Mitropolia Ardealului incepe demersurile pentru CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA/ “Fenomenul Arsenie Boca” – intre sfintenie, fanatism, superstitie “minunista” si business, la “ROMÂNIA, TE IUBESC” (“Arsenizarea României” – VIDEO)

28-09-2015 33 minute Sublinieri

Plus: Scrisoare inedita a Sfantului Ardealului despre CALUGARI si MANASTIRI, INGUSTIME si DUHOVNICIE

MARTURIA LUI ZOE DAIAN, NEPOATA PARINTELUI

29 septembrie – 105 ani de la nasterea duhovnicului de la Prislop

pc483rintele-arsenie-boca-e28093-icoanc483-realizatc483-de-maicile-de-la-mc483nc483stirea-diaconec59fti

***

Multe structuri psihice sunt pradă obsesiei răului, a păcatului, a diavolului, manihei asupra trupului şi osânditori ai familiei, – obsesii şi interpretări nesănătoase că obiecte de cugetare, dovedind un climat nesănătos al minţii sau ducând la el. Speriaţii aceştia se dedau de capul lor la nevoinţe care le ruinează amândouă sănătăţile – nu sunt de nici o treabă în mănăstiri. Iar dacă totuşi sunt primiţi, sub influenţa structurii lor, obştea poate ajunge pradă mâncătoriei, lucrăturilor, viciilor, străini la trapeză şi rugăciune, ba chiar duşmani. Infirmii se fixează pe îngustimi neesenţiale Creştinismului, că de pildă pe amănunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravilă, îngustimi habotnice, care au pricinuit Bisericii numai supărări”.

*

“E destul să pomenim bisericile şi mănăstirile din Ardeal, înfiinţate de ctitorii de peste munţi, ai căror vieţuitori au ţinut trează în conştiinţa unitatea ortodoxă a neamului. Iar când vitregiile trecutului – urzite de Vatican – le-a dărâmat şi ars, s-au arătat mucenicii”.

***

Credinciosii ortodocsi primesc o veste mult asteptata. Mitropolia Ardealului si Episcopiile Devei si Hunedoarei au inceput demersurile pentru ca cel supranumit “Sfantul Ardealului” sa fie canonizat.

Se strang dovezi despre viata sa, dar si despre minunile pe care le-ar fi facut. Procesul este insa unul anevoios si ar putea sa dureze ani. Decizia a fost luata dupa ce, in ultima vreme, Arsenie Boca a devenit un fenomen, iar saptamanal zeci de mii de oameni merg sa se roage la mormantul acestuia de la Prislop.

Parintele Arsenie Boca e considerat de multi ortodocsi, fie ca e sau nu canonizat, un sfant al zilelor noastre. De cativa ani, reprezentantii Bisericii Ortodoxe au inceput sa stranga dovezi pentru ca cel adulat sa poata fi canonizat.

In Biserica Ortodoxa Romana, un proces de canonizare incepe din teritoriu si de aceea Episcopia Devei si Hunedoarei si Mitropolia Ardealului sunt cele care aduna dovezi care sa certifice sfintenia vietii parintelui Arsenie Boca.

Canonizarea unui sfant cuprinde mai multe etape. O comisie speciala ii analizeaza candidatului faptele, viata si sfarsitul vietii, credinta, scrierile, faptele minunate si multe alte. Toate aceastea sunt apoi prezentate mai marilor bisericii care iau decizia.

Un criteriu important il reprezinta evlavia populatiei, iar parintele Arsenie Boca este adulat de sute de mii de credinciosi. Dar ce este credinta si ce este fanatism? Multi se inchina in fata unor icoane care, spun ei, ar lacrima sau la chipul aparut pe pereti sau pe podea.

Altfel, brandul Arsenie Boga a devenit o adevarata afacere.

Preot Costel Stoica, purtator de cuvant al Patriarhiei Romane:

Putem vorbi de un fenomen al evlaviei populare, dar trebuie sa facem distinctie intre evlavia autentica si superstitia, bigotismul multora dintre cei care merg la mormant. Parintele Arsenie Boca a fost cel mai mare contestatar al pseudomisticismului.”

Dupa ce dosarul va fi intocmit, Mitropolia Ardealului il va inainta comisiei de canonizare a Sfantului Sinod, pentru ca mai marii Bisericii sa decida daca parintele va ajunge in calendarul sfintilor romani. Intregul proces ar putea dura ani.

IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului:

“Prima etapa a canonizarii este aceasta a constatarii unei evlavii populare. Se creaza un cult in jurul persoanei repective. Putem vorbi de un cult? Da. Manifestarea aceasta este atat de mare si sporeste si sa vedem pana unde si cat sporeste.”

  • Romania Te Iubesc:

Fenomenul Arsenie Boca: explicatiile specialistilor si ierarhilor Bisericii vs. povestile cu miracole ale pelerinilor. “Se teleporta din puscarie”

Zeci de mii de oamenii ajung saptamanal la Prislop in cautarea unui miracol, din curiozitate sau in cautarea linistii. In tara, multi vad chipul parintelui pe pereti si spun ca tablourile cu imaginea lui lacrimeaza. Bineinteles au aparut si cei care fac bani multi de pe urma lui. Cat este minune, cat e supersititie, este tot acest fenomen o dovada a crizei si cautarii in care se afla acum poporul roman? Si, in primul rand, cine a fost Arsenie Boca? Sunt intrebari la care Alex Dima a cautat raspuns.

Arsenie Boca, agent electoral

O coada intinsa pe zeci de metri, sute de oameni, asteapta in fata unui mormant, la manastirea Prislop. In liniste, fiecare cu gandurile si problemele lui. La televizor, alti oameni vorbesc despre minuni. Un tablou plange la Vaslui. Altii se inchina si saruta o bucata de ciment in Bucuresti. In vestul tarii, un alt tablou a lacrimat pana in ziua in care a fost furat. Si hotii l-au adus dar tabloul s-a oprit din plans.

Acum cateva zile am primit un pachet. Cu un portret al parintelui Arsenie Boca si cu indemnul de a citi pe verso. Scria “Sfintit PSD, Victor Ponta presedinte”. Portretul a fost primit anul trecut, in campania electorala. Parintele Arsenie Boca a devenit in ultimii ani un brand. Pentru unii e sfant, pentru altii e vedeta de televiziune, are site pe internet, biblioteci intregi au fost tiparite cu viata lui, cu minuni si fapte incredibile si toata lumea vorbeste despre el.

Cine este Arsenie Boca si mai ales ce-i atrage pe oameni ca un magnet la Prislop si ce gasesc acolo? Am pornit spre manastirea Prislop, in cautarea unor raspunsuri, impreuna cu un grup de pelerini.

In fiecare zi cateva mii de oameni ajung la Prislop. De 1 mai, la mormantul parintelui au fost mai multi oameni decat pe tot litoralul romanesc, peste o suta de mii. De cum treci de Hateg, aproape la fiecare casa se vand flori. E o traditie deja ca pelerinii sa ajunga la mormantului parintelui cu flori. In Silvasu de jos, ghidul face un anunt care starneste zarva in autocar. “Drumul este inchis, se repara si va trebui sa mergem 7 km pe jos. Atat dus cat si intors”.

In sat e agitatie mare, autocare, masini si oameni veniti din toate colturi tarii. Stareta manastirii Prislop a cerut autoritatilor ca drumul sa fie blocat pentru a permite camioanelor cu ciment sa ajunga sus in deal, unde se lucreaza la parcarea manastirii. Asa ca am luat-o la pas alaturi de sutele de pelerini, unii batrani, care urca cu greu si cauta sanatate, altii tineri, care cauta mantuirea sufletului.

Targ cu mici si magneti

Pe drumul spre manastire, Arsenie Boca e afacere pentru cei care vand suveniruri si tablouri cu chipul lui. Acesta e cu siguranta cel mai tranzitat drum de tara de la noi. Plin de gropi si de gunoaie. Dupa 2 ore ajungem in apropierea manastirii. Locul pare un targ de tara plin de magneti, de mici, clatite si tablouri cu parintele Arsenie

E primul contact pe care il ai cu Prislopul. Pe aici, prin fumul care se ridica de la gratare trec miile de oameni in drumul spre mormantul parintelui. Pe tarabe stau agatate hartii pe care scrie ca toate obiectele sunt sfintite. Cine le-a sfintit? e o intrebare fara raspuns, care ii deranjeaza pe negustori.

Cateva sute de metri mai la vale ajungem la manastire. Valuri, valuri, oamenii ajung aici. Nimeni nu sta sa-i numere. Sunt cateva mii in fiecare zi. Vin de departe cu bagaje si flori. Pe chipurile lor se citeste asteptare, nerabdare si speranta. Un bodyguard ne face instructajul, ce avem si ce n-avem voie sa filmam in manastire. Ajungem in apropierea mormantului iar paznicul ne sopteste ca am ajuns intr-o zi buna pentru ca la coada nu este foarte multa lume. Sunt doar cateva sute. Ce cauta toti acesti oameni aici? Cum au aflat de acest loc? Ce stiu despre parintele Arsenie?

Intrebati, oamenii spun cele mai diverse povesti. Ca parintele Arsenie facea minuni, ca putea face lupii sa apara, ca aduce sanatate, ca a fost inchis si apoi a disparut.

Cat din ce se intampla aici e fenomen, cat e cult? Am intrebat mai multi specialisti si oameni ai bisericii ce se intampla la Prislop.

Ce spun specialistii

Gheorghe Onut, doctor in sociologie:

In mod evident necazurile nu aleg. Ca si preturile la gaze ne lovesc pe toti. Felul in care noi putem rezista la necazurile de zi cu zi ale vietii e destul de variabil. E posibil ca unii dintre noi sa fie atat de vulnerabili in fata necazurilor incat va intreb sa fie nevoie sa le tratam ca pe persoane vulnerabile. Mi-e foarte teama ca saracul Arsenie Boca daca ar invia acuma ar fi tare stanjenit de ce i se intampla. Atat din partea fanilor sai dar si din partea bisericii romane care nu stie, saraca, uitati-va la ea, ce sa faca. Nu prea stie… i-a lasat pe preoti sa isi faca numarul cum doreste. Fara o indicatie clara.

Lucian Beloiu si-a dat doctoratul in pelerinaje. Spune ca in zonele in care se aduna multa lume, cu aceleasi scop, se creaza o energie pe care oamenii si-o transmit de la unul la altul. La inceputul lucrarii sale aminteste de energia simtita de oamenii prezenti la concertul lui Michael Jackson. Din punctul de vedere al sociologului, acolo este un fenomen scapat de sub control.

Un fenomen asemaantora fost in anul 1935 la Maglavit, cand unui cioban i-a aparut un mos. Erau trenuri speciale care duceau oamenii acolo. Fenomenul este asemanator la Prislop. Lumea merge ca la Maglavit”.

Un studiu realizat in acesta vara arata ca peste 90 la suta dintre romani au auzit de Arsenie Boca si 34 la suta dintre repondenti il considera sfant. Dintre miile de oameni care ajung aici putin stiu cu adevarat cine a fost Arsenie Boca si ce a facut. Oamenii vin atrasi de acest spatiu cu speranta ca problemele lor isi vor gasi rezolvare.

Preotul Vlad Vasile a studiat viata si opera parintelui Arsenie si urmareste ce se intampla la Prislop.E un duh al linistii”, spune el.

Cei mai multi nu stiu cine a fost parintele au auzit unii de la altii, de la tv… si oamenii aleraga dupa dar si har. Dar faptul ca se misca atata multime… Oamenii astia daca nu ar pleca cu ceva de acolo nu s-ar mai intoarce. Majoritatea dupa ce vin o data se intorc. Ca dobandesc o liniste deosebita, ca binecuvantare duhovniceasca, o minune in viata lor, asta fiecare poate sa o spuna. Cert este ca se intampla ceva”.

Gabriel Diaconu este medic psihiatru.

La nivelul psihologiei colective oamenii nu sunt interesati de om. Oamenii sunt interesati de poveste. Si povestile au personaje. Iar personajul in cazul de fata este un erou care parcurge toate fazele psihologice ale eroului. Si prin asta nu difera cu nimic de alti eroi. Nu difera cu nimic de Hercule, prin genul de drum prin care transcende. Pai ce transcende? Trancedende natura umana. Catre un mai bine. Ce inseamna mai bine? Mai bine inseamna ca intr-un fel sau altul ajunge sa intermedieze relatia omului de rand cu Dumnezeu. E un fel de vorba buna la Dumnezeu. Si in momentul ala vei vedea ca oamenii agrega in jurul eroului cu care se identifica.”

Dumitru Bortun este specialist in comunicare si relatii publice. A analizat fenomenul Arsenie Boca si a constat ca multi ajung la Prislop in cautarea unui confort psihologic.

El poate sa ne ajute pe noi sa credem ca ne putem mantui daca ne ducem la mormantul lui si ne rugam acolo sau daca ne ducem cu niste lucruri de acasa, sa ne rezolve niste probleme fara ca noi sa ne regretam pacatele, fara ca noi sa ne schimbam. Arsenie Boca este un fel de sfant caruia ii delegam schimbarea noastra la fata, lepadarea de sine pe care ar trebui sa o facem cu totii ca sa ne apropiem de Dumnezeu – noi traind tot ca pana acum, fumand ce ne place, mancand ce ne place, ne imbracam cu ne place, ne prapadim viata in toate directiile dar sfantul Arsenie Boca are grija de noi si intermediaza pentru noi “.

Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza l-a cunoscut pe parintele Arsenie.

Am vazut si emisiuni in care pe parintele l-au numit o persoana din asta miraculoasa care se teleporta, auzi. Ca era si in puscarie si la inmormantarea mamei. De unde? Acestea sunt niste fantasmagorii [nepoata Parintelui – a se vedea mai jos -, printre alti martori, atesta ca minunea chiar a fost reala, nicidecum o fantasmagorie – n.n.]. Eu l-am cunoscut ca pe un om foarte exigent, foarte serios incat l-a mustrat pe un ucenic de al lui ca nu a tinut randuiala pe care i-a dat-o: sa nu spuna ceva spre popularitatea lui”.

Cine a fost de fapt Arsenie Boca si cat din legenda sa este creatia Securitatii. Marturiile celor care l-au cunoscut

Rand pe rand, oamenii se apropie de crucea ridicata la mormantul inconjurat de flori si li se ingaduie pret de o secunda sa o sarute. Nici nu s-ar putea sta mai mult in fata ei la cati oameni sunt in spate la coada. In acest loc, la inceputul lunii decembrie in 1989 a fost asezat trupul parintelui. Asta i-a fost dorinta.

Dar cine a fost parintele Arsenie Boca? Cele mai multe informatii despre el gasesti in teancurile de dosare din arhivele securitatii. In repetate randuri anchetatorii l-au pus sa isi scrie autobiografia.

Inspirat de Eliade si de meditatia orientala

Zian Boca, asa cum l-a chemat inainte de calugarie, s-a nascut in Vata de sus, in Hunedoara in 1910. Spune ca de mic era inclinat spre singuratate si probleme de religie asa incat inca din liceu colegii ii spuneau “sfantul”.

Ar fi vrut sa devina aviator, dar pentru ca familia nu putea sa ii intretina studiile la Bucuresti, alege facultatea de Teologie din Sibiu unde isi impune o disciplina austera. Invata sa isi controleze instinctele si actele reflexe prin vointa. Se ajuta si de studiile facute de Mircea Eliade in orient. [Pare o alta manipulare! – n.n.] Spune catoate preocuparile mele erau si sunt pana astazi interioare si nu exterioare. Vorbaria mi-a fost urata de cand ma stiu.”

Dumitru Bortun, doctor in comunicare:

Arsenie Boca a ajuns un model al nostru, poate ca este sfant dar sa nu uitam ca a fost om ca noi, a pornit din Ardeal, copil cuminte si harnic. Povesteste cum tatal lui l-a batut o singura data in viata. Stiti de ce? Ca pierde timpul. Te-am batut ca sa nu uiti. A fost un om de o harnicie extraordinara. Este un om care a mancat putin, vegetarian, a dormit putin, care se ruga ore si ore la rand fara pauza, un om cast, ascet in adevaratul sens al cuvantului. Ori asta ce inseamna? Autodisciplina.. Au fost numeroase femei indragostite de el care se duceau la el si i-o spuneau explicit. N-a cazut in capcana asta.”

Dupa terminarea studiilor teologice se inscrie la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti unde studiaza pictura. In paralel, studiaza si medicina. In notele date Securitatii arata ca in timpul studentiei s-a incercat atragerea sa in miscarea legionara dar a refuzat. Incepe sa traduca din lucrarile sfintilor parinti. Dupa terminarea studiilor la Bucuresti este hirotonit diacon si traieste cateva luni la Muntele Athos. La intoarcerea in tara, 1939 este calugarit si primeste numele de Arsenie. Este trimis la manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus, unde era primul si singurul calugar din toata manastirea. Incepe razboiul si intr-o autobiografie arata ca prin 1941 s-a trezit la manastire cu o avalansa de oameni de toate varstele si treptele veniti pentru a-si spune necazurile lor. Incepe sa le vorbeasca oamenilor despre Dumnezeu si ii indeamna sa se iubeasca si sa duca o viata curata. Iar oamenii incep sa ii calce pragul in numar tot mai mare.

Adevarul despre relatiile cu legionarii

Constantin Necula, preot:

Parintele avea o aplicare teribila spre a-i creste pe oameni ca sa se puna in valoare. Daca este profesor in ceva parintele, este in a-L pune in valoare pe Dumnezeu in raport cu oamenii si pe oameni in raport cu Dumnezeu. Asta e marele lui dar.”

In 1943 intra in atentia autoritatilor. Intr-o nota din 5 iunie un informator isi exprima banuiala ca preotul este un “infocat legionar”. Iar notele incep sa curga una dupa alta.

Romeo Petrasciuc a scris mai multe carti despre Arsenie Boca. Iar impreuna cu alti autori a publicat in totalitate dosarele intocmite parintelui de Securitate.

Atragea multimile in primul rand si asta deranja. Plus ca era capatul de acuzare cel mai la moda atunci asocierea cu fenomenul legionar. Foarte multi din cei care au fost condamnati erau plasati in zona legionara. Nu a avut nicio legatura cu legionarii. O marturiseste de foarte multe ori ca e parintele tuturor si fapta ca ii ajuta pe unii refugiati din munti s-a datorar pregatirii lui de preot”.

In 1945, Arsenie Boca este arestat pentru cateva saptamani. In 1948, este arestat din nou si acuzat ca i-a sustinut pe luptatorii anticomunisti din muntii Fagaras. Intr-o biografie scrisa in arest arata ca

dupa intrarea in calugarie mi s-a intamplat un lucru pe care nu l-am urmarit: o mare influenta in popor, o faima de predicator si de preot. Datorita cunostintelor ce le adunasem in vremea studiilor si pe care le aplicam unde se putea face aceasta, poporul sarea marginile aprecierii juste si ma credea exceptional de inzestrat. De nenumarate ori am incercat a le stinge capriciile unei credinte necontrolate, de domeniul fanteziei – care nu mantuieste.”

Marturiile celor care l-au cunoscut pe parinte

Este eliberat si se hotaraste mutarea lui la manastirea Prislop, langa Hateg. Maica Aurica, care e la Sambata de 70 de ani, isi aduce aminte de ziua in care parintele a plecat de aici si cuvintele rostite.

Invatati cele 4 evanghelii pe din afara si nu uitati lazarii de la poarta, saracii, cersetorii. Sa va fie voua ca un testament. Sa va schimbati viata sa va faceti mai buni”.

La sfarsitul lui 1948 ajunge la manastirea Prislop care era intr-o stare jalnica dupa ce fusese abandonata de calugari. Oamenii incep sa il caute si aici. Iar Securitatea ii sta pe urme. In dosarul din 25 iulie 1949 se arata ca veneau 2-3000 de pelerini.

Era Romania anilor 1940. Oameni simpli, marcati de suferinta razboiului, intalneau un calugar cu o cultura uriasa. Si care le vorbea pe inteles lor, care reusea sa le aline suferentele sufletesti si de multe ori fizice.Este perioada cand in zona Fagarasului incepe sa umble vorba ca preotul Arsenie e sfant.

In 1951, tot pe motiv ca a facut parte din miscarea legionara este din nou arestat pentru 12 luni si trimis la munca silnica la Canal. Dupa ispasirea pedepsei se reintoarce la Prislop. Si odata cu el se reintorc si oamenii care il cautau.

Anisoara Opre este unul din miile de pelerini care mergeau sa il asculte la Prislop.

Doamne, da-ne sanatate, da-ne liniste sufleteasca, Doamne da-ne pace in casa. Ma, daca aveti aceste 3 virtuti aveti multe lucruri in casa voastra. Astea le mai tin minte din gura lui parintele Arsenie”.

Preotul Nicolae Bordasiu are acum 92 de ani, dintre care aproape 10 ani a stat inchis in temnitele Securitatii. Parintele Arsenie i-a schimbat viata. L-a intalnit prima data in 1945, la Sambata. Apoi a stat a stat timp de 7 ani ascuns pentru ca statul comunist il condamnase la 20 de ani de inchisoare pentru legaturi cu miscarea legionara. O vreme a stat intr-o casa in Timisoara cu gandul sa treaca granita.

A aparut in locul in care eram ascuns parintele Arsenie. M-am speriat cand l-am vazut. M-am intrebam cum de m-a gasit. Aproape ca mi-a poruncit sa nu trec granita pentru ca nu am o sansa pozitiva in ajunge la granita cu Austria. Si daca imi e teama de inchisoare sa stiu ca nu voi muri in inchisoare.”

“Pictorul”, urmarit de Securitate

La scurt timp, Arsenie Boca este arestat din nou pentru legatura pe care o avea cu Bordasiu. Este eliberat un an mai tarziu. Si se intoarce la Prislop. Cu Securitatea pe urme. In 1959, printr-un decret calugarii sunt scosi din manastiri iar Prislopul ajunge camin de batrani. Calugarului Arsenie i se interzice sa mai slujeasca. E obligat sa isi rada barba si sa renunte la straiele calugaresti. Dupa o lunga pribegie prin Bucuresti se angajeaza pictor la atelierele Patriarhiei. Securitatea il urmarea pas cu pas. In dosare apere cu indicativul Bratu sau Pictorul.

O vreme locuieste impreuna cu fosta stareta a manastiri Prislop, maica Zamfira, care in dosare are indicativul Bety. Securistii incercau sa dovedeasca existenta unei legaturi intre cei doi. Tocmai de aceea sustineau in notele lor ca Bety este concubina lui Bratu. Ii urmaresc peste tot.

Nicolae Bordasiu:

A spune un asfel de cuvant este ca o blasfemie, o injosire. A fost un binefacator al maicutii Zamfira, care a fost colega de facultate cu mine si care, pentru ca era din Bucuresti, i-a oferit parintelui posibilitatea sa scape de urmarirea Securitatii.”

In perioada calugariei la Sambata si Prislop, preotul Arsenie scrie cartea “Cararea Imparatiei“. Inca de la inceput arata ca a scris ca raspuns la “atatea lacrimi” iar cartea este spre luminarea urmasilor pentru a nu mai orbecai in noaptea nestiintei si a lipsei de sfat. Cartea cuprinde de la talcuirea scripturii si pana la elemente de matematica, genetica si logica. Si mai scrie o carte – “Cuvinte vii” – in care aduna predicile rostile la Prislop, in total 137. Scurte, concise si pe intelesul tuturor.

Preotul Constantin Necula spune ca

sunt predici absolut fenomenale. E ca o declaratie de dragoste. Nu e incrancenat. Asta nu prinde bine celor care cred ca ortodoxia trebuie sa se incranceneze de catre ceva”.

In 1968 se pensioneaza si incepe pictarea bisericii de la Draganescu, langa Bucuresti, numita si “capela sixtina a ortodoxiei romanesti”. Lucreaza aici mai bine de 15 ani. Intr-un stil nemaintalnit in bisericile noastre. Mii de imagini cu mesaje pe intelesul tuturor. Acum si acest loc e luat cu asalt de pelerini.

Arsenie Boca, nerecunoscut ca sfant, dar profitabil ca brand. Metodele prin care este exploatat de comercianti, de media si de Biserica

Ultimii ani din viata parintelui

Pe peretii bisericii pictate de Arsenie Boca gasesti filosofi, ca Ernest Renan sau Nietzsche. Il vezi pe omul modern in pantaloni scurti cu telefon si televizor dar indepartat de Dumnezeu, diavoli fiorosi si pe Dumnezeu inviat cu un trup spiritualizat.

La Draganescu, pe cand picta, valurile de oameni incep iar sa il caute. Gheorghe Morar venea din Fagaras la Bucuresti de cateva ori pe an pentru a discuta cu preotul Arsenie. Iar sfaturile pe care calugarul i le da erau litera de lege.

Odata mi-a zis, ma du te acasa si fa cerere ca sa iti taie din salariu. Si scrie acolo in cererea aia ca vrei sa iti taie din salar pentru ca il ai prea mare. Ma, cum sa imi taie din salariu. Daca mi-a zis trebuie sa fac. Am facut cerere… Erau oameni din sat care ziceau vorba asta: ma, am mai vazut oameni prosti dar ca nea Gheorghe n-am vazut. Sa iti taie din salariu. Si radeau toti de mine. Dar numai ca nu mi-au taiat dar a ramas seful foarte impresionat si mi l-a marit.”

La sfarsitul anilor 80, dupa ce termina pictura de la Draganescu, se retrage la Sinaia cu o parte din maicutele alungate in anii 50 din manastirea Prislop. Si aici este urmarit de Securitate pana cand inchide ochii, la sfarsitul lui noiembrie 1989.Trupul este dus la manastirea de langa Hateg. Ani la rand, dupa Revolutie putini au fost romanii care mai stiau despre cel care era numit odata sfantul Ardealului. In ultimii ani insa, Prislopul a inceput sa fie luat cu asalt.

Cum a devenit Arsenie Boca un brand

Dumitru Bortun, specialist in comunicare:

El este un brand. Este un brand pentru o mare parte a poporului roman. Am intalnit si la oameni care nu fac parte din biserica ortodoxa. Greco catolici, romano-catolici, neoprotestanti. Toti il admira si spun da, este altceva este o instanta morala, o instanta sacra, e un brand pentru multa lume”.

Dar cum a ajuns Arsenie Boca un brand? Tudor Raicu este proprietarul site ului arsenieboca.ro si detine drepturile de autor pentru cele doua carti scrise de calugarul Arsenie, drepturi pe care le-a cumparat de la maicile care i-au stat aproape parintelui la Sinaia in ultimii ani. Mai intai, in 2004 a scos un album cu pictura de la Draganescu. Dupa care a tiparit “Cararea Imparatiei

Nici nu ne-am gandit ca se va ajunge aici la un moment dat”, spune Tudor Raicu. “Noi n-am crezut ca tirajul va merge constant. Sau ca va creste. Am crezut ca va scadea. Este o crestere anuala. Fiind o carte de asa tinuta ne asteaptam sa scada. A fost explozie.”

Acum, cartile au fost traduse si in engleza. Editura sa publica doar aceste carti, iar cererea este extrem de mare.

Incercam sa il promovam pe parintele prin scrierile lui. Asta a fost scopul nostru. Parintele Arsenie sa ajunga la cat mai multi oameni. A ajuns. Este un fenomen pentru ca nu are egal in Romania contemporana. Ce se intampla in Prislop acum cred ca este cel mai mare pelerinaj de pe teritoriul nu doar al Romaniei, ci de pe teritoriul ortodoxiei.

In Sibiu, intr-o librarie, Romeo Petrasciuc arata cartile pe care le-a scris si in care a adunat marturiile celor care l-au cunsocut pe parintele Arsenie.

Parintele Arsenie Boca il gasim peste tot, e o arsenizare. Nu numai a a zonei, in toata tara. Tot felul de chestii apar cu parintele Arsenie. Tricouri, e o hamburgerizare oarecum sustinuta de toate mediile. Da si bine sa te afisezi cu parintele”.

Romeo Petrasciuc este cel care a scris cartea “Sfantul Ardealului”, si recunoaste ca este un business bun, dar si ca aceste carti au fost piratate.

Cartile noastre le intalnim la Prislop, piratate toate. Identic, cu datele noastre de contact, identic. In Bucuresti la fel. Tot ce se vinde la tonomate la metrou toate sunt piratate.

Prin carti, in ultimii ani, Arsenie Boca a fost readus in atentia romanilor. Dupa care au intrat in scena televiziunile care au speculat faptele cu iz senzational din viata parintelui.

A devenit fenomen parintele Arsenie Boca si pentru ca a fost mediatizat in exces si ca orice exces dauneaza grav sanatatii sufletesti, spune preotul Constantin Necula. Si constientizez pe zi ce trece ca parintele a ajuns in postura parintelui Staniloae. Foarte des citat dar foarte rar citit”.

Miracole in toata tara

Asa s-a ajuns la aparitia unor adevarate povesti care n-au nicio legatura cu viata si invataturile lui Arsenie Boca. In Buzau, Iordache Nicoleta sustine ca Arsenie Boca i-a aparut pe un perete in bucatarie.

Acolo unde stateam cu scaunul, imi beam cafeaua dimineata pur si simplu tremuram toata cand am vazut. Am zis ca am vedenii, ca nu mai vad. Dintr-o data a aparut in fata ochilor. Am vazut pe perete, ma stergeam la ochi ca nu mai vad. Cred ca este o minune ca asa ceva nu poate sa iasa pe perete. Seara vorbea despre parinte la televizor si pur si simplu plangeam de nu mai puteam ca povestea o doamna”.

Si in Arges s-a intamplat o minune. Iar in Bucuresti, oamenii saruta pardoseala din holul unei case unde vad chipul parintelui. Si astfel de intamplari apar in multe locuri din tara si sunt mediatizate.

Vasile Vlad, preot:

Apar in mass media nu stiu ce icoane plangatoare, tot felul de lucruri ciudate. Ba am auzit la un post TV ca in momentul in care sicriul parintelui a fost scos din incinta, la inmormantare de 3 ori a saltat sa se duca la cer. Ei, trebuie sa va spun ca eu purtam sicriul si era foarte greu. Nu s-a saltat.

La Prislop a inceput ploaie. Oamenii stau insa neclintiti in drumul spre mormantul parintelui. Multi dintre cei care au ajuns la mormantul parintelui si-au gasit alinare si s-au intamplat adevarate minuni pe care nimeni nu are cum sa le explice. Sociologii atrag insa atentia ca astfel de cozi in asteptarea unor miracole apar in momentele in care oamenii sunt apasati de probleme si in care Bisericile traditionale nu mai reusesc sa le ofere alinare si raspunsuri la problemele pe care le au. Pentru sefii Bisericii Ortodoxe ar trebui sa fie un semnal de alarma.

“E vina Bisericii, a clerului”

Dumitru Bortun, doctor in comunicare:

De ce il iubesc romanii pe Arsenie Boca de fac coada la mormantul lui? La o analiza foarte atenta vedem ca el vine si umple un gol foarte mare. Este nevoie de spirtualitate in primul rand, pe care instantele de socializare care functioneaza in societatea de azi nu o mai fac. Avem o biserica oficiala care se considera nationala dar care este tot mai indepartata de credinciosi, care presteaza servicii religioase pe bani, care comercializeza artefacte, obiecte de cult, care scoate bani din pelerinaje, din moaste…toate lucrurile astea arata ca avem o institutie care are un bussines plan. Nu le satisface nevoaia de spiritualitate si de moralitate si atunci au gasit in Arsenie Boca un simbol pe care Biserica nu il ofera”.

Gheorghe Onut, doctor in sociologie:

Sunt nelinistit. Ce naiba face BOR-ul asta si deserventii lui platiti pentru ca in needucatia mea relegioasa sunt si anumite lucruri pe care le stiu. In fisa postului de preot exista obligatia duhovniciei. Oamenii aceia amarati care se duc nu numai la Arsenie Boca, se duc la oriunde e prilej de atins moaste, oamenii aceea nu au duhovnic? Nu sunt enoriasi intr-o parohie ortodoxa? Preotul ala nu stie de soarta lor?

Vasile Vlad, preot:

Poate aici e si nivelul credintei poporului. Aici e vina bisericii, a clerului, eu ma simt primul vinovat in sensul asta dar avem si noi limitele in a fi acceptati. Daca spui un lucru serios este respins, daca spui un lucru ieftin si miraculos este usor de primit. O mantuire si o vindecare care nu iti solicita viata este mult mai acceptabila decat ceva care sa te integreze cu viata cu tot. Daca biserica s-ar fi asezat profund in constiinta poporului si in constiinta unei societati, poate ca n-am mai fi avut nevoie de miracol. Pentru ca cel mai mare miracol este faptul de a fi. Faptul de a relationa cu Dumnezeu. Miraculosul asta de tip magic nu apartine crestinismului. Dar din nefericire avem mult amestec de paganism cu crestinism in manifestarea asta a poporului.

La Prislop exista un traseu clar pe care pelerinii il urmeaza si-l transmit de la unii altii. Intra cu o floare in mana si se aseaza la coada din fata mormantului. Dupa ce se inchina la crucea parintelui iau pieptis dealul din apropiere unde este grota Sfantului Ioan de la Prislop, un calugar care a vietuit aici acum 400 de ani. Si aici se sta la coada. Pentru ca nimeni nu le spune, aproape toti pelerinii cred ca in pestera a trait parintele Arsenie Boca.

Suveniruri sfintite la angrosist

O alta atractie este copacul din apropiera mormantului pe care cineva scrijelit candva o cruce. Multi dintre cei care trec pe aici saruta si scoarta copacului si lasa bani pentru indeplinirea dorintelor. Traseul pelerinilor cuprinde si un popas la izvor de unde iau apa, lasa un pomelnic si bani intr-o cutie si fac cale intoarsa prin targul amplasat in apropierea manastirii.

De aici oamenii cumpara iconite, brelocuri, carticele,bratari. Cei care le vand le-au luat de la angrosisti si nu stiu daca au fost cu adevarat sfintite. De aici au fost luate multe dintre tablocrile care apar la stiri ca plang.

Dumitru Bortun

De vina nu sunt numai cei care le fac. De vina sunt cei care le cumpara. Ori aici vorbim de un gust popular greu de calificat. Noi care vorbeam despre dragostea pentru frumos a taranului roman vedem acum un popor care este in stare sa cumpere niste oribilitati pentru ca scrie pe ele Arsenie Boca.”

Pana acum, Biserica nu a exprimat nicio pozitie legata de fenomenul de la Prislop. Pe internet circula o petitie care a adunat mii de semnaturi prin care se cere Patriarhiei sa-l treca pe Arsenie Boca in randul sfintilor. “Daca in planul lui Dumneeu este ca parintele sa fie canonizat va fi. La timpul potrivit”, spune Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza. “Prima etapa a canonizarii este ceaa constatatrii unei evlavii populare. Se creaza un cult in jurul persoanei repective”. Iar in acest caz, se poate vorbi de un cult.

Canonizarea unui sfant cuprinde mai multe etape. O comisie speciala ii analizeaza candidatului faptele, viata si sfarsitul vietii, credinta, scrierile, faptele minunate si multe alte. Toate aceastea sunt apoi prezentate mai marilor Bisericii care iau decizia. In cazul de fata nu s-a inceput inca acest proces.

Arsenie Boca si Catedrala Mantuirii Neamului

Exista voci din cadrul ierarhiei bisericesti care sustin ca e posibil ca intr-o buna zi trupul parintelui Arsenie Boca sa fie scos de la manastirea Prislop si mutat la Bucuresti, unde se construieste acum Catedrala Mantuirii Neamului. Si, bineinteles, acest pelerinaj se va muta in acea zi la Bucuresti.

Asta ar insemna bani multi pentru intretinerea viitoarei catedrale. Aceleasi surse vorbesc despre sumele uriase pe care sutele de mii de pelerini le lasa la Prislop, multe milioane de euro. Se fac bani din turism, din vanzarea obiectelor religioase, din pomelnice. Nimeni nu poate spune cat pentru ca o contabilitate clara e greu de facut. Am cerut episcopiei Devei sa ne are datele contabile ale manastirii Prislop. Tacit am fost refuzati.

Oricum ar fi, chiar daca va fi sau nu canonizat sau daca trupul sau va fi mutat in alta parte, cei care il cauta si cei peste 90 la suta dintre romanii care au auzit de Arsenie Boca ar trebui sa inteleaga cu adevarat cine a fost Arsenie Boca. Iar cand ajung la Prislop sa stie cui trebuie sa inalte rugaciuni.

Aici este foarte grav”, spune parintele Vasile Vlad. “Aici este deviata evlavia populara, incet incet o astfel de evlavie magica indreptata catre parintele Arsenie tinde sa il inlocuiasca pe Hristos cu parintele Arsenie. Am vazut carti de rugaciune care au acatiste sfantul nu stiu care, sfantul facator de minuni si dispare acatistul Mantuitorului. Aici este pericolul.

Si conducatorii bisericii ar trebui sa fie cu mai multa bagare de seama la nevoile oamenilor, sa-i asculte si sa le ofere solutii tinand seama de vremurile in care traim. Amploarea fenomenului Arsenie Boca si viteza cu care s-a intins si a cuprins toata tara vorbesc despre criza in care se afla societatea romaneasca in acest moment. Poate n-ar strica daca in intampinarea celor care ajung la Prislop ar iesi duhovnici care sa le aline din suferinte si sa-i indrume in viata. Pentru ca altfel, fiecare va face dupa il taie capul, povestile care nu prea au legatura cu Arsenie Boca se vor raspandi iar tablourile sale or sa tot planga si apara la stiri.

Cei care pleaca in pelerinaj, din curiozitate sau in cautarea unei stari ori a unei minuni, sa ia in calcul ca nu trebuie sa bati lumea de la un capat la altul pentru a-ti gasi linistea. Pelerinajul ar trebui facut in primul rand spre interiorul nostru, sa incepem cu cercetarea sufletului. Este calea prin care putem gasi linistea si pe Dumnezeu.

Nepoata părintelui Arsenie Boca a povestit, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru România TV despre legătura specială pe care a avut-o cu unchiul său. Zoe Dăian are 83 de ani şi spune că simte şi acum prezenţa lui Arsenie Boca de la care primeşte îndrumare şi ajutor de fiecare dată când are nevoie. 

La 83 de ani, Zoe Daian, nepoata parintelui Arsenie Boca, sustine ca unchiul sau nu a plecat, de fapt, niciodata de langa ea. A ramas aproape, indrumandu-i pasii, veghindu-i destinul.

Intre parintele Arsenie si nepoata sa, Zoia Daian, a fost o legatura exceptionala. De cand era inca pe bancile facultatii, parintele s-a dedicat cumva cresterii fetitei. Ea, copila fiind, isi aminteste ca, desi nu ii placea laptele, atunci cand parintele ii dadea sa bea lapte din cana lui, laptele era mai dulce.

“El m-a invatat sa beau lapte, pentru ca ii spuneam mamei ca nu mai vreau lapte ca e amar si nu imi place. El imi arata cana cu laptele lui si spunea: bea de la mine, al meu e bun. Am gustat laptele din cana lui si am spus, da: e foarte bun. Era mai bun al lui, desi era aceeasi provenienta nu era altul“, şi-a amintit Zoe Daian.

Plecat pe drumul preotiei, Parintele Arsenie ajunge la manastirea Sambata de Jos, acolo unde, isi aminteste nepoata sa, avea sa il viziteze, cu o mare suparare pe suflet.

Citeşte şi Cuvinte INTERZISE în viziunea părintelui Arsenie Boca. Ce să NU spui niciodată

“Îi placea foarte mult sa se retraga in rugaciune. Asta era dominanta vietii lui. In al doilea rand studia foarte mult. Cand ne-am dus cu mama prima oara sa vedem cum s-a instalat, cum s-a aranjat, eu eram foarte suparata, n-am vrut sa vorbesc cu el si i-am spus: eu nu vorbesc cu tine, sunt supărata pe tine. Nu stiu daca aveam 7 ani sau eram mai mare. Si el zice: de ce esti tu suparata? Că ai crescut. Ce ma bucur ca te vad. Pentru ca nu vii acasa. Zice: Acum aici e casa mea, acum voi veniti la mine aici. Tu ai sa vezi ca aici, in casa mea, o sa fie foarte bine”, a mai spus nepoata lui Arsenie Boca.

De altfel, Zoe Daian recunoaste ca parintele ii este mai mult decat un inger pazitor.

“De multe ori am nevoie de ceva si mi se indeplineste imediat dorinta. Este tot voia si dorinta lui. L-am iubit foarte mult si am simtit tot timpul legatura sufleteasca dintre noi si ajutorul pe care mi l-a dat toata viata mea“, a concluzionat Zoe Daian.

Zoe Dăian, nepoata lui Arsenie Boca, a relatat despre anii în care duhovnicul a avut grijă de ea. Cea mai mare durere a părintelui Arsenie Boca, susţine ea, a fost că nu i s-a mai permis să slujească. Zoe se declară convinsă de harul pe care l-ar fi avut unchiul ei, dar adaugă că unele dintre afirmaţiile despre minunile făcute de acesta sunt exagerate.

Zoe Dăian s-a numărat printre cei câteva sute de oameni care au urcat sâmbătă Dealul Bujoara din Ţara Zarandului, pentru a-l comemora pe Arsenie Boca, în locul unde acesta s-a născut. Zoe i-a fost nepoată celui considerat unul dintre marii duhovnici ai românilor şi, povesteşte ea, în copilărie şi-a privit unchiul ca pe un înger păzitor.

În adolescenţă, Zian a locuit la noi, în Buteni (judeţul Arad), într-o vreme în care părinţii săi se despărţiseră. Între mine şi el era o diferenţă mare de vârstă, de aproape 20 de ani. M-a ocrotit întotdeauna, iar eu l-am iubit foarte mult“,

a mărturisit Zoe Dăian.

Fostul medic psiholog şi-l aminteşte pe Zian, cel care urma să primească numele de călugăr Arsenie, drept un om iubitor şi talentat, însă introvertit, probabil şi din cauza necazurilor din familia sa.

Voia ca eu să învăţ să cânt la instrumentele muzicale. Astfel se aşeza la pian, iar eu lângă el, şi cânta extraordinar. Cânta la fel şi la vioară, fără ca noi să-l fi văzut vreodată luând lecţii. Cânta cu sufletul, iar faţa i se lumina pentru că ne făcea nouă o mare bucurie privindu-l. În schimb, din copilărie părea foarte procupat. Citea foarte mult şi punea întrebări de om matur. Le spunea părinţilor mei că el nu este făcut pentru viaţa lumească. […]“,

îşi aminteşte Zoe.

Nu a vorbit deschis despre comunişti

Nepoata duhovnicului susţine că acesta a avut darul clarviziunii.

În adolescenţă, am mers cu mama mea să îl vizităm la mănăstirea din Sâmbăta de Sus. Am coborât în gara Voila, de unde mai aveam 15 kilometri până la mănăstire. Am mers pe un drum greu, pe o vreme sufocantă, crezând că el nu ştie că venim. Supărată din această cauză, mama mea a drăcuit de două ori, spunând că ar fi fost mai bine dacă Zian şi-ar fi ales o mănăstire mai apropiată de locurile natale. De Ţara Moţilor. Pe drum, Zian ne-a ieşit în cale şi a dojenit-o pe mama mea, spunând: Mărioara, de ce ai drăcuit de două ori? Ne citea gândurile, vedea ce este în sufletele noastre, la fel cum făcea cu toţi cei care veneau la el pentru a-i cere ajutorul“,

a afirmat Zoe.

Din 1959, anul în care a fost înlăturat de la Mănăstirea Prislop, iar autorităţile regimului comunist nu i-au mai permis să îmbrace straiele monahale şi să slujească la altar, Arsenie Boca a trecut prin perioade crunte, susţine Zoe.

Cea mai mare durere a lui era că nu mai era lăsat să slujească la altar. Arsenie era căutat de foarte multă lume şi ar fi vrut să îi ajute. Era descumpănit uneori de ce se petrecea atunci, însă nu a vorbit despre regimul comunist, nici despre persecuţiile la care a fost supus. Nu îşi deschidea sufletul despre aceasta, poate şi din cauza firii sale“,

spune Zoe.

Bătrâna povesteşte că l-a vizitat pe duhovnic cu câteva săptămâni înainte ca el să moară. Spune că Arsenie Boca, grav bolnav, a refuzat să fie internat în spital. La înmormântarea lui nu a ajuns.

Eu cred în harul lui de om sfânt, însă unele afirmaţii despre minunile făcute de unchiul meu au fost exagerate intenţionat”,

spune Zoe.

Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Pilda ceşcuţei de ceai, spusă de duhovnicul de la Prislop, le arată oamenilor ce pot face „dacă viaţa li se pare grea şi sunt loviţi, bătuţi şi împinşi aproape fără milă, când lumea pare că se învârteşte necontrolat şi când simt că se află într-o suferinţă îngrozitoare”.

Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste.

Arsenie Boca a fost urmărit pas cu pas, timp de mai mulţi ani, de angajaţii Securităţii, fiind considerat un personaj incomod, datorită popularităţii sale printre credincioşi. Din perioada îndelungatelor filaje datează mai multe fotografii rare, care îl înfăţişau pe fostul preot în haine civile.

Un interviu cu ‘‘Domnișorul Zian’‘, cum îi spun moții Sfântului Ardealului, Arsenie Boca, nu a fost realizat de nimeni niciodată, dar orice cuvânt rostit de el și auzit de cei care au avut șansa să-l cunoască a devenit piatră de credință în inima românilor, pentru că înțelepciunea lui era coborâtă chiar din Harul Duhului Sfânt.

O troiță ridicată lângă casa în care s-a născut Arsenie Boca (2012)
Foto: (c) Zoe Daian/ARHIVA PERSONALA

Pe 29 septembrie 1910, se năștea în localitatea Vața de Sus (județul Hunedoara), într-o familie de țărani simpli dar credincioși, Zian, cel care va fi cunoscut în viața monahală drept părintele Arsenie.

Înconjurată de fotografiile devenite icoane ale Sfântului pe care l-au ”canonizat” deja românii, doamna psiholog Zoe Dăian, nepoata părintelui Arsenie Boca, a acordat un interviu AGERPRES, în care vorbește despre anii copilăriei petrecuți în preajma părintelui Arsenie, despre virtuțile acestuia, dar și despre momentele de cumpănă care i-au marcat existența Sfântului Ardealului. ”Părintele Arsenie și-ar dori ca românii să fie uniți și să aibă mai multă demnitate. El spunea că oamenii nu pățesc necazuri pentru că așa le-a dat Dumnezeu, ci acestea sunt plata păcatelor lor sau ale strămoșilor lor. Dumnezeu este iubire, nu ură’, ne spune doamna Dăian, privind o fotografie a unchiului său, și adăugând că un interviu nu poate ține locul sfaturilor pe care Părintele însuși le-a dat oamenilor care i le-au cerut, sfaturi care sunt cuprinse în cărțile apărute despre viața și povețele sale, adevărate litere de învățătură despre cum ar trebui să fie existența fiecăruia dintre noi.

AGERPRES: Doamna Dăian, ce vă amintiți din copilăria petrecută în preajma părintelui Arsenie Boca? Cum era omul Arsenie Boca?
Zoe Dăian: Tata ținea foarte mult la Zian (numele de botez al Părintelui — n.r.). L-a adus la noi în casă când era de vreo opt ani și avea probleme în familie din cauza divorțului părinților lui. Pot spune că tata ținea la Zian mai mult decât la mine. Zian îmi lua apărarea mereu când, mică fiind, făceam ”câte-o nefăcută” și mama, foarte severă cu mine, mă certa. Mă lua lângă el și-i spunea mamei să plece și să ne lase singuri, iar mama se îmblânzea imediat, deși nu-i era în fire, și scăpam de nuielușă. Țin minte că nu-i plăcea societatea. Părinții mei au cununat foarte mulți tineri, iar când îl chemau și pe el la nuntă, nu voia să se ducă. Îi spunea mamei că rămâne acasă ca să aibă grijă de mine: ‘‘Mărioară, eu nu sunt pentru viața asta. Voi mergeți liniștiți, eu am grijă de Zoe’, îi spunea Zian mamei mele. Avea grijă de mine, m-a învățat să beau laptele care mie mi se părea mereu amar la gust, dar când îmi dădea să beau din cana lui era dulce. Era un băiat chipeș, frumos, semăna cu mama lui, multe fete au încercat să-l rupă de pe calea lui, dar el nu a cedat niciodată.

AGERPRES: Când v-ați dat seama, prima dată, că Zian era ”altfel”?
Zoe Dăian: Eu aveam un regim foarte sever când învățam să cânt la pian, iar tata, care știa să cânte la pian și la vioară, îmi aducea partituri dificile. Odată, îi spune lui Zian să cânte și el ceva la pian. ”Eu? Păi eu nu am pus mâna pe pian în viața mea, doar o ascult pe Zoe’, i-a răspuns Zian, dar tata a insistat, eu i-am adus partitura (‘‘Într-o piață persană’‘, de Albert Ketelbey), o lucrare dificilă, el a urmărit cu degetul câteva portative și a început să cânte. Mama a venit în ușa sufrageriei să vadă cine cântă atât de bine, întrucât știa că eu încă nu o interpretam perfect, și-a făcut cruce când l-a zărit pe Zian și am fost toți consternați de ceea ce am văzut la el. Apoi, tata i-a dat vioara și a cântat și la vioară, la fel. Ne-am dat seama că este ceva nepământean în el. Mă jucam cu el, mă ascundeam și-i spuneam să mă caute sau să fugă după mine. Când avea 19 ani, într-o zi, în grădină, a pictat un tablou, ”Iisus în Grădina Ghetsimani”. Când eu am împlinit 15 ani, am fost la el, la Sâmbăta, și i-am zis: ”Unchiule, ești tare frumos!’. A încremenit, a venit la mine, m-a sărutat pe frunte și a spus: ”Au crescut copiii!’. Dintr-o dată și-a dat seama că aveam altă vârstă. Era deosebit de frumos.

AGERPRES: A vorbit vreodată Părintele despre harul Duhului Sfânt care lucra în el?
Zoe Dăian: Multă lume a crezut că este un impostor. Stătea mulțime de lume la coadă să-i spovedească, dar nu-i lua pe toți, ci îi alegea la spovedanie și le spunea: ”Măi, Ioane, tu nu ai spus tot. Nu ai spus asta, asta’. Știa totul. Pe Părintele Arsenie l-au văzut mulțimile, în timpul rugăciunilor, cum se ridica de la pământ și nu mai atingea podeaua cu picioarele. De minunea care este în el nu a vorbit niciodată, dar mi-a povestit toată viața mea și a fiicei mele, care urma să fie. Îi ziceam de multe ori: ‘Tu ești un Dumnezeu!’. El zicea. ”Da’ de unde!” Schimba vorba ca să nu cadă în păcatul trufiei. Modestia lui era extraordinar de mare. Când am fost o dată la Prislop, de Ziua Crucii, mama unui părinte episcop dorea să mă cunoască și mi-a povestit despre întâlnirea sa cu părintele Arsenie: ”Tot auzeam din satul meu că acest călugăr vede în tine tot, mergea la el toată lumea. Am ajuns la Prislop. Voiam doar să-l văd și să pun mâna pe el. Erau mii de oameni, dar la mine s-a uitat și mi-a zis așa: Ce ai tu în pântec acum, nu va fi al tău, ci al Prislopului”. Nimeni nu știa că era însărcinată în afară de ea, care aflase de doar două zile. Iar acel copil a ajuns episcop. Prin anii ’80, Părintele Arsenie a fost dus și la Ceaușescu, care l-a întrebat: ‘Hai, popo, am auzit că tu prezici soarta unui om. De mine ce știi?’. Și Arsenie i-a spus: ‘Într-o zi de mare sărbătoare veți fi omorâți amândoi’. Ceaușeștii nu au crezut și i-a spus maiorului să-l ia și să nu-l mai vadă.

AGERPRES: Cum a fost despărțirea de Părintele Arsenie când a plecat la Sâmbăta?
Zoe Dăian: Eu am plâns foarte mult pentru că el nu mai vine acasă. Eram mică și nu mai avea cine să mă ocrotească. Într-o zi, tata ne-a trimis pe mine și pe mama la Sâmbăta. I-a făcut mama prăjiturile preferate, i-a pus o tablă de slănină, șuncă, pâine de casă. Am coborât în gara Voila și mai aveam 15 km. până la mănăstire. El nu știa că venim, bagajul greu, căldură mare de iulie, nicio umbră de copac. Mama nu mai putea să meargă și a zis de două ori ‘Fire-ai al dracului, Zian. M-ai făcut să vin până aici, că nu ți-ai găsit o mănăstire mai aproape de casă’. Mai aveam de mers. La un moment dat, brusc, el ne-a ieșit în cale și zice: ‘Mărioară, Mărioară, de două ori m-ai drăcuit pe drum’. Mama a încremenit. El s-a apropiat de mine și mi-a zis: ‘‘Tu ai crescut. Acum asta e casa mea. De-acum, voi veniți la mine. Eu voi veni acolo mai rar”. M-a ocrotit foarte mult, mai ales după ce tata a fost arestat. Tata făcut școala la Viena și era director de școală în sat, era exigent, iar un învățător moldovean l-a reclamat pe tata la Securitate că familia directorului merge prea des la biserică și dă un exemplu prost oamenilor. A fost arestat, dus la canal, dar Arsenie nu s-a întâlnit acolo cu el. L-am adus pe tata în sicriu, la 50 de ani.

AGERPRES: Ați vorbit cu părintele despre perioada în care a fost la Sfântul Munte Athos?
Zoe Dăian: Remarcându-se ca student, toți cei de la Facultatea de Teologie din Sibiu au spus că trebuie neapărat să meargă la Athos. El a acceptat și a spus că vrea să caute acolo cel mai sever călugăr care să-l ia și să-l formeze. Acolo ajuns, a întrebat care este cel mai aspru și a ajuns la el. Prima dată, călugărul i-a spus: ‘‘Te duci, mături și faci curat’‘; era o zonă destul de periculoasă, abruptă. A mers, a făcut curat, era perfecționist, dar părintele a verificat și i-a spus că nu e mulțumit. ‘‘Nu ești bun nici de măturat’, i-a spus acel călugăr. A suferit cumplit, pentru că nu i-a spus ce nu a făcut bine, dar a luat asupra lui dojana. Acel preot i-a devenit duhovnic. […]. A venit foarte fericit și mulțumit sufletește de acolo.

AGERPRES: Ce știți că-l supăra cel mai tare? S-a plâns vreodată în viață de ceva?
Zoe Dăian: Avorturile voite îl supărau. Spunea întotdeauna: ‘Să nu ziceți că mi-a dat Dumnezeu o boală. Dumnezeu este iubire. Păcatele voastre sau cele din urmă vă dau boli și suferințe. Dumnezeu nu face rău și nu dă supărare!’. Îi considera criminali (…) De plâns, nu s-a plâns nici măcar atunci când i s-a interzis să oficieze Sfânta Liturghie, pe care o iubea foarte mult, când l-au scos din mănăstire.

AGERPRES: Călugării poartă veșminte negre, dar Părintele Arsenie avea și un veșmânt monahal alb. De ce?
Zoe Dăian: Așa-i plăcea lui, fără o semnificație aparte. Îi plăcea albul.

AGERPRES: A povestit despre perioada în care a fost urmărit și avea problemele mari cu Securitatea?
Zoe Dăian: Știa ce vine, ce urma. Când au venit după el să-l ridice, într-o dimineață la ora 6, le-a spus: ‘V-am așteptat!’. L-au băgat în mașină dar mașina nu a pornit. Atunci el le-a spus să-l lase să se roage, a revenit apoi și mașina a pornit. Când au ajuns la Brașov, nu au vrut să-l lase în sutană și maiorul a trimis doi subalterni să-l dezbrace și să-i dea hainele de pușcărie, dar nu s-au putut apropia de el. I-au spus maiorului că Arsenie nu vrea să se dezbrace, iar ei nu se pot apropia de el. Maiorul a înjurat și s-a dus personal să-l dezbrace pe ‘popă’ de hainele preoțești, dar același semn l-a primit și el și atunci a decis să-l lase în straiele preoțești. Oamenii l-au recunoscut și l-au rugat să țină predici în ora de plimbare în curte. Conducerea i-a pus în vedere să înceteze cu predicile, dar el a continuat și la un moment dat l-a văzut chiar și pe maior pitit, că-l asculta.

AGERPRES: S-a vorbit mult despre prezența sa la înmormântarea mamei lui deși se afla în închisoare…
Zoe Dăian: A fost. L-am întrebat dacă a fost, cum a ajuns, iar el a confirmat că a fost. A spus: ‘Am fost. Cu ajutorul lui Dumnezeu!’. Conducerea penitenciarului unde era reținut a dat telefon la Poliția din Hălmagiu care a confirmat că l-au văzut la înmormântarea mamei, iar când unul dintre polițiști a vrut să stea de vorbă cu el, s-a făcut nevăzut.

AGERPRES: Ce a vorbit Părintele Arsenie Boca despre România? Ce credeți că i-ar sfătui acum pe români?
Zoe Dăian: (…) A spus că după Ceaușescu, dar nu imediat, poporul va suferi mult. Pe români i-ar sfătui să nu fie ‘‘cap plecat prea mult”, să aibă demnitate și personalitate.

AGERPRES: Ce știți despre moartea părintelui? Au apărut tot felul de ipoteze că ar fi fost otrăvit de Securitate?
Zoe Dăian: Nu. Când el a terminat la Drăgănescu (unde a avut domiciliu forțat 15 ani, n.r.), a cumpărat o vilă pentru măicuțele care l-au însoțit. Lângă, era un teren liber și acolo a construit încă o vilă, asemănătoare primeia, ca să aibă și ele un acoperiș deasupra capului. Venea foarte rar la Sinaia. Cei 15 ani de stat în biserica înghețată i-au adus boală de rinichi, iar interogatoriile și închisorile, boala de inimă. Când a venit la Sâmbăta, două luni nu a mai ieșit din casă. Dar șeful Securității din Sinaia îi aducea portocale și lămâi și le întreba pe măicuțe de ce mai are nevoie părintele. Măicuțele nu voiau să primească.

AGERPRES: Ce credeți că și-ar mai dori părintele?
Zoe Dăian: Să lămuresc oamenii că e nevoie de spovedanie și împărtășanie, că rugăciunea și postul contează prea puțin fără spovedania omului. Recomanda spovedania și săptămânal dacă se poate, dar asta mai mult pentru călugări și preoți. […] Și mai spunea ca zilnic să deschizi Biblia și să citești un paragraf, iar dacă nu ai timp, măcar să o iei în mână zilnic. Arsenie nu dădea canoane.

AGERPRES: Ce spuneți despre faptul că lumea cere canonizarea părintelui Arsenie Boca?
Zoe Dăian: Unii sunt împotrivă, pentru că satana lucrează. Eu am transmis (…) că nu e nevoie să-l canonizeze, pentru că-l canonizează miile de oameni care merg la mormântul lui, iar celor care sunt împotrivă, când se adună la Sinod, să le dea Dumnezeu sănătate și liniște sufletească, pentru că nu o au.

AGERPRES/(A, AS — autor: Otilia Halunga, editor: Adrian Drăguț)

[…]

Sute de oameni au fost prezenţi astăzi la slujba de comemorare a părintelui Arsenie Boca, în locul său natal de pe Dealul Bujoara, comuna Vaţa de Jos (Hunedoara). Deşi cei mai mulţi dintre pelerini au urcat pe jos, pe drumul acoperit de noroi, până la biserica ridicată în amintirea călugărului, oamenii susţin că efortul lor a fost răsplătit pe deplin.

Arsenie Boca a fost comemorat astăzi pe Dealul Bujoara de la marginea satului Vaţa de Sus, din Ţara Zarandului. În 29 septembrie se împlinesc 105 ani de la naşterea duhovnicului.

Sute de oameni din toate zonele ţării au transformat dealul unde s-a aflat vatra familiei Boca într-un loc de pelerinaj.

AB1După o noapte în care a plouat aproape continuu, ultimii trei kilometri ai drumului pe dealul Bujoara au devenit aproape inaccesibili pentru şoferi. Mulţi dintre oamenii veniţi să se roage în locul de naştere al părintelui au fost nevoiţi să urce pe jos dealul, pe drumul forestier înfundat în noroaie. Unii dintre pelerini au declarat că efortul lor a fost răsplătit pe deplin. Au asistat la slujba ţinută în biserica ridicată pe deal, dedicată amintirii lui Arsenie Boca, au văzut locul unde acesta a copilărit, iar după încheierea sljubei au fost invitaţi la masa pregătită de localnicii din satul Căzăneşti.

AB2În urmă cu un an, în apropiere de locul unde a fost casa natală a duhovnicului a fost ridicat un monument închinat acestuia. În acest an, în aceeaşi zonă a fost ridicată o biserică din lemn, un schit pentru credincioşii care vin să se roage.

Arsenie Boca (1910 – 1989) este considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, duhovnicul a fost anchetat ca opozant al regimului, iar până la sfârşitul anilor 1950, a trecut prin calvarul anchetelor, al arestărilor şi al detenţiei în închisorile regimului comunist. După 1959, când a fost alungat de la Mănăstirea Prislop, şi până la moartea sa din 1989, nu a mai fost lăsat să îmbrace straiele monahale.

A fost angajat ca pictor de biserici, până după ieşirea la pensie, iar până în ultimele luni de viaţă a rămas supravegheat de Securitatea comunistă. Mormântul său de la Mănăstirea Prislop a devenit în ultimii ani locul unor pelerinaje impresionante, oamenii venind aici în speranţa că rugându-se vor fi ajutaţi.

AB4AB5

AB3

O scrisoare semnată de părintele Arsenie Boca, veche de peste jumătate de secol, stârneşte controverse. Călugărul de la Prislop i-a scris episopului Andrei Magheiru, al Aradului, pentru a-i arăta de ce este mai bine ca numărul mănăstirilor să fie mai mic şi nu oricine trebuie primit în rândul călugărilor. Stareţul se plângea şi de modul în care au decăzut unele aşezăminte.

În primăvara anului 1952, călugărul Arsenie Boca s-a întors la Mănăstiea Prislop, după mai bine de un an petrecut în lagărul de muncă de la Canalul Dunăre – Marea Neagră.

În 7 mai 1952, la scurt timp de la eliberarea sa, duhovnicul îi trimite o scrisoare episcopului Aradului, Andrei Magieru, cu privire la reînfiinţarea Mănăstirii Geoagiului ca mănăstire de maici. Arsenie Boca nu era de acord cu înfiinţarea unui număr mare de aşezăminte monahale şi se plângea de decadenţa monahiilor. Scrisoarea a fost publicată abia în 1993, în „Gândirea”, de maica Zamfira, călugăriţa care l-a însoţit în ultimele patru decenii ale vieţii, şi a stârnit controverse.

Am văzut şi răsăritul şi apusul multor mănăstiri. Răsar când grăiesc conştiinţei poporului prin simpla existenţă a lor. Şi apun când această existenţă e pătată de nevrednicia vieţuitorilor lor. De răsăritul sau apusul acestora atârnă încrederea sau neîncrederea ce le mai rămâne oamenilor în forţa de creaţie a Creştinismului. E destul să pomenim bisericile şi mănăstirile din Ardeal, înfiinţate de ctitorii de peste munţi, ai căror vieţuitori au ţinut trează în conştiinţa unitatea ortodoxă a neamului. Iar când vitregiile trecutului – urzite de Vatican – le-a dărâmat şi ars, s-au arătat mucenicii.

E un apus frumos. Acesta ne-a ferit de cel ruşinos, al decadenţei actuale, când mănăstirile şi le desfiinţează călugării. Aci e cazul de popas. Ce reînfiinţăm, care situaţie? E frumoasă iniţiativa şi trebuie apreciată, dar fără oameni îndeajuns formaţi, care să conducă cuminte ceea ce se adună la întâmplare, nu se ajunge decât la o situaţie decadentă”,

scria călugărul.

Cum au ajuns călugării la cerşetorie

Arsenie Boca îi arăta episcopului de ce unele mănăstiri ajung să decadă, plângându-se de situaţia ruşinoasă în care au ajuns unii dintre cei care vieţuiesc în aceste aşezăminte.

Iată câteva decadente: Sărăcia, cu care uneori se începe o mănăstire, determină cerşetoria, umblatul cu “pantahuza”, pretarea la slujbe pe rufărie, taxe pe slujbe – ruşini. Din diferenţa de zestre, pe care şi-o aduce fiecare, se nasc în obşte atitudini umilitoare, întâietăţi nedrepte – destrămare sufletească. Oamenii din afară, care ajută prin donaţii mai de seamă, ba şi care n-ajută cu nimic, dacă nu li se are grija, încep să se amestece în treburile interne ale mănăstirii, să învrăjbească obştea şi să se învrăjbească şi între ei înafară – smintelile”,

scria monahul.

Tragedia care bate la uşă

Potrivit duhovnicului de la Prislop, sănătatea fiecărui călugăr trebuia atent verificată, înainte de a intra în mănăstire.

Sănătatea fizică a fiecărui ins în parte trebuie medical şi dinainte ştiută. Aci e un punct gingaş, care nu mai trebuie neglijat. Nu pot fi primiţi în această nevoinţă de-o viaţă a sfaturilor evanghelice, decât oameni perfect sănătoşi cu plămânii, inima, dar mai ales cu sistemul nervos, sângele şi glandele endocrine. Acestea din urmă, pricinuind oarecare jenă, rămân de obicei la voia întâmplării şi pradă unei păreri cu totul pe dos, mai ales între femei, că încetarea mai devreme a unor funcţii de natură endocrină ar fi o învrednicire, un preludiu al sfinţeniei. De fapt e o tragedie care bate la uşă: dezorganizarea mintală, în diferite grade, de unde înclinaţia spre exagerări, denaturări, habotnicii, închipuiri, năluciri – toate tulburări psihice din cauze netratate.

De multe ori, “înclinaţia spre mănăstire” nu e de fapt o înclinaţie, ci o infirmitate de adaptare, din cauze organice sau din alte cauze. Adevărata chemare însă nu are nimic cu infirmitatea. Curajul de-a alege liber acest mod de mântuire nu aruncă ponoase pe celălalt mod de mântuire, al familiei. Infirmii văd în mănăstire: vis, uşurare, litanie, – ca să sfârşească în decepţii şi sminteli. Adevăraţii chemaţi văd limpede eroica nevoinţă a desăvârşirii, fără ispita sfinţeniei”,

afirma Arsenie Boca.

Cum decad mănăstirile

Călugărul susţinea că viitorii călugări trebuiau verificaţi strict în privinţa moralităţii lor.

De asemenea e foarte bine să se ştie de la început care e punctul de vedere al fiecărui ins asupra răului. Multe structuri psihice sunt pradă obsesiei răului, a păcatului, a diavolului, manihei asupra trupului şi osânditori ai familiei, – obsesii şi interpretări nesănătoase că obiecte de cugetare, dovedind un climat nesănătos al minţii sau ducând la el. Speriaţii aceştia se dedau de capul lor la nevoinţe care le ruinează amândouă sănătăţile – nu sunt de nici o treabă în mănăstiri. Iar dacă totuşi sunt primiţi, sub influenţa structurii lor, obştea poate ajunge pradă mâncătoriei, lucrăturilor, viciilor, străini la trapeză şi rugăciune, ba chiar duşmani. Infirmii se fixează pe îngustimi neesenţiale Creştinismului, că de pildă pe amănunte de tipic, de calendar (stilismul), chiar de pravilă, îngustimi habotnice, care au pricinuit Bisericii numai supărări”,

adăuga Arsenie Boca.

Întotdeauna se găsesc vieţuitori de mănăstire, dar foarte arareori se nasc povăţuitorii: stareţii şi duhovnicii. Aceştia trebuie să fie minţi luminate, vederi largi, buni cunoscători ai omului, limpezi în doctrină, îmbunătăţiţi în smerenie şi iscusiţi în dreapta socoteală şi, pe deasupra, structuri cu o fericită îmbinare între iubire şi autoritate. Iată rostul şi sarcina povăţuitorilor. Ziduri se pot face uşor, Prea Sfinţite, gospodărie la fel, adunare de vieţuitori foarte uşor; – greutatea-i la ales. Căci mulţi par buni, luaţi în parte, dar devin răi adunaţi laolaltă; – devin ceea ce erau de fapt înainte de a veni la mănăstire”,

scria duhovnicul.

Mai puţine mănăstiri

În finalul scrisorii trimise episcopului Aradului, Arsenie Boca recomanda ca numărul mănăstirilor să fie mai redus, la fel şi al celor care vieţuiesc în aşezămintele religioase.

Obştile mari, mari din neprevedere, chiar de-ar avea povăţuitori cu calităţi, – cu cât sunt mai mari cu atât au o viaţă mai scurtă. Fiecare ins e o lume de necunoscute. De aceea, a face unire între oameni, chiar puţini, e o dovadă de lucrare dumnezeiască şi, desăvârşit, numai El o poate face. Deci, că încheiere a părerilor: decât realizări sortite decadenţei, sub raportul aşezării, al înzestrării şi al componenţei personalului, mai bine fără ele. Căci pietrele, păstrate aşa: moment de culme al trecutului, grăiesc mai bine conştiinţei poporului, decât realizările prezente fără nădejde. Nu multe mănăstiri, ci puţine: cât mai puţine, dar cu atât mai bune, şi nu prea mari, ci cu o cât mai adâncă trăire duhovnicească, neapărat ortodoxă. Amin!“,

încheia Arsenie Boca.

AB6

***

 

***


Categorii

Documentare/ Reportaje, IPS Laurentiu Streza, Parintele Arsenie Boca, Sarbatori, comemorari, sfinti, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

8 Commentarii la “Mitropolia Ardealului incepe demersurile pentru CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA/ “Fenomenul Arsenie Boca” – intre sfintenie, fanatism, superstitie “minunista” si business, la “ROMÂNIA, TE IUBESC” (“Arsenizarea României” – VIDEO)

  1. Părintele Arsenie Boca este un mare duhovnic al zilelor noastre, monah în adevăratul sens al cuvântului, ascet şi om de rugăciune, om al lui Dumnezeu, puternic in fapta si in cuvant şi cu pregătire multilaterală. Din păcate neînţeles de mulţi. Unii folosindu-se de popularitatea părintelui din interese comerciale, iar altii luptând cu o ură înverşunată să-l vădească de vină chiar şi acolo unde aceasta nu există. Dumnezeu să ne lumnineze !

  2. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA despre PREOTIE: “Vreţi preoţi buni? Naşteţi-i! Toată decăderea e de la părinţi începătură”; “Iubiţi pe preoţi acum, până-i mai aveţi în mijlocul vostru, căci va veni o vreme când nu-i veţi mai a
  3. Pingback: 105 ani de la NASTEREA CUVIOSULUI ARSENIE BOCA. Arhim. Andrei Coroian despre rolul Parintelui Arsenie Boca in renasterea duhovniceasca a poporului român si MORMANTUL SAU CEL IZVORATOR DE HAR, DE LA PRISLOP | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: Continua demersurile legate de CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA. Comisia care ii cerceteaza viata si activitatea s-a intrunit la Episcopia Devei si Hunedoarei | Cuvântul Ortodox
  5. PARINTELE ARSENIE BOCA IN DUH SI ADEVAR –film de Nicolae Margineanu. Marturia maicii Marina
    https://www.youtube.com/watch?v=HB4zJ9yXCZ4

  6. Hristos a inviat!
    Documentar difuzat de Prima tv in noaptea Sfintelor Pasti, din cate am inteles.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare