LIMBAJUL ORWELLIAN AL NOII ORDINI MONDIALE: jefuirea se numeste “austeritate”, dominarea colonialista “reforme structurale”

Minciunile democraţiei şi limbajul amăgirii

Autor: Colin Todhunter

Sursa: GlobalResearch

Într-o perioadă tot mai marcată de logica mass-mediei, limbajul este totul şi este adesea folosit de oficialităţi pentru a tiraniza înţelesul. Vinovată de moartea a milioane de oameni din 1945 încoace, SUA a devenit cel dintâi stat terorist din lume. Până în anii ’80, fostul ofiţer CIA John Stockwell estimase numărul morţilor la şase milioane. După cum indică un articol recent, de la bombardamentele în masă din Asia de Sud-Est până la brigăzile morţii din America de Sud, CIA şi armata SUA au fost responsabile direct şi indirect de un număr reevaluat de zece milioane de morţi (1). Dar aşa ceva nu se mai cheamă genocid în ziua de azi. Ca o ironie, SUA au deturnat sensul cuvântului „teroare” pentru a-şi justifica tipul său de tiranie printr-un război împotriva terorii.

La cele zece milioane se pot adăuga nenumărate alte vieţi care au fost sacrificate pe altarul profitului corporatist, dar care nu s-au bazat pe armată pentru a bombarda oamenii şi ţările ca să le supună, ci pe o anumită politică. Nu se cheamă dominare. Ci ajustare structurală.

Drept urmare, sute de mii de fermieri indieni şi-au curmat viaţa în cursul ultimului deceniu, jumătate dintre ei în urma agrobusiness-ului SUA care manipula preţurile materiilor prime la scară mondială, prin intermediul politicilor puse în practică fie de guvernul SUA, fie prin monopolul corporatist sau tehnologiile de frontieră, de seminţe „terminator” care i-au adus pe fermieri la îndatorări insuportabile (2).

Situaţia fermierilor indieni nu este una izolată. Câte vieţi nu au fost curmate în lume din cauza violenţei structurale intrinseci sau a crimelor tăcute, dar zilnice, ale funcţionării aparent benigne a capitalismului de pradă? Inegalităţile inerente ale sistemului au furat efectiv ani din viaţa oamenilor, le-au sleit puterea şi sănătatea trupească, le-au secat apa de la robinet şi hrana din farfurie. Din Marea Britanie până în Africa,  clasele subjugate – carnea de tun economic adesea respinsă în zilele noastre, carnea de tun din timpul războiului sau eroii reîntorşi din luptă care vor fi aruncaţi peste bord de către sistem la întoarcerea acasă, oamenii care urmează să fie manipulaţi şi exploataţi după bunul plag prin noţiunile înşelătoare de naţionalism şi interes naţional – acestor clase li s-a scurtat viaţa sau li s-a văduvit de şanse din cauza greutăţilor impuse de pumnul de fier al capitalismului (3).

Însuşirea bogăţiei printr-un sistem care o adună de jos în sus printr-un proces de acumulare prin deposedare (4) este lăudată ca fiind creştere, prosperitate şi libertatea de a alege, în ciuda dovezilor, din Grecia până în Spania, că realitatea pentru majoritatea oamenilor a fost creşterea sărăciei, suferinţa şi lipsirea de posibilităţi de a alege.

Despre aceste lucruri nu aveţi cum să ştiţi prea multe dacă recurgeţi doar la presa mainstream. Sigur, poate vi s-a spus că va trebui să strângeţi cureaua pentru că ne confruntăm toţi cu aceeaşi problemă şi că trebuie să faceţi nişte sacrificii în aceste vremuri grele pentru economie.

Şi, ca şi cum nu era de ajuns, pe măsură ce ţara (orice ţară) este dată la gunoi pentru că excede cerinţele după ce munca a fost externalizată în alte ţări, noi mai trebuie să şi atacăm Mali, Siria, Libia, Iranul (lista poate continua) pentru că a nu o face înseamnă să îngădui celor răi să ia în stăpânire planeta.

Şi unde am ajunge fără asemenea noţiuni subţiri?  Nu este jefuirea resurselor. Ci umanitarism.

Păi am fi exact unde suntem în momentul de faţă, fiindcă cei răi deja sunt la putere şi duc războaie nu numai împotriva oamenilor din ţările sus menţionate, ci şi împotriva oamenilor din propriile lor ţări, prin intermediul mijloacelor de supraveghere în masă, a sistemului de pedepse, a efectelor letargice a drogurilor de spionaj importate ilegal sau prin industria de infotainment şi barajul legislativ care slujeşte la lipsirea de libertăţile civile. Jocul a fost dat pe faţă, economia vestică dominantă (cea a Statelor Unite) este falită, fără şanse de îndreptare (5). Imperialismul şi militarismul nu o mai salvează, dar nici nesupunerea nu este îngăduită.

Pe măsură ce băncile private ne prind captivi prin dreptul lor de a emite şi împrumuta bani către guvernele naţionale, ca apoi să le dea împrumuturi pentru plata dobânzilor într-o spirală ce scapă de sub control încât datoriile nu vor putea fi niciodată plătite integral (6), ei sunt în stare să-şi căptuşească buzunarele şi mai mult prin cumpărarea resurselor naţionale pe te miri ce de la ţările pe care tot ei le-au adus la faliment. Şi asta nu se cheamă afaceri. Ci austeritate.

„Iar acum îi interesează şi contribuţiile tale la asigurarile sociale. Vor banii tăi de pensie. Îi vor pentru a-i da prietenilor lor infractori de pe Wall Street. Şi mai ştii ceva? O să-i obţină. O să îi obţină mai devreme sau mai târziu pentru că ei sunt şefii.”

G[e]orge Carlin, scriitor, critic şi comic

Iar presa mainstream [convenţională, principală *] ce rol joacă în toate astea? Unde sunt acei jurnalişti care pretind să fie respectaţi în baza unor noţiuni rigide de profesionalism, responsabilitate, obiectivitate? Dacă poţi numi profesionalism, responsabilitate şi obiectivitate să fii la mâna intereselor publicitare, a oficialităţilor de tot felul, a lobbyiştilor şi think tankurilor corporatiste, să fii la mâna lor vrând deci să nu-i ofensezi cu ceva, atunci sunt exemplele desăvârşite ale virtuţii absolute!

Vânzând cu amănuntul minciunile plătite cu salarii mari, ei şi-au dezamăgit şi continuă să-şi dezamăgească publicul. Când scot la o lumină slabă prin „investigaţii” „procedurile parlamentare”, personalităţile, strategiile de carton şi maşinaţiunile stupide ale politicii de partid, ei nu fac decât să servească şi să perpetueze statu-quo–ul şi să-şi ţină publicul în întuneric în privinţa potenţaţilor neştiuţi  care pot influenţa voturile şi a unităţii de interese ce le permite unora precum Big Oil, Big Banking, Big Pharma, Big Agra şi celorlalţi să ne ne stoarcă şi ultima picătură de sânge.

Dacă privim în urmă la cum a acoperit BBC-ul evenimentele de la bombardamentele NATO în Libia dobândim o perspectivă destul de clară asupra presei mainstream. Relatarea a fost ruşinos de părtinitoare. Şi se aşteaptă ca publicul să plătească pentru un „serviciu public” de transmisiune în masă ca să fie indus în eroare şi să reuşească ei să-şi asigure acceptarea noastră pentru politicile de stat-corporatiste care sunt ilegale? Au existat prea puţine analize ale „îndepărtării de la misiune” sau asupra întrebării de unde îşi procură insurgenţii armele în ciuda embargoului impus de ONU. Cu atât mai puţin asupra dreptului moral al NATO de a bombarda o cale de acces spre Tripoli. Nu s-a discutat despre ce a spus profesorul Chris Landsberg de la Universitatea din Johannesburg că ar fi fost o încălcare a dreptului internaţional sau despre cele 200 de personalităţi marcante africane care au acuzat ţările vestice de subminarea dreptului internaţional.

Pe de altă parte, însă, ce ni se serveşte prin intermediul presei mainstream de câte ori Marea Britanie se hotărăşte să ducă un război este porţia gustoasă de sentiment naţional şi vechea mentalitate colonială cum că „băieţii noştri” merg „în lume” să ajute la civilizarea sălbaticilor.

Dar tocmai acesta este rolul presei: să ajute la ranforsarea şi reproducerea zi de zi a condiţiilor materiale ale unui sistem social exploatator şi dezbinator. Asta înseamnă să ai o presă docilă, neincisivă. Este democraţia liberală. Este nu numai rolul presei, ci şi al sistemului de învăţământ şi al sistemului politic, de asemenea.

Şi de aceea fostului prim ministru britanic i s-a spus de către şefii săi financiari să vândă ceea ce era privit în derâdere drept „aurul ţării” la un preţ de nimic, după interesele băncilor, nu ale naţiunii, fără ca acest lucru să fie supus unei dezbateri publice autentice. Unii spun că a fost primul bailout (7). De aceea banii plătiţi de contribuabili, fără ştirea majorităţii acestora, sunt folosiţi nedemocratic şi netransparent pentru a sprijini bănci şi pentru a  răsturna diferite ţări, pentru a aduce moartea şi distrugerea a mii de oameni prin „operaţiuni sub acoperire”. Unde „sub acoperire” înseamnă ascunse publicului larg care rămâne într-o convenabilă necunoaştere a drumului pe care îl apucă banii lor munciţi din greu, fie ei dolari, lire sau euro.

De aceea marii infractori la nivel de stat sau corporaţie, criminalii şi mincinoşii care se învăluie în limbajul libertăţii şi democraţiei au scăpat neprinşi atâta vreme. Din păcate, de aceea ei continuă să scape neprinşi şi acum.

Notes 

1)      http://www.globalresearch.ca/the-cias-hollywood-release-zero-dark-thirty-or-how-people-lose-their-humanity/5318368

2)      http://www.countercurrents.org/glo-shiva050404.htm

3)      http://ibnlive.in.com/news/india-is-prospering-indians-arent-aiyar/158081-60-120.html

4)      http://globetrotter.berkeley.edu/people4/Harvey/harvey-con4.html

5)      http://www.globalresearch.ca/the-collapsing-us-economy-and-the-end-of-the-world/31825

6)      http://www.hangthebankers.com/economic-collapse-is-inevitable-heres-why/

7)      http://www.marketoracle.co.uk/Article35501.html

– traducere pentru razbointrucuvant. Preluarea acestui text nu se poate face decat cu acordul nostru explicit. – 

Legaturi: