ACTUALIZAT: SRI agita “PERICOLUL RUSESC” pentru a forta adoptarea legii offsore…/ CONSENS (ANTI)NATIONAL PRIVITOR LA LEGEA OFFSHORE, INITIATA DE MIHAI TUDOSE/PSD/SRI. România poate pierde, la presiunea Departamentului de Stat al SUA si a Marilor Corporatii, zacamintele uriase de gaze din Marea Neagra, dar si securitatea energetica!

ACTUALIZAT

• România Curată/ Lucian Davidescu: Cine și cum servește propagandei ruse în jaful gazelor de la Marea Neagră

O notă din gazeta de perete a SRI (nu, nu, nici – e vorba chiar de aia oficială), interceptată de inpolitics.ro, vehiculează un scenariu de tot bau-baul: rușii ar fi pregătiți să invadeze Insula Șerpilor ca să ne taie astfel accesul la rezervele de gaze din Marea Neagră. Deci e cazul, pe semne, să o lăsăm mai moale cu lăcomia de bani ca să nu rămânem cu buza umflată. Dar și pentru o cauză nobilă, de largă inspirație populată: combaterea muscalilor.

Mda, știm deja: când facem vreo nefăcută și n-avem nici o scuză credibilă, „și-au băgat coada rușii”… Culmea este că de data asta chiar „și-au băgat coada rușii”, și încă adânc, doar că nu pe unde s-ar fi așteptat toată lumea ci… fix pe partea opusă.

Hai, deci, să vedem cum se luptă concesionarii de la Marea Neagră pentru independența energetică a României și împotriva influențelor nefaste ale lui Putin.

Doar fapte, general cunoscute și ușor verificabile:

---

OMV, proprietarul Petrom, are un parteneriat tradițional cu Gazprom, pe care intenționează să-l tot extindă. De 50 de ani, OMV este principalul distribuitor de gaze rusești pentru Europa de Vest.

Cele două companii fac în mod frecvent schimburi de active și achiziții reciproce. Chiar în mai OMV a anunțat că intenționează să preia active Gazprom din Siberia. Iar în urmă cu doi ani a încercat să negocieze un schimb similar, în urma căruia Gazprom ar fi urmat să devină proprietarul benzinăriilor OMV din Bulgaria, al Rafinăriei Petrobrazi (cea mai mare din cele trei rafinării românești funcționale și singura operată de Petrom!!!) precum și titular al licențelor la Marea Neagră pe care OMV le are în parteneriat cu Exxon (sursa: Hotnews).

În prezent, Petrom își derulează importurile de petrol NU prin Bosfor, că e „prea scump”, ci prin portul rusesc Novorossiysk de la Marea Neagră, cu un ocol grațios prin largul Crimeei. Sancțiuni? Kakaia sancțiuni?

---

Lukoil, altă faimoasă companie rusească, au și ei două perimetre luate în concesiune în largul Mării Negre, de la statul român, dintr-un total de zece. Direct, fără vreun interpus sau cine știe ce schemă financiară.

În forma actuală a legii, Lukoil va plăti redevențe românești (mici) și va exporta, unde poftește, gaze rusești (scumpe), cu un profit mai mare și probabil fără naționalitate. Lukoil are deja cealaltă mare rafinărie, din Ploiești, și importă tot via portul rusesc Novorossiysk.

Tot pe acolo importă și KazMunaiGaz, compania kazahă care încheie lista rafinăriilor românești funcționale cu Petromidia.

---

Exxon are chiar și azi afaceri comune cu Rosneft în Siberia. Din altele s-a retras abia în primăvară, ca urmare a sancțiunilor impuse în 2014, după ce a încercat să se fofileze timp de patru ani și s-a trezit în cele din urmă cu o primă amendă de două milioane de dolari.

Unul dintre proiecte presupunea tocmai forajul în comun Exxon-Rosneft în exploatările rusești offshore din Marea Neagră.

Artizanul afacerilor dintre Exxon și ruși a fost nimeni altul decât Rex Tillerson, decorat de Vladimir Putin cu „Ordinul Prieteniei”, multă vreme CEO al companiei și, apoi, secretar de stat al lui Donald „Russiagate” Trump.

Pe vremea Sovromurilor, era o vorbă: Relația comercială cu rușii este perfect echilibrată – noi le dăm grâul iar ei în schimb ne iau porumbul.

Azi, noi dăm de pomană 10 miliarde de euro (sau mai mult) oricui se milostivește să ne ia petrolul. La schimb, rușii au toate premizele să „asigure independența energetică” a Ungariei, Austriei, Bulgariei și – dacă promite că nu mai face – Ucrainei, cu gaz din subsolul românesc.

Dan Diaconu:

Ca să înţelegeţi cum merg treburile în ţara asta şi pentru cine luptă instituţiile de-aici o să vă readuc în atenţie un avertisment lansat de SRI zilele trecute. Cică au ei informaţii că Rusia ar încerca să anexeze Insula Şerpilor după modelul Crimeei, urmând ca, după aceea, să exploateze resursele adiacente zonei, prin încălcarea deciziei Curţii de la Haga. Ca să nu avem discuţii, vă dau mai jos pasajul din comunicatul serviciului:

„Un potenţial risc pentru România, în cazul în care ar activa pe cont propriu şi nu ar face parte din formatele bilaterale şi multilaterale din regiune, ar fi anexarea insulei Şerpilor de către Rusia, după modelul Peninsulei Crimeea. Acest lucru ar avea ca şi consecinţă încălcarea Deciziei Curţii de la Haga cu privire la insula Şerpilor care a fost disputată în trecut de România şi Ucraina. Potrivit unui astfel de scenariu Rusia ar putea emite, ulterior, pretenţii asupra zonei economice maritime din proximitatea României, în zonele de explorare şi exploatare a resurselor energetice care conferă un plus de independenţă energetică. Evoluţiile geopolitice recente plasează România în zona de confruntare a intereselor principalilor actori, inclusiv în domeniul activităţii informative”

Aşadar, SRI-ul lui Hellvig ne spune că e nasoală situaţia, că ruşii iar vor să ne ia cu japca resursele bietei noastre ţărişoare. Contextul în care ne spun asta este cel al presiunilor infernale făcute de către SUA – prin ambasadă şi cozile de topor – pentru adoptarea legii offshore.

Înainte de a trece mai departe, să înţelegem ce vor americanii. În primul şi-n primul rând scutirea de orice taxe şi impozite pentru exploatările offshore. Apoi, întrucât România nu poate absorbi în timp scurt (deh, profitul baban se face comprimând timpul!) imensele cantităţi de gaze existente acolo, vor libertatea vânzării gazelor pe orice pieţe. De ce vor asta? În primul rând pentru că ţinta de vânzări e UE, pentru care ar deveni un furnizor principal de gaze şi un influencer politic extrem de puternic. Apoi pentru că mai au o ţintă politică: Ucraina, pe care vor s-o debranşeze de la gazele ruseşti, întărindu-şi astfel prezenţa şi influenţa. Acolo lucrurile au început să scârţâie rău întrucât chiar şi tembelii ultranaţionalişti ucrainieni au început să se îndoiască de direcţia în care merge ţara. Mai pe şleau, americanii vor să le dăm absolut gratuit gazele noastre pentru a-şi face jocurile politice în Ucraina şi Europa şi, desigur, pentru a încasa toată halca profitului. Iar noi, ca întotdeauna, mai proşti fiind, nu vom încasa niciun ban din această babană afacere.

Din surse neoficiale am aflat că e vorba de peste 200 mld. metri cubi de gaz, iar asta se poate înţelege limpede din dimensiunea conductelor pe care vor să le instaleze. Statului român i-au fost raportate atât date false referitoare la capacitatea zăcământului şi, sume umflate referitoare la costul explorării şi exploatării. Dacă le dai ascultare, ai impresia că urmează să exploateze zăcământul nostru în condiţii mai vitrege decât în Marea Nordului! E de noaptea minţii, dar asta, desigur, securiştii noştri aflaţi în raport de totală subordonare faţă de CIA n-au aflat-o.

Să mergem acum pe comunicatul SRI. Aşadar, ce ne transmit nouă micuţii? Că ar trebui să ne grăbim să le dăm gratis americanilor exploatarea din Marea Neagră pentru că, vezi Doamne!, ruşii vor să pună în practică scenariul ocupării Crimeei. În primul rând, să ne amintim cum au ocupat ruşii Crimeea: au organizat un referendum în urmă căruia doar o parte a populaţiei tătare din peninsulă s-a declarat împotriva trecerii teritoriului la Rusia. Adică o minoritate insignifiantă! Dacă vreţi, s-a aplicat „practica” inaugurată de americani în Kosovo. Mai mult, dacă nu suntem spălaţi pe creier, ştim că peninsula Crimeea a fost întotdeauna teritoriu rusesc şi că apartenenţa ei la Ucraina datează din momentul în care Hrusciov (de origine ucrainiană) a făcut-o cadou Republicii Sovietice Ucraina (reţineţi asta!).

Ca om normal care gândeşte, mă întreb cum ar putea ruşii să pună în aplicare scenariul din Crimeea? Fac un referendum în Insula Şerpilor? Aberant, n-au cu cine! A aparţinut insula Rusiei? Nici atât! Abia în momentul în care ar intra pe Insula Şerpilor s-ar putea declanşa nebunia şi condamnarea Rusiei deoarece am avea în faţă un abuz şi o violare pe faţă a dreptului internaţional. Fără doar şi poate, ruşii chiar n-ar avea de ce să-şi bage un asemenea drac în casă.

Dar să mergem pe scenariul securiştilor. Presupunem că ruşii ocupă abuziv Insula Şerpilor şi se-apucă să ne exploateze resursele. Platoul continental oricum a fost delimitat prin decizia Curţii de la Haga. Aşadar, cu sau fără insulă, n-au ce căuta pe teritoriul nostru. Presupunem că ar face-o, confiscându-ne zăcământul (mă rog, nu înţeleg de ce s-ar mai complica cu insula, dar s-o lăsăm aşa!). În aceste condiţii e evident că România nu va încasa niciun ban din aceste resurse. Însă nu încasează niciun ban nici de la americani. Cu alte cuvinte, aparent e vorba de acelaşi lucru. Cu o singură menţiune: exploatând printr-un abuz, ruşilor li se pot cere despăgubiri de către statul român la dimensiunea reală a zăcământului. Desigur, ruşii nu vor plăti, dar cine ştie ce se poate întâmpla în viitor. Cel puţin, la fel ca în cazul Tezaurului, avem o dovadă că au o datorie faţă de noi. În cazul slăbirii Rusiei, ne putem recupera datoria. Ceea ce, cu siguranţă nu se va întâmpla în condiţiile în care vom legifera jaful pe care americanii vor să-l facă în Marea Neagră.

Se vede limpede că abracadabrantul comunicat al SRI nu-i decât o minge ridicată la fileu pentru a se adopta pe repede-înainte ciudata lege offshore care ar împroprietări firmele americane cu zăcămintele noastre, fără ca ei să aibă nicio obligaţie financiară faţă de noi. Menţionez că legea a fost elaborată de Guvernul … Cioloş (ce surpriză!) şi susţinută de cele două guverne teleghidate impuse PSD-ului: Grindeanu şi Tudose. Prin prisma acestui fapt poate-mi spuneţi şi mie cui aparţine acest serviciu şi, mai ales, de ce nu-şi cere buget de la Departamentul de Stat al SUA şi insistă să fie plătit de la Bugetul României.

• România Curată/ Lucian Davidescu: Sună-ți deputatul și întreabă-l dacă are de gând să renunțe la cele 10 miliarde de euro din Marea Neagră!

Parlamentul este chemat începând de azi, în sesiune extraordinară, să aprobe prin legecedarea dreptului de exploatare a gazelor din Marea Neagră în schimbul unor redevențe derizorii, care ar provoca pierderi la bugetul public de ordinul a cel puțin 10 miliarde de euro.

Adică destui bani pentru construirea a încă 1000 de kilometri de autostradă în următorii 10-20 de ani, sau chiar mai mult în caz că se descoperă și alte rezerve.

Amploarea pagubei ar fi cel puțin dublă față de privatizarea Petrom, când redevențele de batjocură au provocat o pierdere de jumătate de miliard de dolari pe an vreme de mai mult de un deceniu.

De data asta, în forma care a trecut deja prin Senat (pe repede-înainte, cu 87 de voturi pentru– PSD, ALDE, PNL, PMP și 17 abțineri – USR, UDMR), redevența ar urma să fie de până la 13% din valoarea efectivă a gazelor, însă fără vreo impozitare suplimentară a profiturilor, uzuală în toate contractele de acest fel, în toată lumea, chiar și în România.

În cazul gazelor extrase din exploatări pe uscat, după liberalizarea prețurilor, statul a introdus o taxă suplimentară care din 2017 ajunge la 80% din ce depășește 85 lei / MWh.

Pentru exploatările offshore, lobby-ul concesionarilor cere ca această taxă pur și simplu să dispară. Iar Senatul deja s-a conformat… Acum, deputații sunt zoriți să voteze aceeași nenorocire.

Stop!

Acesta este votul cu cea mai mare miză financiară din istoria Parlamentului României!

Rezervele de gaze estimate în Marea Neagră sunt de 200 de miliarde de metri cubi, din care jumătate deja atribuite. Chiar și la prețurile joase de azi, valoarea totală se apropie de 40 de miliarde de euro. La prețurile istorice, care pe termen lung nu este exclus să se întoarcă, valoarea ar fi dublă.

Desigur că există costuri de explorare și exploatare destul de mari, de care trebuie ținut cont, dar ca statul să încaseze doar o optime din sumă este complet inacceptabil. Și contrar practicilor din lumea civilizată, pe care încercăm să o ajungem din urmă.

Iată câteva exemple de exploatări offshore similare:

• Oamaru, Noua Zeelandă – 140 miliarde de metri cubi de gaz, de pe urma căruia statul se așteaptă să încaseze 32 mld. dolari neo-zeelandezi adică 18 miliarde de euro
• Aphrodite, Cipru – 100 de miliarde de metri cubi de gaz, de pe urma căruia statul așteaptă 7,2 miliarde de euro în 12 ani.
• În general, veniturile statului sunt calculate ca sumă între redevențe, impozitul general pe profit și impozitele generale pe veniturile din exploatarea hidrocarburilor. Iată, de exemplu, cum se întâmplă cu zăcămintele britanice din Marea Nordului: Redevența a fost eliminată complet, însă profiturile sunt taxate cu rata generală de 30% plus o rată specială de 32%, deci în total cu 62%.

Calculul exact al redevenței este specific fiecărui caz în parte…

Din punctul de vedere al concesionarului, el trebuie să țină cont de costurile de explorare și exploatare încât să asigure fezabilitatea. Marjele uzuale în extracția de gaze offshore sunt între 6 și 17%.

În cazul zăcămintelor din Marea Neagră, cheltuielile de capital sunt estimate la 15,7 mld. $ iar cele operaționale la 6,5 mld. $. Redevențele fixe de acum promit să aducă marje între 50% (la preț al gazului mic) și peste 100% (la preț al gazului mare), pe seama unui stat suficient de prost încât să lase banii pe masă.

Din punctul de vedere al statului, există patru criterii principale: veniturile publice, oportunitatea industrială, securitatea energetică și locurile de muncă.

Securitatea energetică este deja asigurată: consumul intern este aproape integral asigurat din producția internă pentru cel puțin încă un deceniu de acum încolo. Pentru a-și asigura acest avantaj pe termen mai lung România ar trebui, dimpotrivă, să aibă o abordare „conservaționistă” și să temporizeze exploatările, evitând exportul. Dimpotrivă, exploatarea rapidă a gazelor pune în pericol securitatea energetică a României.

Oportunitatea economică practic nu există. Faimoasele combinate de îngrășăminte care cândva prelucrau surplusul de gaz sunt acum închise, după ce au dovedit că nu pot funcționa decât la un preț al gazelor mult sub cel de piață – adică în pierdere. Dacă totuși s-ar lua decizia de a relua producția chiar și în aceste condiții, pentru presupusele „efecte pe orizontală” în economie, oricum ar trebui excluse din ecuație exporturile, cu toate investițiile necesare (ex. BRUA).

Locurile de muncă ar putea fi importante în context local, dacă într-adevăr ar fi angajați muncitori români. Însă concesionarii strâmbă din nas chiar și atunci când se încearcă impunerea prin lege a unei cote de 25% angajați locali. Pe de altă parte, însăși această cerere, care vine la pachet cu propunerea ca 25% dintre contracte să fie încheiate cu firme românești pare, în cel mai bun caz, o diversiune, dacă nu chiar o încercare de a negocia paraîndărătul pentru clienții politici.

Atenție și la estimările făcute de consultanții Big 4, plătiți de concesionari (!) care avansează beneficii „indirecte” de ordinul zecilor de miliarde de euro la buget. Ele pornesc de la premiza că fiecare loc de muncă direct (dintr-un total de vreo 700) va „susține alte 43 de locuri de muncă indirecte”. Văleu, de unde le scoateți!?!?

Situația seamănă izbitor cu cea de la privatizarea Petrom, când consultantul Goldman Sachs spunea că prețurile nu vor mai crește așa că să stăm liniștiți și să lăsăm redevențele jos. Barilul de petrol era atunci 20 de dolari. Apoi, a ajuns și la 150. Nimeni nu s-a dus la Goldman Sachs să-i ceară socoteală.

Veniturile publice rămân, așadar, principalul criteriu de stabilire a redevenței, astfel că România este în postura să negocieze dur, pentru a obține maximum posibil. Redevența fixă, exact așa cum este ea stabilită acum, servește de minune pentru a împiedica supraexploatarea atunci când prețurile sunt prea mici. Ce lipsește este cealaltă componentă – windfall taxation – care să aducă sume substanțiale la buget pentru fiecare euro obținut în plus peste costurile rezonabile de exploatare.

Deci nu este nici o urgență!

Legea exploatărilor offshore trebuie să se bazeze pe un calcul solid și ambițios referitor la banii pe care trebuie să îi încaseze de pe urma unei resurse care îi aparține potrivit Constituției.

Exact ca la Roșia Montană, liderii politici au fie interese directe fie lucruri „mai importante” de negociat iar presa este anesteziată cu sume totale de ordinul milioanelor de euro.

Cetățenii sunt ultima linie de apărare în fața unui jaf de proporții istorice.

Suna-ți-vă deputații sau scrieți-le câte un e-mail și întrebați-i dacă chiar au de gând să renunțe la cele 10 miliarde de euro din Marea Neagră!

• Baricada.org/ Valer Simion Cosma: BRUA și poveștile despre Independența Energetică a României

Descoperirea de zăcăminte de gaze naturale în Marea Neagră la finele deceniului trecut au adus în România investitori de calibru din toate zările, la pachet cu povestea despre independența energetică a României și viitorul ei rol de hub energetic regional. Între timp, povestea a avansat, s-au modificat și dat legi pentru transpunerea în practică a acestei povești de succes, în pofida schimbărilor de coaliții și guverne și departe de văzul lumii și de tensiunile care antagonizează de ceva vreme societatea și lumea politică. Ce rămâne ascuns?

La începutul lui februarie 2009, România cîștiga procesul cu Ucraina la Curtea Internațională de la Haga, referitor la delimitările suprafețelor maritime arondate fiecărei țări, trezindu-se cu zăcăminte impresionante de petrol și gaze ajunse în ograda proprie. În noiembrie 2008, gigantul american Exxon Mobile semnase un acord cu Petrom (aparținînd OMV) pentru a cumpăra o participație de 50% în perimetrul maritim Neptun. Investițiile acestora au continuat în următorii ani, perimetrele purtătoare de resurse naturale ajungând să fie împărțite între următoarele companii: Sterling (Canada), Lukoil (Rusia) și Petroceltic (Dubai). Mai multe detalii despre cum s-au împărțit perimetrele, cum s-au mai găsit alte zăcăminte, cum au evoluat tranzacțiile și explorările, găsiți aici. Pe scurt, dincolo de descoperirea acestor zăcăminte estimate în 2012 undeva între 42 și 84 de miliarde de metri cubi (ceea ce ar putea acoperi consumul României pe cîțiva ani), o serie de alte evenimente au crescut importanța României în chestiuni geopolitice și energetice. Aș menționa în principal eșecul gazoductului Nabucco și sancțiunile împotriva Rusiei, pe fondul crizei din Ucraina soldată cu anexarea peninsulei Crimeea de către ruși, care au blocat derularea proiectului de explorare și exploatare de zăcăminte în teritoriul nordic rusesc semnat în 2012 între Exxon Mobile și PAO Rosneft, companie de stat rusească. (detalii aici).

Așa începe frumoasa poveste cu independența energetică a României, cu România ca actor regional pe piața energetică europeană și cu investițiile care urmează să vină, cot la cot cu o sporită atenție acordată statului de drept autohton și securității regionale. Dacă investițiile au început să apară, OMV și Exxon investind peste 1.5 miliarde de euro în operațiuni de forare, era nevoie și de niște legi cu dedicație sau modificări ale unor legi, pentru a nu încurca marele business și marile investiții strategice. În 2011, ExxonMobil, OMV Petrom și Lukoil, companii care explorau zăcăminte din Marea Neagră aparținînd statului român, au beneficiat de o Ordonanță de Urgență care amenda legea 50/1991 privitoare la autorizarea execuțiilor lucrărilor de construcții, exceptînd companiile care derulează explorări sub apele continentale de la necesitatea obținerii de avize. Iar mai aproape de zilele noastre, legea specială privind gazoductul BRUA, votată în unanimitate în Parlament în septembrie 2016, fără niciun fel de dezbatere publică. Despre lege și dedesubturile ei puteți citi mai multe aici, aici și aici. Despre cum s-a derulat votul. Asupra gazoductului BRUA o să revin puțin mai încolo. Acum, să ne concentrăm puțin asupra contextului geopolitic și asupra spaimelor care însoțesc majoritatea discuțiilor despre rolul României în regiune.

Este cunoscută povestea cu dependența Europei Occidentale de gazul rusesc și eforturile făcute, mai nou, de Uniunea Europeană pentru a găsi alternative acestei surse de import. Americanii au venit cu propunerea de a livra gaz natural lichefiat unor țări est-europene precum Lituania sau Polonia, făcîndu-se chiar cîțiva pași în acest sens, după cum arată investițiile în infrastrutura specifică și sosirea în acest an a unor transporturi cu mult rîvnitul combustibil. Totuși, se pare că în pofida discursurilor tot mai pătimașe despre rezistența în fața pericolului rusesc, această soluție nu este fezabilă, fiind mai costisitoare decît deja tradiționalul import de la vecinul dușman.

Pe la noi, cu ceva vreme în urmă (2013-2014), Chevron scormonea după gaze de șist prin Vrancea și Dobrogea, vînturînd, printre pulane jandarmerești și suspendări ale drepturilor cetățenești, aceeași poveste cu independența energetică și beneficiile ce se vor revărsa asupra României și cetățenilor săi. Am rămas cu pulanele și cîteva datorii către stat. Pe lîngă astfel de inițiative, Uniunea Europeană a făcut din aprovizionarea cu gaz a statelor membre una dintre prioritățile sale majore, după cum se vede din Strategia pentru Siguranță Energetică elaborată recent (2015-2016), în care gazoductul BRUA și zăcămintele din Marea Neagră au un rol esențial. În acest sens, treburile au început să se miște foarte repede, la 9 septembrie 2016, în cadrul summitului Grupului de Lucru pentru conectarea rețelelor de gaz în Europa Centrală și de Est (CESEC), reprezentanții Transgaz semnînd cu INEA (Innovation and Networks Executive Agency) acordul pentru construirea gazoductului BRUA, care va traversa Bulgaria, România, Ungaria și Austria. Pentru acest proiect a fost alocat un grant de 179.32 milioane de euro. Însă acest proiect necesita o lege specială, care să permită „exproprieri mascate, excepții și încălcări flagrante ale legislației naționale și europene din domeniul drepturilor de proprietate, a drepturilor civile, a mediului și patrimoniului”. Despre această lege, pe atunci jurnalistul Mihai Goțiu, spunea că este pe alocuri asemănătoare și din unele puncte de vedere chiar mai distructivă și mai cinică decît celebra lege specială pentru Roșia Montană care a scos zeci de mii de oameni în stradă în toamna anului 2013. Deși proiectul inițial viza excepții și derogări de la o serie de legi doar pentru acest proiect, prin primul dintre amendamentele propuse de guvernul de la acea vreme, acestea se extind la toate proiectele privind gazele naturale declarate ca fiind de interes național, semn că e foarte probabil ca „eforturile de interconectare energetică și consolidare a independenței și securității energetice a țării” să cuprindă și alte proiecte asemănătoare. Cei interesați, pot vedea proiectul de lege și amendamentele propuse aici. În toamna anului 2016 n-a mai ieșit nimeni să protesteze împotriva acestei legi, iar proiectul BRUA, oricît ar fi de dăunător pentru ariile protejate și pentru siturile arheologice prin care va trece (Sarmisegetuza), a făcut pași mari, conform calendarului Transgaz, lucrările la gazoduct ar fi trebuit să înceapă la sfîrșitul acestui an, urmînd să fie finalizate pînă la sfîrșitul lui 2019, pentru a fi funcțională în 2020. Conform Adevărul, la sfîrșitul lunii noiembrie Tranzgaz a semnat deja contractele de execuție pentru gazoduct, „câştigători ai licitaţiei fiind desemnaţi austriecii de la Habau PPS Pipeline Systems şi un consorţiu condus de INSPET SA, amendat în trecut de Consiliul Concurenţei cu 7,3 milioane lei pentru trucarea unei licitaţii organizate de Transgaz în 2009.”

În media autohtonă această chestiune a fost atinsă în cîteva rînduri, fără să suscite prea multe discuții și reacții vizavi de conținutul acestei legi și fără o discuție amplă despre miza acestui gazoduct. De remarcat articolul publicat în aprilie de Sorin Pîslaru în Ziarul Financiar. Printre altele, dincolo de lipsa de transparență și de faptul că discuțiile se poartă sub semnul discreției – „avem doar un lung şir de întâlniri al căror conţinut este secret între cei care se perindă în administraţia ţării şi directorii OMV Petrom – Exxon” -, autorul semnala, pe de o parte, modul în care această poveste ne este „vândută” – „diversificare surse de aprovizionare”, „creșterea puterii de negociere”, „ vom fi un hub energetic regional”; „proiectul continuă neabătut și mesajele acoperitoare au același conținut.” Pe de altă parte, același autor pune întrebări legate de destinația gazului transportat prin acest gazoduct, în special a celui extras din zăcămintele pe care statul român le-a concesionat companiilor menționate mai sus. Redau un citat: „aceste gaze vor merge direct în Austria printr-o conductă construită special în acest scop. Iar peste 10-15 ani, când România va epuiza resursele terestre de gaz, noi vom ajunge să importăm gaz din Rusia pentru că nu ne vom putea atinge de gazul extras din apele teritoriale româneşti ale Mării Negre, care va merge direct în Occident. Această conductă este BRUA, despre care se spune că va conecta Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Însă conducta vine în România cu o capacitate de 1,5 mld. mc anual şi pleacă spre Ungaria cu o capacitate de 4,4 mld. mc annual. Iar din Bulgaria de fapt nu va veni niciun pic de gaz, pentru că pur şi simplu Bulgaria nu are gaz şi nici nu este conectată la vreo magistrală din Turcia prin care este adus gaz din Orient spre Occident.” Un paradox al acestui proiect este subliniat de către Petru Ianc, fost director în Ministerul Economiei: „gazul din Marea Neagră, pentru care s-au propus redevenţe mai mari, va ajunge în Austria, prin conducta BRUA, în condiţiile în care în Dobrogea există încă oameni care nu au gaz.”

În acest context, cu lucrările care au intrat în linie dreaptă curînd, miza modificărilor sistemului de redevențe al al concesiunilor resurselor minerale, petroliere și hidrominerale este cu atît mai mare, cunoscut fiind faptul, încă din vremurile opoziției față de proiectul minier de la Roșia Montana sau față de cele legate de gazele de șist, că România are cote scăzute. În acest sens, în octombrie 2017, guvernul a lansat în dezbatere publică proiectul de lege pentru reglementarea sistemului de redevențe. Din acest proiect aflărm că se dorește „instituirea unor redevențe mici în cazul operațiunilor maritime, statul român dorește impulsionarea extrației de pe platoul continental pentru asigurarea independenței energetice a României și eliminarea importurilor de gaze din Rusia.” Despre aceste propuneri puteți afla mai multe aici. De remarcat, că Ziarul Financiar scrie că redevențele pentru exploatările din Marea Neagră ar urma să fie mai mari, așa cum se vede și dintr-un fragment redat mai sus. Rămîne să vedem care dintre variante se va impune în final. Încă o chestiune mai trebuie remarcată. Deși se invocă necesitatea independenței energetice în raport cu vecinii exportatori, în Marea Neagră, pe lîngă explorările Exxon-Petrom, avem și explorările Romgaz-Lukoil. Să mai priceapă cineva cum e cu independența asta și cui folosește, în condițiile în care nu doar că avem astfel de parteneriate, dar ne trezim periodic cu anunțuri legate de creșterea prețului la gaz? E ca în 2013, cînd opozanții proiectului Chevron, de explorare după gaze de șist, erau degrabă catalogați drept agenți/idioți utili ai Rusiei, inclusiv de către reprezentanți ai diferitelor instituții publice, în timp ce statul român dădea avize de explorare pentru perimete concesionate către Gazprom.

Se descoperă ditamai zăcămintele, se invocă pericolul rusesc și necesitatea independenței energetice, se dau legi speciale pentru valorificarea acestor zăcăminte și pentru construirea unui gazoduct care să-l care mai departe, fără ca aceste izbînzi și sacrificii să se simtă în vreun fel în prețul plătit de consumatorul de rînd, amețit periodic cu explicații despre cum e necesară creșterea prețului la gaz, nu de puține ori ajungîndu-se la nivele apropiate de cele din țări total lipsite de acest fel de resurse. Sau chiar peste. Informații și lămuriri despre prețurile la gaze în alte țări europene găsiți aici. Cît despre beneficiile obținute de România din redevențe, cred că ne putem face o idee pornind de la sumele încasate pentru anul trecut. Doar un miliard de lei din redevențe, deși România se află pe locul 4 în Europa la producția de țiței și gaze. O comparație cu bugetul alocat de ExxonMobil pentru lobby pe lîngă Comisia Europeană și pentru donații pentru universități și organizații europene ne poate ajuta, de asemenea, să ne facem o miză despre anvergura actorilor cu care avem de-a face. 8.08 milioane de dolari în 2014.

Oricît li s-ar umfla pieptul unora la auzul susurului lobbysto-propagandistic despre independența energetică a României și anvergura pe care urmează să o capete pe viitor în acest domeniu, cele petrecute în ultimii ani ne arată că pe la noi rămîn ceva resturi și, probabil, ceva comisioane încasate de personaje cheie, iar povestea cu independența energetică, nu doar că e foarte scumpă, dar pare să funcționeze preponderent pentru anestezierea conștiințelor și mai deloc pentru bunăstarea și confortul cetățeanului de rînd. Roadele veritabile sunt culese de alții, iar noi rămînem cu privilegiile legale acordate unor investiții declarate strategice, ba de unii, ba de alții, și cu facturile crescînde. La care, desigur, putem adăuga o minoritate bine remunerată și stipendiată, alcătuită din intermediari, lobbyiști, funcționari, PR-iști etc. Ca și în cazul Bechtel, EADS, Microsoft sau al majorității privatizărilor postcomuniste, un mare tun se derulează sub nasul nostru, în deplin consens transpartinic și transinstituțional. Dincolo de tensiunile, uneori extrem de pătimașe și antagonizante, inter-partinice și inter-instituționale, dincolo de schimbările de guverne și coaliții, proiectele care implică sume enorme și cu reverberații profunde și complexe asupra viitorului societății românești, trec alert și abia observate, învăluite de o bine organizată netransparență și în absența oricărei dezbateri publice.

Voci Conservatoare:

Nivelul redeventelor la exploatarile de gaze:

– Norvegia 78% 
– Anglia 62%
– Danemarca peste 60%, 
– Romania 19%

Dan MV Chitic:

Sa revenim la #resurse !

Știați ca “opoziția” PNL a votat alături de “ciuma roșie”, alias PSD, proiectul guvernului condus de “civilul” Tudose prin care sunt cedate resursele noastre naturale din Marea Neagră către mai marii și stăpânii noștri?
De ce, oare, avem unanimități doar atunci când se votează împotriva interesului național???

Post script: împotriva acestei legi antinaționale au votat… 0 (zero) senatori!!! Niciun senator, nici de la putere, nici de la opoziție, NU a “îndrăznit” să voteze împotriva cedării resurselor naturale ale României!!!

Prostie? Sau ticăloșie? Nici nu mai contează.
Concluzie? Avem nevoie de o nouă clasă politică! Sau vom dispărea ca neam…

Cristi Nemțeanu:

Doar doi parlamentari se opun în aceste zile unui odios act de trădare nățională…

Se pare că cedarea rușinoasă a resurselor naturale nu este un motiv de protest pentru „societatea civilă”,pentru rezistenții sectei Cioloș.

Deputat Daniel Gheorghe:

„Din păcate se întrezărește o sesiune extraordinara a Parlamentului, lucru mai mult rau decât bun la acest moment. Pe lângă legile pentru care e disperat Dragnea am avut neplăcerea să aflu că a fost introdusă pe ordinea de zi plx 33/2018 cu privire la regimul de exploatare a gazului din Marea Neagră. După cum știți, Ungaria ne-a zis pe șleau zilele astea ca noi nu avem ce face cu gazul nostru si mai bine să îl vindem lor că ei stiu mai bine să il valorifice decât noi. Nu România câștigă din exploatarea urgenta a zăcămintelor de gaz din Marea Neagră , ci Ucraina alături de Ungaria care își vor asigura securitatea energetică pe baza gazului din apele teritoriale românești. Nu este un secret pentru nimeni că tot din partea acestor vecini vin si presiuni asupra Statelor Unite care sunt indemnate să preseze România pentru a adopta acest act normativ cu caracter antinational . Dacă unii cred că resursele strategice ale României au drept scop servirea Ungariei si Ucrainei nu au decat sa o facă, dar eu nu voi vota, indiferent de felul in care va arăta documentul normativ la final, acest proiect de lege care arata a trădare de țară! Gazul aparține românilor si nu ne poate obliga nimeni să devenim servantii nimănui și avem dreptul suveran să respingem sacrificarea gazului românesc pentru interesele de pretins lider regional pe care și le asumă absolut fără motiv, Ungaria!”

Deputat Liviu Plesoianu:

„Eu NU votez așa ceva! Sunt exercitate presiuni enorme pentru ca Parlamentul României să voteze zilele următoare un proiect legislativ prin care renunțăm la impozitarea veniturilor suplimentare obținute de companiile care extrag și comercializează gaze naturale din Marea Neagră!Săptămânile următoare, sub presiunile enorme ale puternicelor companii străine, precum și sub presiunile înalților emisari ai partenerilor… strategici, suntem pe cale să votăm așa-numita Lege a perimetrelor petroliere offshore. Prin articolele 18 și 19 ale acestui proiect legislativ, urmează să:

– RENUNȚĂM la impozitarea veniturilor suplimentare în cazul tuturor exploatărilor maritime. Cu alte cuvinte, 0 IMPOZIT pentru tot ce obțin ca venit suplimentar companii precum OMV și ExxonMobil din extragerea și comercializarea de gaze naturale de la Marea Neagră (partea românească)!

– ÎNGHEȚĂM redevențele (adică banii pe care trebuie să ni-i plătească toate companiile care extrag și comercializează gaze naturale din Marea Neagră) la nivelul din acest an (2018). Pe toată durata exploatării, noi NU vom mai putea umbla DELOC la aceste redevențe!

– DESPĂGUBIM companiile străine! Dacă au plătit deja acest impozit pe veniturile suplimentare, companiile care extrag și comercializează gaze naturale din Marea Neagră vor PRIMI BANII ÎNAPOI!

Proiectul legislativ a trecut de Senat în această formă și urmează să fie votat în Camera Deputaților în sesiunea extraordinară, ca urmare a presiunilor enorme exercitate de companiile străine și înalții emisari… strategici.”

Sorina Ruxandra Matei:

PSD se comportă ca o slugă și ca un babuin pe cererea SUA privind Exxon.

Domnii de la PSD sunt de groază și fac greșelile lui Nastase si ale altora și ca Nastase vor sfarsi. Cum sa faci tu nene asta cu rezervele tale doar pentru că asta cere Departamentul de Stat pentru Exxon? De când Departamentul de stat “urmărește procesul legislativ din România”? România urmărește cumva procesul legislativ in Congres pe vize sau altceva? Dar PSD s-a executat. In câteva zile. Fix ca Năstase, când vine vorba de rezervele României. Proiectul PSD referitor la perimetre offshore este o mizerie. Exxon va extrage mai mult de jumătate din producţia anuală a României iar pe americani ii doare bineînțeles numai de Exxon.

Iată cererea specifică si directă a Departamentului de Stat de acum 3 zile, Departament de stat care urmărește îndeaproape Guvernul și Parlamentul pe legislația pe care o vrea Exxon. De când are tupeul Departamentul de stat să facă asta? S-a întrebat cineva?

https://www.state.gov/r/pa/prs/ps/2018/06/283643.htm

Observăm îndeaproape evoluțiile pe măsură ce parlamentul și guvernul României elaborează legislația care va stabili cadrul fiscal și de reglementare stabil pentru companiile energetice să investească în dezvoltarea acestei resurse”. PSD s-a executat. Dragnea/Tudose/Birchall/Maior/ whatever

“In addition, Black Sea gas from Romania represents a promising yet untapped source of energy that would strengthen energy markets and energy security throughout the region. We are closely watching developments as Romania’s parliament and government work out the legislation that will establish the stable fiscal and regulatory framework required for energy companies to invest in the development of this resource. Diverse sources and delivery routes ensure that energy is available at the best price to all and that no supplier can use energy to economically or politically coerce consumers”
+
“În plus, gazul din Marea Neagră din România reprezintă o sursă de energie promițătoare, dar încă neexploatată, care ar consolida piețele energetice și securitatea energetică în întreaga regiune. Observăm îndeaproape evoluțiile pe măsură ce parlamentul și guvernul României elaborează legislația care va stabili cadrul fiscal și de reglementare stabil pentru companiile energetice să investească în dezvoltarea acestei resurse. Sursele diverse și rutele de livrare asigură că energia este disponibilă la cel mai bun preț pentru toți și că niciun furnizor nu poate utiliza energia pentru a constrânge consumatorii din punct de vedere economic sau politic”

Iată cum s-a executat PSD: Proiectul de lege PSD băgat în sesiune extraordinară FĂRĂ dezbateri publice privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, iniţiat de Mihai Tudose/SRI😂

Viorel Ştefan, vicepremier PSD cică, zice că trebuie făcută legislaţie pentru Exxon pentru a susţine “diversitatea” energetică. 

😂😂😂Măi, nea Viorel Ştefan nu e nevoie să reciţi ca un papagal, exact copy paste din titlurile comunicatelor Departamentului de stat, că nu ştii ce altceva ce să zici. Ştiu şi eu să citesc şi titlurile şi comunicatele imperioase ale Departamentului de stat pentru babuini ca tine, măi, nea vicepremierule. Bine că ati învățat un cuvant: “diversitatea”. Asta e termenul standard SUA când isi sustin interesele. Nu zic ca e pentru ei, zic – pentru fraieri/ babuini- ca e pentru “diversitate”😂