Programul activităților de hram: 1. luni, 26 sept. 2016, ora 16:resfinţirea sfântului altar şi binecuvântarea celorlalte lucrări efectuate la biserică (vitralii noi, baldachine noi pentru icoane, baldachin nou şi raclă nouă pentru sfintele moaşte, curățare catapeteasmă, coloane, pisanie şi ancadramente …
Vedeti si: *** Marturia parintelui Irineu Curtescu (actualmente duhovnic la Man. Ponor) – TVR *** Playlist Trinitas TV – “Marturii si evocari” cu: Arhim. Mihail Stanciu, Arhim. Quais Sadiq (acum episcop in Patriarhia Antiohiei), Arhim. Policarp Chitulescu, Protos. Vincenţiu Oboroceanu, …
Dacă tot am vorbit de canonizare: mormântul Părintelui Sofian se află la Mânăstirea Căldăruşani de lângă Bucureşti. Dacă cineva vrea să meargă, să spună o rugăciune, să aprindă o lumânare, acolo îl găseşte, în cimitirul acela smerit şi umbrit, parcă, de liniştea şi de smerenia părintelui.
El e viu în Duhul Sfânt şi ne ajută pretutindeni. Mormântul acela e încă o dovadă a smereniei Părintelui Sofian, care ne cheamă acolo la simplitate, într-un loc pe care el şi l-a ales încă din tinereţe.
„Maricică, să te ferească Dumnezeu de dușmani și pe Maica Domnului să n-o lași, măcar de-acum înainte, că ai de tras, Maricică. Când ești liberă, lasă toate și citește acatistul. Dacă n-ai timp să-l termini, că ai servici, pune semn și-l scoți în capăt mai târziu. Ai să ai o bucurie…! Îmi spune șoptit: eu citesc cinci-șase-șapte. Citesc multe și nu văd bine, dar așa mă nevoiesc, cad de somn jos și iarăși o iau de la capăt, ca să le meargă bine la maici, la prășit, să nu se sfădească, să fie fără zavistie, fără răutate. Și când mergi pe drum, ori ești acasă, așa să zici: Maica Domnului, ajută-mă! Cine o strigat-o pe Maica Domnului, i-o fost bine!”. „Am plâns, Maricică, că omul nu te știe și oamenii nu te înțeleg. Dar să știi că Maica Domnului știe pe omul care face rugăciunea. Să cauți Acatistul Maicii Domnului, că Ea este foarte milostivă. Ea și pe omul care a greșit l-o scos. Și noi, cam așa suntem toți, ca niște tâlhari”.
* DCNews: Premieră în teatru. Spectacol cu binecuvântarea Patriarhului Daniel Compania Teatrală Zona lansează piesa de teatru creştin intitulată Brâncoveanu, Ivireanu, iubire de Biserică şi neam.
Este o imagine emoționantă această inversare de roluri: dacă în cele mai multe icoane pe care le vedem este reprezentată Maica Domnului cu dumnezeiescul Prunc în brațe, iată că azi avem în fața ochilor icoana Fiului ținând în brațe pe Maica Sa. Cea care L-a purtat în pântece, apoi în brațe, cea care L-a îngrijit în copilărie și I-a fost alături în toată activitatea Sa de propovăduire și vindecare este, la rândul ei, ținută acum în brațe de Hristos.
De aici, din această icoană, înțelegem și noi creștinii că trebuie să-L primim pe Hristos în sufletul și în viața noastră precum o maică primește și crește pe pruncul său. Dacă ne vom îngriji ca Hristos să rămână întru noi de-a lungul vieții noastre, atunci și El, când ni se va despărți sufletul de trup, ne va primi întru ale Sale, deschizându-și brațele într-o părintească îmbrățișare precum și noi am deschis brațele pentru a-L purta pe pământ.
Numai cu ajutorul lui Dumnezeu poți să ajungi la răspunsuri. Este important să-ți cunoști limitele, să știi cât poți, și mai ales când nu mai poți, crede cu tărie Paul Gherasim. „Ca să ajungi să-ți dai seama cu adevărat unde te afli în experiența ta trebuie să cauți să înveți toată viața. Viața este un studiu permanent, dar studiul acesta îl faci prin darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Împlinirea acelui dar cere o experiență de o viață. Acest lucru se întâmplă ca să-ți dai seama că atunci când înaintezi spre bine se cere să ai cunoștință de neajunsurile tale. Adică, să-ți dai seama că nu poți mai mult și să spui: «Ajută-mă Doamne! Nu pot mai mult!»”, mărturisește maestrul Gherasim. Oamenii, în trecut, când aveau toți câte ceva de făcut din ceea ce au învățat și moștenit de la înaintași, aveau un dar. „Unii aveau darul de a fi dascăli, alții tâmplari, pietrari. Toți își foloseau darurile prin meșteșuguri. Oamenii erau lăsați să slujească unii altora și adesea dintre acei oameni au fost unii care au reușit mai mult. Lumina pe care o descoperim în natură își are izvorul în lumina neapropiată. Lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina logosului”, spune pictorul.
De aceea, înainte de a izvorî din plin daruri binecuvântate, râuri de sfinţenie şi de bună cucernicie, trebuie ca omul să înseteze, ne spune Domnul, să înseteze atât de mult după dreptatea care nu cade niciodată, încât să refuze apa stătută pe care o oferă lumea, aceasta de dragul apei celei vii, niciodată stând, niciodată mulţumit de cele ce se văd, căutând tot timpul mai mult, mai frumos, mai bine, mai trebuitor.
Certe-se nebunii, vorbele lor în vânt se vor pierde! Dispreţuiască fariseii, dispreţul lor va fi cinstea celor credincioşi! Nicodim să îndrăznească, apostolii să nu se ruşineze, martirii sângele să-şi verse, singuraticii să se roage, florile să înflorească şi cerul să se lumineze: va veni o vreme când cele rele nu vor mai fi. Căci pogorându-se, Duhul Sfânt va şi înălţa, venind întru noi, va ridica, mângâind va îndrepta, poruncind va vindeca, pierzându-se unii se va întrista, mântuindu-se alţii se va bucura, împreună cu slugile bune şi credincioase va lucra, împreună cu fiii risipitori se va tângui, cu întreaga lume va suspina arătând înspre cele ce nu se văd încă, dar sunt făgăduite cu nemincinoasă făgăduinţă.
”Este interesant un lucru, că ziua cea mai tristă, sau cel puțin așa am simțit-o eu atunci, nu s-a petrecut pe vremea aceea, în care trăiam în munți cu prietenii mei și încercam să nu cădem în mîinile Securității, ci mai acum, în timpurile de după Revoluție. Pe vremea aceea, chiar și în situațiile cele mai grave, cele mai triste, cele mai tragic, uneori de-a dreptul dezastruoase pentru noi, totuși ne rămînea o speranță – speranța că într-o bună zi, lupta noastră și jertfa noastră nu va fi zadarnică. Dacă chiar m-ați întrebat așa ceva, să știți că m-ați pus în dificultate, omenește vorbind… Mărturisesc că ziua în care am fost cel trist și fără speranță, cel mai deziluzionat a fost ziua cînd în 1993, pare-se, am văzut la Televiziunea Română o scenă, petrecută în Patriarhie, în catedrala patriarhală; un grup de tineri îngenuncheați se rugau, un preot îi mîngia pe căpșor, alintîndu-i cu dragul nostru tineret. Copiii se rugau în catedrala patriarhală pentru ca Dumnezeu să-l aducă sănătos în țară pe Michael Jackson… aveau lacrimi în ochi și se rugau cu cucernicie, să spunem… iar preotul le cînta în strună, să zic așa…
Filmul a fost gândit ca un semn de recunoștință pentru toate mamele, surorile, prietenele, fiicele, pentru toate femeile, la care ne îndeamnă să ne aducem aminte Duminica a III-a după sărbătoarea Învierii, Duminica Mironosițelor.
Pornind de la versurile minunate și de la firul melodic excepțional care ne-au servit drept suport, imaginile încearcă să surprindă sentimentul de protecție pe care ți-l oferă familia, siguranța pe care o insuflă o mamă și o soție devotată, încrederea într-o prietenie sinceră și curată.
Pornind de la această mărturie pe care cei ce au auzit glasul păstorilor au dat-o, înțelegem și modul în care Dumnezeu ne cheamă să fim părtași lucrării Lui, să fim mâna Sa în creație până la sfârșitul veacurilor și, înviind lăuntric, trezindu-ne din neputințele grijilor de zi cu zi, să fim și pentru alții sprijin spre împlinirea celor rânduite din veac de Dumnezeu.
Să nu uităm că lumea are nevoie să se împărtășească de Învierea lui Hristos prin deșteptarea noastră. Să nu uităm că suntem aluatul care dospește frământătura lumii și destinul lumii depinde și de mărturia noastră. Să ne unim cu lumina Învierii și noi înșine să devenim fii și fiice ai luminii pentru ca lucrarea lui Hristos să se împlinească și prin noi. Mărturisind prin faptele noastre că Hristos a Înviat, nădăjduim că măcar unii dintre cei pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale se vor deschide spre primirea adevăratei Lumini.
Or, de la Sfântul Montanus preotul, la preoții din Transilvania uciși de-a lungul secolelor de prozelitism antiortodox și antiromânesc, unii dintre ei fiind trecuți la loc de cinste în calendarul sfintei noastre Biserici ca preoți mărturisitori (Ioan din Galeș, Moise Măcinic din Sibiel), la Părintele Haralambie Balamace jupuit de viu și înjunghiat în noaptea de Paști 1914, la Părintele Aurel Munteanu, protopopul Huedinului ucis cu bestialitate de către bandele hortiste la 10 septembrie 1940 și până la sutele de preoţi ortodocși exterminați în puşcăriile comuniste româneşti, la Canal, în lagărele din Siberia sau de la Arcul Polar de Nord și care prin lucrarea lor nu au făcut altceva decât să promoveze și să cultive conștiința identității noastre naţionale, a unităţii noastre naţionale, a identităţii de limbă şi de credinţă, preoțimea românească, vreme de aproape două mii de ani a plătit adeseori cu sânge și cu propria viață.
Sfânta Biserică ne pregăteşte prin cele două căi puse înainte. Alege creştine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei? Eşti liber să alegi şi ai minte să descifrezi ce este bine şi ce este rău. Să nu iei binele drept rău şi răul drept bine. Trebuie să păşim cu inima curată în Postul cel Mare, în vederea Paştelui, a trecerii noastre de la omul trupesc la omul duhovnicesc, pentru ca nu numai cu gura, dar şi cu strunele sufletelor noastre să putem cânta „Hristos a Înviat!”.
Este ceva ce frizează mizantropia, dacă nu chiar răutatea, să vrei să negi celorlalți compatrioți ai tăi bucuria de a avea petreceri de Crăciun pe care să le numească “petreceri de Crăciun” sau să îi obligi înlocuiască urarea “Crăciun Fericit” cu “Vacanță fericită”.
„Iată, iubiţii mei, port pe piept icoana Maicii Domnului Alăptătoarea. Plângeţi pentru această mamă care a plecat năprasnic dintre noi și mai ales plângeţi pentru acest copil orfan care, fiindu-i foame, încălzit la pieptul bunicii sale și al tuturor mamelor care-l mângâie acum, caută un piept pentru a fi alăptat – era un copil sugar, așa cum sunt toţi copiii mici, neînţărcaţi – însă pe acest copil, de azi înainte, îl va hrăni Maica Domnului, care ne hrănește pe toţi cei care îi cerem ajutorul în nevoi. L-a alăptat și pe Hrănitorul făpturii, ne alăptează pe fiecare în parte și mai ales pe cei care sunt fără de mamă și fără de ajutor. Deoarece Maica Domnului preferă să stea mai degrabă între cei neajutorați, decât între Puterile Cerești. Maica Domnului este hrănitoarea tuturor. Precum L-a hrănit odinioară pe Iisus Hristos Emanuel, Cel întrupat de dragul nostru și spre folosul nostru, ne hrănește, împreună cu El, și pe noi cei care, prin harul înfierii, am devenit fraţii lui Iisus și copiii Maicii Domnului”.
Doxologia/ K.G. Papadimitrakopoulos: Vrem „magia” Crăciunului sau bucuria ca Hristos să Se nască în sufletul nostru? Așteptăm cu o dorință arzătoare Nașterea Domnului. Așadar, cum vrem să prăznuim această sărbătoare? Lumeşte sau duhovniceşte? Depinde de ceea ce căutăm noi. Magia …
Fiindcă principii și mecanisme de acest fel au fost aplicate cu succes de atâția ani, unii dintre noi nu ridică fruntea, sufletul și steagul ca la o mare sărbătoare, de 1 decembrie. Alții poate ridică doar pahare, ca de mini-concediu. Printre multe altele, asta s-a și dorit. Să nu mai ai sentimentul că aparții unei națiuni, stăpână peste o țară. Să nu mai prețuiești ceea ce e al neamului tău, să nu mai sărbătorești ceea ce e important pentru nația ta, să nu mai speri. Să accepți blegit plecarea în pribegie, să îți fie cumpărat pământul de către “investitori străini”, să nu îți mai percepi valoarea, rostul sau importanța. Să te simți rușinat de tine sau să nici nu mai știi cine ești. În felul ăsta e mai ușor să fii folosit tu, cu neamul și cu țara ta cu tot.
Exprimarea îngrijorării profunde cu privire la lipsa deciziilor asupra temelor „Diaspora ortodoxă”, precum şi lipsa de consens asupra documentelor privind „Problema calendarului” şi „Impedimente la căsătorie”. Sfântul Sinod consideră foarte importantă realizarea unui consens pan-ortodox cu privire la proiectul de document referitor la Autocefalia în Biserica Ortodoxă şi procedura de declarare a acesteia şi includerea acestuia în ordinea de zi a Sinodului Panortodox,
Actualizarea de către parohii a pomelnicelor cuprinzând eroii creştin-ortodocşi (ai Războiului de independenţă, ai celor două războaie mondiale – atât pe frontul de vest, cât şi de est, ai închisorilor comuniste, ai Revoluţiei din decembrie 1989), care sunt pomeniţi la sărbătoarea Înălţării Domnului – Ziua Eroilor;
Filmări din 6 Decembrie 1991 (de la înmormîntarea lui Petre Ţuţea) şi din 11 Iunie 1992 (de la lansarea cărţii “Între Dumnezeu şi neamul meu”), cu cîteva cuvinte elogioase despre marele dascăl şi mărturisitor creştin.
Fără monahism, nu am fi în stare să înțelegem în mod deplin Evanghelia lui Hristos. Desigur, întreaga noastră Biserică are această coloratură monahală, însă atât pentru monahi, cât și pentru laici, avem un singur Model – Mântuitorul Iisus Hristos. Fie că suntem monahi, fie că suntem laici, toți avem aceeași chemare, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel – să nu întârziem în a alerga pe calea lui Hristos.
Basilica: Pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, 23-28 octombrie 2015 Pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit la 27 octombrie), organizat ca în fiecare an de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, se …
Dumneavoastră susțineți Biserica, neamul, lumea întreagă, Dumnezeu să vă aibă în pază pe toți, să plecați la casele dvs. cu chipurile Sfinților Parascheva, Maria Magdalena cea Întocmai cu Apostolii și Sfântului Ioan Gură de Aur, cu binecuvântarea și cu icoanele cu chipul lor, cu prezența lor în inimile dvs. a binecuvântării rugăciunii lor. Să mergeți la casele dvs. având bucuria ca ați participat și anul acesta la marele hram al Sfintei Parascheva.
Cei trei sfinţi au, aşadar, în comun faptul de a nu fi bine primiţi de lume: a nu fi crezut, atunci când vorbeşti despre Dumnezeu, a fi alungat, când viaţa ta este o continuă jertfă de inspiraţie cristică, a nu fi recunoscut, atunci când chipul ţi-e transfigurat de asemănarea cu Cel după al Cărui Chip am fost creaţi – iată tot atâtea situaţii care ne trimit cu gândul la cuvintele ce s-au spus chiar despre Domnul Hristos: „…dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 10-11). Acesta este traseul oricărui om ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlineşte: din partea lumii este inevitabil să aibă parte de îndoială, de judecată, de respingere.
SĂRBĂTOAREA SFINTEI PARASCHEVA (Iași, 2015) – comunicat de presă – Ziua de 14 octombrie reprezintă pentru Iași și pentru întreaga Ortodoxie românească o sărbătoare a bucuriei duhovnicești, a credinței vii și mărturisitoare și o dovadă a dragostei poporului român pentru …
A fost cel mai bun suflet pe care l-am cunoscut. Nu vedea răul. Nu vreau să înţelegeţi că nu îl accepta. Pur şi simplu vedea doar partea bună a lumii. Nu observa că mulţi încearcă să profite pe seama lui şi al renumelui pe care îl avea şi ajuta pe oricine. Nu am cuvintele potrivite ca să îl descriu şi voi scrie doar câteva frânturi din amintirile pe care le am cu parintele Dumitru şi cu soţia lui, Mărioara.
Când Hristos află păcatul unui om, îl acoperă cu rănile Sale și îl spală cu sângele Său.
Hristos este singurul care scoate omul de la zidul infamiei; și o face luându-i locul.
Adevarul: Autorităţile ruse au exhumat rămăşiţele pământeşti ale ţarului Nicolae al II-lea Autorităţile ruse au exhumat rămăşiţele pământeşti ale ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, şi ale soţiei acestuia, Alexandra, în cadrul unei anchete care reexaminează circumstanţele în care …
„Întotdeauna se găsesc vieţuitori de mănăstire, dar foarte arareori se nasc povăţuitorii: stareţii şi duhovnicii. Aceştia trebuie să fie minţi luminate, vederi largi, buni cunoscători ai omului, limpezi în doctrină, îmbunătăţiţi în smerenie şi iscusiţi în dreapta socoteală şi, pe deasupra, structuri cu o fericită îmbinare între iubire şi autoritate. Iată rostul şi sarcina povăţuitorilor. Ziduri se pot face uşor Prea Sfinţite, gospodărie la fel, adunare de vieţuitori foarte uşor; – greutatea-i la ales. Căci mulţi par buni, luaţi în parte, dar devin răi adunaţi laolaltă; – devin ceea ce erau de fapt înainte de a veni la mănăstire”,
update: Doxologia: A trecut la Domnul părintele mărturisitor Paulin Clapon Luni, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, s-a mutat la cele cereşti schimonahul Paulin Clapon de la Mănăstirea Petru-Vodă, fost deţinut politic, martir al închisorilor comuniste şi erou al neamului românesc. …
„Chiar dacă viaţa Maicii Domnului e învăluită într-o tăcere sfântă, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat să cunoască că iubirea ei îmbrăţişează întreaga lume şi că, în Duhul Sfânt, ea vede toate noroadele de pe pământ şi, asemenea Fiului ei, îi este milă de toţi şi miluieşte pe toţi” (Sfântul Cuvios Siluan Athonitul).
Făcându-ne un examen de conştiinţă profund şi sincer, mă întreb câţi dintre noi am avea o astfel de tărie de credinţă? Lumea lui Brâncoveanu era o lume în care sufletul era mai important decât bunurile lumeşti şi decât confortul, chiar mai important decât viaţa însăşi, ceea ce nu mai putem spune despre lumea în care trăim noi. Astăzi, de prea multe ori, trupul cu nevoile lui şi interesele materiale trec înaintea reflecţiei asupra sufletului şi asupra mântuirii. Este o modificare radicală a mentalităţilor, care s-a produs treptat în Europa, pe parcursul câtorva secole.
IPS Andrei Andreicuţ a adăugat că o altă cauză a divorţurilor este exodul milioanelor de români care au plecat în Italia sau Spania pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele. “Motivaţia lor este obiectivă, dar ne doare sufletul pentru că ţara se împuţinează. Un efect al acestei plecări masive este înmulţirea numărului divorţurilor, pentru că nu merg amândoi împreună, unul merge, celălalt rămâne acasă. Este tragic pentru ei, dar catastrofal pentru copii. Pentru această suferinţă a familiei creştine, Maica Domnului plânge şi o doare sufletul”, a spus IPS Andrei Andreicuţ.
Cine învaţă pe cel sărac, care are casă de copii, să se sârguiască cu mai multă trudă spre a le face la toţi haine luxoase şi de mult preţ, spre a-i face să fie în rând cu lumea? Nu mândria? Cine face pe fetele şi pe femeile cele uşoare să se dreagă pe feţe cu pudră şi cu alte unsori şi să-şi vopsească unghiile spre a arăta mai tinere şi mai frumoase? Oare nu mândria şi slava deşartă, care este fiica cea dintâi a mândriei? Vor să fie cu orice preţ în rând cu lumea şi nu aud pe Apostolul Iacov, care zice: Lumea, în cel rău zace; şi iarăşi: Cine se face prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
„Plec mâine cu ajutorul lui Dumnezeu să le împiedic turcilor, cât voi putea, trecerea Dunării… N-am nici o pricină din partea lor să port război cu ei… Ce fac e numai pentru a împiedica vărsarea sângelui lui Hristos și al întregii creștinătăți. Văd cu ochii însă că n-am destulă putere să le rezist. Să nu dea Dumnezeu ca acei păgâni să învingă… căci se vor răspândi peste tot. Căci eu nu am avut de la turci nici o greutate sau vreo nedreptate, dar ceea ce am făcut, toate le-am făcut pentru credința creștinească, văzând eu ce se întâmplă în fiecare zi cu bieții creștini. M-am apucat să ridic această mare greutate cu săracă țara noastră, ca să fac un scut al întregii lumi creștine.”
