LOCKDOWN-ul sau CARANTINA GENERALĂ nu e o metodă eficientă de control a Coronavirusului: 24 de studii o confirmă

Sursa foto: https://theconversation.com

American Institute for Economic Research:

Lockdown-urile nu controlează Coronavirusul: probele

19 decembrie

Folosirea blocărilor la nivel global pentru cazul apariției unui nou agent patogen nu are niciun precedent. A fost un experiment științific în timp real, majoritatea populației umane fiind folosite drept cobai. Costurile sunt astronomice.

Se pune întrebarea dacă blocările au funcționat pentru a controla virusul într-un mod ce poate fi verificabil dpdv științific. Pe baza următoarelor studii, răspunsul este nu și asta din mai multe motive: date incorecte, lipsă de corelații, lipsă de demonstrații cauzale, excepții aberante și așa mai departe.

Nu există nicio relație între blocaje (sau oricum ar vrea să le spună oamenii pentru a le masca adevărata natură) și controlul virusului.

Poate că aceasta este o revelație șocantă, având în vedere că controalele sociale și economice universale devin noua ortodoxie. Într-o lume mai sănătoasă, sarcina dovezilor ar trebui să cadă în responsabilitatea celor care au impus blocajele, deoarece ei sunt cei care au răsturnat 100 de ani de înțelepciune în domeniul sănătății publice și i-au înlocuit cu nişte impuneri răsturnate, neverificate, asupra libertății și drepturilor omului. Nu au acceptat niciodată acea povară a resposabilităţii. Au luat-o axiomatic cum că un virus ar putea fi intimidat și speriat de atestate, edicte, discursuri și jandarmi mascați.

Dovezile în favoarea lockdown-urilor sunt şocant de şubrede și se bazează în mare măsură pe compararea rezultatelor din lumea reală cu pronosticurile sumbre generate de computer, rezultate din modele netestate empiric, și apoi pe simpla afirmaţie cum că măsurile stringente și „intervențiile non-farmaceutice” au creat rezultatele ce explică diferența dintre rezultatele obţinute virtual şi rezultatul real. Cercetările împotriva blocării, pe de altă parte, se bazează pe dovezi, sunt solide și amănunțite, iau în calcul datele pe care le avem (cu toate minusurile lor) și analizează rezultatele în lumina controlului asupra populației.

O mare parte din lista următoare a fost alcătuită de inginerul de date Ivor Cummins, care a întreprins un efort educațional de un an pentru a demonta raţiunile intelectuale pro blocaje. AIER și-a adăugat propriile date şi concluziile. Rezultatul este că virusul va face așa cum fac virușii, la fel ca întotdeauna în istoria bolilor infecțioase. Avem un control extrem de limitat asupra lor și ceea ce totuşi avem este legat de timp și loc. Frica, panica și constrângerea nu sunt strategii ideale pentru gestionarea virușilor. Inteligența și terapeutica medicală se descurcă mult mai bine.

(Aceste studii se concentrează doar pe lockdown-uri și relația lor cu controlarea virusului. Nu intră în nenumăratele probleme conexe care au chinuit lumea, cum ar fi dispoziţiile legate de mască, problemele legate de testele PCR, problema clasificării greșite a cauzelor morților sau orice alte probleme specifice asociate restricțiilor de călătorie, închiderilor restaurantelor și alte sute de informații despre care biblioteci întregi vor fi scrise în viitor.)

1. „O analiză la nivel de țară care măsoară impactul acțiunilor guvernamentale, nivelul de pregătire a țării și factorii socioeconomici asupra mortalității COVID-19 și a rezultatelor legate de sănătate” de Rabail Chaudhry, George Dranitsaris, Talha Mubashir, Justyna Bartoszko, Sheila Riazi. EClinicalMedicine 25 (2020) 100464.

„Blocările și testarea COVID-19 pe scară largă nu au fost asociate cu reduceri ale numărului de cazuri critice sau ale mortalității globale”.

2. „A fost necesar lockdown-ul în cazul Corona în Germania?” de Christof Kuhbandner, Stefan Homburg, Harald Walach, Stefan Hockertz. Advance: Sage Preprint, 23 iunie 2020.

„Datele oficiale ale agenției RKI din Germania sugerează în mod accentuat că răspândirea coronavirusului în Germania a dat înapoi în mod autonom, înainte ca orice intervenție să devină eficientă. Au fost sugerate mai multe motive pentru un astfel de declin independent. Unul este că diferențele în sensibilitatea și comportamentul gazdei pot duce la imunitate de turmă la un nivel de prevalență relativ scăzut. Contabilizarea variației individuale a susceptibilității sau expunerii la coronavirus duce la concluzia că e nevoie de o expunere la coronavirus de maximum 17% până la 20% din populație care să fie infectată pentru a atinge imunitatea de turmă, estimare care este susținută empiric de contingentul navei de croazieră Diamond Princess. Un alt motiv este că sezonalitatea poate juca, de asemenea, un rol important în disipare.”

3. „Estimarea dezvoltării actuale a epidemiei SARS-CoV-2 în Germania” de Matthias an der Heiden, Osamah Hamouda. Robert Koch-Institut, 22 aprilie 2020.

„În general, totuși, nu toate persoanele infectate dezvoltă simptome, nu toți cei care prezintă simptome merg la cabinetul unui medic, nu toți cei care merg la medic sunt testați și nu toți cei care prezintă un rezultat pozitiv la test sunt, de asemenea, înregistraţi într-un sistem de colectare a datelor. În plus, există o anumită perioadă de timp între toți acești pași individuali, astfel încât niciun sistem de sondaj, oricât de bun ar fi, nu poate face o afirmaţie clară despre procesul actual de infectare fără a adăuga presupuneri și calcule.”

4. Infecțiile cu COVID-19 au scăzut înainte de blocarea Regatului Unit? de Simon N. Wood. Cornell University pre-print, 8 august 2020.

„O abordare Bayesiană inversă aplicată datelor din Marea Britanie privind decesele COVID-19 și distribuția duratei bolii sugerează că infecțiile erau în regres înainte de blocarea completă a Regatului Unit (24 martie 2020) și că rata infectărilor în Suedia au început să scadă doar o zi sau două mai târziu. O analiză a datelor din Marea Britanie utilizând modelul lui Flaxman și colab. (2020, Nature 584) oferă același rezultat sub relaxarea ipotezelor sale anterioare cu privire la R.”

5. „Comentariu la Flaxman și colab. (2020): Efectele iluzorii ale intervențiilor non-farmaceutice asupra COVID-19 în Europa” de Stefan Homburg și Christof Kuhbandner. 17 iunie 2020. Advance, Sage Pre-Print.

„Într-un articol recent, Flaxman și colab. susțin că intervențiile non-farmaceutice impuse de 11 țări europene au salvat milioane de vieți. Noi demonstrăm că metodele lor implică raționamente circulare. Efectele pretinse sunt artefacte pure, care contrazic datele. Mai mult, demonstrăm că blocarea Regatului Unit a fost atât superfluă, cât și ineficientă”.

6. Analiza profesorului Ben Israel asupra transmiterii virusului. 16 aprilie 2020.

„Unii ar putea susține că scăderea numărului de pacienți care se adaugă în fiecare zi este un rezultat al blocării severe impuse de guvern și autoritățile sanitare. Examinarea datelor din diferite țări din întreaga lume pune un mare semn de întrebare pe afirmația de mai sus. Se pare că un model similar – creșterea rapidă a infecțiilor care atinge un vârf în a șasea săptămână și scade de la a opta săptămână – este comun pentru toate țările în care a fost descoperită boala, indiferent de politicile lor de răspuns: unele au impus un lockdown sever imediat, care a inclus nu numai „distanțarea socială” și interzicerea adunărilor, dar și închiderea economiei (cum ar fi Israelul); unii „au ignorat” infecția și au continuat viaţa aproape normal (cum ar fi Taiwan, Coreea sau Suedia), iar alţii au adoptat inițial o politică îngăduitoare, dar în scurt timp au transformat lucrurile într-un blocaj complet (cum ar fi Italia sau statul New York). Cu toate acestea, datele arată constante de timp similare între toate aceste țări în ceea ce privește creșterea rapidă inițială și declinul bolii.”

7. „Impactul intervențiilor non-farmaceutice împotriva COVID-19 în Europa: un studiu cvasi-experimental” de Paul Raymond Hunter, Felipe Colon-Gonzalez, Julii Suzanne Brainard, Steve Rushton. MedRxiv Pre-print 1 mai 2020.

„Epidemia actuală de COVID-19 este fără seamăn în istoria recentă, la fel ca și intervențiile de distanțare socială care au dus la o oprire semnificativă a vieții economice și sociale a atâtor țări. Cu toate acestea, există foarte puține dovezi empirice despre măsuri, dintre care cele de distanțare socială au cel mai mare impact… Din ambele seturi de modelare, am constatat că închiderea unităților de învățământ, interzicerea adunărilor în masă și închiderea unor companii neesențiale au fost asociate cu o incidență redusă, în timp ce ordinele de a rămâne la domiciliu și închiderea tuturor celor care nu sunt afaceri nu au fost asociate cu niciun impact suplimentar de sine stătător.”

8. „Politicile de blocare completă în țările din Europa de Vest nu au efecte evidente asupra epidemiei COVID-19” de Thomas Meunier. MedRxiv Pre-print. 1 mai 2020.

„Acest studiu fenomenologic evaluează impactul strategiilor de blocare completă aplicate în Italia, Franța, Spania și Marea Britanie asupra încetinirii focarului COVID-19 din 2020. Comparând traiectoria epidemiei înainte și după blocare, nu găsim dovezi ale vreunei discontinuități în ritmul de creștere, timpul de dublare și tendințele numărului de reproducere. Extrapolând tendințele ratei de creștere înainte de blocare, estimăm numărul de decese în absența oricăror politici de blocare și arătăm că aceste strategii se poate să nu fi salvat nicio viaţă în vestul Europei. Arătăm, de asemenea, că țările învecinate care aplică măsuri de distanțare socială mai puțin restrictive (spre deosebire de izolarea în locuinţă impusă cu forţe poliţieneşti) trec printr-o evoluție foarte similară a epidemiei.

9. „Traiectoria epidemiei COVID-19 în Europa” de Marco Colombo, Joseph Mellor, Helen M Colhoun, M. Gabriela M. Gomes, Paul M McKeigue. MedRxiv Pre-print. Postat pe 28 septembrie 2020.

„Modelul clasic Susceptibil-infectat-recuperat formulat de Kermack și McKendrick presupune că toți indivizii din populație sunt la fel de sensibili la infecție. Adaptând acest model la traiectoria mortalității cauzate de COVID-19 în 11 țări europene până la 4 mai 2020, Flaxman și colab. au concluzionat că „intervențiile majore non-farmaceutice – în special lockdown-urile – au avut un efect mare asupra reducerii transmisiei”. Noi arătăm că relaxarea ipotezei de omogenitate pentru a permite variații individuale în sensibilitate sau conectivitate oferă un model care se potrivește mai bine cu datele și o predicție mai precisă a mortalității pe 14 zile. Permiterea eterogenității reduce estimarea deceselor post-factum, care ar fi avut loc dacă nu ar fi existat intervenții, de la 3,2 milioane la 262000, ceea ce implică faptul că cea mai mare parte a încetinirii și inversării mortalității COVID-19 se explică prin acumularea imunității de turmă. Estimarea pragului de imunitate de turmă depinde de valoarea specificată pentru raportul de fatalitate a infecţiei (IFR): o valoare de 0,3% pentru IFR oferă 15% pentru pragul mediu de imunitate de turmă.”

10. „Efectul închiderii școlilor asupra mortalității cauzate de coronavirus 2019: predicții vechi și noi” de Ken Rice, Ben Wynne, Victoria Martin, Graeme J Ackland. British Medical Journal, 15 septembrie 2020.

„Rezultatele acestui studiu sugerează că intervențiile prompte s-au dovedit a fi extrem de eficiente în reducerea cererii maxime pentru paturile unităților de terapie intensivă (ATI), dar, de asemenea, prelungesc epidemia, în unele cazuri rezultând mai multe decese pe termen lung. Acest lucru se întâmplă deoarece mortalitatea legată de covid-19 înclină abrupt spre spre grupele de vârstă înaintată. În absența unui program eficient de vaccinare, niciuna dintre strategiile de atenuare propuse în Marea Britanie nu ar reduce numărul total estimat de decese sub 200 000”.

11. „Modelarea strategiilor de distanțare socială pentru a preveni răspândirea SARS-CoV2 în Israel – O analiză a rentabilității” de Amir Shlomai, Ari Leshno, Ella H Sklan, Moshe Leshno. MedRxiv Pre-Print. 20 septembrie 2020.

„Se așteaptă ca un blocaj la nivel național să salveze în medie 274 de vieți (mediană 124, interval interquartil (IQR): 71-221) în comparație cu abordarea <testare, urmărire și izolare>. Cu toate acestea, ICER va fi în medie 45.104.156 dolari (median 49,6 milioane dolari, IQR: 22.7-220.1) pentru a preveni un singur caz de deces. Concluzii: Un blocaj național are un avantaj mediocru în salvarea de vieți, cu costuri enorme și posibile efecte economice copleșitoare. Aceste constatări ar trebui să ajute factorii de decizie în gestionarea valurilor suplimentare ale acestei pandemii.”

12. „Prea puțin dintr-un lucru bun. Un paradox al controlului moderat al infecțiilor”, de Ted Cohen și Marc Lipsitch. Epidemiologie. Iulie 2008; 19(4): 588-589.

„Legatura dintre limitarea expunerii la agentii patogeni si imbunătăţirea sănătăţii publice nu este intotdeauna atât de directă. Reducerea riscului ca fiecare membru al unei comunități să fie expus unui agent patogen are ca rezultat creșterea vârstei medii la care apar infecțiile. Pentru agenții patogeni care provoacă o morbiditate mai mare la vârstele mai înaintate, intervențiile care reduc, dar nu elimină expunerea pot crește, paradoxal, numărul de cazuri de îmbolnăviri severe, mutând riscul infecției către persoanele în vârstă.

13. „Gândire inteligentă, lockdown and COVID-19: Implicaţii pentru politicile publice” de Morris Altman. Journal of Behavioral Economics for Policy, 2020.

„Răspunsul la COVID-19 a fost, într-o măsură copleşitoare, acela de a bloca o mare parte din economiile lumii pentru a reduce la minimum ratele de deces precum și efectele negative imediate ale COVID-19. Susțin că o astfel de politică este prea adesea scoasă din context, deoarece ignoră externalitățile politicii, presupune că calculele ratei mortalității sunt corecte și presupune că a te concentra asupra efectelor directe ale Covid-19 pentru a maximiza bunăstarea umană este o abordare potrivită. Ca urmare a acestei abordări, politica actuală poate fi direcționată greșit și cu efecte foarte negative asupra bunăstării umane. Mai mult, astfel de politici pot avea nechibzuitul rezultat de a nu minimiza nicidecum ratele de deces (încorporarea externalităților), mai ales pe termen lung. O astfel de politică greșită și cu rezultate proaste este un produs al factorilor de decizie care utilizează modele mentale inadecvate, care au lipsuri într-o serie de domenii cheie şi eșecul de a adopta o perspectivă macro mai cuprinzătoare pentru abordarea virusului, folosind euristică proastă sau instrumente de luare a deciziilor, nerecunoscând în consecință efectele diferențiale ale virusului și adoptând strategia de urmare a liderului în elaborarea politicii. Îmbunătățirea mediului de luare a deciziilor, inclusiv asigurarea unei guvernări mai înţelepte și îmbunătățirea modelelor mentale ar putea avea blocaje pretutindeni în lume, producând astfel niveluri mult mai ridicate de bunăstare umană.”

14. „Valurile SARS-CoV-2 în Europa: o soluție model SEIRS cu 2 straturi” de Levan Djaparidze și Federico Lois. MedRxiv pre-print, 23 octombrie 2020.

„Am constatat că 180 de zile de izolare obligatorie pentru cei sănătoşi cu vârsta sub 60 de ani (de plildă, școli și locuri de muncă închise) produc în final mai multe decese dacă data vaccinării este mai târzie de (Madrid: 23 februarie 2021; Catalonia: 28 decembrie 2020; Paris: 14 ianuarie 2021; Londra: 22 ianuarie 2021). De asemenea, am realizat modelul pentru felul în care nivelurile medii de izolare schimbă probabilitatea de infectare pentru o singură persoană care se izolează diferit față de medie. Acest lucru ne-a determinat să înţelegem că daunele cauzate terților de răspândiriea virusului pot fi calculate și să postulăm că o persoană are dreptul să evite izolarea în timpul epidemiilor (SARS-CoV-2 sau oricare altul).”

15. „A funcționat lockdown-ul? O comparație între țări din perspectiva unui economist” de Christian Bjørnskov. Document de lucru SSRN, 2 august 2020.

„Blocajele din majoritatea țărilor occidentale au aruncat lumea în cea mai severă recesiune de după cel de-al Doilea Război Mondial și în recesiunea cu cea mai rapidă desfăşurare care s-a văzut vreodată în economiile de piață mature. Acestea au provocat, de asemenea, o eroziune a drepturilor fundamentale și separarea puterilor într-o mare parte a lumii, întrucât atât regimurile democratice, cât și cele autocratice și-au folosit în mod greșit forţele de urgență și au ignorat limitele constituționale în elaborarea politicilor (Bjørnskov și Voigt, 2020). Prin urmare, este important să se evalueze dacă și în ce măsură blocajele au funcționat conform intențiilor oficiale, respectiv la împiedicarea răspândirii virusului SARS-CoV-2 și prevenirea deceselor asociate acestuia. Comparând mortalitatea săptămânală în 24 de țări europene, datele revelate de această lucrare sugerează că politicile de blocare mai severe nu au fost asociate cu o mortalitate mai mică. Cu alte cuvinte, lockdown-urile nu au funcționat conform intenției.”

16. „Patru fapte stilizate despre COVID-19” (alt-link) de Andrew Atkeson, Karen Kopecky și Tao Zha. Documentul de lucru NBER 27719, august 2020.

„Una dintre întrebările fundamentale despre politicile referitoare la pandemia COVID-19 este cea cu privire la care dintre intervențiile non-farmaceutice pe care guvernele le-ar putea folosi pentru a influența transmiterea bolii. Capacitatea noastră de a identifica empiric care dintre intervenţiile non-farmaceutice au impact asupra transmiterii bolii şi care e acest impact depinde de existența unor variații independente atât în intervenţiile non-farma cât și în transmiterea bolii între locuri, precum și de existenţa unor proceduri solide pentru controlul altor factori observați și neobservați care ar putea influența transmiterea bolii. Faptele pe care le documentăm în această lucrare pun la îndoială această premisă… Literatura existentă a concluzionat că politica intervenţiilor non-farmaceutice și distanțarea socială au fost esențiale pentru reducerea răspândirii COVID-19 și a numărului de decese cauzate de această pandemie mortală. Faptele stilizate stabilite în această lucrare contestă această concluzie.”

17. „Cum are Belarus una dintre cele mai scăzute rate de mortalitate din Europa?” de Kata Karáth. British Medical Journal, 15 septembrie 2020.

„Guvernul hărţuit al Belarusului rămâne netulburat în faţa covid-19. Președintele Aleksander Lukashenko, care se află la putere din 1994, a negat categoric gravitatea pandemiei, refuzând să impună un blocaj, să închidă școlile sau să anuleze evenimente de masă precum liga de fotbal din Belarus sau parada Zilei Victoriei. Cu toate acestea, rata mortalității țării este printre cele mai scăzute din Europa – puțin peste 700 într-o populație de 9,5 milioane, cu peste 73 000 de cazuri confirmate”.

18. „Asocierea dintre a locui împreună cu copii și urmările COVID-19: un studiu de grup OpenSAFELY asupra a 12 milioane de adulți din Anglia” de Harriet Forbes, Caroline E Morton, Seb Bacon și colab., MedRxiv, 2 noiembrie 2020.

„Printre 9.157.814 adulți cu vârste de cel mult 65 de ani, a locui cu copii de 0-11 ani nu a fost asociat cu riscuri crescute de infecție cu SARS-CoV-2, cu spitalizare legată de COVID-19 sau internare în ATI, însă a fost asociat cu un risc redus de deces din cauza COVID-19 (HR 0,75, IC 95% 0,62-0,92). A locui cu copii cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani a fost asociat cu un risc uşor crescut de infecție cu SARS-CoV-2 (HR 1,08, 95% CI 1,03-1,13), dar nu asociat cu alte rezultate legate de COVID-19. A locui cu copii de orice vârstă a fost, de asemenea, asociat cu un risc mai mic de a muri din cauze non-COVID-19. Între 2.567.671 adulți cu vârsta mai mare de 65 de ani nu a existat nicio asociere între a locui cu copii și efecte legate de SARS-CoV-2. Nu am observat modificări semnificative ale riscului după închiderea școlilor.”

19. „Explorarea mortalității prin coronavirus la nivel de ţări” de Trevor Nell, Ian McGorian, Nick Hudson. Pandata, 7 iulie 2020.

„Pentru fiecare țară prezentată ca exemplu, de obicei, într-o comparație pereche și cu o explicație bazată pe o cauză unică, există o serie de țări care nu îndeplinesc aşteptările rezultate. Ne-am propus să creăm un model legat de boală pentru fiecare probabilitate de eșec. În alegerea variabilelor a fost evident de la bun început că vor exista rezultate contradictorii în lumea reală. Dar au existat anumite variabile care păreau a fi markeri fiabili, deoarece au apărut în mare parte din mass-media și din lucrările ştiinţifice pregătite spre publicare. Acestea includ vârsta, prevalența comorbidității și nivelurile aparent mai ușoare ale mortalității populației în țările mai sărace decât în cele mai bogate. Chiar și cele mai grav afectate dintre țările în curs de dezvoltare – o mulțime de țări din America Latină ecuatorială – au cunoscut o mortalitate generală a populației mai mică decât lumea dezvoltată. Prin urmare, scopul nostru nu a fost acela de a formula răspunsul final, ci mai degrabă de a căuta variabile legate de cauze comune care să ofere o explicație și să stimuleze discuțiile. Există unele deviaţii extreme faţă de medie în această teorie, Japonia nefiind cea mai mică dintre ele. Testăm și descoperim a fi necorespunzătoare noțiunile populare cum că lockdown-urile cu distanțarea lor socială însoțitoare și diverse alte intervenţii non-farmaceutice conferă protecție.”

20. „Mortalitatea Covid-19: o chestiune de vulnerabilitate printre națiunile care se confruntă cu margini limitate de adaptare” de Quentin De Larochelambert, Andy Marc, Juliana Antero, Eric Le Bourg și Jean-François Toussaint. Frontiere în sănătate publică, 19 noiembrie 2020.

„Se observă rate mai mari de mortalitate Covid în latitudinea [25/65°] și în intervalele de longitudine [-35/-125°]. Criteriile naționale cele mai asociate cu rata mortalității sunt speranța de viață și încetinirea acesteia, contextul sănătății publice (rata bolilor metabolice și netransmisibile (NCD) vs. prevalența bolilor infecțioase), economia (creșterea produsului național, sprijin financiar) și mediul (temperatura, indicele ultravioletelor). Rigurozitatea măsurilor stabilite pentru combaterea pandemiei, inclusiv blocarea, nu pare să fie legată de rata mortalității. Țările care au cunoscut deja o stagnare sau o regresie a speranței de viață, cu venituri ridicate și niveluri ridicate de NCD, au avut cel mai mare preț de plătit. Această povară nu a fost atenuată de decizii publice mai stricte. Factorii inerenţi au predeterminat mortalitatea Covid-19: intelegerea lor poate imbunătăţi strategiile de prevenire prin creşterea rezistenţei populatiei printr-o mai buna forma fizica si imunitate.

21. „Statele cu cele mai puține restricții legate de coronavirus” de Adam McCann. WalletHub, 6 octombrie 2020.

Acest studiu evaluează și clasifică măsurile strictele din SUA în funcție de state. Rezultatele sunt reprezentate în funcție de decesele pe cap de locuitor și șomaj. Graficele nu dezvăluie nicio relație între gradul de strictețe şi ratele de deces, însă găsește o relație clară între restricţii și șomaj.

22. „Misterul Taiwanului: Comentariu la Studiul Lancet din Taiwan și Noua Zeelandă”, de Amelia Janaskie. Institutul American pentru Cercetări Economice, 2 noiembrie 2020.

„Cazul taiwanez dezvăluie ceva extraordinar despre răspunsul la pandemie. Oricât de mult şi-ar imagina autoritățile de sănătate publică că traiectoria unui nou virus poate fi influențată sau chiar controlată de politici și răspunsuri, experiențele curente și anterioare ale coronavirusului ilustrează un punct diferit. Severitatea unui nou virus ar putea avea mult mai mult de-a face cu factorii endogeni dintr-o populație decât cu răspunsul politic. Potrivit versiunii blocărilor, Taiwanul a făcut aproape totul „greșit”, dar a creat ceea ce ar putea fi, de fapt, cel mai bun rezultat în ceea ce privește sănătatea publică a oricărei țări din lume.”

23. „Anticiparea traiectoriei oricărei epidemii COVID19 conform celei mai drepte linii” de Michael Levitt, Andrea Scaiewicz, Francesco Zonta. MedRxiv, Pre-print, 30 iunie 2020.

„Compararea locurilor cu peste 50 de decese arată că toate focarele au o caracteristică comună: H(t) definit ca log (X(t)/X(t-1)) scade liniar pe o scară logaritmică, unde X(t) este numărul total de cazuri sau decese într-o zi t (folosim ln pentru log). Pantele descendente variază cu aproximativ un factor din trei cu constante de timp (1/panta) cuprinse între 1 și 3 săptămâni; acest lucru sugerează că poate fi posibil să se prevadă când se va termina un focar. Este posibil să depășim acest lucru și să efectuăm o predicție timpurie a rezultatului în ceea ce privește numărul unui eventual platou al totalului de cazuri confirmate sau decese? Testăm această ipoteză arătând că traiectoria cazurilor sau deceselor în orice focar poate fi convertită într-o linie dreaptă. În mod specific Y(t)≡−ln(ln(N/X(t)), este o linie dreaptă pentru valoarea corectă a platoului N, care este determinată de o nouă metodă, Best-Line Fitting (BLF). BLF implică o extrapolare a facilitării liniei drepte necesare pentru predicție; este impresionant de rapidă și de optimizabilă. Constatăm că, în unele locuri, întreaga traiectorie poate fi prezisă devreme, în timp ce altele necesită mai mult timp pentru a urma această formă funcțională simplă.”

24. „Blocările impuse de guvern nu reduc decesele cauzate de Covid-19: implicații pentru evaluarea răspunsului strict al Noii Zeelande” de John Gibson. New Zealand Economic Papers, 25 august 2020.

„Răspunsul politicii din Noua Zeelandă la coronavirus a fost cel mai strict din lume în timpul blocării de nivel 4. Până la 10 miliarde de dolari (aproximativ 3,3% din PIB) s-au pierdut prin trecerea la nivelul 4 în loc de a se menţine nivelul 2, conform calculelor Trezoreriei. Pentru ca lockdown-ul să fie un lucru potrivit, sunt necesare beneficii mari pentru sănătate pentru a compensa pierderile economice. Decesele prognozate de modelele epidemiologice nu sunt susţinute postfactum din cauza identificării deficitare. În schimb, eu folosesc date empirice, bazate pe variații între statele SUA, dintre care peste o cincime au avut doar distanțare socială, nu lockdown. Motivaţiile politice ale lockdown-ului oferă posibilitatea identificării. Blocările nu reduc decesele cauzate de Covid-19. Acest model este vizibil de fiecare dată când decizii esenţiale legate de lockdown au fost luate în Noua Zeelandă. Aparenta ineficiență a lockdown-urilor sugerează că Noua Zeelandă a suferit costuri economice mari pentru un beneficiu redus în ceea ce privește salvarea de vieți”.