TUPEUL directoarei OMV Petrom: ROMANII NU SUNT COMPETITIVI/ Chevron si ExxonMobile fac LOBBY la Bruxelles pentru “dezlegare” la EXPLOATARILE GAZELOR DE SIST

• Voxpublica/ Ciprian Siulea: …nu îi îmbogăţim suficient pe alţii

(…)

Românii nu sînt suficient de competitivi la îmbogăţirea altora

Nu fără legătură cu cele de mai sus, prin presa de la noi a mai trecut prea lejer o ştire: directoarea Petrom, Mariana Gheorghe, a declarat că românii nu ştiu ce înseamnă competitivitatea. Dar dacă românii nu ştiu ce este competitivitatea, atunci cu siguranţă austriecii ştiu ce e exploatarea sau spolierea, pentru că anul trecut au făcut un profit de aproape un miliard de euro şi anul acesta se pregătesc pentru unul similar. Înţelegem rolul Marianei Gheorghe de vătaf care se răsteşte la iobagi ca să îşi încînte stăpînii, dar cînd profiturile stăpînilor depăşesc orice imaginaţie parcă ar trebui să intervină o pauză, măcar.

Oricum declaraţia respectivă a directoarei Petrom începuse foarte prost, cu ideea că “Pentru mine competitivitatea este aspectul esențial pe care trebuie să se concentreze o ţară. […] Ai nevoie de leadership, care să inspire lumea la rezultate şi performanţe mai bune. Fiecare dintre cei 20 milioane de locuitori trebuie să facă ceva să schimbe lucrurile.” Cît de penibil şi de spălat pe creier trebuie să fii ca să reduci o întreagă societate la profitabilitatea afacerilor.

• Ziuanews: Lobbiștii gazelor de șist forează la Bruxelles

Americanii de la Chevron și ExxonMobil aruncă în joc sute de milioane de euro pentru a-i convinge pe europeni cât de bune sunt gazele de șist • Strategia mașinăriei de lobby este bine proptită de un cunoscut think-tank de la Bruxelles • În jocul lor a intrat și presa, care are „parteneriate de comunicare” cu marile companii

Harta politicii energetice începe să se schimbe, după ce americanii au pus piciorul în Europa cu scopul de a exploata zăcămintele de gaz de șist existente în mai multe state ale continentului. Sub pretextul diminuării dependenței de gazul rusesc, Statele Unite fac pași mici, dar siguri, pentru a convinge, în ciuda controverselor legate de riscurile de mediu şi de sănătate a populaţiei, că gazele naturale provenite din șisturi reprezintă o așa-zisă „sursă curată de energie”. Asta i-a determinat pe mulți să vorbească de un nou război rece între Washington și Moscova.

Companiile de petrol și gaze din SUA și Europa și-au fixat deja ca țintă Bruxelles-ul, declanșând o campanie pe toate fronturile, astfel încât să prevină apariția unei directive comunitare privind interdicția exploatărilor gazelor de șist. Așa că, pe holurile Parlamentului și ale Comisiei Europene, s-au înființat reputații lobbiști, care flutură pe sub nasul birocraților de la Bruxelles rapoarte de finanțare, reclame și site-uri, create special pentru a dovedi cât de bune sunt gazele de șist și cum ar trebui europenii să profite din plin de ele. Un raport al Corporate Europe Observatory dezvăluie strategia pe care o duce mașinăria de lobby, în spatele căreia se află giganții ExxonMobil, Halliburton, Statoil, Shell, PGNiG, Total, OMV and co.

Scandalul gazelor de șist, care a cuprins și România la începutul acestui an, este departe de a se fi încheiat, iar americanii nu sunt dispuși să cedeze prea ușor. Mai ales după ce au realizat că, prin exploatarea gazelor provenite din șisturi, pot contracara poziția de lider pe piața externă pe care o are în prezent compania rusească Gazprom. Polonia, Franța, Norvegia și Ucraina sunt cei mai mari deținători europeni de rezerve de gaz de șist, dar și alte câteva state de pe Bătrânul Continent au ceva rezerve de acest fel, pe care le pot fructifica, pentru a ieși de sub dominația energetică a Moscovei. Dacă autoritățile de la Varșovia s-au arătat mai flexibile, alte state europene nu s-au lăsat convinse de „mirajul” gazelor de șist, convinse că utilizarea metodei fracturării hidraulice, denunțată de ecologiști, prezintă riscuri uriașe. Chiar și în SUA, unde acest procedeu se aplică din anul 2002, au loc dezbateri aprinse pe această temă. Aceste polemici au ajuns acum la Bruxelles, unde Parlamentul European și alte instituții comunitare au fost luate cu asalt de marii jucători din industria petrolului și a gazelor. ExxonMobil, Halliburton, Statoil, Shell, PGNiG, Total, OMV and co. s-au mobilizat exemplar, nu atât pentru a minimaliza acuzațiile referitoare la efectele nocive ale gazelor de șist asupra mediului înconjurător, cât mai ales pentru a le prezenta într-o imagine cât mai roz.

ExxonMobil, Chevron și Halliburton, în prima linie

Campania de lobby dusă la Bruxelles se desfășoară în condițiile în care Parlamentul European urmează să voteze, la finele acestei luni, asupra a două rapoarte care evaluează aspectele industriale şi energetice ale exploatării gazului de şist, dar şi impactul său asupra mediului înconjurător. În primul, sunt prezentate avantajele extracţiei gazului de şist, în celălalt, riscurile. În prima linie a acțiunilor de lobby pe lângă europarlamentari și Comisia Europeană, se regăsesc cele mai mari companii petroliere din America, precum ExxonMobil, Chevron și Halliburton, dar și cele din Europa – Statoil, PGNiG, Shell și Total, sau reprezentanți din industria chimică. Punând la bătaie milioane de euro, giganții petrolieri vor să anihileze un raport realizat în vară chiar de comisarii lui Barroso, în care se recunoaște riscul ridicat de contaminare a apei și riscul de poluare a aerului cu diferite substanțe chimice, prin exploatarea gazelor de șist.

Deutsche Bank și Ernst&Young, cot la cot cu lobbiștii

În Registrul de Transparență al UE scrie negru pe alb că o serie de companii, precum Exxon și Shell, au declarat că au cheltuit milioane de euro pe an, pentru a-și susține interesele pe lângă instituțiile comunitare. Exxon, reprezentată de opt lobbiști, a băgat în acțiunile de lobby de la Bruxelles între 4.750.000 de euro și 5.000.000 de euro, în timp ce Chevron a dat, în 2011, între 250.000 și 300.000 de euro. Francezii de la Total și-a apărat interesele, anul trecut, pentru suma de 2.500.000 – 3.000.000 de euro. Nu este însă exclus ca sumele să fie, în realitate, mult mai mari. Halliburton și Marathon Oil nu s-au înscris încă în acest Registru, chiar dacă până acum au tatonat la greu Comisia Europeană în chestiunea gazelor de șist.

Un alt vector important al promovării mesajului giganților din domeniul petrolului și gazelor îl reprezintă think-tank-urile. Este cazul Centrului pentru Studii Politice Europene (CEPS), unul dintre cele mai importante think-tank-uri de la Bruxelles, care, la începutul anului, a organizat „European Gas Policy Forum”, sponsorizat de Exxon și Chevron. Reuniunea, care a adunat europarlamentari și factori de decizie, pentru a discuta problema gazelor de șist, a costat 10.000 de euro.

Interesele corporatiste sunt bine proptite și de o serie de asociații industriale puternice, de genul Confederației Angajatorilor Europeni, Business Europe și Eurogas. Lor li se adaugă alte nume de marcă – instituții financiar-bancare precum Deutsche Bank și Ernst&Young, care au comandat studii despre perspectiva gazelor de șist în Europa.

Cauți gaze de șist, dai de Chevron

Și pentru că presa are întotdeauna un cuvânt greu și poate influența opinia publică în direcția dorită de marile companii, francezii de la Total au plătit jurnaliștilor francezi, inclusiv celor de la Le Monde, o deplasare în SUA, pentru a reconsidera importanța strategică a gazelor de șist. Totul a culminat cu un scandal, după ce ziaristul Jean-Michel Bezat a uitat să menționeze că banii dați pentru realizarea reportajului său au venit din partea companiei Total. De asemenea, site-ul european EurActiv are și în prezent „un parteneriat de comunicare” cu ExxonMobil, GDFSuez și Total. Ziariștii britanici de la The Telegraph au și ei beneficii financiare de pe urma unui parteneriat cu compania Statoil. În epoca Internetului, era vital ca mesajul corporațiilor petroliere americane să ajungă la oameni și prin mijloace mai puțin transparente. Așa se poate explica faptul că, în momentul în care cineva caută pe Google „shale gas in Europe” (tradus „gaze de șist în Europa”), compania Chevron este prima pe listă.

Luciana Pop

Legaturi: