Gazele de sist: APARAREA APEI, HIMERA INDEPENDENTEI ENERGETICE, DENIGRAREA MANIFESTANTILOR si nostalgia negociatorilor demni ai Legii Minelor din 1924 (video)/ Mai multe ONG-uri dau in judecata CHEVRON/ Cine sunt PRIMITIVII SI DEMAGOGII in materie de dezvoltare si exploatare a resurselor?

24-10-2013 15 minute Sublinieri

Noile etichete ale lui PONTA pentru opozantii exploatarilor, post-America: de la FASCISTI a a ajuns la… COMUNISTI, PRIMITIVI, DEMAGOGI SI POPULISTI…



HIMERA INDEPENDENTEI ENERGETICE si MANIFESTANTII “TERORISTI”, “LEGIONARI” si “FASCISTI”, de la Ceausescu si Iliescu la Ponta si Barbu, via Baconschi et co.

Emisiunea “Jocuri de putere” cu Rares Bogdan (Realitatea TV) din 21 octombrie 2013

invitati: Mircea Diaconu, Sorin Rosca Stanescu, Octavian Hoandra

Mircea Diaconu: “Cineva vrea sa ne ia apa. E de datoria comunitatii sa se apere…”.

***

  • Realitatea.net: 

Cum şi pe cine execută ANI şi de ce se pun etichete pe manifestanţi? 

În 20 decembrie 1989, întors din Iran, Nicolae Ceauşescu spunea unei ţări flămânde şi îngheţate că la Timişoara au loc “acţiuni cu caracter terorist”, cu concursul unor “grupuri de elemente huliganice”. După aproape un sfert de veac de capitalism de cumetrie, românii îşi apără muntele de aur, apa, aerul şi sărăcia şi sunt îndosariaţi cu aceleaşi ştampile: eco-anarhişti, neo-legionari şi golani. […]

Ponta: Demagogia şi populismul privind gazul şi aurul, ultima bătălie din tranziţia postcomunista

O nouă direcţie de luptă pentru „combaterea” opozanţilor proiectului de la Roşia Montană şi a fracturării hidraulice este asocierea lor cu ecologismul şi, mai departe, cu un anumit primitivism şi anacronism perdant economic. Mă rog, aceste gen de atac nu este nou (e chiar un loc comun extrem de periculos), noutatea constând mai degrabă în preluarea lui agresivă la nivelul discursului politic oficial. După eşecul lamentabil al catalogărilor protestatarilor ca fiind „extremişti”, „neofascişti”, „legionari” etc., Victor Ponta a mai redus din turaţie, miercuri seara, la TVR 1, introducând în discuţie „demagogia” şi „populismul”.

„Mă deranjează foarte mult demagogia şi populismul din ultima perioadă, pornită de la nişte preocupări reale şi corecte pentru protecţia mediului a unor oameni de bune-intenţii. Imediat s-au pliat populiştii şi demagogii, şi din politică, şi din presă, să ţipe “România, să facem noi, să nu ne ia cineva gazul!”. Nu pleacă nimeni cu gazul din România, îl ia în spate şi fuge cu el.

Aurul? Aurul, conform legii, primul care are dreptul să-l cumpere este Banca Naţională a României, dar trebuie să cumpere, nu ţi se dă pe degeaba. S-a dezvoltat în ultima perioadă, pe un fond politico-mediatic, un tip de populism şi de demagogie care cred că face rău României, dar de fapt e ultima bătălie înainte de a trece de la postcomunism la o societate europeană şi eu sunt foarte hotărât să dau bătălia aceasta. E ultima bătălie din această tranziţie”. (Victor Ponta, la TVR)

Cum ar veni, protestatarii ar fi „oameni cu bune-intenţii” (cu excepţia unor persoane din politică şi presă care s-ar folosi de asta pentru a ataca Guvernul), dar în spatele acestor bune-intenţii s-ar afla o doză mare de ignoranţă care împiedică România să ajungă la nivelul societăţii europene.  Dar, totuşi, cine sunt ignoranţii şi anti-progresiştii?

În primul rând trebuie menţionat faptul că cei din stradă sunt doar în parte ecologişti. Tema (şi tenta) ecologică a protestelor este însă una cât se poate de reală. Doar că nu este nici anti-economică şi nici anti-progresistă. Dimpotrivă: cei aflaţi în stradă împotriva cianurilor şi a fracturării hidraulice sunt cei care oferă cu adevărat o şansă României de a fi sincronă cu societatea europeană dezvoltată!

Să analizăm discursul susţinătorilor celor două tipuri de exploatări (care au multe puncte comune, dar şi diferenţe). „Cianura se foloseşte în minerit de peste 100 de ani”, respectiv „fracturarea hidraulică este utilizată de câteva decenii”, afirmă susţinătorii proiectelor. Este adevărat, însă în ultimii ani avem tot mai multe date despre efectele reale ale acestor tipuri de exploatări, la nivelurile distrugerii mediului, sănătăţii, economic, social şi, în cazul specific al Roşiei Montane, a patrimoniului cultural excepţional.

Împărţirea produsului

„Boala olandeză” şi „blestemul resurselor sunt analizate şi prezentate pe larg în ultimul deceniu de economişti de prestigiu la la nivel mondial, în frunte cu Joseph E. Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, fost vicepreşedinte şi economist-şef al Băncii Mondiale. În esenţă, ceea ce arată aceste studii şi analize e faptul că aşa-zisa dezvoltare bazată pe exploatarea resurselor minerale produce mari dezechilibre la nivel macro-economic, fie că e vorba de state avansate, fie (cu atât mai mult) în cazul ţărilor în curs de dezvoltare (inclusiv al României). Economiile bazate pe exploatarea mineralelor cunosc fluctuaţii majore şi, de cele mai multe ori, beneficiile şi profitul nu se regăsesc la nivelul comunităţilor, ci doar în contul unui grup restrâns de persoane.

De un anacronism major suferă şi discuţia legată de procentul redevenţelor ori al participaţiei statului în astfel de proiecte de exploatare. Experienţa arată că există o tendinţă clară şi, de cele mai multe ori, încununată de succes, a companiilor de a-şi apropia cea mai mare parte a beneficiilor şi profiturilor, lăsând extrem de puţin statelor şi cetăţenilor proprietari de drept ai resurselor minerale. Noile direcţii (aplicate deja şi în unele state africane) prevăd o împărţire mult mai echitabilă a beneficiilor. Conform unei astfel de direcţii (susţinută public şi de către reprezentanţii Academiei Române) mul mai corectă este împărţirea produsului.

Afirmaţiile lui Victor Ponta sunt de un primitivism (şi cinism) extrem:nimeni nu fuge cu aurul sau cu gazul din România, pentru că România are prioritate să le cumpere de la companiile în discuţie”. Cum ar veni, ce mare avantaj am obţinut din faptul că România are dreptul să cumpere ceva ce îi aparţine! Împărţirea produsului îi asigură statului dreptul de a-şi primi direct cota parte (nu să o cumpere) şi e treaba companiei (dacă tot invocăm piaţa liberă şi concurenţa) să-şi dezvolte în aşa fel afacerea încât să obţină profit din partea care îi revine. Dacă nu reuşeşte să facă profit astfel, să stea pe fundul ei şi să nu se bage: statul NU are nicio obligaţie să asigure profitul unei companii. Principalul avantaj al împărţirii produsului constă în faptul că se elimină toate ingineriile economice şi avocăţeşti prin care marile companii fac dispărut profitul în acte sau în paradisuri fiscale. În cazul împărţirii produsului, companiile sunt obligate să-şi diminueze costurile inutile, de lux şi cele legate de cumpărarea, sub diferite forme, a sprijinului politic (salarii şi venituri de zeci şi sute de milioane de euro sau dolari pentru managementul de top, publicitate, lobby şi PR, jocuri bursiere cu zăcămintele, susţinerea campaniilor electorale, contracte cu dedicaţie pentru firme aparţinând grupurilor politice de care depind eliberarea diferitelor avize de care au nevoie şi, deloc neglijabil, bugetul alocat direct coruperii şi mituirii funcţionarilor publici).

Afacerea Roşia Montană este extrem de ilustrativă în acest sens. Cea mai mare parte a „investiţiei” făcute până acum de către RMGC (500 de milioane de dolari, conform declaraţiilor companiei) nu are nici cea mai mică legătură cu dezvoltarea proiectului minier. În ultimii ani, cele mai mari cheltuieli au vizat comunicarea externă (publicitatea) şi cheltuielile legale (avocaţii). Toate cheltuielile făcute până acum de către RMGC ridică uriaşe semne de întrebare din punctul de vedere al necesităţii efectuării lor, al cuantumului lor şi al firmelor cărora li s-au încredinţat contractele (multe dintre societăţi aparţin unor politicieni, apropiaţi ai acestora sau altor categorii de funcţionari cu atribuţii decizionale pentru proiectul minier). Toate aceste cheltuieli mai mult decât discutabile nu fac decât să reducă subsanţial eventualul profit sau teoreticile beneficii ale statului român dacă proiectul s-ar face. În cazul unui acord de împărţire a produsului, în care profitul companiei şi al acţionarilor acesteia ar depinde exclusiv de valorificarea părţii care îi revine, am mari dubii că s-ar mai aventura în astfel de cheltuieli. Pentru că ar reduce propriul profit, nu pe cel al statului!

Laureat Nobel pentru economie: „Guvernele sunt înşelate!”

În aceeaşi, linie, ba chiar şi mai radicală, este teoria lui Stiglitz, care consideră că marile companii au dreptul la valorificarea unei părţi a resurselor exploatate pentru a-şi acoperi investiţia şi costurile de producţie şi de capital şi la recompensarea serviciilor de exploatare şi marketing, iar restul (indiferent cât de mare ar fi acest rest) îi aparţine statului proprietar al resursei. Stiglitz invocă „renta” resursei naturale, care e reprezentată de valoarea resursei naturale care depăşeşte costul exploatării. Conform laureatului Nobel pentru economie, companiile au dreptul să fie remunerate pentru serviciile lor de exploatare şi marketing şi nimic mai mult, întreaga „rentă” aparţinând statului proprietar. De asemenea, veniturile excepţionale (rezultate din creşterea, la un moment dat, a preţului zăcămintelor pe piaţă) revin statului. Ceea ce Ponta (dar şi Traian Băsescu) afirmă că ar fi un avantaj (dreptul statului de a cumpăra cu prioritate aurul sau gazul), este considerat de către Stiglitz o înşelăciune!

 „În multe cazuri care implică gazele naturale, companiile solicită contracte de tipul „take-or-pay”, care au rolul de a transfera riscul comercial obişnuit al afacerii – dimensiunea cererii de gaze – asupra guvernului. Guvernul ţărilor în curs de dezvoltare este obligat să plătească o cantitate fixă de gaze, indiferent dacă există sau nu clienţi pentru aceasta” (Joseph E. Stiglitiz, „Cum scăpăm de blestemul resurselor”, în „Mecanismele globalizării”, Ed. Polirom, 2008, pag. 126-127).

Concluzia lui Stiglitz este cât se poate de clară:

 Ori de câte ori guvernul obţine mai puţin decât valoarea reală a resurselor, ţara este înşelată; are loc un simplu transfer al bogăţiei de la cetăţeni ca întreg către oricine obţine resursele „la reduceri”. Uneori, averea statului ajunge la persoane din interiorul ţării, mai degrabă decât la o corporaţie multinaţională; totuşi, se pierd sume care ar fi trebuit să aparţină naţiunii ca întreg” (sursa citată, pag. 127).

Aşadar, revin cu întrebarea: cine sunt anacronicii, primitivii, anti-progresiştii etc.? Cei care susţin astfel de modele de valorificare a resurselor minerale sau adepţii modelelor care s-au dovedit, cu vârf şi îndesat în ultimele decenii, ca fiind inechitabile, care generază mari dezechilibre macro-economice, fiind, în acelaşi timp, o sursă importantă de corupţie?

Ecologia şi anti-economia

Ideea că ecologia ar fi o ideologie anti-economică, anti-progresistă, primitivă etc. este, la rândul ei, o mare minciună. Pentru că ecologia nu face decât să evidenţieze enormele costuri ale unor proiecte miniere sau industriale care sunt socializate. Multe dintre proiectele miniere (iar cel de la Roşia Montană este un astfel de exemplu) nu sunt sustenabile şi profitabile chiar dacă beneficiile ar reveni în integralitatea lor statului! Pentru că astfel de proiecte vin la pachet cu mari costuri. Distrugerea, scoaterea din circuit şi afectarea, pe zeci şi sute de ani, a sute şi mii de hectare de pădure sau pajişti, consumul unor importante cantităţi de apă, duc la dispariţia a mii de locuri de muncă şi surse de venit rezultate din exploatarea lor sustenabilă. Faptul că în Roşia Montană numărul vacilor a scăzut din 2007, de la peste 2.000 la 600 (într-o perioadă în care în zona Apusenilor efectivele de vaci au crescut cu 20%) este un efect deja vizibil chiar înainte ca proiectul minier să înceapă. Am mai arătat, cu alte ocazii, că simpla temere legată de efectele poluante ale proiectului minier e suficientă ca fabricile de mobilă din Câmpeni (de care depind aproximativ 1.000 de angajaţi) să-şi piardă clienţii de la export (şi e vorba de o valorificare a lemnului raţională, limitată şi cu plus-valoare); crescătorii de vaci (în Apuseni au fost introduse rasele de carne) şi-ar pierde cumpărătorii vieţilor (sunt 15.000 de familii care depind în zonă de această activitate); cele peste 600 de pensiuni şi unităţi de cazare (cu peste 4.700 de persoane dependente de aceste venituri) vor ajunge să fie ocolite de turişti (peste 40.000 de turişti în 2013, până la mijlocul lunii septembrie).

Faptul că poluarea nu e doar „o temere”  (oricum suficientă pentru a genera mari pierderi economice), ci o realitate, e dovedit de exploatări similare din întreaga lume (chiar şi în cele deschise după 2000, „la cele mai înalte standarde cunoscute sau disponibile”). Din Guatemala în Peru şi până la Furtei, în Italia (la o exploatare însutit mai mică decât cea preconizată la Roşia Montană), s-a probat că asigurările şi garanţiile promise de companii sunt vorbe în vânt. Costurile cauzate de bolile adiacente (cancerul provocat de acumularea metalelor grele în sânge e o „specificitate” a zonelor afectate de asemenea exploatări „sigure”) grevează bugetul de sănătate. Cei care susţin că ecologia ar fi anti-economică ar trebui să consulte statisticile legate de incidenţa cancerului şi a altor boli profesionale în zonele unor foste exploatări miniere (Baia de Arieş, Zlatna, Ştei etc.). Când vor constata o incidenţă dublă faţă de media naţională vor putea face şi un calcul legat de costurile care ar trebui suportate din bugetul de sănătate.

Dispariţia a sute şi mii de locuri de muncă şi surse de venit în alte domenii (creşterea vacilor, turism, fabricile de mobilă) afectează bugetul naţional de două ori! Într-o primă fază prin dispariţia taxelor şi impozitelor colectate de pe urma acestor activităţi, iar în a doua fază prin creşterea cheltuielilor legate de asistenţa socială a persoanelor şi familiilor care rămân fără loc de muncă sau surse de venit. În fapt, proiecte miniere precum cel de la Roşia Montană sunt profitabile doar în condiţiile în care toate aceste costuri socializate sunt ascunse. Luarea lor în considerare  demonstrează că şi dacă toate beneficiile proiectului minier ar fi încasate de către stat, acestea ar fi mult mai mici decât costurile care rezultă. Desigur, pentru o companie privată, care nu e obligată să suporte asemenea costuri (lăsându-le în grija bugetului public), proiectul poate fi profitabil! Iar dacă domnul Victor Ponta invocă mentalităţile comuniste şi post-comuniste, ar trebui să ştie că ignorarea distrugerilor de mediu (cu efectele şi costurile prezentate mai sus) a fost o constantă a dezvoltărilor proiectelor miniere şi industriale din perioada comunistă!

Roşia Montană – şansa de a deveni un model de dezvoltare pentru UE 

În cazul specific al Roşiei Montana vorbim de un patrimoniul cultural excepţional de valoare universală (raportul profesorilor de la Oxford şi Leicester, ascuns timp de trei ani de Ministerul Culturii şi devenit public recent, scoate în evidenţă acest lucru dincolo de orice dubiu). La nivel european, valorificarea patrimoniului cultural reprezintă una dintre cele mai actuale tendinţe de dezvoltare durabilă a unor zone. Situl de la Roşia Montană a fost selectat şi inclus într-un astfel de proiect-pilot, „7 Most Endangered”, iniţiat de Europa Nostra (cea mai importantă federaţie europeană a fundaţiilor care luptă pentru salvarea şi valorificarea economică a patrimoniului cultural), în colaborare cu Banca Europeană pentru Investiţii şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Roşia Montană are astfel şansa de a fi un model pentru dezvoltarea durabilă bazată pe valorificarea patrimoniului la nivelul Uniunii Europene! Şi din nou întreb: cine sunt demagogii, populiştii, anti-economicii, primitivii, respectiv cine sunt cei care, în realitate, sunt racordaţi la cele mai inovative şi de viitor tendinţe de dezvoltare sustenabilă la nivel european?

Independenţa energetică şi modelul german

Să trecem şi la gazele de şist şi mult clamata independenţă energetică. Din nou, avanpostul îl regăsim în Germania (mai multe detalii aici), unde, în anumite zone, s-a trecut total la energia obţinută din surse regenerabile (şi se preconizează renunţarea definitivă la energia atomică până în anul 2050). Pentru a reuşi acest lucru s-a înţeles însă un lucru: o mare parte a consumului de energie este nejustificat (mai ales când ne raportăm la costurile de producţie a energiei). Astfel, trecerea la energia din surse regenerabile a fost dublată şi de o amplă campanie de informare şi de reducere a consumului de energie în exces. Şi pentru că şi transalatarea către surse de energie regenerabile necesită costuri importante  (marile companii energetice neavând niciun interes să intre într-o astfel de afacere care presupune reducerea consumului energetic şi profituri mici), s-a trecut la preluarea de către comunităţi a reţelelor de distribuţie a energiei. În acest fel, eventualele subvenţii şi, ulterior, după dezvoltarea reţelelor, profitul, le revin tot comunităţilor. Nu e nimic comunist în asta – e o tendinţă manifestată în cel mai capitalist şi industrializat stat vest-european: Germania! În timp ce o astfel de direcţie câştigă tot mai mulţi adepţi şi îşi dovedeşte eficienţa în Germania, în România se accentuează şi se accelerează transferul sectorului energetic (de la exploatare, la producţie şi distribuţie) către mari companii şi prea mulţi „băieţi deştepţi”!

O şansă pentru România să iasă din primitivism

În fapt, cei care au ieşit şi ies în aceste săptămâni în stradă reprezintă şansa extraordinară pentru România de a-i imprima o direcţie de dezvoltare sincronă cu cele mai actuale tendinţe europene de dezvoltare sustenabilă. Cei care invocă primitivismul sau anacronimsul acestor tendinţe – fie că o fac cu bună credinţă, fie cu rea-credinţă (în cazul politicienilor) – sunt chiar ei tributarii unor mentalităţi primitive şi anacronice. Atât, la nivelul cedării şi valorificării resurselor (modul de împărţire al beneficiilor), cât şi la nivelul tehnologiilor propuse pentru extracţie  (cianurare, respectiv fracturare hidraulică), proiectele în discuţie sunt de un primitivism dovedit în ultimele decenii cu vârf şi îndesat.

Schizoidismul discursului promotorilor acestui gen de proiecte (sau „investiţii strategice”) e maxim: pe de o parte aduc argumentul tehnologiilor „la cele mai înalte standarde disponibile”, pe de altă parte invocă vechimea istorică a utilizării lor (peste 100 de ani în cazul cianurilor, respectiv câteva decenii în cazul fracturării hidraulice)! În condiţiile în care tocmai această istorie este cea care oferă posibilitatea analizării şi cuantificării efectelor negative care se produc în timp. O analiză care relevă nocivitatea lor pentru mediu, costurile sociale uriaşe pe care le implică în timp, disfuncţionalităţile macro-economice pe care le generează şi care blochează dezvoltări alternative sustenabile, precum şi inechitatea lor socială fundamentală.

Să avem pardon: primitivă, anacronică, anti-economică, demagogică, populistă ş.a.m.d. este tocmai susţinerea unor modele şi proiecte de aşa-zisă dezvoltare care au fost invalidate peste tot în lume, respectiv ignorarea direcţiilor şi tendinţelor care oferă corecţii şi soluţii pe termen lungNu primitivii şi anacronicii sunt în stradă, ci cei care pot oferi României un viitor spre care care se îndreaptă şi societatea europeană dezvoltată.

,,Bună ziua. Sunt eu, Victor! Mă scuzaţi că vă deranjez…Îmi daţi voie să vă rog să mă iertaţi că sunt compatriotul unor primitivi? E adevărat, unii m-au şi votat. În calitate de deputat, îi respect. În calitate de premier, mă calcă pe nervi! Am vrut la un moment dat să-mi trec interesul naţional şi în declaraţia de avere, doar ca să tacă!

Îmi permiteţi să-mi scot tableta primită cadou de la un prieten? Vreau s-o folosesc în timpul negocierilor. Da, spuneţi, vă rog! Notez!

Aşa…

1. Să mă asigur că gazele de şist vor fi exploatate.

Da…O să le spun că mi-aţi zis să am grijă să nu fugă investitorii americani cu elicopterul, ca prin alte ţări. Se vor speria, îi cunosc. Vor începe să mă roage să fac orice să nu fugă Coca Cola şi McDonald’s.

Da, ştiu, sunt unii care nu se vor lăsa manipulaţi. O să-i fac demagogi şi populişti şi o să le spun verde-n faţă că este ultima bătălie a tranziţiei. Le vin eu de hac. În final va rămâne o minoritate radicală. De ăia o să spun că refuză argumentele raţionale sau că sunt plătiţi de ruşi.

Găsesc eu sau mă învaţă domnul Wesley Clark ceva… A, nu ştiaţi? E consilierul meu volutar. Mi-a închis ochii în multe privinţe… Pardon, mi-a deschis ochii! Ştiţi, nu m-am obişnuit cu schimbarea de fus orar! În România e noapte!

Aşa…mai departe…Scriu cuvânt cu cuvânt!

2. ,,Succesul României ca partener democratic cu un puternic stat de drept este vital pentru climatul de afaceri şi reprezintă un interes comun.”

Aşa… Deci să mă asigur că marile firme americane nu sunt fentate în instanţă.

Ce mă bucur că aţi ridicat această problemă! Este şi preocuparea mea: să avem o justiţie liberă. Din 2014, se face. Cu voia dumneavoastră, voi fi eu preşedinte. Am să notez aici: Ponta, preşedinte. OK, am rezolvat şi asta.

Altceva?

3. Să trimitem în continuare trupe în Afganistan.

A, dar nici nu trebuia să-mi spuneţi. Nu cumva doreaţi să mă întrebaţi ceva de avioanele F-16, pe care le cumpărăm la mâna a treia din Portugalia? Nu cumva duşmanii mei v-au spus că nu le modernizăm în Statele Unite, aşa cum ne-am înţeles?

Să ştiţi că eu mă ţin de cuvânt când le promit ceva americanilor. Doar românilor le spun că am reevaluat, dar, ca să nu-mi încalc promisiunile faţă de soţie, mă abţin de la vot în calitate de deputat. De ce râdeţi? Nu glumesc. Ha, ha, ha!  Totuşi, mă bucur că-mi apreciaţi umorul. Scriu aici: Ponta, preşedinte. Bine că mi-am amintit.

Altceva? Nimic? Nu se poate. Am aici tableta.

Dacă mai e ceva, mă chemaţi la ambasada de la Bucureşti şi vin imediat.

A, şi nu vă faceţi griji. Nu vă întreb nimic de vizele pentru români. Ştiu că este doar un articol mic într-o lege mare, că aveţi şi dumneavoastră probleme. Nici nu vreau să mă gândesc câte aveţi pe cap. Şi mie mi-e greu, darămite dumneavoastră…

Oricum, ştiu că Visa Waiver este o chestiune lipsită de importanţă pentru Statele Unite. Nu am pretenţii. Doamne fereşte! Nu sunt pretenţios.

La final, aş dori să-mi cer scuze pentru gafa cu reforma din sănătate, Ponta-care. Ştiţi, m-a luat valul şi am spus că sper să nu fie la fel de controversată ca Obama-care. Mi-am dat seama pe urmă că se putea înţelege că eu aş fi mai tare ca Obama, pe deasupra şi la el acasă. Şi…cum să vă explic…am plagiat din obişnuinţă… Îmi pare nespus de rău.

Bun. Vă mulţumesc mult de tot.

Când mă primeşte domnul Biden pentru şedinţa foto?

Mă bate gândul să-l aştept pe premier la aeroport.

Care Ponta va coborî pe scara avionului? Tânăra speranţă ecologistă” (titlu obţinut în iunie 2012, la Green Awards) sau socialistul business oriented, care declara, la Washington:

Guvernul pe care îl conduc este foarte hotărât să sprijine toate explorările de resurse neconvenţionale, gazele de şist, atâta timp cât sunt îndeplinite şi respectate absolut toate standardele de mediu. Avantajele economice sunt uriaşe (…)”.

Povestea cu îndeplinirea şi respectarea absolut tuturor standardelor de mediu e o formulă pioasă, pe care n-o mai crede nici tanti Zali. (Am văzut la Roşia Montană cum se pot redesena hărţile, ca proiectul să dea bine la ecologişti). O formulă pioasă, bună să şi-o agaţe pe piept generalul Wesley Clark, ”consilierul voluntar” (aşa ne-a mărturisit primul ministru că l-a încadrat pe post, când a povestit cum l-a întâlnit întâmplător, la Viena, între două pişcoturi, la o conferinţă; ăsta da noroc).

Tânăra speranţă ecologistă s-a întâlnit cu şefuleţi de la Chevron. Nu mă aşteptam să se lege de calorifer în biroul distinselor gazde, dar nu mă aşteptam nici să încerce să-i convingă că oamenii din stradă sunt ”o minoritate radicală”, care nu trebuie lăsată să blocheze bunăstarea României, cum blochează Piaţa Universităţii, sau să încalece majoritatea entuziastă, care aşteaptă sondele. În ziua când pe Ponta îl va primi însuşi preşedintele Watson, băşici de gaz se vor ridica sărbătoreşte în aer.

Ce nu pot pricepe în ruptul capului e cum ne căpătăm independenţa energetică, dacă, din ce va exploata Chevrom – (i-am dat un nume de alint) – statul român ia o redevenţă de 3,5 (trei virgulă cinci) la sută. Sau ne dă şi gazele (unde şi cu ce să le ducă?), la un preţ simbolic – de cinci ori mai mic decât al ruşilor (cum a calculat generalul Clark). Înţeleg că mai avem doar 20 la sută necesar de gaze până la independenţă.

Dacă însă providenţialul guvern închide economia, putem avea chiar exccedent.

La ce vă mai trebuie gaze? ar putea să ne întrebe vreun anarho-ecologist. Vorba ăluia din reclamă: pentru acasă…

Compania americană Chevron ar putea pierde avizul de exploatare a gazelor de şist, din zona Bârladului. Mai multe ONG-uri au acţionat compania în instanţă.

Asociaţiile care au acţionat în instanţă Guvernul, compania Chevron şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale sunt Salvaţi Bucureştiul, Euro-Agora, România Dreaptă, Greenpeace CEE România şi Pro Vulcan. Aceasta din urmă a fost însă scoasă din cauză pentru că nu este înregistrată ca ONG.

Potrivit reprezentanţilor organizaţiilor reclamante, acordul petrolier pentru perimetrul Bârlad a fost dat printr-o Hotărâre de Guvern în anul 2004, în timp ce pentru cele trei perimetre din judeţul Constanţa, respectiv Adamclisi, Vama Veche şi Costineşti, acordurile petroliere s-au dat în 2012.

“În cadrul termenului de azi (miercuri, n.r.) am depus legea prin care Parlamentul francez a dispus, pe o perioadă nedeterminată, să oprească toate explorările şi exploatările gazelor de şist în Franţa şi prin care suspendă toate avizele pe care Guvernul francez le dăduse deja, inclusiv o decizie foarte recentă a Curţii Constituţionale Franceze, care spune că această lege este constituţională. Am mai depus o hotărâre foarte recentă a Parlamentului European, care spune că trebuie să se modifice directiva pentru elaborarea raportului de mediu, special pentru gaze de şist, pentru că ele, nefiind incluse în dreptul european, în momentul în care s-a dat această directivă şi, odată cu acordul petrolier, ele puteau fi exploatate fără vreo mare constrângere”, a mai spus Nicuşor Dan.

Pe de altă parte, avocatul companiei Chevron a depus, la termenul de miercuri, un CD în care este prezentat procedeul de explorare a gazelor de şist.

Următorul termen a fost stabilit de judecători la 20 noiembrie.

În 3 octombrie, Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţi pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

În 14 octombrie, localnicii din Siliştea au protestat în faţa perimetrului din comuna Pungeşti, unde compania Chevron şi-a adus primii specialişti cu care să înceapă lucrările de amenajare a platformei unde va fi amplasată prima sondă de explorare a gazelor de şist.

Reprezentanţii companiei Chevron şi-au retras, în aceeaşi zi, specialiştii de pe suprafaţa de teren deţinută la Siliştea, fără ca aceştia să mai revină în zonă.

Prima sondă de explorare ar urma să fie amplasată în extravilanul comunei Pungeşti, la 650 de metri de localitatea Siliştea şi 950 metri de satul Pungeşti. Suprafaţa totală pe care se va întinde platforma de extracţie este de 20.298 metri, iar forajul se va face la o adâncime de 3.000 de metri.

Forajul de la Siliştea se execută în baza contractului de concesionare încheiat între ANRM şi Regal Petroleum PLC, aprobat HG 2283/2004. Ulterior, prin Ordinul ANRM nr. 25/3 noiembrie 2011 s-a aprobat transferul integral din drepturile dobândite şi obligaţiile asumate prin acordul de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul V-2 Bârlad către SC Chevron România Exploration and Production SRL.

Chevron România mai deţine trei certificate de urbanism în judeţul Vaslui pentru explorarea solului în vederea identificării eventualelor rezerve de gaze de şist, două obţinute la sfârşitul anului trecut şi începutul acestui an împreună cu cel de la Siliştea şi unul în urmă cu două luni. Pentru perimetrele de la Păltiniş (Băceşti) şi Popeni (Găgeşti), compania petrolieră deţine acordul de mediu, iar pentru perimetrul Puieşti se află în procedura de evaluare a impactului asupra mediului în ceea ce priveşte amplasarea sondelor de explorare.

Chevron a mai primit licenţe pentru trei blocuri pe uscat situate în regiunea Constanţa – perimetrele 17, 18 şi 19.

protest chevron9669

Legaturi:



Categorii

1. DIVERSE, Adriana Matei, Articolele saptamanii, Gazele de sist, Istorie, Mircea Diaconu, Octavian Hoandra, PUNGESTI, Razboiul impotriva Romaniei, Revolte populare, revolutii, ROSIA MONTANA, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Gazele de sist: APARAREA APEI, HIMERA INDEPENDENTEI ENERGETICE, DENIGRAREA MANIFESTANTILOR si nostalgia negociatorilor demni ai Legii Minelor din 1924 (video)/ Mai multe ONG-uri dau in judecata CHEVRON/ Cine sunt PRIMITIVII SI DEMAGOGII in materie de dezvoltare si exploatare a resurselor?

  1. Foarte bine puncteaza dl. Mihai Gotiu!

    Doamnele Adriana Matei si Lelia Munteanu — :)) Cum spunea un parinte, noi ortodocsii din sud-estul Europei avem un dar de la Dumnezeu, hazul de necaz!

    (Nota pt. admini: nu puteti face in asa fel incat sa putem posta si fete hohotinde, nu numai fete zambitoare?)

  2. Pingback: Parintele Ioan Buliga despre OTRAVIREA PAMANTULUI si INCEPUTUL TREZIRII LA REALITATE A OAMENILOR INSELATI DE POLITICIENI: “Alegem sa suferim pentru adevar decat sa tradam pentru cativa banuti” -
  3. Pingback: EXPLOATAREA GAZELOR DE SIST: prevazuta in PARTENERIATUL STRATEGIC CU SUA. Increngaturile lobby-ului american in Romania/ Fracturarea hidraulica produce si alte EFECTE NEGATIVE decat contaminarea apei - Recomandari
  4. Pingback: EXPLOATAREA GAZELOR DE SIST: prevazuta la pachetul cu scutul de la Deveselu in PARTENERIATUL STRATEGIC CU SUA incheiat in 2011. Increngaturile lobby-ului american in Romania/ Fracturarea hidraulica produce si alte EFECTE NEGATIVE decat contaminarea apei -
  5. Pingback: EXPLOATAREA GAZELOR DE SIST: prevazuta la pachet cu scutul de la Deveselu in PARTENERIATUL STRATEGIC CU SUA incheiat in 2011. Increngaturile lobby-ului american in Romania/ Fracturarea hidraulica produce si alte EFECTE NEGATIVE decat contaminarea apei - R
  6. Pingback: EXPLOATAREA GAZELOR DE SIST: prevazuta la pachet cu scutul de la Deveselu in PARTENERIATUL STRATEGIC CU SUA incheiat in 2011. Increngaturile lobby-ului american in Romania/ Fracturarea hidraulica produce si alte EFECTE NEGATIVE decat contaminarea apei/ Tr
  7. Pingback: EXPLOATAREA GAZELOR DE SIST: prevazuta la pachet cu scutul de la Deveselu in PARTENERIATUL STRATEGIC CU SUA incheiat in 2011. Increngaturile lobby-ului american in Romania/ Fracturarea hidraulica produce si alte EFECTE NEGATIVE decat contaminarea apei - R
  8. Pingback: Corlatean ne aduce si mai multa “ASISTENTA” AMERICANA PENTRU GAZELE DE SIST, Ponta militeaza in continuare pentru corporatistul PARTENERIAT TRANS-ATLANTIC - Recomandari
  9. Pingback: EXCLUSIV: ORDINUL DE INSTITUIRE AL “ZONEI SPECIALE DE SIGURANTA” DE LA PUNGESTI. Ce sta la baza celei mai importante restrangeri a drepturilor fundamentale din istoria recenta a Romaniei? - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare