LANSAREA PLATFORMEI CIVICE IMPREUNA (Video)/ De unde ura împotriva referendumului pentru căsătorie?/ Creștini versus europeni? DEMONTAREA UNEI FACATURI A UNUI PSEUDO-LABORATOR DE ANALIZA/ Fariseism securistic: ADEVARUL are o problema cu minorii COALITIEI, dar e nepasator cu privire la minorii de la PARADELE GAY

16-09-2017 18 minute Sublinieri

Sute de organizații din întreaga țară s-au reunit în Platforma civică Împreună, lansată oficial vineri, având ca obiectiv susținerea referendumului pentru familie în sensul includerii în Constituție a definiției căsătoriei dintre un bărbat și o femeie.

“Este o platformă alcătuită din peste o mie de ONG-uri și intelectuali din Botoșani până în Mehedinți, din Satu Mare până în Constanța. (…) Noi dorim să demonstrăm, în modalitatea cea mai neutră, tehnică, juridică, că românii sunt capabili să aibă o societate civilă care să le apere valorile în care ei cred și să le susțină astfel încât să poată fi transmise copiilor lor. O platformă care are drept obiect apărarea valorilor în care românii cred și începem cu definiția căsătoriei”, a explicat purtătorul de cuvânt al Comitetului național de inițiativă cetățenească, avocat Ana Corina Săcrieru.

Ea a subliniat că politicienii “nu pot desconsidera dorința românilor de definire în Constituție a instituției căsătoriei”.

“Clasa politică românească trebuie să înțeleagă că nu poate desconsidera dorința milioanelor de români care își doresc definirea și în Constituție a instituției căsătoriei. Avem o definiție în Codul civil care spune că avem căsătorie între un bărbat și o femeie. Milioane de români au semnat ca această definiție să fie menționată și în Constituție. Singurul lucru care se impune este organizarea acestui referendum pentru ca toată lumea să vină și să voteze potrivit conștiinței”, a adăugat Săcrieru.

Președintele Comitetului național de inițiativă cetățenească, Mihai Gheorghiu, a menționat că multe dintre organizații sunt mici, dar apără “valorile ființei românești”.

“Toți acești oameni s-au strâns împreună pentru a spune ‘da’ referendumului pentru modificarea art. 48 alin. 1 din Constituție. (…) E încă un semnal înaintea votului decisiv că societatea românească dorește acest referendum și dorește această modificare Constituțională, dorește ca normalitatea să fie regula societății noastre și a sistemului juridic și constituțional”, a spus Gheorghiu.

  • platforma-impreuna.ro:

ÎMPREUNĂ este cea mai mare și profundă formă de unitate a societății civile din România, compusă din 1000 de organizații și persoane fizice, intelectuali din tot spațiul românesc, reuniți pentru prima dată într-un număr așa copleșitor în istoria recentă a României.

România are o societate civilă care susține valorile identitare ale poporului român. În contextul frământărilor din ultimii ani generate de încercări din ce în ce mai agresive de a schimba sensuri și înțelesuri până acum firești, o parte foarte largă a societății civile, moral conservatoare în esența sa, a găsit de cuviință să vină împreună pentru apărarea dreptului la opinie, la libera exprimare a acesteia, la libertatea de gândire, la libertatea credinței religioase, la apărarea demnităţii persoanelor care susțin valorile fundamentale  ale civilizației românești cum ar fi cele legate de familie și căsătorie ori celelalte valori ale civilizaţiei europene creştine.

Platforma civică ÎMPREUNĂ dovedește faptul că România are o societate civilă ce își prețuiește valorile sociale, culturale si identitare, adică valorile care îi asigură continuitatea.

Mihai Gheorghiu
Platforma civică  ÎMPREUNĂ

Chipul României

Chipul României este chipul copiilor noştri, dacă acest chip este sluţit, lovit, nu va mai rămâne nimic de apărat sau de făcut, pentru ei trebuie să stăm încă în picioare şi să afirmăm demnitatea de a fi liberi.

Trăim, în mod ciudat, pe o turnură a spiralei istoriei în care marxismul mort revine ca spectru al unei noi revoluţii, de data aceasta nu a proletariatului şi a partidului comunist ca mesia istoric şi ideologic, ci ca revoluţie a elitei tehnoştiinţei mondiale şi a elitei corporatiste mondiale. Marx spunea, daţi-mi voie să vă citez: „Secretul Familiei Sfinte este familia terestră. Pentru a o aduce pe prima la dispariţie, cea din urmă trebuie distrusă teoretic şi practic.” Este o veche marotă a stângii comuniste, marxiste, distrugerea familiei.

Trebuie să ne apărăm libertatea de a fi oameni, de a fi creştini, libertatea copiilor noştri, a familiilor noastre, de asemenea. Chipul României este chipul copiilor noştri, dacă acest chip este sluţit, lovit, nu va mai rămâne nimic de apărat sau de făcut, pentru ei trebuie să stăm încă în picioare şi să afirmăm demnitatea de a fi liberi. A avea o identitate înseamnă a avea rădăcini, a avea trecut, a avea o patrie, a primi o moştenire şi a lăsa o moştenire. A fi de nicăieri, a aspira la a deveni o fiinţă neutră, vidată de memorie, o fiinţă bionică, un element virtual al tehnosferei, înseamnă a aspira la neant.

Mihai Gheorghiu
scriitor

  • ActiveNews:

De ce atâta ură împotriva referendumului pentru căsătorie?

Pentru că, în caz de reușită, ar constitui un precedent. Însă, pentru a înțelege ce îi mână în luptă pe adversarii referendumului, trebuie să înțelegem ce fel de precedent îi alarmează pe aceștia.

Părerea mea este că adversarii în temă ai referendumului nu se tem de el neapărat din cauza direcției sale soft-conservatoare, care ar consacra la nivel constituțional definiția actuală a căsătoriei din Codul Civil. Conținutul de viziune tradiționalistă este, efectiv, minimal, pentru a putea alarma în asemenea hal. Nici aiurelile referitoare la instaurarea unui fel de distopii teocratice în care sexualitatea va fi drastic controlată și restricționată, iar statutul femeii degradat. Sunt mult prea fanteziste aceste preziceri pentru a nu vedea că ele sunt scornite pentru idioți utili și masa de manevră.

Starea de alarmă cauzată de inițiativa Coaliției pentru Familie este cauzată de doi factori ce au legătură între ei, fără a se confunda.

În primul rând, referendumul este o ocazie ca ceea ce până acum a fost o masă amorfă, inexistentă politic, să capete contur, direcție, vizibilitate și greutate. Să capete identitate și putere politică. Nu în sens partinic, ci în sensul de a-și afirma voința politică în mod direct, de a dobândi, cu alte cuvinte, conștiință politică. Ce înseamnă acest lucru, mai exact? Cetățeni care, anterior, gândeau că nu pot influența sub nicio formă deciziile și politicile publice, la cheremul unui sistem tot mai puțin controlabil prin vot, pot descoperi, dintr-o dată, că vocea lor contează. Că pot spune asta da, asta nu. Că pot decide în chestiuni de importanță națională și că sistemul e nevoit să țină seama de părerea lor. Or, e limpede că așa ceva alarmează, pentru că sistemul a fost croit tocmai pentru a distruge conștiința politică a cetățenilor României, pentru a le induce un sentiment definitiv de neputință și resemnare, de chibiți pe marginea unui teren în care stăpânii jocului sunt intangibili și invincibili.

În al doilea rând, rețeaua de mobilizare a cetățenilor la referendum este formată dintr-o coaliție de organizații, biserici și grupuri care nu fac parte din circuitul consacrat și bine controlat al mobilizării politice al României postcomuniste: societatea civilă sau, mă rog, societatea în civil, stipendiată bogat de „filantropi” globali, state nordice „generoase” ș.a. Mobilizarea „societății civile” a devenit, în aceste decenii, un mecanism extrem de eficient în care sunt angrenate ONG-uri, unități militarizate mediatice, influențatori și armate de trolii pe rețele sociale, servicii secrete și alte instituții de forță. Această mașinărie de mimat societatea civilă a avut funcția de a bloca orice fel de inițiativă reală civilă, care să pornească de la firul ierbii, și de a pune presiune pe partidele mari, încă dependente într-un mare grad de propriile rețele clientelare din teritoriu pentru a se decupla definitiv de votul popular. Or, să apară, acum, când mașinăria este tot mai bine pusă la punct, niște neica nimeni, simpli intelectuali, oameni din provincie, asociații cu nume din alt secol, popi și pastori capabili, fără misiune de la servicii, fără capital oengistic, fără unități mediatice la dispoziție și fără influențatori, să capaciteze pentru un vot popular milioane de români, așa ceva e realmente intolerabil.

Acestea sunt, de fapt, păcatele de neiertat ale Coaliției pentru Familie: redarea conștiinței politice oamenilor obișnuiți și crearea unor structuri autonome social de mobilizare și acțiune politică. Redarea sentimentului că oamenii obișnuiți au dreptul și posibilitatea reală de a-și afirma opinia și de a face alegeri pe fond, reale, asupra chestiunilor de importanță națională. Nu căsătoria heterosexuală, nu tradiționalismul, nu religia, nu Europa. Acestea sunt importante, desigur, la nivel de viziuni asupra lumii, ideologie, iar mulți activiști anti-CpF sunt motivați îndeosebi ideologic. Însă, dintr-o perspectivă pozițională, situațională, miza este păstrarea acestui mecanism de capturare și subminare a statului și democrației românești în care decizia se ia peste capul cetățeanului, pentru că el este prost și nu înțelege chestiunile ce privesc națiunea. El nu trebuie să-și dea cu părerea cu privire la economia națională, cu privire la statul social, la locul religiei în societate, la locul României în UE, NATO etc. El trebuie să stea și să înghită lecțiile pe care i le dau tapalagii, mândruții și cetepiștii neamului. În general, românul nu trebuie să aibă idei și, dacă le are, nu trebuie să și le exprime.

De aceea pare că s-au alarmat facțiunile rivale din servicii și pare că există un consens cu privire la riscul pe care l-ar pune referendumul pentru „siguranța națională” (un concept care pare că are legătură doar cu agenda unor grupări, nu cu națiunea de unde-și derivă numele). De aceea asistăm la un război propagandistic intens și tot mai ascuțit împotriva referendumului. Și de aceea putem asista la un 2012 bis, când unui popor i s-a pus pumnul în gură și nimeni nu s-a mai simțit atins la „siguranța națională”.

Cristina Popescu: Creștini versus europeni? Sau creștini europeni?

Îmi propusesem alaltăieri să nu mai postez o vreme despre referendum, dar văd că îmi ies în față tot felul de experți care mă provoacă; azi, Tatiana Cojocari, care face o analiză pentru LARICS (Laborator Pentru Analiza Războiului Informațional Și Comunicare Strategică), publicată pe site-ul Adevărul sub titlul “Creștini versus europeni”, cu privire la consecințele eventualului referendum pentru modificarea Constituției”.

Analiza sugerează că „referendumul ar putea induce în societatea românească o dispută axiologică fără precedent, ideologizând la maximum o polemică între diverse tabere din societatea românească și generând un potențial de intervenție pentru actori din afara României cu interese/scopuri destabilizatoare. Din perspectiva securității societale, referendumul poate deveni o sursă de false tensiuni și conflicte, fără precedent în România: creștini versus europeni și invers.”

Potrivit autoarei, „referendumul poate constitui, cu voie sau fără voie, acel canal prin care Federația Rusă să aibă acces în România, să influențeze agenda publică, să se insereze, concomitent, printre instigatorii și contestatarii referendumului, cu scopul de a amplifica scandalul, disputa, de a polariza pe linia creștinism versus Europa (Occident) etc.”

Autoarea nu spune că referendumul ar fi fost inițiat din zone de interes rusesc, ci că Rusia ar putea profita de el; „scopul celor care pescuiesc în ape tulburi este să promoveze și perpetueze scandalul, tensiunile, disputa. Nu are nicio importanță cine va câștiga la referendum, principalul e să se creeze cât mai multe tensiuni în societate. Consecința va fi că românii (majoritar creștini și pro-europeni) vor fi obligați pentru prima dată să facă această falsă alegere, între religie și Europa.”

Țintele sunt, de aceea, în viziunea autoarei, multiple:
„- asocierea strictă a Europei cu „păcatul”, cu minoritățile sexuale, în general portretizarea Europei și a lumii occidentale în general ca necreștină, chiar anticreștină, în ochii românilor;
– în oglindă, prezentarea Rusiei ca singurul bastion al credinței, al Ortodoxiei pure și dure, cum o declară de fiecare dată însuși președintele Vladimir Putin;
– compromiterea Bisericii Ortodoxe Române în ochii politicienilor români, a credincioșilor și a Europei, prin subminarea poziției acesteia și ideea că BOR intră în politică, devine factor legislativ. Scopul Rusiei este clar aici: BOR – singura biserică ortodoxă latină – este biserica a doua ca și forță și consistență în lumea Ortodoxă, deci „concurentul” principal al Bisericii Ortodoxe Ruse;
– crearea de tensiuni în societatea românească pe o axă de polarizare fără precedent: creștinism versus Europa.”

Concluzionează autoarea că „miza principală este distincția între a fi creștin și a fi european și că se creează ideea falsă că a fi european înseamnă a nu avea o familie tradițională și a fi credincios/tradițional înseamnă a nu fi nicidecum pro-european.”

Bun.

Întrucât am avut deja vreo trei patru postări exact pe ideile de mai sus astă-primăvară, încep prin a sublinia faptul că toate cele patru ținte presupus vizate de „actorii” din afara României (adică Rusia) se suprapun perfect cu liniile de atac ale organizațiilor progresiste, pro-gay, conturate din primăvară.

Care au fost mesajele progresiștilor?

– au asociat Europa și europenismul cu deschiderea spre gay-marriage, pretinzând că cele două ar fi în mod necesar legate
– au căutat să identifice inițiativa pentru revizuirea constituției și a Coaliției pentru Familie și susținătorilor săi cu putinismul și cu interesele lui Putin
– au atacat Biserica Ortodoxă Română (concurent al Bisericii Ruse) pentru o presupusă impunere a temelor sale în politică și pentru un pretins amestec al clerului în statul secular.
– au provocat societatea prin insulte (familia tradițională fiind echivalată cu violența și alcoolul), minciuni (“taxa pe celibat”) și scandal (tăvăleala actriței de la Cluj la mitingul Noii Drepte)

Prin urmare, mai degrabă din prostie decât cu intenție, dar sigur cu o doză de rea-credință, organizațiile pro-gay și pretins pro-europene par să fi făcut, dacă luăm ca reper țintele identificate de autoare, fix jocul forțelor pe care pretind că le combat (cele ale lui Putin).

Scriam pe data de 10 iulie:

„Dacă extremiștii de tip #Respect și cei asemenea lor vor continua să asocieze obsesiv căsătoria gay, pretențiile gender și combaterea prin cântece de dragoste a terorismului cu europenismul, drepturile omului și toleranța, iar familia, nevoia de siguranță și prudența sănătoasă le vor eticheta ca fascism, hitlerism, legionarism, putinism, rasism sau înapoiere, nu vor izbuti, în afară de a se acoperi de ridicol, antipatie ori desconsiderare în ochii publicului larg, decât să pună și ei un umăr la compromiterea europenismului și să decredibilizeze ideea de drepturi fundamentale și toleranță pe care pretind că o apără și, eventual, să mai bage un pic de combustibil reabilitant pentru cei vulnerabili la ideologiile pe care pretind că le combat.

Bunul simț, precauția și firescul nu sunt fasciste iar toleranța și drepturile omului nu sunt comuniste, chiar dacă noii bolșevici se chinuie să deformeze noțiunile ca să ne convingă de contrariul.”

iar înainte, pe 4 aprilie, spuneam, tot cu referire la mesajele anti-referendum ale susținătorilor și influencerilor pro-gay :

„Să cauți să combați putinismul, autoritarismul și jocul pe care-l face Rusia în Europa și să promovezi partida liberală, occidentală și europeană asociind, pe de o parte, peremptoriu și fără rezerve sau nuanțe mariajul homo, avortul, secularismul agresiv, imigrația fără discernământ cu Europa și drepturile omului, iar, pe de altă parte, susținerea familiei și a temelor pro-life, prudența în acceptarea imigrației ilegale din zone tulburi, patriotismul și confesiunea ortodoxă să le etichetezi ca fiind putinism și Rusia este totuna cu a încerca să stingi cu hârtie uscată un jar care abia pâlpâie.”

Cu toate că inițiativa a fost declanșată din zone ale societății cu back-ground anti-comunist și anti-rus, trebuie, totuși, să luăm în considerare și temerile autoarei că “actorii externi” (Rusia) vor încerca să profite de situație pentru a atinge scopurile menționate în analiza citată mai sus.

Remarc, în prealabil, că zarurile au fost aruncate iar tema este deja în dezbatere publică, polemica și “polarizarea” societății fiind deja în curs, nepunându-se problema de a ne întoarce în timp (ca susținătoare a inițiativei nici nu mi-aș dori, dar asta e o altă discuție, pe care nu o dezvolt aici).

Aș observa și că, foarte probabil, tabăra pro-gay și auto-numită „europenistă” (nici ceilalți nu suntem anti-europeni) este foarte micuță ca pondere, deci nu există riscul unui clivaj real între două tabere cu pondere substanțială în societate; greutatea taberei pro-gay devine semnificativă doar la nivel vocal, de prezență în dezbatere, riscurile vin exclusiv din modul în care e gestionată percepția asupra felului în care este administrată dezbaterea și condus procesul revizuirii; societatea românească nu este, însă, în mod real ruptă pe linia gay marriage.

Apoi, pentru a răspunde neliniștilor tactico-strategice ale gânditorilor LARICS, voi da aici și soluția pe care o văd eu pentru acestea:

În primul rând, procesul revizuirii și referendumul nu (mai) trebuie întârziate și amânate. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Tocmai pentru ipoteza în care actorul extern temut va încerca să profite de dezbatere pentru a crea falii în societate și a ostiliza, eventual, electoratul față de Occident, e preferabil ca referendumul și procesul revizuirii să se desfășoare și să se încheie cât mai repede.

O prelungire inutilă a procesului revizuirii nu ar face, în cazul unei intervenții discrete în dezbatere a “actorului” extern, decât să îi dea acestuia timp berechet la dispoziție să-și promoveze mesajul cu potențial dăunător.
Deci, prima grijă ar trebui să fie grăbirea referendumului.
Odată încheiat referendumul, se încheie, de facto, și dezbaterea care constituie terenul propice propagandei.

În al doilea și cel mai important rând, tocmai pornind de la premisa că, la fel ca și autoarea, cred și eu că este absolut falsă ideea că „a fi european înseamnă a nu avea o familie tradițională” și tot falsă e și ideea că „a fi credincios/tradițional înseamnă a nu fi (…) pro-european”, avem acum ocazia (și trebuie) ca electoratului, poporului, societății românești să i se demonstreze că asocierile de mai sus sunt false și să i se dea, prin urmare, posibilitatea de a-și defini căsătoria așa cum dorește și de a vedea că alegerea sa pentru modelul natural de căsătorie este acceptată ca europeană.

Propaganda falsă a oricărui actor extern rău-intenționat cum că Europa ar fi echivalentă “păcatului” iar Rusia putinistă ar fi echivalentă valorilor tradiției și credinței poate fi cel mai simplu demontată prin a lăsa electoratului să se exprime liber, prin a nu împiedica sau descuraja în niciun fel referendumul și prin a-i accepta -fără îndrumări amenințătoare sau invocarea de presupuse represalii europene- inclusiv probabila sa opțiune pentru “tradiție”, mai ales că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a lăsat la latitudinea fiecărui stat definiția căsătoriei.

Dimpotrivă, a pune bețe în roată referendumului, a cataloga ca anti-europene demersul și opțiunea majorității ar însemna a da apă la moară fix propagandei pe care pretidem că o combatem.

La urma urmei, dacă Europa ne va respecta fără piedici și amenințări libertatea și dreptul de a defini căsătoria și ne va accepta opțiunea pentru căsătoria naturală, cine îi va mai putea reproșa că vrea să ne impună „decadența”?
Iar dacă Europa, dimpotrivă, va încerca să blocheze sau să influențeze prin pârghiile sale demersul de revizuire constituțională, ce legitimitate va mai avea să reproșeze Rusiei încercările de a-și amesteca temele și propaganda în dezbatere?

Așadar: câtă vreme Tratatul de Aderare și Convenția Drepturilor Omului nu condiționează apartenența la UE de căsătoria cuplurilor de același sex, orice tentativă de descurajare instituțională sau nu a unui referendum inițiat de trei milioane de cetățeni și recursul la calificative de genul „anti-european” va alimenta tocmai propaganda pe care autoarea afirmă că o combate; a nu împiedica referendumul, a lăsa electoratul să își exprime liber opțiunea și a o accepta este forma cea mai bună de a contracara orice propagandă rusă în sensul temelor mai sus enumerate.

Electoratul va putea constata, astfel, că Europa îi respectă alegerea. Și că, parafrazând titlul analizei LARICS, creștinii nu sunt în război cu europenii, pentru că și creștinii sunt europeni.

Cotidianul Adevărul a linșat mediatic tinerii care susțin Referendumul pentru Familie într-un clip. Reacția unui tată: Comuniștii de la un ziar central sunt deranjați că adolescenții români au ales să se exprime și i-au atacat mizerabil

„Mesajul tinerilor către senatorii români”, postat pe pagina de Facebook „Referendum pentru România”, a stârnit o reacție din partea cotidianului Adevărul.

Jurnaliștii au ales să-i demonizeze pe tinerii care au apărut în videoclip, printr-un articol care i-a pus la zid pe adolescenții care au ales să-și spună punctul de vedere.

Un alt jurnalist, tată și el, a scris un editorial în care acuză practicile celor de la Adevărul, acuzându-i de „intimidare” și de „atac mizerabil”.

Iată textul scris de Cristi Irimia, editorialist al siteului Vranceamedia și consilier județean Vrancea (PNL):

Încercare de INTIMIDARE prin PUNERE LA ZID. Comuniștii de la ziarul ”Minciuna” sunt deranjați că adolescenții români au ales să se exprime și i-au atacat mizerabil. Legea permite copiilor/adolescenților să-și exprime liber opiniile.

Inițiativa celor 3 milioane de români care solicită revizuirea Constituției a deranjat câteva medii interne și foarte multe medii europene. Nu întâmplător acțiunile împotriva Coaliției pentru Familie s-au întețit. Mai nou, sunt atacați adolescenții care apar în clipurile de promovare ale Referendumului pentru revizuirea legii fundamentale. Pozele adolescenților au fost publicate una lângă alta, precum ale mafioților căutați de Interpol, de către ziarul ”Minciuna” (n. a. – nu pot scrie sau pronunța numele real al ziarului care are o politică editorială anti-creștină, pro-pornografie, pro-sexualitate, pro-homosexualitate).

Mizerabilă dar, în același timp, patetică încercare de a opri campania celor 3 milioane de români care solicită ca familia să se întemeieze pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie.

Intimidare prin stigmatizare – cea mai nouă metodă de atac a susținătorilor grupurilor LGBT. Metodă comunistă care, evident, nu va da roade!

Eu, Cristi Irimia, jurnalist și tatăl a 3 copii, declar public că sunt mândru să-i văd în clipuri video sau în fotografii pe adolescenții care și-au exprimat susținerea pentru Referendumul de modificare a Constituției. Îi felicit și le spun răspicat că sunt alături de ei și alături de cei 3 milioane de români care susțin Referendumul. Așa să ne ajute Dumnezeu!

În primul rând, Legea 272/2004 (art. 29 alin. 1) e foarte clară: „copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care-l privește și are dreptul la libertate de gândire și conștiință prevăzut de art. 30”. În plus, Convenția cu privire la drepturile copilului, garantează la art. 14 „dreptul copilului la libertate de gândire și conștiință cu drepturile și obligațiile corelative ale părinților de a-l îndruma în exercitarea acestui drept de o manieră care să corespundă capacităților în formare ale acestuia”.

În fine, potrivit art. 3 din Legea 272/2004, „părinții sau după caz alți reprezentanți legali ai copilului au obligația de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile”.

Pe de altă parte, să nu uităm că homosexualii și-au luat susținători cu copii în cârcă, la propriu, într-un marș prin București. Și atunci nu s-a mai ofensat niciun ziar.

În concluzie, constatăm cu toții că adolescenții sunt buni și au drepturi când apar în tot felul de reclame, când se pun în discuție teme non-conformiste pe marginea educației sexuale, în campanii dubioase ale companiilor care vor să fac profit cu orice preț, însă nu mai sunt buni când își exprimă opiniile față de FAMILIE. Curat murdar, ”stimabililor” care nu știți ce să mai faceți pentru a stopa acțiunea celor 3 milioane de români.

PS: Dacă este cineva care a încălcat legea atunci să analizăm dacă nu cumva ziarele care au publicat pozele adolescenților susținători ai Referendumului au făcut asta fără a avea acordul lor sau al părinților. QED!

Florin Puscas:

Disperare mare la „Scânteia”. Sigur, când copiii (copii mici, nu adolescenți, ca ăștia din poză) erau folosiți la „Gay Pride” și proteste în PV era frumos, elegant, cât de cât.

  • Anghel Buturga: 

Am inteles ca a iesit scandal ca a facut Coalitia niste clipuri cu adolescenti pe tema referendumului.

Ca cica nu e legal, ca se folosesc minori in nu stiu ce.

Or fi protestat astia de la MosaiQ, ma gandesc, gandindu-se ca le ia Coalitia bunatatile de adolescenti de la gura: Tabere gratuite pentru elevii și studenții români care vor să schimbe impresii despre homosexualitate. ”Prânzul Liceenilor LGBT” în Capitală

Interesant e ca pe adolescentul pletos din clip nu l-au pus.

Strica “poza”. Cititorul trebuie sa ramana cu impresia ca tanarul adolescent pletos e doar ala de la #colectiv, #rezist, etc, blablabla. Pe panoul de rusine al primei pagini din Adevarul trebuie sa se creeze impresia unor adolescenti vulnerabili si manipulabili, nu al unor tineri asa cum sunt ei prezenti in mentalul colectiv creat tot de sistemul de propaganda: reprezentand avangarda, viitorul, prospetimea.

Comitetul de inițiativă Cetățenească și Coaliția pentru Familie declară următoarele în legătură cu articolul „Copii folosiți în cruciada Coaliției pentru familie” publicat în cotidianul „Adevărul”, ieri, 13 septembrie, pe prima pagină:

Ziarul Adevărul demonstrează prin acest articol că nu există nicio diferență între mijloacele și metodele ziarului „Adevărul” din 1990 și cele folosite astăzi. La fel ca în 1990, ziarul „Adevărul”, continuatorul ziarului „Scânteia” – cotidianul PCR – promovează ura, minciuna și dezinformarea.

La fel ca în 1990, când ziarul „Adevărul” incita la lichidarea studențimii și intelectualității românești și lăuda asasinatele comise de bandele minerilor și de reprezentanții securității regimului Iliescu, astăzi ziarul „Adevărul” incită la ură, stigmatizează, proferează minciuni și calomnii împotriva unui grup de adolescenți și de tineri care au înregistrat un clip în care își afirmau credința în valorile familiei. Acest lucru perfect normal și moral este considerat de redacția ziarului „Adevărul” ca fiind un act imoral și descris ca un abuz emoțional.

Respingem cu fermitate o astfel de modalitate de a face presă și reamintim ziarului „Adevărul” că, a pune portretele copiilor în aceeași manieră în care în anii ’50 se puneau în ziarul „Scânteia” portretele dușmanilor poporului, este o metodă patentată în România de KGB.

Mihai Gheorghiu – Președintele Comitetului de inițiativă cetățenească

Este foarte important în lumea în care trăim să înțelegem lucrurile cumva dincolo de ceea ce par ele la prima vedere sau – mai rău – de ceea ni s-ar induce că ar părea. Altfel, riscăm fie să le acordăm o prea mare sau o prea mică importanță într-un anume sens și să ajungem la exagerări, fie noi înșine să nu mai acordăm nimic și să primim de-a gata din afară anumite poziții induse pe care ar trebui să le primim pentru motivul că ele vin ca fiind moderne, democratice, pline de adevăr. Cam în acest fel descris – poate pretențios prin formulare, dar indulgent prin evitarea pronunțării propriu-zise a realităților – Referendumul pentru definirea căsătoriei tinde să fie, în general, receptat și înțeles în societatea noastră – articolele de până acum ale unor diferiți formatori de opinie bine intenționați au subliniat deja acest lucru. Ceea ce m-a determinat să scriu acest articol este faptul că, în particular, aspectele care au legătură cu Referendumul și care vin ca un răspuns din partea societății la acesta se bucură de același tratament (firește, dacă nu sunt din afară). Si aici, nu pot decât să mă refer la problema videoclipurilor apărute recent în spațiul public, în care tinerii din diverse colțuri ale țării susțin inițiativa legislativă de modificare a art. 48 din Constituție, numărul materialelor video ajungând în prezent la șapte.

Dar nu putem să comentăm în vreun fel aceste filmulețe sau mesajul pe care acestea vor să îl transmită dacă nu vom stabili cine sunt și ce vor cu adevărat tinerii care apar în ele. De aceea, este necesar, pe de o parte, să studiem atent și punctual mesajul pe care tinerii au vrut să-l transmită, iar pe de altă parte, să deschidem cutia Pandorei cu toate etichetele, acuzațiile, calomniile, într-un cuvânt dezinformările, apărute în spațiul public, pentru a vedea mai întâi cine nu sunt și ce nu vor acești tineri (o să-mi iau dreptul de a nu face referire la comentariile apărute pe facebook în acest sens, întru-cât unele dintre ele mi se par jalnice și stânjenitoare pentru o societate democratică, liniștindu-mă doar faptul că acestea sunt decât opera unor postaci). Iată, deci, conținutul mesajului transmis de videoclipuri:

Eu te voi vota pe tine și vreau să cred că–ți pasă cum va arăta România de mâine. Pentru că România mea este România copiilor tăi. Așa că de tine depinde ca un bărbat și o femeie să fie părinții copiilor din România. Votează definiția căsătoriei așa cum a-i vota-o pentru copiii tăi.

Să lămurim cine nu sunt acești tineri. În primul rând, ei nu sunt niște bieți copilași lipsiți de discernământ, așa cum s-a vociferat, iar acest lucru nu se observă doar din trăsăturile fețelor care la câțiva dintre ei trimit deja la viitori adulți cu autoritate, ci și din naturalețea cu care-și rostesc discursul, nespecific unor copilași care nu știu decât să repede mecanic. În al doilea rând, s-a spus despre ei că ar fi niște unelte pentru sensibilizare și victimizare ale promotorilor organizării Referendumului. Din păcate pentru cei care au afirmat acest lucru, textul, așa cum este construit din patru enunțuri, este unul foarte scurt și la obiect și, în plus, nu deschide în niciun fel nișa ariei de conflict (artificial construită) între familia normală și minoritățile sexuale, singurul aspect al problemei Referendumului capabil până acum de sensibilizare și victimizare doar din partea acestora din urmă.

Să lămurim ce nu vor acești tineri. În niciun caz, ei nu vor să facă reclamă niciunui partid politic și cu atât mai puțin să fie parte a unui plan inițiat de vreun partid – despre asocierea demersului acestor tineri cu politica românească nu pot să spun decât că este mizerabilă. Și gândiți-vă doar puțin: care partid din România a susținut răspicat, încă de la început, organizarea Referendumului, pentru a spune că acum se folosește de acești tineri? Niciunul, iar dacă acum aceste partide au început să ia poziție, este pentru că presiunea opiniei publice este prea mare. In fine, s-a mai spus despre ei că vor să amenințe – așa, în general, pe toată lumea. În această privință, n-ar fi nevoie de niciun comentariu pentru că orice om cu bun simț care parcurge mesajul tinerilor ar observa cât de stânjenitoare este acuzația.

Dar să închidem acum la loc cutia Pandorei și să stabilim clar identitatea și voința acestor tineri. Fără doar și poate, ei sunt reprezentanții societății civile de mâine, adică ai României de mâine, așa cum ei înșiși o spun răspicat. Da, adică ei sunt parte a celor care mâine vor dori să-și facă auzită vocea, ideile, criticele ca expresie de exprimare a societății. Dar rămâne întrebarea: ce vor acești tineri? În răspunsul acestei întrebări, care reiese din rândurile mesajului lor, se află esențialul problemei. Eu te voi vota pe tine și vreau să cred că–ți pasă cum va arăta România de mâine. Tinerii vor să creadă că senatorilor le pasă de România de mâine. Dar asta înseamnă, că în primul rând, le pasă lor, tinerilor. Mie îmi pasă și vreau să cred că și ție îți pasă, ar fi reformularea acestui enunț și chiar al întregului mesaj. Dar când acest mesaj, în loc să fie primit solemn de actuala societate civilă, cu mulțumirea că viitori reprezentanți ai acesteia vor ști să-și exprime poziția, este primit cu toate dezinformările menționate mai sus, tinerii s-ar putea întreba ( și eu aș face-o dacă m-aș număra printre ei): ,,Avem măcar dreptul să ne pese?”

Este greu acest cuvânt, a-ți păsa. Și spun asta, pentru că tot ceea ce s-a întâmplat în România ultimilor 27 de ani (de societate civilă) s-ar putea datora unei nepăsări colective ( a acesteia). Se vorbește despre nepăsarea politicienilor, dar în fond este comună tuturor – să nu uităm că aleșii sunt expresia valorică a celor care îi aleg. Tinerii au înțeles prin eu te voi vota pe tine tocmai condiția lor de cetățeni cărora le pasă și care vor să fie conduși de oameni cărora le pasă – în speță, de cum va arăta familia întemeiată pe căsătorie mâine. Dar de ce se reacționează de-abia acum și tocmai pe problema familiei, când sunt atât de multe probleme în țara noastră ca urmare a nepăsării (căderea economiei, privatizarea excesivă, slăbirea armatei etc.)? Cred că aici ar putea interveni chestiunea discernământului, care nu poate exista înafara conștientizării situației date; iar acești tineri nu cunosc aceste probleme la scara lor reală, era de datoria actualei societăți civile să se ocupe de ele, nu era datoria lor. În schimb, ei înțeleg foarte bine rolul familiei și implicit al căsătoriei și de acea pot uza de discernământ – și cum să nu-l înțeleagă dacă acesta reprezintă mediul în care au crescut și s-au dezvoltat și pe care vor să-l păstreze pentru ei și pentru copii lor în viitor? Acești tineri își vor forma familii în câțiva ani, nu actualii adulți care deja au făcut-o – în consecință, modificarea Constituției se face în primul rând pentru ei. Iar într-o lume în care informațiile circulă atât de ușor (dezinformările nu au putut masca totul), ei au înțeles pericolele care pândesc familia, căsătoria și normalitatea așa cum au avut-o ei și așa cum și-o doresc și pentru copii lor. Nu e greu de observat că ONG-urile străine promovează o agendă dictată din afară care urmărește să răspândească în spațiul public ideologia minorităților sexuale, mergând până acolo unde încep instruirea în acest sens cu copii care încă nici nu au intrat în adolescență – ultimele articole pe această temă reflectând bine realitatea tulburătoare la care s-a ajuns.

Acestea fiind spuse, demersul lor se bazează pe o cauză plină de valoare și puternică. Iar pentru cei care consideră mai importantă ipostaza de copii decât de tineri a acestor reprezentanți ai viitoarei societăți civile, vigoarea legilor interne și internaționale vine și consfințește definitiv corectitudinea acestui demers. Legea 272/2004  modificată este deosebit de explicită în ceea ce privește drepturile copilului în problema noastră, astfel încât potrivit art. 28, copilul are dreptul la libertate de exprimare, în timp ce art. 30 din aceeași Lege reglementează dreptul copilului la libertate de gândire și conștiință. Mai mult decât atât, art. 13 din Convenția cu privire la drepturile copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 324/13.06.2001, prevede dreptul copilului la libertate de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de a căuta, de a primi și de a difuza informații și idei de orice natură, sub formă orală, scrisă, tipărită sau artistică ori prin alte mijloace la alegerea copilului. Răspunsul pentru cei care tot invocă art. 27 din aceeași Lege potrivit căruia este interzisă folosirea copiilor pentru influențarea deciziilor autorităților publice, este dat de aceeași Convenție care  stabilește că restricțiile acestor drepturi ale copilului nu se pot aplica decât dacă sunt absolut necesare, prin asta înțelegându-se respectarea drepturilor sau a reputației altora, protejarea securității naționale, a ordinii publice, a sănătății publice și a bunelor moravuri. E lesne de observat că demersul acestor tineri nu a dus la asemenea cazuri extreme

De la un anumit punct, cuvintele sunt de prisos – adevărul vorbește de la sine. Oricât s-ar încerca defăimarea acestor tineri și a modului lor de-ași înțelege viitoarea lor ipostază de cetățeni, demersul lor este perfect justificat din punct de vedere moral și legislativ. Tot ce trebuie să facem noi ca actuală societate civilă este să știm cum să receptăm acest mesaj al lor corect – cum am zis la început, dincolo de ceea ce pare sau de ceea ce ne este indus. Dacă ei, la vârsta lor și cu discernământul pe care-l au reușesc să înțeleagă problema și consecințele Referendumului pentru căsătorie, atunci trebuie să fim siguri că vor reuși, ca viitoare societate civilă aflată în plină dezvoltare, să înțeleagă și să rezolve și celelalte probleme cu care se confruntă România. Și acest lucru se întâmplă pentru că le pasă. De aceea, trebuie să fim alături de ei și la întrebarea Avem măcar dreptul să ne pese? (întrebare pe care toți ar trebui să ne-o punem din când în când) să răspundem împreună: Da, avem dreptul să ne pese și chiar ne pasă cum va arăta România de Mâine!

Teodor Mihail

 


Categorii

Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii, Revizuirea constitutiei

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “LANSAREA PLATFORMEI CIVICE IMPREUNA (Video)/ De unde ura împotriva referendumului pentru căsătorie?/ Creștini versus europeni? DEMONTAREA UNEI FACATURI A UNUI PSEUDO-LABORATOR DE ANALIZA/ Fariseism securistic: ADEVARUL are o problema cu minorii COALITIEI, dar e nepasator cu privire la minorii de la PARADELE GAY

  1. Pingback: REFERENDUMUL pentru definirea constitutionala a casatoriei: ULTIMA SANSA de a ne opri din LEPADAREA de EVANGHELIE. Ramane BOR la inaltime in acest ceas de incercare? - Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: “Fara de veste…”. SEMNUL FURTUNILOR si MIZA CASATORIILOR HOMOSEXUALE. Cedeaza Biserica noastra SANTAJULUI ticalos al “noilor securisti”, alegand TACEREA si NON-COMBATUL in cauza REFERENDUMULUI pentru definirea casatoriei? RUG
  3. Pingback: COALITIA PENTRU FAMILIE ACUZA sfidarea si tergiversarea deliberata a REFERENDUMULUI pentru modificarea definitiei CASATORIEI din Constitutie/ NOUA SECURITATE s-a aliat pe fata cu LOBBY-ul GAY pentru a bloca referendumul
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare