NU STRATEGIEI DE REEDUCARE PARENTALA GENDER!/ Reactii puternice fata de Strategia Naţională de Educaţie Parentală/ Mihai Gheorghiu, Platforma Impreuna: STOP MANIPULARII IDEOLOGICE/ Ioan Aurel Pop, seful Academiei Române: „A ÎNCREDINȚA COPILUL unor CUPLURI de HOMOSEXUALI este DE NECONCEPUT”/ Cine este reteaua de ONG-uri din spatele Strategiei?/ IDEOLOGIA DE GEN SI TACTICA LENINISTA DE CUCERIRE A SOCIETATII

• Hotnews: Strategia de educație parentală, în centrul unui scandal. Părinții și sindicatele cer Ministerului Educației să o anuleze: Pentru noi, conceptul de familie este definit în Constituția României, nimic mai mult

Părinții și sindicatele din învățământ îi cer Ministerului Educației să “anuleze” Strategia de parenting pusă în dezbatere în luna iunie, dar scoasă între timp de pe site-ul edu.ro. “Suntem conștienți că la nivelul societății avem nevoie de toleranță, responsabilitate și asimilarea conceptelor europene, dar nu prin impunere, ci prin dialog și informare. (…) Pentru noi, conceptul de familie este definit în Constituția României, nimic mai mult sau mai puțin”, se arată într-un comunicat semnat de președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, Iulian Cristache.

Nicio critică dintre cele aduse nu se referă la obiectivele strategiei sau la propunerile de fond; acuzațiile se referă la partea introductivă, care face referire la definirea familiei

Poziția celor trei federații vine după ce Platforma civică pentru drepturi şi libertăţi “Împreună” a cerut, într-o scrisoare deschisă transmisă premierului Viorica Dăncilă, ca Strategia Naţională de Educaţie Parentală 2018 – 2025 să fie retrasă. Platforma, care susține că este formată din 500 de ONG-uri, a catalogat strategia drept “o creaţie a propagandei progresiste”, transmite Agerpres

Și Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice București, a publicat pe pagina sa de Facebook următorul mesaj: “Da educației parentale; avem mare nevoie. Dar în nici un caz educația de tip gender”

Ministerul Educației a lansat în dezbatere, pe 11 iunie 2018, un proiect de Strategie națională de educație parentală pentru perioada 2018-2025. Proiectul prevede introducerea Educației parentale în fișele de post ale profesorilor, asistenților medicali și sociali, cu 2 ore pe săptămână alocate parentingului care să fie incluse în normă. În plus, autoritatea propunea ca fiecare părinte să participe la cursuri de educație parentală, în momentul în care copilul intră într-un nou ciclu de învățământ. Detalii aici

Federația Națională a Asociațiilor de Părinți, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație “Spiru Haret” cer anularea strategiei 

La aproape o lună de la punerea în dezbatere a strategiei, Federația Părinților și sindicatele din educație spun că nu susțin documentul, dar argumentele lor nu se referă la fondul strategiei, la obiectivele propuse de Minister și la rezultatele așteptate după implementarea strategiei de parenting. Acuzațiile țintesc partea introductivă, în care este definit conceptul de familie. Concret, la pagina 3 a draftului de Strategie este următoarea frază: «Strategia națională de educație parentală are ca fundament abordarea teoretică conform căreia familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, “o constelaţie de idei, imagini şi terminologii” 2 creată şi recreată permanent de practicile socio-culturale». Acesta este paragraful care a atras cele mai multe critici.

Într-un comunicat de presă, Federația Națională a Asociațiilor de Părinți – Învățământ Preuniversitar anunță că, împreună cu Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și cu Federația Sindicatelor din Educație (FSE) “Spiru Haret” “solicităm anularea prezentei Strategii, precum și elaborarea, de către Ministerul Educației Naționale, a unei noi Strategii, după consultarea partenerilor și a factorilor interesați”. 

“Ca federații din domeniul educațional, suntem parteneri de dialog ai Ministerului Educației Naționale, în tot ceea ce înseamnă legislație și strategie în învățământ, cu atât mai mult suntem nedumeriți că am fost ignorați în totalitate“, se arată în poziția semnată de Iulian Cristache.

Potrivit acestora, “fără discuție, suntem pentru o strategie națională de educație parentală, o strategie care să fie inițiată de către Parlamentul României și continuată de către MEN cu sprijinul inspectoratelor școlare, astfel încât să avem un punct de vedere unitar care să reflecte dorințele părinților și specialiștilor în educație. Faptul că Patriarhia Română susține că documentul supus dezbaterii publice nu corespunde în totalitate cu ce s-a discutat la nivelul grupului de lucru constituit de Ministerul Educației ridică un mare semn de întrebare. Faptul că inclusiv Academia Română se opune acestei strategii, întărește hotărârea luată de cele trei federații, de a nu susține strategia Ministerului Educației”. 

“Proiectul are și puncte de vedere pertinente. Suntem conștienți că la nivelul societății avem nevoie de toleranță, responsabilitate și asimilarea conceptelor europene, dar nu prin impunere, ci prin dialog și informare. Strategia propusă lamentează, în mod explicit, mentalitatea conservatoare a părinților României privind creșterea și dezvoltarea copiilor”, precizează asociațiile.

“Pentru noi, conceptul de familie este definit în Constituția României, nimic mai mult sau mai puțin! Dreptul la viața intimă este un drept garantat de legislația în vigoare, în consecință valorile transmise copiilor/elevilor noștri trebuie să țină cont de propriile convingeri morale și religioase”, spun cele trei asociații.  […]/ integral pe hotnews.ro

• Platforma Impreuna: Scrisoare deschisă: Educație parentală sau manipulare ideologică?

Doamnei Viorica Dăncilă
Prim-ministru al Guvernului României

Scrisoare deschisă

Educație parentală sau manipulare ideologică?

Stimată doamnă Prim-ministru,

Platforma civică pentru drepturi şi libertăţi ÎMPREUNĂ este cea mai mare şi profundă formă de unitate a societăţii civile din România, compusă din 500 de ONG-uri şi peste 1000 de intelectuali, reuniţi pentru prima dată într-un număr atât de mare în istoria recentă a României. Platforma ÎMPREUNĂ are susţinerea a 10 ONG-uri internaţionale şi a realizat, până în prezent, demersuri internaţionale împreună cu peste 250 de ONG-uri din 8 ţări.

Am studiat cu atenţie documentul intitulat „Strategia Naţională de Educaţie Parentală 2018-2025”, pus în dezbatere publică de către Ministerul Educaţiei Naţionale ca o prioritate imediată pentru viitorul societăţii româneşti, în general, şi al şcolii româneşti, în special, document nesemnat şi neasumat de către nicio persoană, deci un document fără niciun autor.

De la primul paragraf până la ultimul, acest document programatic este o creaţie a propagandei progresiste care caută terenul potrivit  pentru a face noi  experimente sociale, pentru a educa o nouă generaţie în spiritul negării oricărei moşteniri culturale şi a negării radicale a creştinismului.

Vă supunem atenţiei cîteva extrase relevante pentru toxicitatea ideologică manifestă a documentului:

• „Deseori noile ideologii promovate în special în domeniul protecției copilului întâlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiei ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor.” (pag 3)
• „De aceea familia în societatea actuală are nevoie din ce în ce mai mult de SPRIJIN EXTERN pentru a se adapta acestor cerințe…în condițiile în care părinții rămân atașați valorilor care s-au transmis tradițional, pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaționare intrafamiliară.Această din urmă atitudine este prezentă și în discursurile profesioniștilor care idealizează familia tradițională pe care o consideră o formă perfectă de organizare.” (pag. 3)
• „Strategia națională de educație parentală are ca fundament abordarea teoretică conform căreia familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, «o constelație de idei, imagini si terminologii» creată și recreată permanent de practicile socio-culturale.”(pag.3)
• „A susține părinții în interesul superior al copilului înseamnă a crea o nouă cultură familială.”(pag. 4)
• „Politicile care privesc inițierea, formarea și dezvoltarea competentelor parentale trebuie să pornească de la respectarea modelelor familiale si educaționale existente în realitate, fără a impune modele unice considerate ideale.” (pag. 4)
• „Educația timpurie poate fi o pârghie esențială de reducere a inegalităților sociale.” (pag. 13)
• „…atrăgând familia alături de scoală la vârstele timpurii ale copilului, putem«educa»și familia.” (pag. 13)
• „A devenit o necesitate imediată crearea unui sistem de educație parentală centrat…și pe stimularea interesului pentru o nouă cultură familială…”(pag. 13)
• „Perioada timpurie a dezvoltării copilului… sistemul de educație parentală trebuie să vină în sprijinul dezvoltării unor principii esențiale ce vizeazăpromovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen.” (pag. 18)
• „Strategia are la bază următoarele principii:… promovării diversităț..stilurile parentale trebuie revizuite din perspectiva relaționării cu copiii și INLĂTURĂRII STEREOTIPIILOR DE GEN care influențează traseele de viață diferite ale fetelor si băieților,în acord cu legislația națională anti-discriminare și cu Standardele Națiunilor Unite și ale Comisiei Europene în acest domeniu.” (pag. 23)

Link-uri utile:

-despre EGALITATEA DE GEN pusă în aplicare aici: https://www.stiripesurse.ro/ce-au-mai-inva-at-copiii-din-vrancea-in-cadrul-conferin-ei-despre-roluri-i-egalitate-de-gen_1253416.html

http://vranceamedia.ro/dupa-bucuresti-vrancea-intra-sub-asediul-presiunii-activistilor-lgbt-prin-activitati-educationale/

https://www.activenews.ro/prima-pagina/Dezbaterea-%E2%80%9E120-BMP-.-Elevii-au-fost-adusi-cu-liste-de-catre-profesori-149319

https://www.stiripesurse.ro/cea-mai-clara-explicatie-privind-presiunile-ideologice-exercitate-asupra-copiilor-in-conferin-a-orga_1252017.html

http://evz.ro/experimentul-vrancea-liceeni-transsexual.html.

-despre STEREOTIPIILE DE GEN aici: https://www.juridice.ro/459023/conventia-de-la-istanbul.html

-despre punerea în aplicare a schimbării modelelor sociale și de comportament, aici: https://www.activenews.ro/stiri/Avocatul-Corina-Sacrieru-in-dialog-cu-Vasile-Banescu-la-Trinitas-TV-Potrivit-Conventiei-de-la-Istanbul-barbatul-este-un-agresor-aprioric.-Deci-fiecare-mama-care-da-nastere-la-baieti-da-nastere-la-niste-apriorici-agresori-14963

Concluzii 

Așa cum rezultă din conţinutul Strategiei, cel mai mare duşman al progresului României este familia naturală. Toate neajunsurile şi nenorocirile care vin peste România se datorează familiei tradiționale, care se încăpăţânează să facă copii, să-i crească, să-i dea la şcoală, să-i înveţe valorile morale ale credinţei creştine pentru a deveni oameni de caracter, care la rândul lor să întemeieze familii sănătoase. Această familie cu toate valorile ei trebuie distrusă din temelii.

În schimb, toate promisiunile optimiste și triumfaliste pentru viitorul României sunt legate de ideologia progresistă, care susţine că familia este „un produs socio-cultural, creată şi recreată permanent de practicile socio-culturale” (p.3). Aceasta înseamnă că familia poate fi un produs socio-cultural alcătuit din doi sau mai mulţi parteneri de același sex, sau de sex opus, din căsătoria dintre un adult şi un copil, sau un om şi un animal, un om şi un obiect, etc., după preferinţa socio-culturală a fiecăruia. Pentru a nu lasă impresia că folosim un limbaj ironic, se poate verifica faptul că în ultimii ani, în alte părţi ale lumii, s-au încheiat căsătorii – poligame (trei femei), între om și animal de companie, între om și  copac, între om şi computer, şi mai recent o persoană umană s-a căsătorit cu sine însăşi. De ce nu, dacă familia este doar un produs socio-cultural, o constelaţie de imagini, fără niciun fundament natural?

Aceasta este în esenţă oferta Strategiei Naţionale de Educaţie Parentală 2018-2025 propusă de Ministerul Educaţiei Naţionale. Agenda ideologică pe care se întemeiază documentul reiese limpede încă din primul paragraf din introducere. Urmează apoi o parte a documentului care nu este altceva decât un amalgam de idei, proiecte, studii, propuneri, programe ale unor organizaţii internaţionale sau naţionale care are menirea să îmbrace acest proiect ideologic într-o haină aparent academică pentru a fi mai ușor vandabil celor neavizaţi. În partea finală, documentul prezintă paşii care trebuie făcuţi pentru implementarea noii ideologii.

Astfel, noi considerăm că această strategie nu poate fi adoptată din următoarele motive:

– Conţine judecăţi de valoare cu privire la preferabilitatea unei convingeri sau viziuni (de tip progresist) în dauna alteia (de tip conservator, creştin sau „tradiţionalist”) asupra lumii, familiei sau educaţiei. Statul are obligaţia de a fi neutru faţă de convingerile şi opţiunile diverse ale părinţilor în educaţia copiilor (mai tradiţionaliste sau mai avangardiste, mai conservatoare sau mai progresiste) şi să nu caute să favorizeze impunerea uneia în dauna celorlalte prin pârghiile pe care le are la îndemână

– Art. 29 alin 6 din Constituţia României recunoaşte părinţilor dreptul fundamental de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine (art. 29 alin. 6 din Constituţie), iar libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale (art. 29 alin. 1 din Constituţie). Art. 14 alineatul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice şi pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinţilor de a asigura această educaţie conform convingerilor lor religioase şi filosofice.

– Strategia conţine presupoziţii care descalifică convingerile conservatoare, creştine şi „tradiţionaliste” despre familie şi pe cei care şi le însuşesc şi stabileşte ca unic model valid modelul „progresist”, „divers”, în direcţia ideologiei de gen, cu încălcarea obligaţiei de neutralitate a Statului.

– Strategia conţine prezumţii implicite sau explicite că aceste cursuri de educaţie parentală ar trebui să fie obligatorii pentru părinţi. Este neclar care este motivul pentru care este nevoie de o educare în masă a părinţilor din România, ce studii stau în spatele respectivei Strategii şi care vor fi beneficiile aduse de aceasta după cei 10 ani de aplicare. Considerăm că o Strategie naţională de educaţie parentală ar putea fi gândită cel mult pentru medii defavorizate, destinată părinţilor cu deficite educaţionale majore şi concepută în termenii respectării drepturilor parentale amintite în prezenta scrisoare.

– Prioritatea MEN trebuie însă să rămână în continuare educarea copiilor. În condiţiile în care actualul sistem educaţional nu şi-a găsit încă o cadenţă, fiind într-o permanentă şi defectuoasă schimbare de metodologii, cu impact negativ asupra calităţii educaţiei pe un fond de criză permanentă de resurse umane, financiare şi materiale, ar fi inoportună asumarea de către minister a unor noi sarcini şi responsabilităţi. Managementul defectuos al educaţiei de stat a copiilor şi tinerilor s-ar perpetua şi în „educaţia” părinţilor, cu o irosire nepermisă de resurse care ar adânci şi mai mult criza învăţământului românesc.

În concluzie, solicităm retragerea completă a Strategiei de educaţie parentală.

Dumnezeu să ocrotească România!

MIHAI GHEORGHIU

PLATFORMA CIVICĂ PENTRU DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI ÎMPREUNĂ

Angelus.com:

Nu strategiei de (re)educare parentală gender!

DECLARAȚIE DE PRESĂ

Precizări ale Pr. Francisc Doboș, purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București (ARCB), cu privire la proiectul „Promovarea Strategiei Naționale pentru Educație Parentală”, promovat de Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), și la declarațiile FONPC, dintr-o Scrisoare deschisă apărută și în presă, referitoare la o așa-zisă „susținere” a acestui proiect de către Biserica Catolică – în particular de ARCB.

Nu strategiei de (re)educare parentală gender!

Eu însumi am participat, din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București la întâlnirea de pe data de 22 februarie 2018 la conferința de final a proiectului „Promovarea Strategiei Naționale pentru Educație Parentală”. Am acceptat cu circumspecție să particip, neștiind exact despre ce este vorba. Dovadă este postarea pe care am făcut-o pe facebook chiar la începutul conferinței.

O doză de încredere mi-a conferit-o și participarea reprezentantului Bisericii Ortodoxe Române la această conferință care a fost prezentată și s-a desfășurat în formă curată, deschisă, fără dedesubturi evidente. Pliantele care ne-au fost oferite le-am parcurs în grabă, dar cu atenție și interes, pentru a vedea dacă ceea ce se prezenta ar fi fost cumva în contradicție cu morala și doctrina Bisericii Catolice. Nu am remarcat nimic care să mă preocupe nici din pliante și nici din toate discuțiile la care am luat parte în acea dimineață de 22 februarie 2018. Ba mai mult, am avut și o intervenție de câteva minute, alături de alți invitați de seamă. Înregistrarea cred că o au organizatorii sau TVR. De acolo se poate vedea că tema întâlnirii nu făcea deloc vreo referire la ideologia de gen.

Doresc să fac aceste precizări pentru a arăta că ceea ce s-a discutat și tot ceea ce s-a prezentat cu acea ocazie nu aveau nimic de-a face cu draft-ul documentului prezentat pe site-ul MEN (mai apoi retras) și care a stârnit, pe bună dreptate, indignarea tuturor cultelor creștine din România (v. aici).

Acea propunere de document este din start în contradicție vădită cu antropologia creștină, cu viziunea și învățătura creștină despre om. Iată o frază din introducerea generală care încadrează și viciază din punctul de vedere al moralei creștine întreaga propunere de document: „Strategia națională de educație parentală are ca fundament abordarea teoretică conform căreia familia nu este inteligibilă ca realitate obiectivă, ea este mai degrabă un produs socio-cultural, «o constelație de idei, imagini și terminologii» creată și recreată permanent de practicile socio-culturale.”

Draft-ul documentului propus spre discuție încercă să impună pe față ideologia de gen, altfel spus „gender”, o „dogmă” a „religiei” marxismului cultural și a corectitudinii politice. Gender este în flagrantă contradicție cu morala și învățătura creștină. Deci Biserica Catolică nu se poate asocia în nici un caz cu acest proiect „educativ” care are la bază colonizarea ideologică de tip gender a naturii umane.

Ca să fiu și mai clar, fac apel la o frază foarte recentă a Papei Francisc, care este elocventă:

„O spun cu durere: astăzi se vorbește despre familii diversificate, despre diferite tipuri de familie. Da, este adevărat că termenul «familie» este unul analog, se spune şi «familia» stelelor, «familia» arborilor, «familia» animalelor. Dar familia umană, ca imagine a lui Dumnezeu, formată din bărbat şi femeie, este una singură. E una singură. Se poate întâmpla ca un bărbat și o femeie să nu fie credincioși, dar dacă se iubesc şi se unesc în căsătorie, sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, chiar dacă nu cred. Pentru aceasta căsătoria este un mare sacrament”. (Papa Francisc, 16 iunie 2018)

Pr. Francisc Doboș
Purtător de cuvânt
al Arhidiecezei Romano-Catolice de București

Evenimentul Zilei

Academia și Biserica, ȘOCATE de promovarea educației parentale în ȘCOLI. REȚEAUA de ONG-uri din spatele REEDUCĂRII PRO-GAY a PĂRINȚILOR

Evenimentul zilei vă prezintă rețeaua din spatele Strategiei pregătite de ani de zile de către anumite ONG-uri și fi nanțate de UNICEF. Profitând de agitația politică din jurul modificării Codurilor Penale, Ministerul Educației a constituit, discret, un grup de lucru cu misiunea de a relansa controversatul document care promovează diversitatea de gen. Între timp, Patriarhia Română, care inițial fusese atrasă în acest proiect, s-a dezmeticit, respingând demersul. Mai mult, Academia Română, la rândul ei for consultativ, a criticat dur inițiativa: „Maimuțăreală, slugărnicie, absurditate”, a sintetizat Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române.

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) pregăteşte o scrisoare deschisă adresată prim-ministrului Viorica Vasilica Dăncilă în care îi cere să sprijine adoptarea Strategiei Naţionale pentru Educaţie Parentală, care a fost retrasă din dezbaterea publică de către Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), după ce Evenimentul zilei a scris că promovează homosexualitatea.

„În scrisoarea dechisă explicăm că Strategia este perfectibilă. Dacă cineva nu este de acord cu anumite prevederi din proiectul pus în dezbatere nu are decât să vină să facă parte din grupul de lucru constituit la Ministerul Educaţiei. Noi avem deja educatori parentali, iar peste 20.000 de părinţi au participat la cursuri de educaţie parentală organizate de membrii noştri. Nu ne dorim să desfiinţăm familia tradiţională şi nici nu promovăm homosexualitatea. Noi promovăm diversitatea, culturală, etnică, religioasă etc. Gândiţi-vă numai câţi copii sunt victimele violenţei în familie şi câţi abandonează şcoala… Nu vrem să preluăm în Strategie altceva decât ce este scris în legislaţia românească”, ne-a declarat Daniela Maria Gheorghe, director executiv al FONPC.

„O maimuțăreală a unor excese europene”

For consultativ privind Strategia Națională pentru Educație Parentală, Academia Română a răspuns, prin intermediul vicepreședintelui Răzvan Theodorescu, răspicat: „Domnule, familia normală, adică cea formată din bărbat și femeie, trebuie să-și facă datoria în continuare. Nu este de dorit ca altcineva să preia aceste sarcini de educare a copiilor. Ce este de fapt toată această acțiune? O maimuțăreală a unor excese europene care nu au ce căuta în spațiul civilizat. Și aici nu este vorba nici de tradiție, nici de conservatorism, nu! Este vorba despre normalitate”.

În continuare, Răzvan Theodorescu nu s-a sfiit să spună lucrurilor pe nume: „Toată această tevatură cu homosexuali și lesbiene este o aberație, iar noi n-avem nevoie de așa ceva! Sunt aspecte care țin de patologie, anumiți oameni sunt bolnavi. Îi respect, le respect alegerile, suntem cu toții liberi, dar să se manifeste cu discreție. Să nu-i transformăm în modele! E clar că trebuie să ne opunem, de pildă, adoptării copiilor de către cuplurile de homosexuali. Societatea noastră nu este pregătită pentru astfel de situații”. Ultima tușă: „Dorința statului de a interveni în treburile părinților prin intermediul școlii este, așadar, o absurditate. Mă rog, ar fi vorba și despre o anumită slugărnicie a politicienilor noștri în relația cu Europa. Ca să scurtez, Academia Română se opune acestei inițiative”.

Patriarhia Română, trezită din șocul inițial, se opune prin vocea lui Vasile Bănescu, purtător de cuvânt: „L-am întrebat pe colegul meu de la învățământ care a fost delegat atunci să participe la eveniment și mi-a spus că nu s-a discutat practic nimic din conținutul acestei strategii. Sunt convins că atunci, din rațiuni pe care le pot înțelege, cei care au compus această strategie nu au fost foarte deschiși. Nu e vorba de o contradicție la nivelul instituției, nu se poate spune că Patriarhia a votat atunci ceva și acum se contrazice, ci pur și simplu acum am aflat despre ce este vorba cu adevărat”.

Diversitate, ideologie

Odată recunoscută greșeala inițială, Vasile Bănescu a contracarat: „Această Strategie propune practic reeducarea părinților din perspectivă ideologică, pentru că îi acuză de faptul că ar fi excesiv conservatori. Conservatorism însemnând, în viziune creștină, păstrarea unor valori morale și ne-negociabile precum familia și educația în spiritul unor valori de asemenea stabile”.

În continuare: „O altă mare problemă o reprezintă această sugestie, invitație care se desprinde din această strategie în legătură cu așa zisa necesitate a educării copiilor în spiritul diversității. Ori, știm bine că, «diversitate» este un termen care, astăzi, se descifrează exclusiv ideologic, adică e vorba de diversitate sexuală, de acceptarea unor alternative la varianta clasică de familie, care din perspectivă creștină nu poate fi decât rezultată din căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Se încalcă inclusiv Constituția și drepturile civile, unde există articole clare legate de dreptul primar, fundamental al părinților de a-și educa copiii exact în spiritul valorilor morale, filozofice, religioase, în care ei cred”.

Reţeaua

La ideologizata şi „corect politica” Strategie pentru Educaţie Parentală nu s-a ajuns peste noapte. Ministerul Educaţiei, Institutul pentru Studii în Educaţie, ONG-uri finanţate de UNICEF, care promovează neobosit acel tip de educaţie care susţine „diversitatea”, lucrează de ani de zile, strategia fiind dată, potrivit surselor din ONG-uri, cu dedicaţie pentru o reţea de educatori parentali care este foarte bine formată şi stabilită în toată ţara.

Documentul, „strecurat pe sub preș”

„De peste un deceniu s-a creat o adevărată cultură academică paralelă, cu mici şopârle introduse în diverse lucrări, lucrări care apoi sunt citate ca bibiografie în documente ulterioare şi predate prin universităţi. Sunt nume plătite greu de ani de zile pentru a lucra în această direcţie. Veți regăsi nume ca: Martha Iliescu şi Adina Ovidenie, Fundaţia Copiii Noştri; Andre Chappot, Formation des Parentes CH; prof. Ştefan Cojocaru, Iaşi; Eugen Crai şi Luminiţa Costache, UNICEF România; Viorica Preda şi Cătălina Chendea, Ministerul Educaţiei. Se găseşte şi o doamnă care a dat cu un an-doi în urmă o circulară gradiniţelor să nu se mai serbeze Crăciunul. De ce aceştia nu îşi asumă ceea ce introduc pe ascuns în sistem? De ce acum MEN a creat un grup de lucru post-factum pe care vrea să-l antedateze şi în care apar oameni care nu au nicio legatură cu proiectul? Am informaţii sigure că ministrul nu a ştiut de punerea pe site a documentului. Nu a existat grup de lucru, ci a fost strecurat documentul pe sub preş. E timpul ca responsabilii reali să fie cunoscuţi, pentru că de prea multă vreme sunt finanţaţi să construiască uşoruşor lumea nouă”, a declarat o sursă din sistemul ONG pentru Evenimentul zilei.

Cu UNICEF în spate

Pe site-ul FONPC apare clar că unul dintre programele FONPC este crearea unei primei variante a Strategiei Naționale pentru Educație Parentală: „Întreaga activitate de elaborare a Strategiei Naționale de Educație Parentală va fi realizată prin contribuția unui Comitet de Coordonare din care actualmente fac parte 13 membri: reprezentanți ai autorităților guvernamentale din domeniul educației, protecției și sănătății copilului, reprezentanți UNICEF, profesori universitari, reprezentanţi ai societăţii civile, experţi independenţi.Activitatea Comitetului de coordonare este susţinută de Reprezentanța UNICEF în România, care oferă atât asistenţa tehnică, cât şi susţinerea financiară a participării membrilor comitetului care se deplasează de la distanţă pentru a participa la întâlniri”.

De ce NU va REUȘI „REVOLUȚIA SEXUALĂ” la comandă în România? „A ÎNCREDINȚA COPILUL unor CUPLURI de HOMOSEXUALI este DE NECONCEPUT”

Ioan-Aurel Pop, istoric, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și președinte al Academiei Române, respinge, din calitatea de simplu cetățean al acestei țări, Strategia Națională pentru Educație Parentală, proiect care maschează, de fapt, și promovarea diversității de gen.

Evenimentul zilei a dezvăluit ieri mecanismul și rețeaua din spatele așa-zisei Strategii Naționale pentru Educație Parentală, reacțiile Bisericii și ale unor importanți lideri de opinie.

Astăzi, în continuarea acestui demers, prezentăm, în exclusivitate, opinia argumentată a unuia dintre intetelectualii de frunte ai României. Și l-am numit aici pe Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Dar să aflăm, mai bine, ce crede acest cărturar despre intenția statului de a introduce în programa școlară materia Educație sexuală, cu mențiunea că trebuie ținut cont de faptul că lipsa unei asemenea instruiri este evidentă – nu mai puțin de 10 000 de minore nasc, în medie, în fiecare an, în România.

Bulversarea sistemului

Are cuvântul Ioan-Aurel Pop: „De la început, ca unul care a predat patru ani în învățământul preuniversitar (liceal), pot să vă spun din experiență că intenția și practica Ministerului Educației de a introduce mereu noi discipline (materii) școlare este nerealistă și chiar păguboasă. De ce? Numărul de ore pe săptămână pentru un elev este limitat, iar științele educației ne aduc destule argumente în acest sens. Introducerea de noi „materii” înseamnă dislocarea disciplinelor tradiționale și verificate în întreaga Epocă Modernă. Cu alte cuvinte, ca să introducem Educație bancară sau economică, Educație pentru protecția mediului, Educație pentru sănătate, Educație managerială, Educație pentru siguranța circulației publice, Șah, Educație sexuală (sunt numai câteva dintre propunerile făcute de felurite instanțe – persoane, ONG-uri, instituții ale statului etc.), înseamnă să reducem sau să scoatem din planurile de învățământ ore de Istorie, Geografie, Limba și literatura română, limbi străine, Biologie și altele”.

Înțelegere greșită

Profesorul Ioan-Aurel Pop își trage sufletul, apoi încearcă să-și contureze ideea: „Or, nu se poate ca, sub pretextul pregătirii elevilor pentru viață, să se renunțe la disciplinele care formează viitoarele personalități, care făuresc cultura generală, care structurează identitatea personală și de grup. Toate aceste propuneri de noi „materii” pleacă de la o înțelegere greșită a rostului școlii.Asemenea propuneri nu reprezintă, de fapt, materii, ci teme și conținuturi care pot fi abordate, cu tact și competență, în cadrul disciplinelor existente”.

Profesorii de biologie și „datoria” pentru educația sexuală

Expunerea domnului IoanAurel Pop continuă în tentă didactică: „Întotdeauna, începând cu a doua jumătate a secolului trecut, s-au abordat în școlile noastre, mai bine sau mai rău, subiecte ca protecția mediului, circulația publică, paza contra incendiilor, igienă și chiar sexualitate. Eu însumi, începând cu clasa a VIII-a, am învățat la materii precum Dirigenție, Anatomia și fiziologia omului, Geografie, Zoologie, Filozofie, Istorie, Chimie, Fizică, Științe sociale etc. diferite noțiuni foarte necesare legate de subiectele enumerate mai sus.

Profesorii de biologie, mai ales în clasele de liceu, aveau datoria să facă educație sexuală, chemând chiar specialiști în domeniu la unele dintre lecțiile lor. Că acest lucru nu se făcea constant și bine, că unii ocoleau – din falsă pudoare ori din alte motive – astfel de subiecte este adevărat, dar acestea nu sunt argumente pentru a disloca o întreagă structură de învățământ”.

Când intervine frauda?

Atunci, care ar fi cea mai bună soluție?

„Natural, din timp în timp, și materiile trebuie primenite și chiar înlocuite cu altele, mai adecvate vieții trepidante pe care o trăim, dar acest fapt trebuie să se petreacă la nivelul duratei lungi, o dată sau de două ori într-o generație (socotită cam la 25-30 de ani). Noi, însă, vrem să schimbăm mereu, frenetic, dar nu benefic, dezorientând întreaga școală românească. Pe de altă parte, procedura păcătoasă de introducere de noi materii înseamnă ca acestea, alături de multe dintre disciplinele vechi, să se facă în câte o oră pe săptămână, ceea ce este complet nepedagogic și periculos. Cum să poți da, ca profesor, cel puțin câte două note obiective pe semestru, la fiecare materie, ca să închei media? Evident, nu poți și atunci intervine formalismul, incorectitudinea și chiar frauda”.

„A contrapune alte tipuri de familii familiei tradiționale este o eroare fatală”

După această acoladă-cadru, ajungem și la subiectul fierbinte. „Chestiunea „diversității” este o altă problemă recurentă azi, mereu repetată și care ține, pe de o parte de mentalitatea lumii contemporane (mult schimbate față de societățile trecute), iar pe de alta de globalizare, de anumite tendințe din societățile dezvoltate și prospere. Și noi, românii, trăim în această lume în continuă mișcare (nici măcar satul nostru, în care s-ar fi născut veșnicia – cum frumos și metaforic spune Lucian Blaga – nu mai este cel de odinioară) și, așa cum putem, ne adaptăm ei. După anii 2000, ne-am integrat în astfel de organizații, uniuni etc., care promovează alte idei decât cele tradiționale”, apreciază Ioan-Aurel Pop.

„Diversitatea” și valorile validate de timp

Mai departe, cu Ioan-Aurel Pop la cârma dialogului: „Nu poate pretinde nimeni că românii nu trebuie să fie informați în legătură cu aceste noi trenduri, că românii nu trebuie să respecte și să accepte asemenea evoluții, dar forțarea ritmului este primejdioasă.

„Diversitatea” face parte din realitate, iar realitatea nu trebuie ignorată niciodată, dar a contrapune – cu insistență și chiar cu vehemență uneori – alte tipuri de familii familiei tradiționale este o eroare fatală.Eu nici nu aș vorbi despre «familia tradițională», ci despre unicul tip de familie validat de istorie, prin care s-a asigurat perpetuarea umanității până azi. Nu știu ce va fi în viitor, fiindcă nu am darul premoniției și nici nu cunosc ce ne vor aduce știința, descoperirile în biologie, chimie, anatomie etc., dar am idee ce este prezentul. Iar în prezent, românii, ca și alte popoare, au în mințile și sufletele lor valori verificate, legate de bunul simț și de experiența de viață ale moșilor și strămoșilor lor”.Imediat, concluzia limpede: „Alții sunt liberi să trăiască așa cum doresc, dar a obliga societatea românească „să se revoluționeze” la comandă și în timp foarte scurt este complet greșit. Ceea ce v-am spus reprezintă opinia mea personală. Academia Română va veni în curând cu propria poziție oficială în legătură cu „educația pentru diversitate„”, subliniază Ioan-Aurel Pop .

„A încredința copilul unor cupluri de homosexuali este de neconceput”

Este de notorietate cazul românului din Anglia căruia, din cauza dificultăților materiale, copiii i-au fost încredințați unui cuplu de homosexuali. Este pregătită societatea românească pentru astfel de „deschideri”, pentru astfel de situații în care familia este formată din copil/copii și două persoane de același sex care încearcă să acopere și rolul tatălui, și rolul mamei? Chestiunea nu-l surprinde pe distinsul istoric: „Opinia publică românească și chiar societatea românească, în majoritatea sa covârșitoare, nu pot accepta asemenea proceduri. La noi, copiii sunt concepuți de mamă (de sex feminin) și de tată (de sex masculin), născuți de mamă și crescuți de ambii părinți. Aceasta este rânduiala dintotdeauna și, chiar dacă această ordine a lucrurilor a avut și are și excepții, excepțiile acestea nu sunt și nu au fost împinse niciodată până la absurd”.

Pledoarie pentru părinții biologici

Aprofundat: „Părinții biologici sunt întotdeauna de preferat pentru creșterea și educarea copiilor; dacă acest lucru nu se poate, atunci copiii rămân în grija numai a unuia dintre părinții biologici; dacă, din varii motive, părinții biologici nu-și pot crește copiii, atunci ei sunt încredințați statului (care-i repartizează în instituții speciale sau îi dă spre adopție unor cupluri legale, formate din femeie și bărbat etc.). Aproape întotdeauna, părinții biologici sau un părinte biologic pot crește și educa mai bine propriii copii decât statul sau părinții adoptivi. Dar a încredința copilul unor cupluri de homosexuali este de neconceput, din mai multe motive”.

O necunoscută

Ioan-Aurel Pop își adună gândurile: „Unul este foarte evident: nu se știe azi, cu siguranță, care sunt mecanismele nașterii homosexualității. Iar dacă aceasta are și o latură de dobândire datorită mediului ambiant educațional, atunci noi, oamenii, nu avem căderea morală și nici permisiunea legală – în virtutea principiilor juridice valabile în România – să orientăm sexualitatea naturală a copiilor spre una preconcepută. Măsura luată în Anglia, cu acei copii ai românului în cauză, este una contra naturii, a moralei creștine și a legilor din România. Iar dacă acest român lovit de soartă este cetățean român sau și cetățean român, atunci statul român are obligația de a-i apăra drepturile în acord cu sistemul juridic de la noi”.

Tendințe europene

Ioan-Aurel Pop, ultimele tușe: „Tendința exagerată din anumite țări europene de a lua copiii de lângă părinții lor naturali – prin invocarea unor motive complet nerelevante – și de a-i încredința statului sau altor familii/cupluri (unele formate din persoane de același sex) este pe cale de a fi temperată chiar de către organismele UE, ceea ce este foarte bine. În fine, s-ar ajunge și în acest domeniu la soluții firești, naturale, omenești”.

Prim-ministrul Dăncilă, invitat să urmeze cursurile de educaţie parentală

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) a redactat scrisoarea deschisă pe care o va trimite premierului Viorica Dăncilă, prin care îi cere sprijinul pentru adoptarea şi implementarea Strategiei Naționale pentru Educație Parentală 2018-2025, retrasă din dezbaterea publică de către Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), după ce Evenimentul zilei a atras atenţia că promovează homosexualismul.

Înţelepciunea copilului de opt ani, după reeducarea părinţilor

În draftul care a fost trimis ONG-urilor componente ale Federaţiei, apare invitaţia adresată premierului: „Vă invităm, stimată Doamnă Prim-Ministru, să participați la cursurile de educație parentală, pe care membrii FONPC le organizează, și veți vedea că scopul nostru este acela de întări familia și a face cât mai mulți copii fericiți. Citez din cele afirmate de un copil de opt ani, după ce părinții lui au participat la unul dintre cursuri de educație parentală susținut în județul Vaslui: Părinții mei sunt mult mai calmi după ce merg la aceste cursuri, nu mai țipă la mine, au timp și pentru mine și nu mă mai bat”.

Deşi FONPC recunoaşte că Strategia este opera unor ONGuri în parteneriat cu UNICEF şi nu a MEN, în scrisoare este desemnat, în mod parşiv, ministerul ca fiind cel care a făcut demersuri şi a semnalat nevoia acestei Strategii, iar apogeul este atins când se spune: „De altfel, Programul de Guvernare 2017-2020 include o serie de măsuri ce fac referire la educația parentală”.

Atacul la familia tradiţională nu avea cum să lipsească

„În partea de introducere a Strategiei se face referire la reticența părinților în ceea ce privește participarea la cursuri de educație parentală și a unor profesioniști datorită faptului că, aceștia idealizează familia tradițională, pe care o consideră drept o formă perfectă de organizare. Studiile arată că, unele din valorilor și practicile care s-au transmis tradițional nu sunt beneficie dezvoltării copilului și nu respectă drepturile copilului”, se arată în scrisoare, dându-se, în acelaşi mod parşiv, ca exemplu pedepsirea și disciplinarea copilului prin bătaie.

„Măsurile pe care strategia le va lua, sunt adaptate la cerințele familiei actuale. Modificările profunde și rapide ale mediului social, în condițiile unor schimbări marcate de perioada post-modernității, au efecte dintre cele mai semnificative în spațiul familial. Astăzi, în România, trebuie să ne gândim la nevoile tuturor copiilor, nu doar la acei copii care trăiesc în familia tradițională”, îi mai scrie FONPC premierului. Apoi urmează promisiunea unei lumi mai bune: „Suntem convinși că, prin asumarea principiilor diversității, cum ar fi echilibrul între sexe, incluziunea persoanelor cu dizabilități, respectarea diferențelor culturale și reflectarea în organizațiile și instituțiile în care lucrăm a diversității societății, vom crea o lume mai bună pentru copiii noștri, în care șansele sunt egale, iar dreptul la libera exprimare este respectat”.

O alternativă normală

O soluţie mai bună, decât dusul obligatoriu al părinţilor la şcoală cum vor ONG-urile progresiste, ar fi ca educaţia sexuală în scoli să se facă doar cu acceptul acestora. În parlament zace din luna mai 2016 un proiect legislativ în acest sens, numit sugestiv „Lege pentru Inocenţa Copilăriei privind interzicerea cursurilor de educaţie sexuală în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial fără acordul părinţilor sau tutorelui”, depus de deputatul PSD de atunci Ninel Peia, actualul preşedinte al Partidului Neamul Românesc. Evident că adoptarea acestei legii este inacceptabilă pentru ONG-urile reunite în FNOPC, din cel puţin două motive: nu-şi mai pot îndeplini obiectivul de a-i îndoctrina pe tinerii părinţi şi copiii lor cu „binefacerile” diversităţii şi corectitudinii politice, dar li se va tăia şi accesul la sacii cu bani alocaţi „educaţiei parentale” obligatorii. (Cătălin Pena)

Ei „CRED” că pot păcăli lumea la nesfârşit

În acelaşi timp cu bătălia dusă de ONG-urile pro „diversitate” pentru adoptarea Strategiei Naţionale pentru Educaţie Parentală , un alt proiect, numit „CRED”, contribuie, pe bani grei, la educaţia profesorilor în spirit progresist.

Lansat în noiembrie 2017 de fostul ministrul Educației, Liviu Marian Pop, proiectul strategic „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți” (CRED) are, oficial, ca obiectiv abilitarea curriculară a 55.000 de cadre didactice din învățământul primar și gimnazial şi se va derula până în 2021, având un buget de aproximativ 42 milioane de euro.

Noile planuri-cadru

La începutul lunii mai, echipa CRED, condusă de Merima Petrovici, managerul proiectului, avea doar 15 oameni, cu toţii funcţionari publici. Lor li se vor alătura 160 de angajaţi: experţi în educaţie. Potrivit surselor Evenimentului zilei, experţii vor proveni în cea mai mare parte de la o federaţie a ONG-urilor specializate din educaţie, apropiată de promotorii „diversităţii” şi „corectitudinii politice”.

În această vară, 60 de profesori cu experienţă în formarea cadrelor didactice vor deveni „formatori de formatori”. Aceştia vor pregăti 900 de alţi profesori, care vor deveni, la rândul lor, formatori. Pentru patru ore pe zi, un expert ar putea ajunge să câştige până la 4.000 de lei net pe lună. Cele 55.000 de cadre didactice din învăţământul primar şi gimnazial vor fi „formate” pentru a preda în conformitate cu noile planuri-cadru. În metodologia de selecţie a experţilor din echipa de implementare a proiectului se spune că „proiectul CRED îşi propune în mod special promovarea abordărilor integrate (în sensul realizării conexiunilor cu viaţa reală) şi inovatoare ale noului cadru curricular”.

„Accentul pe diversitate și pe acceptarea și valorizarea acesteia”

Despre acest nou cadru curricular, Evenimentul zilei atrăgea atenţia în octombrie anul trecut că a fost elaborat în spiritul „corectitudinii politice”. Spre exemplu în Programa pentru istoria de clasa a V-a stă scris :„În ciclul gimnazial (disciplina istorie – n.red.) își asumă să stimuleze asumarea multiculturalității și a perspectivelor multiple”, dar și „formarea unor mecanisme intelectuale care să prevină apariția de stereotipii, să combată discriminarea și xenofobia”.

Toate bune și frumoase neam spus, asta este, experții noștri au făcut un manual ideologizat, conform cu ceea ce progresiștii numesc și cultivă: „corectitudinea politică”. Citind mai departe în programă a devenit clar că nu ne-am înșelat: „La nivelul elementelor atitudinal-valorice, accentul este pus pe diversitate (culturală, socială, politică, de gen etc) și pe acceptarea și valorizarea pozitivă a acesteia.

Diversitatea definește lumea contemporană, iar înțelegerea , acceptarea și valorizarea diferențe lor sunt fundamentale pentru dobândirea competențelor sociale și de comunicare, cu un rol semnificativ în evoluția ulterioară a elevilor. O parte din conținuturile propuse răspund direct acestei zone de interes prin abordarea unor teme controversate și sensibile”.

Doar Programa pentru clasa a V-a s-a schimbat

Urmează în toamnă să vedem cum vor fi „formate” cele 55.000 de cadre didactice să predea în conformitate cu celelalte planuri-cadru, deoarece doar noile programe şcolare pentru clasa a V-a s-au aplicat în sistemul de învățământ începând cu anul școlar 2017- 2018. Noile programe pentru celelalte clase se vor aplica astfel: pentru clasa a VI-a: începând cu 2018-2019; ­ pentru clasa a VII-a: începând 2019- 2020; pentru clasa a VIII-a: începând 2020-2021. Fix în 2021 când se va încheia şi „CRED”. Cam mare coincidenţa! (Cătălin Pena)

Subvenţie de 600 de lei pentru fi ecare participant şi 150 de premii

Toți cei 55.000 de participanți la cursurile de formare vor primi o subvenție în cuantum de 600 de lei. Suplimentar, pentru cadrele didactice generatoare de bune practici vor fi acordate 150 de premii. De asemenea, vor fi elaborate 18 ghiduri metodologice care acoperă toate disciplinele prevăzute în noile planuri-cadru pentru învățământul primar și gimnazial, respectiv 7.200 de resurse educaționale deschise (RED) pentru toate disciplinele. Acestea vor fi accesibile elevilor și cadrelor didactice atât în centrele de resurse educaționale deschise, cât și pe o platformă on-line de e-learning.

Catalin Sturza/ Stiripesurse:

Cum pregătesc o serie de ONG-uri încă din 2005 reeducarea ‘progresistă’ a părinților din România

“Deseori noile ideologii promovate in special in domeniul protecției copilului întâlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiei ce trebuie regândit in contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor”, aflăm din Strategia de Educație Parentală prin care se intenționează să se investească peste 70 de milioane de euro numai în primul an pentru reeducarea a peste 2.500.000 de părinți.

De aceea familia în societatea actuală are nevoie din ce în ce mai mult de SPRIJIN EXTERN pentru a se adapta acestor cerințe…. în condițiile în care părintii rămân atașați valorilor care s-au transmis tradițional, pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaționare intrafamiliară (în fapt, intrafamilială, sic!). Această din urmă atitudine este prezentă si in discursurile profesioniștilor care idealizează familia tradițională pe care o consideră o formă perfectă de organizare” – ni se mai spune în această strategie.

M-am întrebat, deja, pe ce bază îşi arogă Guvernul României calitatea de a decreta că viziunea conservatoare, creştină sau „tradiţionalistă” asupra familiei este rea, învechită şi trebuie abandonată şi că ar fi nevoie de o „nouă cultură familială”. În măsura în care Art. 29 alin 6 din Constituția României recunoaște părinţilor dreptul fundamental de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine, Art. 14 alineatul 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor potrivit propriilor convingeri religioase, filosofice şi pedagogice, iar art. 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede dreptul părinţilor de a asigura această educaţie conform convingerilor lor religioase şi filosofice. Așadar, această strategie încalcă dintru început Constituția României, Constituția Uniunii Europene, și Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului. Cât despre sintagma „SPRIJIN EXTERN” – dacă înlocuim cuvântul „sprijin” cu sinonimul potrivit, vom obține întreaga măsură a dimensiunii abuzive a acestei strategii. Sinonimul este „intervenție” sau „ingerință” – în spațiul privat al familiei și al conștiinței. Reeducarea după un model ideologic impus de Stat este o caracteristică a societăților abuzive și totalitare.

Între timp aflăm că această strategie se afla în laboratoarele unor organizații non-guvernamentale cu programe de parenting începând cu anul 2005, că au fost realizată o cercetare preliminară cu privire la nevoia de servicii de sprijin pentru părinți (care arată, evident, că este nevoie de un model familial nou, „dezvoltat”), că există o curriculă pentru părinți și copii care a fost dezvoltată de UNICEF și un manual care a fost deja publicat alături de MEN, că a fost rulat un program-pilot pe bani elvețieni, că au avut loc dezbateri locale organizate de UNICEF pe tema educației parentale, și că există deja o rețea de formatori pregătiți (iată, de pildă, lista pentru județul Iași). Așadar, experți din Ministerul Educației Naționale au urmat de câțiva ani alături de UNICEF, de Fundația Copiii Noștri, de FONPC și de HoltIS o serie de pași, iar acum suntem puși în fața unui fapt împlinit. Iată, ni se spune, noi am făcut tot ceea ce trebuia făcut, lumea este de acord, ce motive aveți să protestați? Cum, nu doriți o Strategie de parenting după model elvețian?

În centrul tuturor acestor acțiuni regăsim UNICEF, o organizație care promovează, pe lângă susținerea minorităților vulnerabile, o ideologie pronunțat progresistă – foarte asemănătoare, în fapt, cu ideologia din Strategia de educație parentală promovată de MEN. Printre programele UNICEF se numără promovarea educației sexuale bazate pe metode contraceptive de la cele mai fragede vârste, educație sexuală care este (și) un vehicul pentru ideologia genului; coborârea vârstei acordului pentru a întreține relații sexuale; „drepturi sexuale radicale” pentru copii; și legalizarea prostituției. Foarte amuzant este și limbajul folosit în unele dintre aceste documente; de pildă, un program este intitulat „disciplinarea pozitivă a copilului” – oare disciplina poate fi și negativă? (limbajul e, cum altfel, inspirat tot din documente UNICEF) Credeam, altfel, că însăși noțiunea de „disciplină” este negativă, conform viziunii unora dintre curentele (post)moderne de parenting.

Avem, în fapt, de-a face cu un proiect „cu dedicație” pentru o rețea de formatori deja existentă și agreată de UNICEF. Inițiatorii Strategiei – cine sunt ei? – au purtat până în prezent dezbateri care au inclus doar o anumită parte a societății civile (ca să nu spun: dezbateri în cercuri închise) înaintea de postarea documentului pe site-ul MEN; și au convins, cumva, Ministerul să și-o asume pe căi inexplicabile, din moment ce nu a fost făcută publică componența grupului de lucru. De ce nu vor „endorserii” documentului să fie cunoscuți, cu nume și prenume? Presimt că vom mai vorbi despre asta în curând.

Organizațiile interesate doresc, foarte probabil, o relansare a Strategiei de educație parentală. În forma ei actuală, o astfel de strategie nu poate să fie în nici un fel acceptată – de aceea este nevoie ca, în dezbaterea publică, vocile și argumentele celor care nu sunt de acord cu manipularea ideologică a conștiințelor noastre de către Stat și de către o anumită zonă a societății civile să fie clare și prezente. Am văzut adesea, în istoria recentă, astfel de „cai troieni” care, sub acoperirea unor obiective generoase („educație”, „progres”, „model elvețian”) au fost strecurate ideologii și viziuni despre lume care ne amintesc de ideologia sovietică și de propaganda comunistă . Statul nu are, în orice caz, dreptul de a ne impune opiniile sale, ci obligația de a le respecta și a le sluji pe ale noastre.

P.S.: În cazul că unele documente sau pagini de la aceste link-uri vor dispărea în următoarele zile – așa cum a dispărut recent Strategia de educație parentală de pe site-ul MEN – am salvat toate aceste documente în format PDF și le voi pune la dispoziție celor care mi le vor cere, via Facebook.

Coalitia pentru Familie

SEXUL NU ESTE UN CONSTRUCT SOCIAL, chiar dacă Convenția de la Istanbul spune așa

Cum ar fi dacă ați ști că ați fost născut ca “neutru din punct de vedere al genului” și nu ca “bărbat” sau “femeie”? Cum ar fi dacă ați ști că puteți alege în mod liber sexul dvs. ori de câte ori doriți, optând pur și simplu pentru un sex sau altul? Cum ar fi dacă dacă vi s-ar spune că biologia nu joacă nici un rol în ceea ce ești și că “genul” este doar un construct social care ne este impusă artificial de educație și societate? Sună toate acestea neștiințific? Desigur! Dar tocmai aceasta este ceea ce vrea să promoveze Convenția de la Istanbul.

Ce este Convenția de la Istanbul?

Convenția de la Istanbul (denumirea completă: Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice) este un tratat internațional semnat la Istanbul în 2011, care a intrat în vigoare în 2014. A fost ratificat de 18 din 28 de state membre ale UE. Scopul său principal este combaterea violenței împotriva femeilor și prevenirea violenței domestice în țările Consiliului Europei (CoE). Cu toții suntem de acord că violența împotriva femeilor rămâne o problemă serioasă în Europa și nimeni nu contestă faptul că aceasta trebuie condamnată.

Violența împotriva femeilor încalcă drepturile fundamentale ale omului și trebuie oprită. Acesta este motivul pentru care Convenția de la Istanbul – și obiectivul său principal de armonizare a mecanismelor de combatere a violenței împotriva femeilor – trebuie aplaudate. Problema este că Convenția de la Istanbul nu este doar despre asta. De fapt, Convenția funcționează ca un “cal troian”, pretinzând că urmărește ceva cu care toții pot să fie de acord, iar în acelaşi timp promovând ideea radicală că genul este doar un construct social.

“Sexul ca şi construct social” – de ce este acest lucru extrem de problematic?

Articolul 3 din Convenția de la Istanbul prevede în mod clar că conceptul de “gen” este independent de realitatea biologică: “Genul înseamnă rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite din punct de vedere social, pe care o societate le consideră adecvate pentru femei și bărbați”. Negarea în acest fel a existenței diferențelor biologice naturale dintre cele două sexe este complet neștiințifică și are consecințe profunde juridice, sociale, economice și politice. Francisco Agnello, în Anuarul Spaniol de Drept Internațional, subliniază că “o definiție a “genului” este absolut inutilă în sensul prezentei convenții: într-o perspectivă a drepturilor femeii, o astfel de definiție – și teoriile din spatele acesteia – nu aduce nimic în plus pentru protecția femeilor, așa cum este aceasta formulată în articolele din acest tratat.” Acesta adaugă: “Astfel, una dintre intențiile teoriilor sociale de gen este deconstrucția oricărei identități care are în vedere o referire la masculinitate sau feminitate, urmărind, în acest fel, stabilirea unei societăți în care diferențele sexuale sunt considerate absolut imateriale (și inexistente), oricine fiind liber să își construiască identitatea sexuală personală. Prin această abordare, aceste teorii neagă orice diferență de orice natură între bărbați și femei, afirmând că o astfel de diferență este doar de natură socială.” Prin urmare, conceptul de “gen” este opus celui de “sex”. De ce? Deoarece “sexul” este dat, este obiectiv și face parte din natura umană, în timp ce conceptul de “gen” spune că sexul unei persoane nu are valoare socială și este “fluid”.

Ce înseamnă acest lucru în practică?

După cum am menționat mai devreme, definirea genului drept “construct social” duce la o societate în care diferențele sexuale sunt considerate fluide. Așadar, un bărbat care se identifică ca și femeie poate concura în competițiile sportive pentru femei. El poate avea acces și la facilități pentru femei, cum ar fi băi, toalete și adăposturi de îngrijire socială.

De asemenea, dacă sexul este doar un construct social, atunci toți termenii legați de familie își schimbă complet sensul. “Mamă”, “însărcinată”, “fiică”, “bunică” nu vor mai fi atribute doar ale feminității, iar “tată”, “fiu”, “bunic” nu vor mai fi atribute doar ale masculinității.

ADF International subliniază alte aspecte problematice importante ale acestei schimbări în înțelegerea noastră a genului – cum ar fi încălcarea drepturilor părintești.

Concret, aceasta înseamnă că părinții nu vor mai fi liberi să-și educe copiii conform propriilor standarde morale și religioase și nu vor putea să se opună orelor de “educație sexuală” în care copiii sunt învațați că își pot schimba sexul. “Aceștia ar putea fi acuzați de violență față de fetița lor, dacă refuză să o trateze ca pe un băiat, în cazul în care ea îşi dorește acest lucru”, spune ADF International. “Același lucru se poate întâmpla dacă părinții caută ajutor medical pentru copilul lor care suferă de disforie de gen.” Toate cele de mai sus ar duce la haos în societățile noastre. Putem fi cu toții de acord că această abordare este complet ne-științifică, construită artificial și arbitrară.

Francisco Agnello concluzionează că “procedând în acest fel, realizarea unei convenții bune, capabile să protejeze în mod eficient drepturile femeilor, a fost sacrificată pentru a proteja un anumit interes politic, cu complicitatea anumitor state.” Acest lucru este regretabil.

Ce putem face?

Există mai multe moduri în care vă puteți implica în rezistența față de acest cal troian. Vă rugăm să urmați acest link pentru a vedea recomandările ADF Internațional cu privire la modul în care se poate creste gradul de conștientizare și se poate promova legislația națională.

ROXANA STANCIU, EUROPEAN DIGNITY WATCH

Ce este IDEOLOGIA DE GEN (gender ideology)? De unde vine și cum a fost impusă societății?

Ideologia de gen afirmă că DIFERENȚELE între BĂRBAȚI și FEMEI sunt doar rezultatul unor convenții sociale și de educație. Deci, ar fi posibil să îți ALEGI să fii bărbat sau femeie, fără ca biologia (SEXUL) să conteze.

Ideologia de gen este complet LIPSITĂ DE BAZĂ ȘTIINȚIFICĂ. Este IDEOLOGIE PURĂ, aflată în contradicție permanentă cu știința și cu realitatea.Originea ei stă în radicalizarea principiilor feminismului. A fi femeie, a fi MAMĂ, e considerat un rol social învechit, specific unei societăți în care femeia era supusă oprimării de principalul agresor: șovinismul masculin și „societatea patriarhală”.

IDEOLOGIA DE GEN = ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI pentru FEMINITATE și MASCULINITATE. Exact ceea ce urmăresc creatorii ei: deconstrucția și remodelarea societății, pentru a obține controlul asupra acesteia.

Este o ideologie TOTALITARĂ și liberticidă.

Anghel Buturuga:

Cateva contradictii inerente ale ideologiilor de gen si constructiviste

Daca genul este un construct social, atunci identitatea de femeie, nefiind data, nu are substanta. Neavand substanta, discutia despre drepturile femeii este inutila sau doar o tactica de tip leninist-stalinist.

Femeie nu te nasti, nu esti de la natura, ci devii. Asadar nu femeilor trebuie sa le dam drepturi, potrivit constructivstilor, ci doar acelora dintre noi care devin femei. Dar, daca a fi femeie e doar o devenire sociala, inseamna ca, de fapt, n-are niciun rost sa dai drepturi unei identitati sociale relative, contingente.

Daca si copilaria este un construct social, iar copilul o inventie a societatii patriarhale opresive, ca si femeia, atunci discutia despre interesele superioare ale copilului este inutila sau doar o tactica de tip leninist-stalinist.

Copilul, ca atare, nu exista, deci, de fapt, acordarea unor drepturi acestei fiinte care nu are o natura a sa aparte este doar un artificiu. La ce rost sa dai drepturi cuiva care, in fapt, e doar un construct artificial social?

Daca familia e un construct socio-cultural, atunci fortarea de a extinde notiunea si conceptul juridic de familie la alte combinatii inter-umane este, din nou, inutila sau o tactica leninist-stalinista. La ce bun sa creezi realitati juridice pentru simple constructii artificiale? Care astazi sunt, maine nu mai sunt?

Ce rezulta de aici?

Discursul filosofico-politic deconstructivist al ideologiilor de gen este acompaniat de o metafizica foarte tare a egalitatii si a ”drepturilor”. Cum poti, insa, decreta ca genul, copilaria, familia nu tin de natura umana, ci de constructia sociala, si, totodata, emite pretentii transcedentale cu privire la „egalizarea” drepturilor ? Pe ce bazezi aceste pretentii? Pe re-constructia sociala? Macar doctrina drepturilor naturale avea o logica si o coerenta: pentru ca esti om, ai drepturi. Aici ni se spune: pentru ca nu esti ceea ce crezi ca esti, ai niste drepturi pe care ti le dam noi si iti indicam, tot noi, ce sa faci cu ele si impotriva cui sa le folosesti.

Si o ultima explicatie: de ce tactica leninist-stalinista? Pentru ca atat Lenin, cat si Stalin, faceau unele concesii de moment sau intoarceri din drum atunci cand revolutia permanenta risca sa se gripeze. Lenin a folosit NEP-ul, Stalin a dat inapoi in timpul razboiului cu epurarile si valurile de teroare. Insa erau simple decizii tactice. Scopul era acelasi: revolutionarea completa a societatii.

Asadar, contradictiile interne ale ideologilor de gen e foarte posibil sa nu fie deloc contradictii, ci doar miscari tactice care sa serveasca unicului scop de revolutionare a societatii in categoriile sale fundamentale. Nu cele economice, ci cele socio-culturale, ca sa citez din clasici.