Rosia Montana: act de INALTA TRADARE NATIONALA “parafat” de Traian Basescu si Victor Ponta. Spectacolul grotesc al “CONVERTIRII” CONSTIINTELOR DE AURUL RMGC. “Rosia Montana e doar regina pe tabla de sah. Daca va cadea regina, se va prabusi totul”

• Adevarul/ pr. Marcel Radut Seliste: Roşia Montana – cronica unei trădări anunţate

Naţiunea română a fost obişnuită, de aproximativ şase decenii, să accepte umilinţe şi trădări. În mlaştina trădărilor de tot felul – fonduri europene fraudate, buget naţional jefuit, privatizări împotriva interesului naţional, falimentarea sistemului de sănătate, distrugerea şcolii româneşti etc. – scandalul Roşia Montana reprezintă doar o mizerie în plus aruncată pe obrazul naţiunii noastre. Dacă înalta trădare de naţiune şi de stat a devenit o a doua natură a politicienilor români şi nu prea mai avem ce comenta, interesantă este însă priveliştea convertirii conştiinţelor de către aurul de la Roşia Montana, tocmai pentru că are loc împotriva tuturor evidenţelor şi cu sfidarea impertinentă a interesului naţional.

Presa românească şi organizaţiile neguvernamentale care apără Roşia Montana au oferit numeroase detalii despre cum a fost trădat interesul naţional în această afacere. Acum, când deznodământul acestei mari trădări naţionale este aproape, nu ne rămâne decât să mai reamintim că există doi politicieni responsabili pe deplin pentru dezastrul care va urma la Roşia Montana, anume Traian Băsescu, marele ”lobbyist” al RMGC şi Victor Ponta, mâna care semnează sentinţa de înstrăinare a resurselor naturale şi de distrugere definitivă şi ireversibilă a patrimoniului natural, cultural şi istoric de la Roşia Montana. În acest scandal, Traian Băsescu a fost primul politician care a susţinut făţiş interesele RMGC, încălcând cam tot ce se putea încălca din neutralitatea stabilită de Constituţie pentru funcţia de preşedinte al republicii. Încă de la primul său mandat de preşedinte al republicii, Traian Băsescu s-a dovedit a fi un susţinător făţiş al intereselor occidentale, cu precădere americane, în zonă, chiar şi atunci când aceste interese erau evident contrare şi potrivnice interesului naţional. Despre Traian Băsescu nu putem spune că este un recent convertit al aurului Iudei, căci el a fost dintotdeauna un politician slujitor nu al naţiunii române, ci al unor forţe politice şi financiare externe şi străine fiinţei noastre naţionale.

Intervenţiile lui Traian Băsescu în favoarea exploatării zăcămintelor aurifere de la Roşia Montana, de către RMGC, prin utilizarea cianurilor, precum şi în susţinerea exploatării gazelor de şist printr-o altă tehnologie extrem de nocivă pentru mediul înconjurător, sunt deja de notorietate. În ceea ce-l priveşte, ne rămâne decât firava speranţă că acest politician se va confrunta cândva cu Justiţia şi va plăti, conform legii, pentru trădările comise. Probabil că va fi salvat din mâna Justiţiei, aşa cum a mai fost salvat, de cei pe care cu loialitate i-a slujit, trădând interesele naţionale.

Politicianul care semnează însă actul de înstrăinare şi distrugere a ţinutului Roşia Montana este Victor Ponta. Crescut şi educat în aceeaşi mentalitate ”a la Dinu Păturică”, Victor Ponta a uitat declaraţiile pe care le făcea acum ceva vreme împotriva proiectului celor de la RMGC. În august 2011, despre scandalul Roşia Montana, atacându-l pe rivalul său politic Traian Băsescu – devenit, între timp, un fel de asociat şi aliat în lupta de slujire a intereselor RMGC – Victor Ponta declara: ”Ca şi în 2004, Traian Băsescu îşi protejează sponsorii din campanie, împotriva intereselor României. Cred că mai întâi trebuie să discutăm despre transparenţa fondurilor Gold Corporation pentru a sponsoriza persoane politice şi mass-media. Gold Corporation ar trebui să facă publice toate persoanele politice, fie că sunt de la PSD, PNL sau PDL, pe care le-a sponsorizat, pentru că la Băsescu ştim sigur că a fost, probabil şi la Roberta Anastase. Altminteri, riscăm să avem în România cel mai grav caz de lobby şi corupţie politică. Ca de fiecare dată, Traian Băsescu se gândeşte doar la buzunarele sale şi niciodată la interesele României”.

Întrebat atunci dacă sprijină sau nu continuarea exploatării la Roşia Montană, Ponta a răspuns: ”După ce aflu câţi politicieni şi câte ziare plăteşte Gold Corporation, pot să îmi fac o părere”. În urmă cu aproximativ un an şi trei luni, în cadrul unei emisiuni tv, Victor Ponta a fost întrebat dacă îl suspectează pe preşedintele Traian Basescu de anumite interese în cazul Roşia Montana. Ponta a răspuns afirmativ: ”Nu doar îl suspectez, ci îl acuz de faptul că atunci când eşti în prima poziţie a ţării sau a doua, sau într-o poziţie atât de importantă, nu poţi să faci lobby pentru o companie privată fără a fi categoric considerat ca interesat, nu stiu, poate politic, nu vreau să spun mai mult decât atât.”  În aceeaşi emisiune tv, Victor Ponta declara că guvernul pe care îl conduce nu va fi niciodată de acord cu proiectul Roşia Montana, dacă nu se vor rezolva trei probleme, cităm: ”În primul rând, mediul. Până nu avem toate garanţiile cele mai bune, pentru că avem o experienţă tristă la Baia Mare şi o ştiţi foarte bine. Acolo compania a produs o catastrofă ecologică, a plecat şi noi am rămas cu necazul. Deci, până nu am toate garanţiile de mediu nu mergem mai departe şi nu eliberăm autorizaţia. Doi: până nu renegociem participarea statului român nu mergem mai departe şi, trei, până nu stabilim că un proiect de acest gen nu se face pentru un preşedinte sau un prim-ministru sau un om politic, ci se face pentru interesul României”.

Victor Ponta, bănuim că aflat sub asaltul comenzilor venite din partea stăpânilor domniei sale, a ajuns într-un fel de dedublare cel puţin îngrijorătoare, dacă nu chiar de domeniul patologicului, declarând acum aproximativ două luni că: ”O să fiu sincer şi o să vă spun că eu, ca deputat, o să votez împotrivă (proiectului de lege iniţiat pentru exploatarea aurului de la Roşia Montana n.n.), dar pe de altă parte, ca prim ministru, nu am dreptul... (…) acum ştiu mult mai bine ce am de făcut: (…) în primul rând să fac o administraţie necoruptă şi mai performantă şi în al doilea rând să deschid România pentru tot ce înseamnă investiţii din toată lumea, fie că vorbim de energie”.

Privind mizerabilul spectacol al trădării naţionale, ne amintim de vorba înţeleaptă a Eclesiatului: ”Nebunul este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos.” (Eclesiastul 10, 6) Vae victis! * * *

Post scriptum: Vă ofer spre consultare o extrem de pertinentă şi detaliată analiză a clauzelor favorabile intereselor private ale Roşia Montana Gold Corporation şi contrare intereselor naţionale, aşa cum sunt cuprinse în proiectul de lege înaintat de guvernul Victor Ponta către Parlamentul României, analiză postată pe Blogul ActiveWatch (materialul integral poate fi citit la adresa de Internet: http://blog.activewatch.ro/rubrica-cetateanului-necenzurat/romania-in-genunchi-acum-ori-niciodata/):

”1. RMGC poate deveni proprietarul sau concesionarul oricarui imobil necesar exploatării miniere din perimetrul minier Roşia Montană asupra cărora statul român şi/sau unităţile administrativ teritoriale deţin un drept de proprietate publică sau privată – totul în numai 45 de zile de la depunerea unei solicitări formale, fără nici o dezbatere sau decizie locală şi fără nicio licitaţie publică.

2. În cazul în care un act sau o procedură de avizare aferentă proiectului a fost anulată (în instanţă), autorităţile au obligaţia de a elibera către RMGC, în mai putin de 30 de zile, un act sau aviz nou care să-l înlocuiască pe cel anulat.

3. Actele premergătoare (procedurile, avizele etc.) obţinute de RMGC în vederea emiterii autorizaţiilor finale nu au termen de valabilitate. Ele produc efecte ad infinitum et ultra, putând fi folosite oricând pentru legitimarea autorizaţiei finale.

4. Deşi conform Legii Minelor, Art. 22, oricărei companii miniere i se autorizează începerea activităţilor miniere prevazute în licenţă în termen de 180 de zile de la depunerea documentaţiei şi doar după depunerea garanţiei financiare integrale pentru refacerea mediului, RMGC obţine această autorizare în maximum 30 de zile şi pe baza depunerii garanţiei financiare pe numai un an din întreaga durată a exploatării.

5. Perimetrul licenţei RMGC nu are limite fixe. Agenţia Naţională de Resurse Minerale are obligaţia de a-l reconfigura oricând la cererea RMGC, în afara oricărei proceduri de reglementare.

6. RMGC va fi reprezentantul desemnat al Statului român în procedura de expropriere a terenurilor necesare exploatării miniere. Cu alte cuvinte: toţi locuitorii Roşiei Montane care vor refuza să-şi vândă proprietăţile vor fi daţi afară de pe pământurile lor, care vor reveni, după plata unei compensaţii aflate propriu-zis la bunul plac al Companiei, în concesiune spre exploatare unei alte entităţi private – Gold Corporation; acţiunile propriu-zise de scoatere cu forţa a localnicilor din ‘fostele’ lor gospodării vor fi făcute, foarte probabil, de unităţi de securitate (citeşte: paramilitare) private care totuşi vor acţiona cu o autoritate conferită de Stat. Se va evita astfel situaţia neplăcută în care poliţişti, jandarmi sau militari români exercită violenţă asupra unor cetăţeni, totul fiind coafat sub aspectul unui conflict între privaţi, în care lucrătorii de securitate ai RMGC vor avea sprijinul legii.

7. RMGC va obţine direct de la Ministerul Economiei dreptul de concesiune asupra imobilelor expropriate din perimetrul exploatării miniere, pentru o durată de 49 ani, fără a fi necesară înscrierea în Cartea Funciară.

8. RMGC are dreptul să utilizeze şi să schimbe folosinţa oricăror imobile expropriate din perimetrul minier, inclusiv a celor cu „destinaţie specială” (a se înţelege: lăcaşuri de cult, monumente, ansambluri şi situri istorice, cimitire, alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime), cu condiţia de a realiza ‚replici’ pe alte amplasamente.

9. Dacă, potrivit condiţiilor stipulate în Legea minelor 85/2003, licenţa de exploatare se acordă pentru maximum 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani, licenţa RMGC se poate prelungi pe perioade de până la 20 de ani, la nesfârşit.

10. Dacă, pentru îndeplinirea condiţiilor stipulate în Hotarârea de Guvern 1076/2004 privind evaluarea de mediu pentru planuri şi programe, chiar şi cea mai puţin complexă procedură de evaluare durează între 8 şi 12 luni, în cazul RMGC procedura de evaluare de mediu pentru planurile de urbanism (care în mod normal ar implica şi consultarea statelor vecine potenţial afectate) trebuie să se finalizeze în 3 luni.

11. În vreme ce, potrivit Hotărârii de Guvern 1076/2004, Legii 350/2001 şi Ordinului Ministrului Mediului nr. 117/2 februarie 2006, acordul de mediu pentru autorizaţia de construire se poate elibera numai după deţinerea avizului de mediu pentru planul de urbanism aferent, RMGC îl poate obţine şi concomitent, ba chiar inaintea avizului de mediu pentru planul de urbanism.

12. În timp ce orice autorizaţie de construire are (potrivit Legii 50/1991, Art. 7, pct. 5) o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care deţinătorul este obligat să înceapă lucrările, RMGC poate începe lucrările în termen de 36 de luni de la data emiterii autorizaţiei de construire, autorizaţia sa fiind valabilă pe termen nelimitat.

13. RMGC poate obţine concomitent, în baza unei solicitari unice, autorizaţiile de desfiinţare şi autorizaţiile de construire, dacă pentru desfăşurarea lucrărilor de construcţii aferente proiectului este necesară şi desfiinţarea unor construcţii sau amenajări existente.

14. RMGC poate să includă în intravilan terenurile cu categoria de folosinţă pajiste din perimetrul proiectului minier şi le poate scoate din circuitul agricol în termen de 30 de zile de când face o cerere în acest sens. Autoritatea centrală sau locală, în acelaşi termen, este obligată să-i acorde o suprafaşă echivalentă de teren aflat în domeniul public sau privat al Statului pentru „refacerea” suprafeţei de pajişte afectate.

15. RMGC poate reloca monumente ale naturii existente în cadrul perimetrului proiectului minier.

16. RMGC poate include în intravilanul localităţii terenurile forestiere aflate în perimetrul minier şi poate dobândi proprietatea unor terenuri aflate în perimetrul minier, fără respectarea dreptului de preempţiune al Statului la cumpărarea de păduri care constituie enclave în fondul forestier proprietate publică a statului sau sunt limitrofe acestuia, la preţ şi în condiţii egale.

17. RMGC poate desfăşura lucrari miniere pe acele terenuri pe care Legea Minelor, Art. 11, interzice strict desfăşurarea oricărei astfel de activităţi – amplasamente ale unor monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, zonele de protecţie sanitară şi perimetrele de protecţie hidrogeologica ale surselor de alimentare cu apă.

18. Dacă, potrivit Art. 5, alin 16 al OUG 43/2000, în cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător, pâna la descărcarea de sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă, în cazul RMGC aceasta rămâne în vigoare, iar companiei nu îi este afectat dreptul de a executa lucrări miniere pe restul suprafeţei de teren ce face obiectul autorizaţiei de construire.

19. RMGC nu are obligaţia sa obţină certificate de descărcare de sarcină arheologică pentru zonele cu patrimoniu arheologic reperat – terenuri delimitate conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor stiinţifice care atestă existenţa subterană ori subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional.

20. Cercetarea arheologică a unui teren din perimetrul RMGC nu are voie sa depăşească în durată 3 luni de la data iniţierii.”

* * * Un ultim gând: CURAT MURDAR, TOVARĂŞI!

• Cotidianul: UN ACT DE TRĂDARE NAŢIONALĂ

În 27 august, guvernul României a aprobat proiectul de lege care permite exploatarea Roșiei Montane și urmează a-l trimite Parlamentului. Am tot sperat că măcar în ultimul moment la guvernanții noștri se va vedea o licărire, dacă nu de patriotism sau de bun simț, fiindcă le-am cere prea mult, măcar de spirit de conservare. În ultimii 23 de ani au fost complici sau au săvârșit următoarele : devalizări de bănci, distrugerea agriculturii, vânzarea bucată cu bucată a fabricilor, înstrăinarea resurselor de petrol și de gaze naturale, tăierea pădurilor. Ce-au pus în loc ? Autostrăzi ? Un sistem uman de sănătate ? Pensii din care să se poată trăi ?

Dintre toate porcăriile făcute de la revoluție încoace, vânzarea Roșiei Montane este cea mai execrabilă. Banii pot fi puși la loc în bănci, fiindcă, nu-i așa ? avem de unde, pădurile cresc la loc, surse alternative de energie se mai pot găsi, agricultura se mai poate pune pe picioare. Mediul natural și patrimoniul național, odată distruse, nu mai pot fi înlocuite. Nici aurul înstrăinat, care de 2000 de ani constituie o bogăție a acestui popor, nu poate fi adus înapoi. Și pentru ce să renunțăm la toate astea, pentru o redevență nu de 4%, ci de 6%, marea realizare a actualului guvern ? Fiindcă toate celalalte câștiguri, locuri de muncă etc. sunt minciuni. Țara noastră acceptă astăzi în genunchi condiții pe care numai marile puteri colonialiste le-au impus coloniilor lor. Am pierdut, fără să știm, vreun război ? Acesta este statutul pe care actualii guvernanți ni l-au asigurat printre țările europene ?

Înfiorător este cinismul cu care i se promite companiei canadiene « dobândirea dreptului de folosință asupra imobilelor din perimetrul de exploatare până în mai 2014 ». Prin aceste « imobile » guvernanții înțeleg casele, grădinile moștenite din moși strămoși, bisericile și morții, iar noi înțelegem că locuitorii care nu pleacă de bunăvoie vor fi izgoniți în mai puțin de un an. Ce vor să demonstreze prin asta, în afara faptului că democrația asta a lor nu este mai bună decât comunismul ? Pentru asta am ieșit unii dintre noi în stradă în decembrie 1989 ?

Iată ce mai citim în impertinentul proiect de lege : « De asemenea, investitorul se angajează să întreprindă conservarea, amenajarea şi revitalizarea patrimoniului cultural, să asigure protecţia mediului şi eliminarea poluării istorice, să contribuie la dezvoltarea economică şi culturală durabilă a comunităţii din Roşia Montană ».În ce privește o dezvoltare durabilă de 15 ani, cred că toată lumea s-a lămurit. Cum stăm cu patrimoniul cultural și cu mediul ? Nu Ministerul Culturii și Ministerul Mediului, plătite din banii noștri, ar trebui să se îngrijească de ele ? Ele sunt însă agenții ale firmei canadiene și, de fapt, ale oricăror firme care au venit spre a jefui România. Nu a fost clar acest lucru din clipa în care un secretar de stat din Ministerul Mediului a devenit unul dintre directorii români ai firmei canadiene ? Oare nu veșnicul șef al patrimoniului din Ministerul Culturii a fost cel care a acceptat și a condus vânzarea patrimoniului cultural de la Roșia Montană ? Actualul proiect de lege cuprinde și prevederea perversă că nu în orice situație ar mai fi nevoie de descărcare de sarcină arheologică. Comisia Națională de Arheologie a fost, începând din anul 2001, decapitată și epurată, pentru a accepta descărcări ilegale de sarcină arheologică la Rosia Montană. Pentru a se înlătura orice risc, ei i-a fost lăsat în anul 2003 doar un rol consultativ, puterea de decizie fiind transferată funcționarilor din minister. Acum aflăm că nici nu mai este nevoie de descărcări arheologice. Prin urmare, patrimoniul național a ajuns la cheremul șmecherilor. Știu dnii Victor Ponta și Daniel Barbu că acesta este un act de trădare națională ? Cum își poate permite Ministerul Mediului să treacă atât de ușor peste faptul că imensul iaz de metale grele și cianuri rezultat din exploatare are fundul alcătuit din roci permeabile, că nu este betonat, că este sprijinit de un baraj de 185 de metri de felul celor care au provocat dezastre în diverse colțuri ale lumii ? Am avut noi vreodată în cursul istoriei un dușman care să-i dorească atâta rău acestei țări ?

Puțini știu că diverselor firme străine le este concesionată nu numai Roșia Montană, ci și întregul patrulater aurifer din Munții Apuseni, precum și părți întinse din Munții Maramureșului și ai Banatului. Roșia Montană este numai regina pe tabla de șah. Dacă va cădea regina, se va prăbuși totul. Nu putem permite să se întâmple asta.

Între cetățenii unei țări democratice și conducătorii lor există un fel de contract, consemnat într-o formă de constituție. Cei dintâi îi aleg pe aceia care să lupte, cu priceperea și cu puterile pe care le au, pentru propășirea nu a lor, ci a țării. Asta jură și aleșii noștri cu mâna pe Biblie, încheind cu « Așa să-mi ajute Dumnezu ! » Așa să-i și ajute ! Când erau în opoziție, actualii guvernanți, ne mai știind ce să facă pentru a obține voturi, au promis că se vor opune proiectului de la Roșia Montană. Iată-i acum cu câtă frenezie și inconștiență își încalcă promisiunile !

Contractul social între popor și conducători se apropie de ruptură. Va sosi clipa în care cetățenii acestei țări vor ieși în stradă și vor striga : « Afară cu vânzătorii de țară ! » Este dreptul lor moral.

Prof. dr. Ioan Piso

Președinte al Fundației Culturale Roșia Montană