PARINTELE MILEA DE LA BUZĂU, la revenirea în Biserică, după ce a suferit un INFARCT, despre MINUNILE din viața sași despre VIZITA PAPEI în România: “Eu îi respect pe toţi, stau de vorbă cu toţi, dar NU negociez credinţa ortodoxă”/ PĂRINTELE DAMIAN despre manipularea și DUBLA MĂSURĂ a MASS-MEDIA română în relația cu catolicismul și Ortodoxia

“Am simţit din prima clipă dragostea lui Dumnezeu, minunea lui Dumnezeu, semn că mai avem ceva de lucrat împreună… Mare este puterea rugăciunii, a credinţei care face minuni şi în vremea de astăzi. Mare este puterea lui Dumnezeu”

SansaNews:

Andra Vasilescu: Ce a spus părintele Milea la prima Slujbă după operaţia la inimă

Părintele Mihail Milea a revenit duminica aceasta cu bucurie la Sfânta Liturghie după ce a suferit o intervenţie chirurgicală pricinuită de o afecţiune cardiacă. În continuare, Părintele Mihail Milea are, însă, nevoie de rugăciunile credincioşilor, de linişte şi odihnă pentru a se reface şi a-l putea păstra cât mai mult în mijlocul enoriaşilor, aşa cum ne îndeamnă şi părinţii coslujitori de la Catedrala Sf. Sava. De aceea cei care se gîndesc la sănătatea părintelui îi roagă pe credincioşi să evite, mai ales, să-l solicite excesiv pe preotul Milea, mai ales peste orele de program care se întindeau în vremea postului şi până la 3 dimineaţa, când, zi de zi, părintele spovedea neîntrerupt ore în şir. Cu toţii dorim să ne împărtăşim cât mai mult din cuvintele Sfinţiei sale, dar să nu neglijăm că pentru aceasta, Părintele duhovnic are nevoie şi de respectul şi grija noastră. Iată, acum, cuvântul ţinut duminică de părintele Mihail Milea la Catedrala copiilor Sf. Sava de după oficierea Sfintei Liturghii încheiate cu predica părintelui Aurelian Damian la duminica de astăzi.

“AM INTRAT ÎN MOARTE CLINICĂ. INIMA MI-A STAT”

“Mare este Dumnezeu! Şi încă foarte mare! Este acel plus infinit din matematică. Şi eu, de fiecare dată când spun că mare este Dumnezeu e mărturia mea personală pe care o am cu Dumnezeu, Căruia I-am simţit de mic existenţa, puterea şi lucrarea. Multe minuni a făcut Dumnezeu cu mine, foarte multe, şi fiecare zi şi cea de astăzi o văd o minune a lui Dumnezeu. Că Dumnezeu mi-a mai dat încă viaţă.

Pe 21 mai, anul acesta, după ce am terminat Sfânta Liturghie cu bucurie, alături de dumneavoastră, am plecat ca să-mi aduc un fin de-al meu, din cei 22 cununaţi religios de la morga la Capelă. Nimic deosebit, sunt învăţat să cred în Înviere. Eu sunt pentru Înviere, eu nu plîng la moarte, nici la părinţii mei, mi-a dat Dumnezeu tărie să cred tare mult în Înviere, care e viaţă veşnică, să cred în Dumnezeu, să nu-mi fie frică de moarte.

Că moartea este doar o simplă mutare. Am încheiat cele cuvenite de aducere la capela mortuară a Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, urma după aceea să plec în câteva minute la un coleg, prieten de-al meu de facultate, de armată, la Suceava, îi luasem coroană, totul pregătit să plec la acest drum de 500 de kilometri şi, deodată, în capelă, cînd am încheiat totul, am simţit că inima îmi stă, că nu mai am aer, că se mişcă cu mine ceva, pămîntul, n-am luat în seamă, am ieşit un pic afară să trag puţin aer. Zic, la drumul acesta lung mi-ar trebui puţină odihnă, să dau o fugă până acasă, şi, în drum spre casă, trecând prin faţa spitalului, ia să trec eu pe la prietenii mei pe care îi vizitez foarte des, şi pacienţi, şi medici, cadre medicale, foarte des, mă simt ca la mine acasă. Am intrat în spital la U.P.U., la urgenţe, i-am luat în braţe pe toţi, le-am dat iconiţe, „- Părinte vă ajutăm cu ceva?”, zic, dacă vreţi să-mi luaţi şi mie un pic tensiunea, mi-au luat-o, s-au închinat, începînd cu directorul spitalului U.P.U., „- Părinte, aţi avut infarct acut!”.

Foarte calm, liniştit, ei au pregătit totul pentru intervenţie chirurgicală la Bucureşti. Eu, încă vesel şi în salvare, salvarea cu paşi foarte repezi, Dumnezeu a făcut ca să trec pe la spital, pe picioarele mele, singur, şi să merg la spital la Fundeni, la urgenţă, echipa era formată şi spre bucuria mea cel care conducea era chiar un basarabean, un medic chirurg pe cardiologie care l-a operat şi pe Grigore Vieru.

A durat aproape o oră, în timpul orei am intrat în moarte clinică, inima a stat, dar Dumnezeu a făcut această minune, ca eu astăzi să fiu prezent, medicii au spus „- Părinte, Cineva de sus te iubeşte!”

Am simţit din prima clipă dragostea lui Dumnezeu, minunea lui Dumnezeu, semn că mai avem ceva de lucrat împreună, am simţit din prima clipă grija familiei mele în totalitate, care a fost alături de mine. După aceea dragostea părinţilor slujitori de la catedrala Sf. Sava, a Arhiepiscopului nostru ÎPS Ciprian, dar mai ales, dragii mei, eu sunt prin rugăciunile dumneavoastră. Am simţit rugăciunile dumneavoastră, dragii mei. Mare este puterea rugăciunii, a credinţei care face minuni şi în vremea de astăzi. Mare este puterea lui Dumnezeu. Faptul că sunt pe picioare astăzi. Medicii mi-au recomandat să o iau de la zero ca un copil născut, am început de azi să fac primii paşi, am tratament, dar cred în puterea lui Dumnezeu care vindecă şi ne întăreşte pe noi toţi ca să fim împreună să ducem la capăt această frumoasă catedrală Sf. Sava. Tocmai s-a finalizat „Pantocrator”-ul, Mântuitorul Hristos, în parte de sus, şi este bine să contribuim şi la aurirea acestei icoane, pentru că pictura nu se face în fiecare an, se face o dată în viaţă, este o lucrare de artă, de jertfă, pe care noi, împreună, am început-o din 1991.

În spital m-am bucurat de toată dragostea doctorilor, au stat tot timpul alături de mine, şi am constatat, dragii mei, aşa, fac o paranteză, că în rai se intră mai repede decât într-un spital la Terapie Intensivă, unde n-are voie nimeni, ci doar cineva un minut sau două, în treacăt. Eu vă mulţumesc că aţi fost alături de mine cu rugăciunea, cu gândul, eu vă spun sărutmâna dumneavoastră, eu îmi cer iertare dacă v-am supărat cu ceva, şi promit că în continuare voi avea aceeaşi dragoste, deschidere, faţă de dumneavoastră ca, împreună, să lucrăm la finalizarea acestei catedrale care este inima mea. Viaţa mea este în această biserică. Împreună să fim în toate proiectele sociale care sunt ale bisericii Sf. Sava, credinţă fără fapte moartă este, şi să înţelegem, dragii mei, să preţuim Sfânta Liturghie.

Pentru mine ca preot, am 62 de ani, cea mai grea zi din viaţa mea a fost duminica trecută când a trebuit să stau la pat, cu perfuzii, aparate, nu mi s-a dat voie nici măcar să cobor să văd biserica, era o biserică frumoasă în curtea spitalului Fundeni, nici măcar să o iau în braţe cu privirea, cu inima; am plâns, mi s-a oprit respiraţia, mi-au introdus oxigen. Mi-am dat seama cât de importantă este Liturghia, cât de important să fii în biserică, dragii mei, de când am intrat în biserică simt că am sânge, că bate inima, şi mă bucur de această prezenţă a mea în biserică. Gândul meu este în biserică şi tot timpul sunt alături de toţi cei care iubesc Biserica, dragii mei.

Să dăm slavă lui Dumnezeu că suntem creştini ortodocşi. Că suntem de neam de 2000 de ani, dragii mei. Nu papa vine să ne înveţe pe noi,cum zicea frumos părintele Aurelian Damian, această mărturisire (predica de după Sfânta Liturghie – n.r.), să ne înveţe pe noi Evanghelia, credinţa. Dragii mei, să fim bucuroşi că noi ne-am născut ortodocşi de 2000 de ani, şi să nu uite papa: martirii noştri ortodocşi, martirizaţi, omorâţi din pricină pentru că erau români şi că erau creştini ortodocşi. Ca dovadă, uitaţi-vă pe calendar, 21 octombrie, în fiecare an prăznuim nişte sfinţi, Visarion şi Sofronie, care au murit pentru Ortodoxie nu pentru altceva. Uitaţi-vă pe 12 noiembrie, alţi sfinţi mărturisitori, canonizaţi, ortodocşi, omorâţi tot pentru credinţa Ortodoxă.

Or, suveranul putea, din diplomaţie măcar, să zică: „- Trandafirul acesta de aur îl ofer martirilor, fraţilor voştri, care au fost omorâţi”. Şi era foarte mult un gest, să facă lucrul acesta. Dragii mei, este o vizită politică. Ca şi cum ar veni preşedintele Georgiei, Ucrainei, Rusiei, Americii. Este o vizită a unui om politic.

Noi, românii, avem acest mare dar pe care nici un popor nu îl are: noi îi primim pe toţi, ne rugăm pentru toţi, îi luăm în braţe pe toţi. Eu aşa fac. Şi musulmanul l-am luat în braţe. Am fost în Kosovo cu ajutoare, am dat la ortodocşi şi la catolici şi la musulmani, am fost peste tot. Aceasta este Ortodoxia. Eu îi respect pe toţi, stau de vorbă cu toţii, dar NU negociez credinţa ortodoxă, care este unică, este inspirată, este dumnezeiască, este jertfelnică, este mărturisitoare. Avem acest mare tezaur. De aceea, să ne bucurăm că suntem ortodocşi şi să-i respectăm pe toţi, indiferent ce credinţă are, dragii mei să fim solidari în orice faptă bună pe care o săvîrşesc, în orice act de creaţie literară să ne sprijinim, dar când e vorba de Ortodoxie, aceasta nu se negociază dragii mei, ea este unică, inspirată de Dumnezeu.

De aceea dragii mei vă îmbrăţişez cu drag, cu bucurie, şi abia aştept să ne întîlnim joia viitoare pentru că este o zi foarte mare, este Înălţarea Mântuitorului Hristos la cer şi este ziua de pomenire a eroilor neamului românesc. În cimitirul buzoian, care este cel mai mare din România, care are oseminte a mii de oşteni înmormântaţi acolo, vă aşteptăm pe toţi seara la ora 19, vom lua 1.000 de făclii, vor fi 1.000 de elevi din Buzău, vor aprinde fiecare, alături de dumneavoastră să aducem cinstea cuvenită eroilor neamului nostru românesc. Dumnezeu să vă binecuvânteze, şi dragii mei, Hristos a înviat! şi Mare este Dumnezeu!“.

[***]

Referitor la Duminica de astăzi, părintele Aurelian Damian a subliniat în cadrul predicii, referitor la vizita papei în România, atitudinea de manipulare a mass-mediei, care zilele acestea aproape că s-a dezis de Ortodoxie, prezentând vizita papei ca şi când România noastră „ar fi fost de fapt catolică”.

Imagini preluate de sus, cu drone, afişau hiperbolic mulţimea de oameni prezentă în număr de câteva sute de mii, pe când la pelerinajele noastre de la Sfânta Parascheva unde se adună şi peste 1 milion de creştini, sau la Sf. Dimitrie, atunci posturile de televiziune spicuiesc imaginile de jos, astfel să nu se vadă mulţimea, ci accentul să cadă pe îmbulzeli, leşinuri, ambulanţe, şi alte incidente ce duc în derizoriu credinţa noastră. Iar titlurile prezentate pe burtiere cu ocazia vizitei papale a celui autointitulat locţiitorul lui Hristos pe pământ (“Vicarius Filii Dei” sau “Vicarius Christi”), titluri de genul „Ziua bucuriei”, ignoră faptul că noi românii sărbătorim duminică de duminică, mai ales zilele acestea, ziua bucuriei dăruite de Mântuitorul Hristos prin învierea Sa din morţi. Iarăşi despre patriarhul ortodox Pavle al Serbiei nu s-a vorbit vreodată în media că în toate vizitele oficiale se deplasa cu autobuzul ori alte mijloace de transport în comun, pe când vizita papei, a covârşit toate televiziunile prin simplitatea papamobilului, simplitate sub care se macină de fapt o vizită politică a unui şef de stat pentru care Biblia este o carte depăşită care are nevoie de foarte multe „îndreptări”.

***

Cristina Sterian: Declarație ÎN EXCLUSIVITATE a preotului Milea, după infarctul suferit: ”Inima mi-a stat un pic”

Unul dintre cei mai iubiți preoți pe care îi are Buzăul, Mihail Milea, a oferit în exclusivitate, pentru Focus TV și Focus FM, prima declarație de după infarctul suferit în 21 mai. ”Mă simt bine și-mi doresc să-mi reiau cât mai repede toate activitățile”, a spus părintele Milea.

Preotul a vorbit, astăzi, pentru prima dată despre problemele de sănătate pe care le-a avut recent, probleme care l-au trimis pe patul de spital, spre îngrijorarea tuturor enorașilor care-l iubesc și-l apreciază atât pe mult.

”Dăm slavă lui Dumnezeu pentru că sunt în viață, că mă simt bine, că-mi doresc cât de repede să-mi reiau toate activitățile. Mă gândesc tot timpul la toate proiectele, sunt cu inima peste tot. Mulțumesc românilor care au fost alături de mine în aceste momente când inima a stat un pic, dar și-a reluat activitatea, grație lui Dumnezeu si rugăciunilor dvs, celor iubitori de bine”, a spus în exclusivitate pentru Focus Tv și Focus Fm, preotul Milea.

Deși dornic să-și reia toate activitățile, fiind implicat în numeroase proiecte de binefacere și întrajutorare a semenilor său, preotul Milea a declarat că are un tratament de urmat și trebuie să țină cont cu strictețe de sfatul medicului, pentru a-și reveni cât mai repede.

”Am un tratament special, trebuie să urmez sfatul medicului și după aceea vom relua toate activitățile de dinainte. La slujba de duminică, am fost primit cu multă bucurie, cu nerăbdare, în Catedrala Copiilor, unde mă simt ca acasă, acolo bate inima mea, de la începutul acestei construcții, e o biserică vie”, a spus părintele Milea, mulțumindu-le tuturor buzoienilor care s-au rugat pentru însănătoșirea sa.

În 21 mai, preotul Mihail Milea, a suferit un infarct acut, ajungând pe picioarele sale la Spitalul Județean Buzău, unde le-a spus medicilor că are dureri în piept. Perfect lucid și de un calm exemplar, preotul Milea a primit îngrijiri la spitalul din Buzău. După ce a fost stabilizat, a fost trimis cu salvarea la Institutul pentru boli cardiovasculare prof. dr C.C. Iliescu din București, unde medicii i-au montat un stent.

Situația în care s-a aflat preotul Milea a produs îngrijorare în rândul tuturor credincioșilor din Regiune, care zilnic s-au rugat pentru ca părintele să-ți revină și să-și reia slujbele, dar și activitățile care au făcut atâta bine celor aflați la nevoie.