daca Papahagi a facut genul de studii in strainatate dupa reteta lu’ MRU sau a multor altora pe aceeasi linie,ca sa nu le dau numele…..atunci nu are cu ce se lauda. Chiar deloc!
Deh, unde valoare nu e, atunci te vinzi pentru un blid de linte. Sa munceasca, nu stiu, asa ca ce vor face? Si-au ales un idol, care i-a recompensat cu functii la stat, iar acum le cere sa iasa la razboi si sa blameze statul “asistential”, ei fiind printre cei care beneficiaza din plin de mila statului. Si daca te inchini prea mult la idol, incepi sa-i semeni. Cum TB este doar un marlan, asa a aparut o noua specie: intelectualul de mahala.
Vezi aici.
De ce “jalnica DECADERE” ? Au fost ei vreodata sus? Nici pomeneala! Daca ar fi fost acolo ar fi stiut sa nu cada.
Pe scena politica se schimba doar actorii. Dupa ce si-au jucat rolul femeile frumoase, au fost scosi la rampa “intelectualii” (baietii destepti). Regizorul este acelasi. Se mai fac mici schimbari in decor. Publicul este inca nedumerit dupa 23 de ani de teatru prost – inca nu realizam ca aceasta comedie este o mare tragedie.
Cam dur termenul acesta “decadere. Au schimbat doar directia, au incurcat si ei (ca si altii) punctele cardinale si poate au acum alt rost si alta socoteala. Cat de stanga(ce) este pozitia unora care se cred democrati si crestini.
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/afis-cu-un-spectacol-de-marionete-83769.html
Umor involuntar savuros al lui Papahagi in disputa cu profesorul Vlad Nistor: “Domnul Nistor nu are niciun studiu trimis la ISI, în timp ce eu am de şase ori mai multe”.
Era un cantecel vesel imediat dupa ’89: “comunismu n’o murit ci numai s’o hodinit”..Apoi, dupa 2004 CTP-zicere (la care subscriu): prin Basescu Securitatea a invins Partidul.
Si Securistatea asta, desi penibila (pentru un sistem “inteligence” cum le place sa se laude si imbarbateze) deocamdata n-are contra-catindat. Asa ca privim mirati nazbatiile preopinentilor.
http://www.dcnews.ro/2012/09/senatorul-vierme-asistatii-social-gunoaie-care-nu-vor-sa-munceasca/
Stiti unde s-au pozat Neamtu si Papahagi si ce semnificatie are monumentul din spatele lor? Ei bine, monumentul se gaseste in fata Catedralei din Reims si ii reprezinta pe Konrad Adenauer si Charles de Gaulle, simbolizand fraternitatea franco-germana si temeliile viitorului stat federal european. Monumentul este un loc de pelerinaj masonic, plin de simbolism prin prezenta catedralei si a celor doi “zidari liberi”, dupa cum ne explica venerabilul frate Corneliu Zeana in limba engleza:
European Unification – A Masonic Accomplishment
CORNELIU ZEANA, PH.D
The President of the Romanian National Section of the European
Movement
Masonry is a way of perfection. The man, as an individual, ascends
on the path of wisdom and selflessness; he comes near the Supreme
Being. A Mason discovers inside the Lodge the atmosphere of
Fraternal harmony. It is herein that the Masonic demeanour is
outlined and the moral values, which are to be followed in his
profane life as well, are favoured. Yet Freemasonry is not limited
to the individual and the group he establishes contact with. It is
involved in scale projects hinting at the future of nations, their
continents and the whole world as an ensemble, searching for the
adequate ways and means to ensure an ascending evolution towards
light, more and more light.
Freemasonic elite devotes praiseworthy efforts in order to shape out
events and evolutions that become history due to their consummation
through the irreversible passing of time. Freemasonic elite had many
visionaries who were considered dreamers until their ideas became
reality. They set out the blueprint of a better world according to
the ideals of liberty, fraternity, dignity, justice, equity of
justice and chances, moral status, prosperity and peace. It is a
continuous fight against oppression, corruption, injustice,
poltroonery, ignorance and lie; a perpetual searching for truth.
Masons became history makers through this seeking of the ways
towards a better and more righteous world.
The United States of America represent the first Masonic state. The
first president, George Washington, was not only a Mason of the
highest degree but also a visionary. One can say that the American
Constitution was inspired by the Masonic ideas. Everyone who travels
to the USA and gets to Washington is attracted to the obelisk
monument dedicated to the man who inspired the name of the city. A
vast system of open spaces and alleys descends in a smooth slope
from the monument to the Capitol, where the American laws are
elaborated. At the bottom of the Washington monument there is a
unique big inscription carved in bronze saying: “This monument
dedicated to G.W. … was build in an ample Masonic ceremony”. About
our national history we can remember Nicolae B\lcescu and Alexandru
Ioan Cuza. However, the dawn of Europeanism appeared in the exact
time of the constitution of the national states.
As Giuseppe Mazzini pointed out in 1821, “…the history of (unified,
a.n.) Europe is at dawn”. A remarkable contribution to the blueprint
of the European idea came from Aurel Popovici, a Romanian who lived
in the Austrian-Hungarian Empire. He foresaw its end confronting the
imperial idea with the idea of a federal union. It’s a pity that the
warning of the First World War was not sufficient. The ensemble of
the ruined European countries was replaced in its first role on the
level of world history by the United States of America and the
Soviet Union. Then, the Second World War, mainly an intra – European
fratricidal war of cvasi – apocalyptical amplitude, followed. The
human and material losses were beyond measure and dismay reigned
everywhere. There were smoking ruins, famine, clusters of mutilated
and ill people, the remembrance of recent aversions, the horrors of
the extermination camps, the massacres in Katin and Fântâna Alba.
One of them was the killing of that great number of children seeking
refuge in Dresda, the city of arts and muses, which was bombed with
unjustified cruelty the day before the surrender of Germany. All
these furnish irrational hatred set on extreme nationalisms, and
moreover, a moral disaster, a profound ideal crisis.
The legend of the Phoenix bird? Europe’s rebirth, as a possibility,
was taken into consideration with maximum scepticism because a vast
percentage of “intelligence” and the bearers of spirituality were
lost. Germany had few men and, more important, young men left in a
period in which the Soviet colossus occupied and kept under terror
the eastern side of Europe as far as the divided Berlin thus
threatening with invasion as far as the Atlantic.
Yet, the results of the progressist thinking distilled in the
Masonic workshops of the 19th century (let us remember
Mazzini’s “Giovine Europa”, from the first part of that century),
the thinking promoted by the English federalists, who became
conspicuous at the end of the last two centuries after which the
focus of the federalist ideas came back to the continent, start to
ripen in the previous years to the last World War. Let us think
about the well-known “Manifesto Ventotene” by Altiero Spinelli, a
fundamental document of the European federalism. It would be unfair
not to recollect that the Austrian count Coudenhove Kalergi, after
the painful experience of the First World War, founds the Paneuropa
organization whose target was to constitute the United States of
Europe. Nevertheless, we should underline the initiative of Aristide
Briand, the French Minister of External Affairs, and his
counterpart, Gustav Stresseman, who suggested a European union
inside the Nations’ Society from Geneva.
The beginning of the Second World War seemed to cut off these
approaches. We must acknowledge that the European idea (i.e.
federal) was known only by a minority and only a few initiated
really understood the profound message of fraternity. During the war
Christianity was forgotten or restrained by force in closed national
spaces, thus seemingly losing its universality, and the first law
imposed by God to Moses was simply defied. Under these
circumstances, the light of hope in a lasting peace, maybe even
perpetual as the one Emmanuel Kant dreamed of, is set on by Winston
Churchill, a Mason, 33°, on the occasion of the Haga Congress on the
9th of May 1948, bringing together more than 600 representatives of
the federalist cores throughout Europe, that is including the
countries occupied by Soviets represented by personalities living in
exile. He was initiated on the 24th of May 1901.
It is the Constitution Congress of the European Movement that set
its objective the European Unification in a federalist manner. The
European movement set its structures as early as this Congress: an
International Committee led by a President, and national sections
led also by a President. The Romanian deputation at the Constitution
Congress of the European Movement was formed by Grigore Gafencu,
Gabriel Badarau and George Cioranescu, the latter becoming the
President of the Romanian Section of the European Movement as late
as 1990 when leadership was taken over by the country organization.
The unification strategies were discussed during the Congress and
the European Institutions were outlined: the foundation of the
European Council was suggested. Its activity began one year later
but it would lose its importance. Then the European Commission, the
European Council (of ministers), the Court of Justice and the Audit
Office. The idea of the European Parliament would appear later but
the institution would have the same importance as the Commission.
The most significant accomplishment of the European Council is
the “Convention for Saving the Human Rights and the Fundamental
Liberties”, edited in the purest Masonic spirit.
The essence of European unification is the transfer of power from
the national sovereign and independent states to a supranational
power, i.e. European. This project represents a historical leap
previously unachieved because the attempts and the success, of much
or less extent but still ephemeral, were done by force and were of
hegemonic nature. The blueprint of a new Europe was created on the
basis of the great values promoted by Masonry: peace, liberty,
equity, fraternity. Europe was tired because of the two World Wars
during a single generation. The desire for long-lasting peace was
great and justified, to say the least, by the precepts of all the
great religions. (One of the conditions of joining Masonry was the
faith in God. The Christian religion, predominant throughout Europe,
would not become exclusive.)
Europeans, on whose territory the two World Wars proved their
monstrosity, understand best the value of peace. The new European
Constitution, edited in Laeken, sets peace at the beginning, next to
the definition. Not even now, more than half a century later, does
the European Union especially bank on arming, nor does it have a
full-sized military structure; it does not encourage military
actions. Even if the success of such an operation is perfectly
visible due to the supremacy of the military force, there is a
strong sense of defeat on a philosophical level, and the nations
sense this instinctively. A light of his age, Albert Einstein
said: “Peace cannot be kept by force. It may only be obtained by
understanding”. Above anything, peace means love of people. There is
usually not a great deal of discussion about the overwhelming number
of children killed during every war. They are the so-
called “collateral losses”. An entire world disappears with each
child that is killed.
The restoration of the national states according to the previous
patterns, with the mutilations of the borders imposed always by the
conquerors to the defeated, meant the perpetuation of war through
the mediation of the national hatred by the passing of time. The way
of federalization is that when all the European peoples consent to
share a common future, of peace, but also of prosperity and liberty.
The essential moment of the sublime French-German reconciliation is
registered on the plate set on the ground in front of the Cathedral
in Reims (we signal the symbol of the cathedral and the cathedral
builders) that says: “In this place the Chancellor Konrad Adenauer
and President Charles de Gaulle kneeled to seal the continuous
French-German friendship”. I also kneeled on the same plate in front
of the Cathedral in Reims that, for me, a Mason and Europeanist, has
the importance of a pilgrimage place.
To accomplish the federalization of Europe, the European Movement
should have convinced (rather than fought) two essentially different
forces: first, the European nations, i.e. the residual mentality fed
by mutual adversities emphasized after the war. Second, the
governments of the national states that displayed reticence to the
idea of giving in their sovereignty. From the constitution of the
European Council on the 5th of May 1949, it was obvious that the
governments did not agree to have their prerogatives diminished.
This is still obvious, especially in the case of the recently
adhered (Poland, etc.), that display their own opinions and external
politics. Still, the federal Europe must have a single outlook
concerning external affairs.
The leaders of nowadays Romania did not agree on a federal Europe,
but they suggested, however rarely and without being convinced of
it, a co federal Europe, thus preferring an intergovernmental
formula. The European Movement applied a stratagem in order to
overpass the reserves and even the hostility of the governments. The
strategy of Jean Monnet, a counsellor to Charles de Gaulle for
economical rehabilitation at that time, consisted in focussing all
forces on a single point which would generate a reshape of the
entire system if hit. A condition for success would be the element
of surprise. The plan was also agreed by Robert Schuman, the French
Minister of External Affairs. A secret special representative
reveals it to K. Adenauer who also agrees.
On the 9th of May 1950, at Quai d’Orsay, Robert Schuman read the
declaration of the constitution of the European Community of
Charcoal and Steel. The Vote was unanimous and the consequences of
this act were immense. The High Authority, the leadership of ECCS,
was no longer a subject to a government or a national state. It is
the first transfer of power to a supranational instance. The
Declaration points out: “in order to have peace we should have
Europe”. These were a few words about the Masonic idea of freedom.
Generally, the national states bear oppressive tendencies on their
own population within their borders, especially on minorities, which
are a subject to denationalization pressure. The Macedo- Romanians,
this old people who had never had a country of their own thus being
spread in many Balkan states. They faced difficulties in preserving
national language and culture. The existence of the borders with
their customs, frontier guards, passports, etc., underlines the
obstruction of liberty. For half a century, the Macedo-Romanians
from Romania and Bulgaria were not allowed to visit their relatives
in Greece or Albania. Federal Europe becomes a space of liberty, not
only of circulation, but also one that devolves from respecting the
human rights as they are mentioned in the project of a European
Constitution.
The Masonic concept of equity refers not only to individuals, who
obtain European citizenship, but also to the nations of the
federation. The way these are represented in the European Parliament
and in the other European institutions is illustrative in this
respect. There is no hegemony. Peoples keep their traditions and
their whole linguistic and cultural individuality. Moreover, this is
considered the greatest wealth of Europe, whose motto is “Unity in
Diversity”. Peoples threatened with cultural-linguistic extinction
are protected (considering, among others, the 1333 Recommendation of
Europe’s Council concerning the Macedo-Romanians.)
Another fundamental concept for a new European social-political
construction is fraternity. In political terms it deals with
solidarity, which is substantial help provided by the wealthy
European countries to less developed areas. We have the example of
Spain, Portugal, Eastern Germany and Greece. Thanks to the provided
help, these countries registered an economical-social boom, quickly
reaching a standard of life that was not achievable otherwise. A new
and bigger financial effort is needed in order to recover the “new
wave” countries, recently detached from the Soviet Union. Romania,
with rather far perspectives of adherence, is already receiving
millions and millions of EURO, much more than Germany received
during the Marshall plan. Let us hope that this financial infusion
gets on the right spot! Concerning the social protection of the
European citizen, this is superior to any other region of the globe
and any other system practiced in the past.
In the actual period, the European Union needs a Constitution. The
Laeken Convention (also called Convent, an adequate Masonic term for
the reality of this reunion led by Valery Giscard d’Estaing, who
needs no presentation for the illuminated and aware Masons)
succeeded in editing it. Despite the difficulties we are sure that
the endorsement of the European Constitution is not far. The
realization of a United Europe can not be done at once. It needs the
successive periods of an uprising evolution, far from perfection. We
are the contemporaries, apprentices, fellowcrafts, masters and
architects of this great edifice. We can not pass through without
pointing out the evolution of the terminology. From the European
Economical Community (preceded by the European communities, ECCS and
the EURATOM), the European Community to the European Union and maybe
this is not it. These changes point to the fact that starting with
the economic, there is a tendency to unite the politics, the spirit,
the concept, the moral. And maybe the United Europe must represent,
above everything, a moral space. Regarding this transformation, the
vigilance of Freemasonry is a mission.
Din revista Masonic Forum nr 20, editia Winter 2005.
http://www.cotidianul.ro/intelectualii-nu-au-dreptul-sa-intoarca-spatele-milioanelor-de-votanti-193283/
Interesanta definitia intelectualului pe care am descoperit-o aici.Eu ma gandeam ca totusi aceasta specie trebuie sa fie cat de cat cultivata.Dar avand in vederele “monstrele” de mai sus m-am convins cum e cu zicala “ai carte,ai parte”.Deci mosul ala care n-a vrut sa jure cu mana pe Sfanta Scriptura bate 10 “intelectuali” de Bucuresti.Ce descoperire…
Parcă păr. Galeriu spunea, că ştiinţa fără conştiinţă naşte monştrii. Mare adevăr! O dovedesc din plin intelectualii aşa-zişi elitişti de azi ai României?
Fotografia aceea caraghioasa a lui Neamtu, cu funia de usturoi, cu mana la ochi si buzunarul umflat de hartii va ramane in istorie… In istoria trista.
@cristian
“Parcă păr. Galeriu spunea, că ştiinţa fără conştiinţă naşte monştrii. Mare adevăr! O dovedesc din plin intelectualii aşa-zişi elitişti de azi ai României?”
Nu doar stiinta Cristian, eu ma cutremur!! Acestia trei au absolvit cursuri de teologie!!!! Doamne iarta-ma, cum????
Ce prost…
Adevarata intelectualitate romaneasca a fost ucisa in inchisorile comuniste…
E dificil să urăşti fără a cădea în ridicol sau trivial. Abţine-te, deci. -Gheorghe Iancovici
Oamenii sunt ridicoli doar atunci când vor să pară ceea ce nu sunt. — Giacomo Leopardi despre aparențe şi viață
“Ridicol” nu are antonim. Ideea de Ridicol – iată ce ar fi trebuit să menţioneze Platon ca fiind Ideea la care participă, fără excepţie, toţi oamenii. -Horia Pătraşcu
Caută ridicol peste tot şi îl vei găsi. -Jules Renard
O situaţie jenantă poate fi salvată de la ridicol, prin sinceritatea cu tine însuţi. -Iulia Mirancea
Totul pare ridicol când te gândeşti la moarte. -Thomas Bernhard
Theseu: Nimic nu poate fi ridicol când ţi se dă cu inima curată. -Visul unei nopţi de vară