Ministerul Justitiei: RAPORT NEGATIV pentru proiectul ROSIA MONTANA. Protestele au continuat in Bucuresti/ DE LA ANTICOMUNISM LA ANTINEOLIBERALISM?
- Gandul:
Ministerul Justiţiei a dat aviz negativ pentru proiectul Roşia Montană adoptat de Guvernul Ponta
Ministerul condus de Robert Cazanciuc, finul lui Victor Ponta, a dat aviz negativ legii privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană. Cu toate acestea, în ciuda avizului negativ primit, Guvernul a trimis legea săptămâna trecută către Parlament (avizul a fost dat inainte de trimiterea proiectului de lege la Parlament – N.N.). În documentul adresat ministrului Dan Şova, obţinut de gândul, se arată că propunerea de a aproba un contract- acord de drept privat prin lege nu corespunde finalităţii constituţionale a acesteia de a reglementa o manieră generală. „Din această perspectivă, aprobarea unui contract-acord prin lege nu corespunde finalităţii constituţionale a însăţi activităţii de legiferare ca activitate prin care se exercită puterea de stat, dat fiind că scopul contractului-act individual vizează doar părţile şi interesele determinate ale acestora, în timp ce legea-act cu aplicabilitate eminamente generală-vizează societatea în general, reglementarea unei sfere cât mai largi de raporturi juridice în cadrul şi în interesul societăţii”, arată raportul de la Ministerul Justiţiei. În cele 18 pagini ale avizului negativ datat din 13 august 2013, se aminteşte de mai multe ori că, atât legea, cât şi acordul sunt neconstituţionale.
De asemenea, reprezentanţii Ministerului Justiţiei care au întocmit documentul arată că o mare parte din termenii cuprinşi în lege sunt definiţi imprecis şi/sau incorect, lăsând posibilitatea unor interpretări arbitrare. „În ceea ce priveşte calificarea interesului public naţional ca fiind ‘deosebit’, apreciem că aceasta trebuie să fie reanalizată, deoarece nu face decât să genereze confuzie, respectiv, dacă pentru proiectele de interes naţional expropriator este statul, atunci pentru cele de interes ‘deosebit’ nu se mai poate determina cine este expropriatorul. Mai mult, această sintagmă nu este nici măcar consecvent utilizată în cadrul proiectului”, arată Ministerul Justiţiei. În privinţa formulărilor privind exproprierile de care vorbeşte legea, documentul de la Justiţie arată că legea generează o situaţie absurdă, o „dublă expropriere”. […] În finalul documentului, experţii de la Justiţie arată că ar mai fi nevoie de mai multe avize de la mai multe ministere, printre care cel de Externe, de Interne şi cel al Apărării Naţionale. „Propunerea de a aproba un contract – acord de drept privat prin Lege nu corespunde finalităţii constituţionale a acesteia de a reglementa de o manieră generală. (…) În aceste condiţii, considerăm că soluţia de a aproba prin Lege contractul – Acordul este de natură să creeze premisele unor vicii de neconstituţionalitate în raport cu art 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie”, se arată în documentul Ministerului. […]
Peste 2.000 de participanţi la protestul de miercuri seară faţă de proiectul minier de la Roşia Montană au ocupat bulevardul Regina Elisabeta din Bucureşti, pe o porţiune de aproximativ 150 de metri începând de la Universitate. UPDATE 23.30 Protestatarilor care au ocupat ambele sensuri ale bulevardului Regina Elisabeta li s-au alăturat şi cei de pe bulevardul Nicolae Bălcescu. Troleele aflate la Universitate nu pot circula din această cauză. În faţa Facultăţii de Istorie, protestatarii încep să bată la tobe şi cu sticlele umplute cu pietre. In acelaţi timp, câţiva tineri scriu pe stradă ”Salvati Rosia Montană” UPDATE 23.25 Alţi protestatari au ocupat, în paralel, ambele sensuri ale bulevardului Regina Elisabeta. UPDATE 23:23 La Universitate începe spectacolul, protestatarii s-au mai calmat, au scos tobele şi au început să cânte la ele. Bulevardul Nicolae Bălcescu a fost eliberat. UPDATE 23:10Protestatarii au blocat Bulevardul Nicolae Bălcescu, la Universitate. O parte dintre ei s-au aşezat jos pe carosabil şi strigă “Fără violenţă”. Unii dintre ei, care au vrut să forţeze barajele formate din nou de jandarmi, au reclamat că aceştia ar fi folosit gaze lacrimogene şi spray-uri cu piper. UPDATE 22:45 Protestatarii au blocat, la Universitate, un sens al Bulevardului Nicolae Bălcescu, cel dinspre Piaţa Romană. Jandarmii au făcut zid pe partea dinspre Teatrul Naţional. UPDATE 22:45 Profitând de neatenţia jandarmilor, mai mulţi protestatari au scris cu graffiti, pe o dubă a jandarmilor, parcată în faţa Bisericii Amzei, “Salvaţi Roşia Montană” şi au desenat o inimă mare. Doi jandarmi se chinuie de zor să cureţe duba. UPDATE 22:30 Protestatarii de la Universitate au plecat de la fântână spre Strada Biserica Enei, însă jandarmii le-au tăiat calea pentru ca aceştia să nu ajungă pe Calea Victoriei. Protestatarii strigă “Libertate” în timp ce se îmbrâncesc cu jandarmii. […]
- Alexandru Racu: Anti-comunism vs. Anti-neoliberalism: O falsă dilemă
Recentele proteste împotriva exploatării miniere de la Roşia Montană au trezit, cum era de aşteptat, şi o serie de reacţii (unele de-a dreptul greţoasehttp://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/murim-fara-violenta-nu-plecam%E2%80%A6asa-si-97363.html) de distanţare faţă de ceea ce pare să reprezinte o nouă logică a protestelor de stradă din România, diferită nu doar de vechea tradiţie anticomunistă inaugurată în Piaţa Universităţii, dar chiar şi sensibil diferită (cei oneşti vor fi forţaţi să o recunoască) faţă de protestele din ianuarie 2012. În acest sens, ceea ce surprinde atenţia observatorului întâi de toate este tinereţea marii majorităţii a celor care protestează. Printre cei care îşi exprimă perplexitatea dar şi angoasele se numără şi Dan Tăpălagă. Pentru acesta din urmă:
O generatie nascuta gata scarbita de politica si politicieni a identificat, in sfarsit, o misiune onorabila, un obiectiv decent, a gasit un motiv sa se implice. Cand striga “nu corporatia face legislatia”, “nu ne vindem tara” sau “nu dati aurul de pomana strainilor”, acesti tineri exprima un anti-occidentalism latent, desi lucreaza in multinationale, merg in vacante in vest si proclama in general un spirit cosmopolit (…)
Cand vezi la un loc oameni care spun ca au mici afaceri manifestand alaturi de tineri care afiseaza pancarte cu “jos corporatismul fascist” si “jos capitalismul” ceva nu e in regula.
Pentru generatia mea, nu foarte departata de a lor, e cam greu de inteles ce-i in capul acestor tineri. Nu seamana cu nimic din ce-am vazut in ultimele doua decenii. Noi ne-am obisnuit cu alte obiective, cu alte teme pe care le consideram importante: lupta impotriva neo-comunismului, securismului, coruptiei, reformarea partidelor etc. Toate actiunile generatiei anilor 90 si 2000 stau sub semnul politicii. Acesti tineri nu vor sa auda de politica. Li se pare pierdere de vreme, “toatele partidele aceeasi mizerie”.
Nu-i prea intereseaza anticoruptia, justitia, administratia, bunele practici politice, or tocmai nesocotirea lor permite decizii precum cea pe care o contesta.
Vizavi de cele spuse de Dan Tăpălagă aş avea următoarele lucruri de spus : 1. Este într-adevăr demn de sesizat faptul că, sub o formă mai « hipsterească » (« săriţi cu toţii, şi strigaţi tare, că România nu e de vânzare »), adică într-un registru stilistic mult mai apropiat de anticomunismul hippie al Pieţei Universităţii, tinerii care se află zilele acestea în Piaţa Universităţii strigă în esenţă cam ceea ce strigau în 1990 votanţii lui Ion Iliescu (« nu ne vindem ţara »). Aceasta în ciuda evidentei diferenţe care separă profilul cultural-sociologic al primilor de profilul cultural-sociologic al celor din urmă. Perplexitatea domnului Tăpălagă indică faptul că gruparea anticomunistă de la care se revendică domnia sa şi-a pierdut de ceva vreme monopolul asupra societăţii civile româneşti. În ultimii ani, şi mai ales sub impactul crizei economice, secţiuni importante ale acesteia din urmă au evoluat, într-adevăr, de la anticomunismul de început al anilor 90’, marcat de infantila investire mesianică a Occidentului şi a investitorilor, către o interpretare mult mai nuanţată a problemelor cu care se confruntă România şi a posibilelor soluţii la acestea din urmă. Deşi există riscul trecerii de la un infantilism de dreapta la un infantilism de stânga, pentru moment, putem spune că ceea ce s-a întâmplat reprezintă un binevenit semn de maturizare. În acelaşi timp, în măsura în care persistă în a analiza problemele noii generaţii generate de globalizarea neoliberală (nesiguranţa locului de muncă, nesiguranţa locuinţei din care riscă să te dea afară aceeaşi bancă salvată de stat cu banii munciţi de tine, facturile « europene ») prin vechea grilă de evaluare a realităţii post-decembriste definită de vechile şi obositele clivaje (comuniştii vs. anticomuniştii, vestul vs. restul, « elitilii » vs. prostimea), vechea dreaptă liberală alunecă încet şi sigur pe panta senilităţii. 2. La fel ca şi în cazul protestelor din 2012, sau ca şi în cazul protestelor de la sud de Dunăre din 2013, simbolistica afişată e pestriţă, reflectând diversitatea societăţii civile care protestează, dar simbolul dominant rămâne în mod clar steagul naţional. Departe de a sugera o adeziune largă la un soi de « etnicism », şi cu atât mai puţin la vreo formă de xenofobie, faptul cu pricina demonstrează că, cel puţin pentru moment, oamenii sunt prea puţin convinşi de diversele ideologii internaţionaliste, instinctul lor dominant fiind acela de a apăra, în faţa globalizării neoliberale, statul naţional ca şi cadru în care se poate menţine regimul democratic şi drepturile sociale. Mai mult decât atât, simbolistica invocată (prin excelenţă politică) indică faptul că, la fel ca şi protestele cauzate de încercarea de a privatiza sistemul de sănătate, actualele proteste reprezintă o afirmare a politicului şi a valorilor care îl susţin în răspuns la autonomizarea tot mai mare a economicului care se practică (la noi ca pretudindeni) de la Revoluţie încoace şi se predică de către domnul Tăpălagă şi amicii domniei sale. Din acest punct de vedere, antipolitică a fost mai degrabă generaţia domnului Tăpălagă, cea care a construit actualul sistem în care băncile şantajează populaţia cu Apocalipsa financiară, experţii FMI dictează, aleşii execută iar populaţia (în special cea tânără) nu mai votează. Şi iată că începe să iasă în stradă. […] 3. Şi cu asta ajungem la problema sistemului. Într-adevăr, faptul că micii afacerişti protestează alături de cei care strigă « jos capitalismul » indică faptul că ceva nu este în regulă. Dar ceva nu este în regulă nu cu cei care protestează împreună, ci cu sistemul putred şi ticăloşit care îl face pe micul proprietar să simtă că are mai multe (vulnerabilităţi) în comun cu protestatarul anticapitalist decât cu marele proprietar. Atunci când apărarea statului de drept devine o retorică oportunistă cu ţintă strict antidemocratică, şi mai precis, când presupuşii apărători ai statului de drept trec cu vederea călcarea flagrantă în picioare a acestuia din urmă (de către bănci cărora, la presiunea FMI, nu li se aplică hotărârile judecătoreşti, sau de către companii miniere care obţin nu doar privilegiul alegalităţii ci şi atribute ale statalităţii – dreptul de a expropria ele însele micii proprietari care refuză să-şi părasească casele) sau chiar recomandă astfel de acţiuni (cazul lui Valentin Lăzea de la BNR care, tot în scopul « dezvoltării », recomanda exproprierea prin suprataxare a micilor proprietari de la sate), fenomenul descris de domnul Tăpălagă nu ar mai trebui să fie deloc surprinzător. La fel cum îmbucurătoare ar trebui să fie îndepărtarea tinerei generaţii de cauza anticorupţie în varianta ei băsisto-gdsistă. Mai exact, de ideea conform căreia avem de-a face cu corupţie atunci când un funcţionar public deturnează fonduri publice în interes propriu, nu şi când, la presiunea lobby-ştilor şi a instituţiilor internaţionale, avuţia naţională este oferită în totalitate şi cu acte în regulă investitorilor mesianici pe motiv că statul este corupt. Sau mai mult, pe motiv că altfel nu se pot crea locuri de muncă. Or, lupta anticorupţie ar trebui să vizeze reformarea statului, în adevăratul sens al cuvântului, transformându-l într-un bun administrator al bunurilor publice. Nu să servească drept discurs justificator al demantelării acestuia din urmă şi deci al hipercorupţiei. 4. În fine, trebuie constatat şi faptul că, suficient de intens pentru a compromite orice critică la adresa ideii de stat minimal (până la punctul în care, după cum o arată cazul Roşia Montană, statul renunţă nu doar la funcţia sa socială ci chiar îşi transferă funcţia coercitivă unei companii private), anticomunismul vechii generaţii nu a fost suficient de intens pentru a impune măcar principiul pensiei minimale pentru foştii torţionari. Trag nădejde că, la pachet cu gravele injustiţii sociale şi crime ecologice pe care le produce neoliberalismul dezlănţuit, fără să se bată cu pumnul în piept cu anticomunismul ei, noua generaţie va ataca şi va rezolva şi această problemă. Din acest punct de vedere, nu există, în ceea ce mă priveşte, o opoziţie de fond între protestele din Piaţa Universităţii din 1990 şi protestele din Piaţa Universităţii din 2013. Există, în schimb, o relaţie de continuitate. Pentru că, pe fond, şi cei care strigau atunci împotriva comunismului, şi cei (cu excepţia poate a câtorva nostalgici descreieraţi care-şi fac veacul pe la rubrica de comentarii a site-ului criticatac) care strigă astăzi împotriva capitalismului/neoliberalismului/fascismului corporatist (ziceţi-i cum vreţi), strigă în fond acelaşi lucru : Jos opresiunea ! Jos samavolnicia ! Doar că, inevitabil, la momentul istoric 2013 lucrurile se văd mai clar ca la momentul 1990. Societatea civilă din România a avut nevoie de timp pentru a înţelege că nu doar propaganda comunistă ascundea o faţă inumană, ci şi spoturile publicitare de dincolo de Cortină, faţă hidoasă care cu greu se mai poate ascunde acum în spatele chipurilor de amărâţi în căutare de locuri de muncă din reclamele RMGC. În acest sens, dacă pe de o parte comunismul nu trebuie uitat (şi nici nu poate fi uitat, aşa cum par să nu înţelegă cei care vor să construiască o stângă românească făcând abstracţie de această experienţă a românilor), anticomunismul oportunist sau infantil al vechii drepte neoliberale trebuie cu siguranţă depăşit. E de sperat că aceasta e direcţia în care se va îndrepta noua generaţie. 5. Ca să închei, în mod paradoxal, aceste proteste sunt importante nu doar datorită faptului că Roşia Montană repezintă « ultima redută », a cărei cădere (să ne păzească Dumnezeu) va echivala cu un mesaj clar transmis clasei politice şi marilor corporaţii : în România nu există societate civilă care reacţionează drept pentru care mafia de la conducere poate să facă orice. Momentul Roşia Montană reprezintă însă şi primul moment în care nicio forţă politică semnificativă nu mai are capacitatea să exploateze un eventual capital politic pe care aceste proteste îl pot genera. Dacă în 2007 Băsescu a putut să păcălească poporul capitalizând nemulţumirea acestuia din urmă faţă de corupţia clasei politice, iar în 2012 USL-ul a putut să facă acelaşi lucru în virtutea furiei populare faţă de măsurile de austeritate băsiste, astăzi toate partidele se află de aceeaşi parte a baricadei, confirmând sloganul din ianuarie 2012 : PDL=USL=slugile Chevron, OMV, RMGC = aceeaşi mizerie. Iar noi ne aflăm de cealaltă parte a baricadei. […]
- Seful RMGC: proiectul de exploatare VA FI APROBAT IN 2-3 LUNI/ Joaca de-a REFERENDUMUL cu Rosia Montana: STRATAGEME PENTRU DEZAMORSAREA PROTESTELOR?/ A doua zi de proteste de strada in Bucuresti
- PROTESTELE ROSIA MONTANA. OPINII: inceput de rezistenta civica, cantec de lebada al societatii romanesti sau strategie de neutralizare a energiilor contestatare? (VIDEO)
- PROTESTE fata de proiectul ROSIA MONTANA [VIDEO, FOTO]. Cum au reflectat televiziunile de stiri
- PROTESTE (SI) LA BARLAD: peste 5000 de oameni IMPOTRIVA GAZELOR DE SIST [foto]
- “Revolutia” anarhistilor si activistilor ecologisti incepe pe 1 septembrie.Pentru ROSIA MONTANA SI GAZELE DE SIST
- Rosia Montana: act de INALTA TRADARE NATIONALA “parafat” de Traian Basescu si Victor Ponta. Spectacolul grotesc al “CONVERTIRII” CONSTIINTELOR DE AURUL RMGC. “Rosia Montana e doar regina pe tabla de sah. Daca va cadea regina, se va prabusi totul”
Ia uitați ce escroci internaționali sunt profitorii de la Roșia Montana: http://www.cotidianul.ro/adevarata-fata-a-investitorilor-straini-221781/
Și să mai zică cineva că suntem antisemiți …