Consiliul National al Elevilor – implicat in batalia impotriva OREI DE RELIGIE?/ Propunerea Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor: INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE PE CICLU DE INVATAMANT/ Cum aruncam copiii pe apa sambetei

26-02-2015 11 minute Sublinieri

ora_religie_92398400

Consiliul Naţional al Elevilor încurajează elevii şi părinţii să aleagă dacă vor sau nu să participe la ora de Religie în deplinătatea discernământului şi să nu cedeze în faţa presiunilor altor persoane.

“Consiliul Naţional al Elevilor susţine respectarea libertăţii de consţiintă, încurajează elevii şi părinţii să aleagă în deplinătatea discernământului şi să nu cedeze în faţa presiunilor unor terţe persoane”, se arată într-un comunicat de presă al Consiliului Elevilor. În acelaşi timp, elevii atrag atenţia că, în conformitate cu articolul 491 al Codului Civil, elevul care a implinit 14 ani are dreptul să îşi aleagă singur confesiunea religioasă. “Astfel, este extrem de important ca elevul să se informeze şi să decidă în mod independent. În cazul în care decizia elevilor şi a părinţilor este obstrucţionată de către terţe persoane, Consiliul Naţional al Elevilor încurajează elevii în cauză să atragă atenţia structurilor reprezentative ale elevilor la nivel judeţean pentru a fi transmise mai departe autorităţilor locale”, se arată în comunicat.

Mai mult, Consiliul Naţional al Elevilor “este dispus să găsească soluţii în ceea ce priveşte o alternativă a religiei şi să aibă un dialog structurat, deschis cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, împreună cu experţii din domeniul educaţional, având în vedere că elevii care nu  frecventează ora de religie au obligaţia de a participa la o altă oră de curs, pusă la dispoziţie de către unitatea de învăţământ.”

Cum s-a schimbat înscrierea la ora de Religie

Practic, în urma unei decizii a Curţii Constituţionale din 12 noiembrie 2014, regula de înscriere la ora de Religie în învăţământul preuniversitar s-a schimbat. Dacă până acum, cine nu dorea să facă Religie trebuia să depună o cerere de retragere de la această oră, de acum încolo, regula este invers. Cine doreşte să urmeze ora de Religie trebuie să depună cerere de participare. Practic, elevii nu mai sunt înscrişi din oficiu la această materie. Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 23 ianuarie, intrând astfel, oficial, în vigoare. Mai departe, în termen de 45 de zile de la data publicării în monitor, trebuie schimbată Legea Educaţiei fie direct pe textul de lege, în Parlament, fie prin ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern. La sfârşitul celor 45 de zile (8 martie), articolul 18 din Legea Educaţiei va fi automat abrogat, deci o soluţie legislativă trebuie obligatoriu găsită până atunci. Săptămâna trecută, marţi, au avut loc dezbateri la Comisia pentru Învăţământ de la Camera Deputaţilor, unde au fost prezenţi atât reprezentanţii cultelor cât şi reprezentanţii societăţii civile. Deputatul independent Remus Cercea a venit cu un draft de modificare a Legii Educaţiei pe care l-a prezentat colegilor săi. În draft scrie că elevii de cel puţin 14 ani care vor să participe la ora de Religie trebuie să depună cerere în acest sens, în timp ce pentru elevii mai mici de 14 ani, cererea trebuie completată de către părinţi. În articolul 18 din legea Educaţiei scrie în felul următor: Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de Religie, conform confesiunii proprii. La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de Religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină. Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.

Preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, Bogdan Ciucă (PC), a anunţat că se va iniţia un nou proiect legislativ în care se va preciza că la începutul fiecărui ciclu şcolar părinţii şi elevii pot opta pentru ora de religie, putând de asemenea să renunţe la frecventarea acestei ore oricând.

La finalul unei şedinţe a Comisiei Juridice, la care au participat şi reprezentaţii cultelor religioase, preşedintele Comisiei, Bogdan Ciucă, a spus că s-a ajuns la o un consens pentru ora de religie.

Astfel, la începutul fiecărui ciclu şcolar, se va opta dacă elevul participă sau nu la ora de religie, iar revenirea asupra acestei decizii poate avea loc oricând, chiar dacă ciclul şcolar nu s-a încheiat. Astfel un elev poate fi înscris la ora de religie în clasa I, iar următoarea înscriere se face peste patru ani în clasa a V-a. În schimb, se poate renunţa la ora de religie în acest interval, fără a se mai încheia media la materia respectivă. Situaţia este identică şi pentru ciclurile V – VIII sau IX – XII. Toate aceste prevederi urmează să fie prevăzute într-o iniţiativă legislativă.

”Am avut o discuţie cu toate confesiunile prezente şi cred că Comisia juridică a găsit o soluţie de echilibru. Libertatea de conştiinţă este asigurată aşa cum scria în decizia Curţii Constituţionale de faptul că revenirea asupra acelei opţiuni se poate întâmpla oricând. Pentru a asigura un cadru care să dea posibilitate celor de la unităţile de învăţământ să facă o planificare privitoare la cadre şi programa şcolară această opţiune se face pe ciclul şcolar 1 – 4 , 5 -8, 9 – 12, reamintesc asupra acestei opţiuni se poate reveni oricând, nu este nicio constrângere, se specifică acest lucru în textul de lege”, a spus preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, Bogdan Ciucă.

El a precizat că dacă unitatea de învăţământ are un număr prea mic de copii ca să-şi desfăşoare ora de religie într-o anumită confesiune, atunci confesiunea respectivă poate desfăşura ora la sediul propriu, iar nota urmează să fie trecută în catalog.

Sunt subiecte cu care toţi cei prezenţi, BOR, Biserica Romano-Catolică, celelalte culte şi confesiuni prezente au fost de acord, urmând ca Ministerul să dea normele pentru aplicare din punct de vedere administrative a acestui act normativ. Noi o să semnăm o iniţiativă legislativă în sensul ăsta, după care Comisia de Învăţământ şi Comisia Juridică va da un raport, iar Camera decizională este Senatul. A fost consens, toată lumea a fost de acord. Înscrierea se va face la începutul fiecărui ciclu şcolar, renunţarea se poate face oricând, iar cei care nu doresc să facă religia nu optează”, a declarat Ciucă.

Curtea Constituţională a decis, în 12 noiembrie 2014, că obligaţia de a face cerere pentru ca un elev să nu participe la ora de religie, prevăzută în Legea Educaţiei, este neconstituţională, oficiali ai Curţii precizând că, urmare a hotărârii, o astfel de solicitare va trebui făcută doar de cei care vor să studieze disciplina.

Nu cu mult timp în urmă, am fost într-o școală din mediul rural, apropiată de orașul Iași. Întâlnirea cu elevii școlii făcea parte din Campania De Ce?, program de informare a tinerilor despre pericolele sexualității, desfășurat de Departamentul Pro Vita.

Chiar dacă fusesem avertizat de cadrele didactice că au fost situații în care elevi de doar 13 ani au cunoscut „plăcerile” trupești, pe care însă le-au împletit imediat cu durerea avortului, copiii pe care i-am avut în față – din clasele a VII-a și a VIII-a – m-au pus într-o oarecare dificultate: cum să vorbești despre pericolele sexualității unor chipuri pe care se vede încă puritatea? A vorbi explicit presupunea riscul de a sminti sufletele încă inocente, a nu vorbi despre subiect însemna că nu am un răspuns pentru acei copii, care deja și-au omorât copiii.

Am optat pentru a le vorbi nu atât despre cât de grav este să îți consumi tinerețea în plăceri trupești, ci despre cât de frumos este să le faci pe cele ale copilăriei. Am reușit, cred, să îi fac să înțeleagă faptul că este un timp pentru toate, că așa cum ar fi nedrept ca la cei 13-14 ani ai lor să fie duși în pădure la tăiat copaci, la fel de nedrept este să își piardă bucuria tinereții cu o viață complicată de problemele sexuale.

Pentru a-i ajuta și mai mult să înțeleagă cât de frumoasă este etapa vieții în care sunt, a marilor planuri și decizii ale vieții, am adresat fiecăruia întrebarea „Ce vrei să faci în viață?”. Ei bine, dacă în prima parte a întâlnirii au fost cât se poate de atenți și nici nu am știut când a trecut ora, ba chiar au ignorat pauza, când le-am pus întrebarea, au intrat într-o panică teribilă, mulți dintre ei pur și simplu fugind din clasă. Niciunul dintre ei nu era obișnuit cu această întrebare, lucru ce m-a întristat profund. Eu am primit această întrebare încă din clasa întâi.

Pentru a obține răspunsul dorit, am mers între ei, i-am mângâiat, am pus mâna pe umărul lor, m-am aplecat cu urechea pentru a auzi răspunsurile lor. Într-un final, chiar și cei ce fugiseră din clasă au revenit și fiecare a dat răspunsul. La plecarea din localitate, mașina noastră a trecut printre acești copii care, veseli, ne făceau cu mâna.

Nu intenționez să fac o analiză a învățământului actual. Are cine să o facă. Am avut însă sentimentul că am stat de vorbă cu niște copii minunați, dar sălbăticiți. Aproape absolvenți de ciclu gimnazial, erau total nepregătiți pentru viitorul lor. Cu multe cunoștințe, dar fără să știe nimic. Triști, deși râdeau (cel mai „hlizit” copil al grupului a mărturisit, în final, că vrea să devină monah).

Scriu aceste rânduri în timpul în care se discută despre necesitatea orei de religie în școală, despre cererile care trebuie completate într-un timp scurt și chiar despre cazuri în care părinților care optează pentru ora de religie li se dă înapoi cererea de către învățătoarea care îi somează să își schimbe opțiunea (asta o fi constituțional?…).

Se argumentează, uneori pueril, că ora de religie trebuie scoasă din cauza profesorilor care nu-și fac datoria cum se cuvine. Nimeni nu spune că nu sunt și probleme, dar arătați-mi o disciplină în care profesorii sunt impecabili, de la un capăt la altul. Cum ar fi, spre exemplu, să auzim: „Haideți să scoatem matematica din școală, pentru că sunt profesori care nu își fac treaba la catedră!”? Sau „Haideți să închidem spitalele, pentru că nu știu câți medici nu și-au făcut datoria!”?

Un proverb spune să nu aruncăm copilul odată cu apa din cădiță. Sentimentul pe care mi l-a lăsat întâlnirea cu copiii acelei școli a fost că situația e și mai tristă: nu doar că aruncăm copilul odată cu apa, ci aruncăm doar copilul și păstrăm apa murdară. Încercăm să scoatem religia, dar ne zbatem să introducem educația sexuală obligatorie, tip de educație care se rezumă la o sălbatică instruire a bieților copii – cum să aibă relații sexuale și cum să se „protejeze” de sarcini nedorite. Se dorește a li se împărți la cursuri prezervative, dar nimeni nu-i întreabă ce doresc de la viață. Credeți că e fabulație? Nu sunt doi ani de când a fost oprită o astfel de inițiativă la Ministerul Educației și tare îmi este teamă că sfârșitul acestui an ne va prinde din nou cu astfel de propuneri. De câțiva ani, Organizația Mondială a Sănătății deplânge faptul că la noi nu s-a implementat încă acest tip de educație.

Poate e bine să medităm un pic, să ne reconsiderăm abordarea. Nu de sex, nu de prezervative e nevoie în școală, ci de preocuparea față de visurile copiilor, de ceea ce vor să facă în viață, de cum pot să își împlinească planurile frumoase. Știți câți copii se simt părăsiți? Câți sunt uitați de noi în fața tabletelor, a jocurilor pe internet sau a camerelor video? Nu ora de religie trebuie scoasă din școli, ci indiferența față de copiii noștri, plictiseala și rutina. Dacă ei sunt uneori rătăciți, e din cauza noastră, pentru că noi suntem cei blazați. Orice elev-problemă este un eșec al fiecăruia dintre noi, maturii. Nu la ei, ci la noi este problema, iar un rău nu-l scoți printr-un rău mai mare.

Ceea ce se petrece cu statutul orei de religie în şcoala publică şi cu miile de profesori, indiferent de confesiune, este un scandal căruia nu i se spune pe numele său adevărat: victoria intoleranţei. Un asemenea triumf are întemeierea legală pe care nu o contestăm ca atare. Ar fi, până la un punct, şi inutil. Deloc lipsită de relevanţă este însă interogarea bazei culturale a situaţiei în care am ajuns. În esenţă, asistăm la un război dus cu arme aparent neutre – hotărâri judecătoreşti –, dar care vizează concret locul şi rolul religiei în societate. De la instaurarea regimului comunist şi al ateismului său programatic, nu am mai fost confruntaţi cu aşa ceva. La un sfert de secol de la recâştigarea libertăţii, vedem cum aceasta este deturnată fundamental.

Libertatea de a nu avea nicio credinţă nu se poate impune prin îngrădirea exprimării identităţii religioase a celorlalţi. Majoritatea este obligată să se justifice şi, pentru a nu leza minoritatea, să se retragă, să se replieze, să se explice, să se justifice. Faptul de a avea şi unii dascăli neinspiraţi sau pasaje de manuale scrise pur şi simplu prost nu reprezintă alibiul de a evacua ora de religie. Ar fi ca şi când, confruntaţi cu parlamentari corupţi, am cere suspendarea parlamentarismului. Se operează aici în mod vădit cu inversarea raportului dintre cauză şi efect. În context european, evoluţia de la Bucureşti este în răspăr cu tendinţa internaţională. Majoritatea ţărilor Uniunii Europene susţin predarea religiei în şcolile publice. Mai mult, pentru a controla conţinuturile orelor de religie ale elevilor musulmani, din ce în ce mai multe state fac loc Islamului în planul de învăţământ.

Demersul se doreşte un pas preliminar important în integrarea alogenilor în societăţile-gazdă. Logica este simplă: nu trebuie să îţi fie ruşine de tine însuţi, să te ascunzi, ci să iei act, asemeni altora, de ingredientele identităţii tale. Cel târziu după atentatele de la Paris, trebuie să repunem în discuţie raportul modernităţii însăşi cu religia. Modernitatea europeană, altminteri decât cea americană, are un afect antireligios constitutiv. Proba maturităţii rezidă de aceea în puterea de a nu reacţiona după acest tipar steril. Cu fiecare gest intolerant – de la evacuarea simbolurilor şi până la scoaterea, de pe o zi pe alta, a religiei din şcoala publică –, modernitatea îşi trădează slăbiciunea, confirmând boala ei din copilărie. Or, neputinţa acceptării şi altor explicaţii ale lumii este un sindrom totalitar care atrage după sine reacţii pe măsură.

Scandalul religiei din școli a luat amploare. Profesorii ameninţă cu sute de procese împotriva Ministerului Educaţiei. Dascălii se tem că își vor pierde locurile de muncă din cauza faptului că nu își vor mai completa norma de predare. Participarea elevilor la ora de religie se va face doar dacă părinții vor solicita acest lucru, printr-o cerere care trebuie depusă până pe 6 martie.

Lucrurile sunt mult mai delicate decât ar putea părea la prima vedere și discuția nu se poartă doar în termeni ce privesc locurile de muncă ale profesorilor. Scopul orei de religie este de a-i familiariza pe elevi cu elementele fundamentale ale propriei credinţe religioase, de a le oferi o introducere în studiul celorlalte mari religii ale lumii, precum şi de a-i ajuta să înţeleagă dimensiunea istorică, culturală şi morală a fenomenului religios.

Paul Iulius Negoiță, despre orele de religie în școli

Pr. Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță a vorbit despre necesitatea orelor de religie în școli.

“In ultimul timp observ ca societatea este marcata de o noua provocare: statutul orei de religie in scolile publice. Desigur, poate fi un subiect! Cred insa ca este o tinta falsa. E drept, Curtea Constitutionala a luat o decizie a-constitutionala. Nu a tinut cont de constitutia fiintei umane, de nevoia noastra de armonie si de complexitatea firii noastre. A ignorat, cu buna-stiinta sau poate fara stiinta, faptul ca nimeni nu-mi poate impune o procedura administrativa pentru a-mi exercita un drept, cum este dreptul la exprimarea convigerilor religioase in spatiu public sau privat; nimeni nu-mi poate amputa dreptul la educatie – iar educatia este totala, nu este instructie sau dresaj. Asadar, decizia este una nefericita. Cata cultura sau oportunitate decizionala propaga Curtea nu este greu de aflat. Probabil exista, insa, nu o putem vedea din cauza imbibarii politicului in faldurile Curtii.

Decizia privitoare la ora de religie induce o incurcatura administrativa. Nimic mai mult. In rest nu s-a schimbat ceva! Iar noua, romanilor, ne cam place sa ne incurcam unii pe altii!

Nu ni s-au schimbat valorile, nu ni s-a schimbat perspectiva individuala si comunitara. Acelasi statut avea ora de religie si pana acum. Este o oferta a scolii. Daca mi-o doresc, daca inteleg rolul ei in formarea completa a copilului meu achiesez la ea. Nimeni, niciodata, nu a fost fortat sa intre la ora de religie. Exceptiile stau marturie.

Eu cred ca avem nevoie de maturitate sociala, de normalitate institutionala. Trecem prin criza valorilor. Nu este timpul luptelor de gherila prin cancelarii intre profesorii de religie si cei de alte specialitati. E drept ca omul este lup pentru om, dar lupii nu fac educatie. Lupta de clasa s-a incheiat. Educatorii adevarati prin structura sunt altruisti. Daruiesc si se daruiesc. Nu amputeaza spiritual generatii. Sigur ca sunt si profesori de religie mai putin potriviti, sigur ca a existat o clipa de atipire atunci cand decizia a trecut prin instante. Dar ce au toate aceste cu interesul educational pe care il manifest eu, ca parinte, fata de copilul meu?! Nu au! Nu mi vreau un copil amputat spiritual si cultural! Imi doresc o educatie completa! O educatie care sa innobileze sufletul, sa “dezghete” mintea si sa dezvolte armonios trupul. De cand sunt in invatamant am iubit si sustinut toate disciplinele. Fara una dintre ele copilul si viitorul pierde ceva valoros. Oferta scolii unde vreau sa studieze copilul meu trebuie sa fie completa. Trebuie sa aiba Religie.

Mai cred ca scaderile unora sau altora, fie profesori fie oameni ai Bisericii, nu ma pot impiedica sa-mi urmaresc interesul educational al copiilor mei, negand importanta educatiei religioase. Este o pierdere pentru cei care au o consistenta spirituala precara si o cultura universala subreda. Traim intens fenomenul interculturalitatii. Trebuie sa ne stim originile spirituale, sa avem controlul prezentului si perspectiva viitorului. Spiritul ne insoteste si insufleteste trupul intreaga viata. Urmele micilor “toceli” se duc, aptitudinile se aplatizeaza; dar cultura profunda ramane.De aceea, ora de religie este o investitie in viitor. Isi are locul intre celelate discipline in trunchiul comun. Iar, daca sunt profesori de religie nedemni vor disparea. Asa este normal.

Am intalnit si eu si am gasit “solutii” pentru ei. E drept, unii inca mai sunt. Insa nu ei, cei putini, pot defini interesele noastre educationale. Ei sunt trecatori prin viata scolilor. Obiectivele noastre sunt date de valorile profunde in care credem, iar eu cred, ca ce se intampla acum, prin aceasta obstructie administrativa, nu va dura. Probabil, daca cele zece porunci treceau pe la Curtea Constitutionala apareau cateva mii in locul lor. Cred ca intelepciunea va birui. Noi suntem de partea lui Dumnezeu si nu se poate altfel!”, a transmis profesorul Paul Iulius Negoiță.

 


Categorii

1. DIVERSE, Educatie, Radu Preda, Scoala romaneasca

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Consiliul National al Elevilor – implicat in batalia impotriva OREI DE RELIGIE?/ Propunerea Comisiei Juridice a Camerei Deputatilor: INSCRIEREA LA ORA DE RELIGIE PE CICLU DE INVATAMANT/ Cum aruncam copiii pe apa sambetei

  1. in scoala la fiica-mea s-a fixat termen limita pentru astazi la preluarea cererilor….cicca de maine nu mai pot fi preluate ca nu mai e timp sa le uploadeze in nush ce sistem al ministerului … vedeti ca se poate, cu orice mijloace ….

    intrebare: pe ce temei s-a fixat acel termen limita din 6 martie de preluare a cererilor daca nu exista baza legislativa care sa puna in aplicare hotarare CC?

  2. @ k:

    Este un abuz evident. Termenul legal este 6 martie.

  3. este o lupta acerba din cate se vede. ACERBA. Si dusa f inteligent: Mai intai discreditezi preotii si credinciosii pe toate canalele, iar apoi, dupa ce speli lumea pe creier, ii pui ‘sa aleaga liber’. Si – ca sa fie tacamul complet – lasi alegerea in seama copiilor de 14 ani (care, si daca nu ar fi impotriva religiei, probabil ca prefera sa faca altceva in timpul ala decat sa se duca la scoala).

    Cu toate astea, acest moment va fi unul al adevarului. Se vor desparti apele. Iar Biserica – si ma refer aici si la preoti si la credinciosi – ar trebui sa isi asume rezultatul, acela care va fi el. Pt ca este si un esec al Bisericii incapacitatea de a convinge tinerii. Intotdeauna va exista rea-vointa, dar aici este arta dragostei crestinesti autentice: de a atrage fara surle si trambite, printr-o simpla prezenta linistitoare, radianta.

    Pana una alta, ca fapt divers, la fi-miu in clasa lucrurile se prezinta bine. Am impresia ca depinde f mult de conducerea scolii. La el profesorii au incurajat discret depunerea cererilor.

    F tare Buzdugan f. tare!! Extraordinar demersul lui, pt ca persoanele astea publice pot face f mult printr-un mesaj de genul asta.

  4. Pingback: CAMPANIE CU FAKE NEWS SI PROPAGANDA RECICLATA IMPOTRIVA OREI DE RELIGIE. Antena 1 invoca o asa-zisa “DIRECTIVA” a Comisiei Europene care ar impune ISTORIA RELIGIILOR, Adevarul.ro ii citeaza ca “EXPERTI” in educatie pe activistii an
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare