Cel mai mic dintre copii, de numai un an, i-a fost smuls de la piept, spune femeia. Tatăl celor 9 copii face coşuri de nuiele pe care le vinde. Aşa, reuşeşte să câştige câteva sute de lei pe lună. Un pastor i-a ajutat să-şi ridice o casă. Ce-i drept, n-are curent dar înăuntru e curăţenie. Oamenii cred de de data aceasta, un vecin, căruia i-au făcut o plângere la poliţie, a vrut să se răzbune şi i-a reclamat la protecţia copilului.
Asa cum s-a remarcat, atitudinea autoritatilor romane in cazul familiei Bodnariu si a celorlalte familii abuzate de Barnevernet este mai mult decat moale. Noncombatul autoritatilor, mai ales atunci cand il comparam cu exemplul Cehiei, poate fi explicat, insa, si prin prezenta MASIVA a Norvegiei in zonele strategice ale sistemului romanesc. O prezenta care consta intr-o propaganda si influentare prin zeci de proiecte in valoare de multe zeci de milioane de euro, care sunt facute in parteneriat fie cu institutii ale statului roman, fie cu ONG-uri. Dintre aceste zeci de proiecte, o parte consistenta este destinata subiectelor care privesc… copiii.
„Până în momentul de faţă nicio iniţiativă de modificare a Constituţiei de acest fel nu a avut succes pentru că au fost blocate în Parlament din varii motive. Unele au îndeplinit condiţiile de fond şi de formă, dar Parlamentul ori nu le-a mai discutat, ori le-a amânat la infinit“, a precizat pentru „Adevărul“, profesorul de Drept constituţional Radu Carp.
Sunt și alte cazuri. Se pare că acolo nici nu poți să vorbești despre ele. Pe de altă parte, există două rapoarte oficiale făcute pe situația acestor adopții forțate în țările nordice. Mie mi se pare o situație de neînțeles. Pe de-o parte, aceste intervenții ale autoritățile sunt făcute pentru că se susține că se folosește violența împotriva copiilor, dar pe de altă parte intervenția este violentă în sine, și prin consecințe și prin modul prin care se face. Un avocat se pare că a câștigat un proces de genul acesta și, ca urmare, nu mai are licență să profeseze în Norvegia, din spusele fratelui respectiv. Iar ceea ce spune despre Breivik, că provine dintr-o asemenea familie, din care a fost scos la vârsta de patru ani și consecințele ar putea să fie explicate inclusiv prin această situație, se pare că sunt ținute secret de statul norvegian”.
“Eu știu că natalitatea în țările nordice este foarte scăzută, dar asta nu-ți permite să recurgi la asemenea practici”, a subliniat europarlamentarul.
Timp de 3 săptămâni fata a fost interogata și invatata ce sa spună împotriva parintilor, fără un avocat și fără prezenta unui adult, în tot acest timp părintii neștiind ce se întâmplă la scoala. Mihaela și Dumitru au fost reținuţi pentru 2 zile de poliție dar în lipsa de probe au fost eliberaţi. Copiii, în schimb, au fost „furati”de la școală, inclusiv grădiniță, în lipsa instiintarii părinților. Au primit un avocat din oficiu, care nu a făcut nimic pentru a-i reprezenta, iar primul proces intentat de protecția copilului a fost pierdut.
Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.
In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!
Mai jalnic şi mai de plîns este că o astfel de nelegiuire părea a fi o crimă a statului în întregime şi toată demnitatea numelui de roman se prăbuşea în infamia unei astfel de fapte nebuneşti. Căci pe cînd bărbaţii îşi luau înfăţişare femeiască şi-şi mlădiau mersul mai mult decît femeile, pe cînd dădeau semne de monstruoasă necurăţie și-şi acopereau capetele cu broboade femeieşti, şi aceasta în mod public, într-o cetate romana, într-un oraş atunci foarte mare şi foarte vestit, a cui dezonoare era dacă nu a imperiului roman faptul că se permitea să se săvîrşească pe față, în mijlocul şi în sînul statului cea mai blestemată nelegiuire?
Mândruță realizează joncțiunea între demersul civilizator al Barnevernetului norvegian și demersul la fel de civilizator al statului canadian care, prin programul școlilor rezidențiale, a răpit din sânul familiilor amerindiene în secolele XIX și XX sute de mii de copii pe care i-a civilizat nu doar prin bătăi aplicate în mod sistematic, ci și prin abuzuri sexuale, sterilizări și alte orori.
Episcopul creeaza artificial opozitii care nu exista. Unii ii resping cu violenta pe homosexuali, altii ii primesc, nu-i asa, cu “dragoste”. Nu despre acest lucru era vorba si nu asta a inflamat episcopii si toti ortodocsii greci, ci LEGALIZAREA CUPLURILOR HOMOSEXUALE, adica legalizarea si, prin urmare, cautionarea publica si morala a unui pacat impotriva firii. Ce referinte biblice si patristice poate evoca orice episcop pe lumea asta care sa sprijine aceasta cautionare?
Biserica va fi identificata drept un agresor manipulator si intimidant, preotii vor fi filmati cum vin dupa semnaturi, tineriifrumosi se vor filma cum resping eroic incercarile marsave ale “sutanistilor” de a oropsi bietii homosexuali. Cei care vor semna vor fi portretizati drept oamenii expirati ai Romaniei, “aia de la sate”, “mosii si babele”, “habotnicii”, iar cei care resping vor fi eroizati, aplaudati, vor fi unsi, botezati si afirmati in noua categorie sociala privilegiata, de elita, a Romaniei, adica integrati in absolutul #Colectiv.
Însă când vedem anumite anomalii cum ar fi dreptul unora împotriva celorlalți, dreptul bogaților împotriva celor săraci, dreptul părinților asupra copiilor, dreptul copiilor asupra părinților, nu mai vorbesc de dreptul unora care au diferite patimi, păcate sau, cum am zice noi, slăbiciuni împotriva celor care promovează adevărul, binele, frumosul…
Războaiele sunt câștigate cu arme economice și politice. Dar lovesc perpetuu și fără milă. Și aș vrea să ne uităm la consecințe: 3-4 milioane de români în putere sunt pribegiți prin străinătate, iar cei de acasă, în marea lor majoritate sărăciți, se află financiar-economic la mâna capitalului străin. Pământul se vinde la liber și ne aparține din ce în ce mai puțin. Iar cinica operațiune centralizatoare a Uniunii se desfășoară pe ceas, cu directive politice clare și perfide: România e prea centralizată!
Trebuie regionalizată. Și nu oricum, ci în așa fel încât să subțieze până la dizolvare și bruma de suveranitate teoretică pe care o mai deține. Să tragem linie: cu ce ne alegem când o fi gata pusă în practică și chestiunea asta? Cu o populație redusă numeric, dependentă financiar-economic de alții și tot mai slab educată. Trăind pe un pământ deținut în mare parte de alții, într-o țară re-croită astfel încât să asculte oficial, pe bucăți, de o guvernare din afara ei. Nici că vom avea nevoie de dovezi mai clare că într-acolo suntem împinși, decât dispariția din Constituție a pevederilor care ne descriu statul drept “național, suveran și independent, unitar și indivizibil”!
Astfel de metode și atitudini, care nouă, ca români, ne aduc aminte de totalitarismul comunist, ne determina să acuzam Barnevernet, implicit statul norvegian de complicitate, de încalcarea flagranta a drepturilor familiei și a drepturilor omului, de amenințări și intimidări asupra familiei, asupra avocaților care se implica în aceste cazuri (unii dintre ei pierzându-și licența), de tentative de mușamalizare și îngrădirea libertății de exprimare religioasă.
Mai mare intoleranta decat sa ceri autocenzurarea conceptiilor etico-politice ale cetatenilor tai nu exista! A se retine ca crestinii nu au nevoie de asemenea porniri staliniste. Scopul crestinilor nu este sa fie astupata gura celor pro-LGBT, scopul lor este sa fie lasati, intr-un cadru legal echitabil, sa isi exercite dreptul democratic de a propune si vota legi. Rezulta de aici o pozitie ilegitima a asociatiilor pro-LGBT: de vreme ce se bazeaza pe EXCLUDEREA din exercitiul democratic al concetatenilor lor crestini si evita sa intre in agora de pe pozitii de egalitate.
Maşinăria instituțiilor se mişcă greu şi n-are suflet. Trec anii peste aceşti micuţi care acumulează noi suferinţe, noi ticuri, noi handicapuri. Viaţa de orfelinat sedimentează în ei traume copleşitoare. Nu trebuie să fii specialist ca să le recunoşti de îndată ce întâlneşti uneori un fost copil al sistemului: cuvintele împiedicate, privirea pierdută, umerii plecaţi, atitudinea de om doborât – toate sunt embleme ruşinoase ale instituţionalizării. În centre, pe lângă lipsa familiei, îi răvăşesc nevoile, agresivitatea unor colegi de suferinţă şi, mai ales, acei angajaţi ai sistemului pentru care cuvintele „caracter”, „omenie”, „responsabilitate” nu înseamnă absolut nimic.
Vasile Bănescu – purtător de cuvânt Patriarhia Română: „Întreaga morală creştină dar şi cea veterotestamentară se fundamentează pe câteva lucruri esenţiale. Familia creştină este o instituţie creată de Dumnezeu însuşi, care a creat bărbat şi femeie, nu bărbat şi bărbat.”
Autorităţile norvegiene dau nişte termene incredibile, în sensul că, de la momentul în care copilul este luat şi se face prima vizită de relaţionare, trece o perioadă foarte mare, astfel că minorul pierde relaţia cu părinţii, se înstrăinează uşor de ei şi capătă încredere în familia care-l creşte. Fetiţa nu a fost încă adoptată şi se află în plasament la o familie. Există situaţii în care părintele este întrebat atunci când se iniţiază procesura de adopţie şi sunt situaţii când nu este întrebat şi se trece cu uşurinţă peste opinia lui.
C.J.: In Finlanda NU se respecta drepturile omului si nici cele ale copiiilor, desi Finlanda a semnat ambele tratate. Parerea mea e ca in Finlanda este o dictatura sociala. Oficialitatile nu pot fi trase la raspundere in nici un fel. Daca fac greseli (ca in cazul nostru) se unesc TOATE OFICIALITATILE SI DISTRUG COMPLET ACEA FAMILE, CA SA-SI ACOPERE ilegalitatile. Justitia e direct bagata in aceasta Mafie. In Finlanda poate sa vina sa-ti ia copilul de acasa pe motive inventate si nu ai cum sa te aperi. Cu dovezile in mana si tot esti neputincios.
Asadar, e mare soc, e halucinant ca un episcop al Bisericii sustine o initiativa de protejare a familiei, CHIAR de Craciun, daca va puteti inchipui! Este o prima reactie, ceva mai asomata fata de cum ar fi fost in mod obisnuit din cauza perioadei de “liber de Sarbatori”, care preveste genul de baraj si linsaj mediatic la care trebuie sa se astepte cei implicati in campania Coalitiei pentru Familie.
“Mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos este cea dintâi faptă care ne va apăra în anul următor de întunericul ce se abate peste lume din toate părţile, inclusiv peste ţara noastră“.
“Unirea în cuget, frăția în Duhul este una din cele mai mari puteri ale unui neam. Să ținem unul la altul și fiecare la neamul nostru, făcând împreună un zid pe care să nu-l poată dărâma nicio meșteșugire a dușmanilor care caută să ne învrăjbească”.
Prea multele noastre păcate, lipsa rugăciunii și șovăielnica sau absenta noastră credință, la care se adaugă lupta celor fără de Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii Sale, creionează situația lumii de astăzi, după chipul și atitudinea celor din timpul Nașterii lui Hristos.
Tragedia avorturilor și alte forme de aşa-zisă familie – diferite de cea tradițională, alcătuită din tată, mamă și pruncii lor – pericolul introducerii educației sexuale în școli, concomitent cu lupta împotriva religiei și a icoanelor, drama emigrației românilor în afara țării și a musulmanilor în Europa completează tabloul situației de astăzi, similară celei din timpul Nașterii lui Hristos.
Institutia actioneaza ca o masinarie economica ce zdrobeste copiii intre angrenajele sale. Poate fi totusi afirmat ca departamentul social din Norvegia este mult mai neindurator decat cel german. Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.
Acesta a fost de fapt al doilea referendum. După primul, de asemenea câștigat, care a avut loc în 2012, Parlamentul a votat din nou aceeași lege și în plus a ridicat obstacole suplimentare în calea convocării și validării referendumului. Se pare că insistența politicienilor n-a reușit decât să îi înverșuneze și mobilizeze pe cetățeni: rezultatele arată o creștere în dezaprobarea „căsătoriilor” gay față de 2012 – aprox. 64% vs 55%. Ceea ce sperăm să taie apetitul politicienilor „progresiști” pentru viitoare experimente sociale.
Familii din țări diferite, precum Brazilia, Filipine, India, Rusia și Turcia traiesc aceeași experiență care le unește: „Copiii sunt literalmente smulşi din mâinile părinților lor. Funcționarii și poliția sunt nepasatori și neînduplecați la strigătele mamelor și copiilor, copii care sunt pur şi simplu răpiţi şi duşi spre o destinaţie necunoscuta făra ca părinţii să poată face ceva.” Televiziunile din Lituania și Republica Cehă, în special, au lansat câteva videoclipuri șocante despre abuzurile asupra imigrantilor.
Parlamentul României a respins, definitiv, proiectul de lege privind “parteneriatele civile”, cu o majoritate covârșitoare. Proiectul de lege, inițiat de deputatul Remus-Florinel Cernea, prevea posibilitatea legalizării unei forme de căsătorie civilă, între persoane de același sex.
Dacă nu vom fi suficient de înțelepți și fermi, România va avea propriile cazuri Bodnariu. Și nu doar unele excepționale. Acceptând să meargă pe calea către totalitarism pe care a apucat-o deja Europa, în România Statul va fi noul dumnezeu – iar cale de mijloc și conciliere nu va mai fi. Ce vor face creștinii, deci, atunci când Cezarul va cere ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu? Nu în ultimul rând, poate n-ar fi rău ca familiile plecate din țară în căutarea legitimă a unui trai mai bun să se gândească la revenirea acasă. Măcar aici, încă, nu li se răpesc copiii dacă spun poezii creștine la grădiniță.
Pentru ca revizuirea constituțională să aibă succes, inițiatorii trebuie să strângă minim 500.000 de semnături, în termen de 6 luni, de la cetățeni cu drept de vot, împărțiți în minim jumătate din județele țării, cel puțin 20.000 de semnături de fiecare județ. Depunerea dosarului și a semnăturilor la Parlament trebuie făcută până pe 24 mai 2016.
Grecia se pregateste sa creeze, pentru prima oara, un cadru legal pentru cuplurile de homosexuali, prin oferirea unui pact de uniune libera creat in 2008, dar din care fusesera exclusi explicit, la presiunea puternicei biserici ortodoxe.
În România sunt finanțate și subvenționate public, ilicit din punct de vedere moral, două intervenții medicale non-terapeutice care suprimă viața umană: avortul și fertilizarea in vitro. În jurul lor este tăcere deplină; cu puține excepții, nimeni nu invocă eroarea fundamentală a creditării și legitimării acestora de către autoritatea publică. Numai că, în cazul creștinilor majoritari, dar tăcuți, conștiința nu contează – singura conștiință care există fiind a panglicarilor „reprezentanți ai societății civile”.
La fel ca și în cazul meu, din câte am observat pe grupuri, multe mame se izolează, pierd mult timp în discuții de multe ori sterile, ducând dorul vieții sociale, al serviciului. Și dacă cel puțin doi ani viața socială aproape că lipsește, mamele caută în altă parte atenție, comunicare, afirmare. Simt nevoia să vorbească cu altcineva în afară de copii. Uneori, discuțiile interminabile de pe grupuri se concretizează și cu întâlniri între mame, dar prea puține și foarte rare, cel puțin în mediul în care locuiesc eu și în împrejurimile lui. Și cum întâlnirile au fost posibile extrem de rar, singurătatea persista.
Având în vedere că perspectivele grupurilor sociale asupra sexualității sunt foarte diferite și ireductibile, solicităm ca disciplina „educație pentru sănătate”, în măsura în care aceasta își propune să includă „educație sexuală” să rămână opțională, după modelul orei de religie. Este singura cale democratică de a rezolva solicitările legitime legate de acest subiect.
Este o lume a fricii, a trădării, a chinurilor, o lume în care calci în picioare și eşti călcat în picioare, o lume care, pe măsură ce se va perfecţiona, va deveni nu mai omenoasă, ci mai puţin omenoasă. În lumea asta, progresul va însemna progresul durerii.
ActiveNews/ Eduard Dumitrache: UPDATE: Dezbaterea „Educație pentru sănătate” sub patronajul Președintelui Klaus Iohannis Joi, 26 noiembrie, a avut loc la Palatul Cotroceni dezbaterea „Educație pentru sănătate” inițiată de Administrația Prezidențială. S-a vorbit despre situația actuală din România, despre igienă și …
Din primele date se pare că acţiunea în forţă a Poliţiei şi Protecţiei Copilului din Norvegia are la bază un denunţ depus de o profesoară de la şcoala copiilor după ce una din fetiţe a cântat o melodie creştină.
Asadar, din cauza prejudecatilor adultilor, a moralitatii lor depasite, de pe vremea bunicilor, bietilor copii li se induce rusinea care inhiba latura sexuala, sexul devenind, astfel un lucru “scarbavnic” (alo, mai desteptilor de la PRO TV, mai adaptati oleaca si voi propaganda americana la local. Scarbavnic o fi pentru neoprotestantii vostri puritani, pe aici relatia trupeasca nu a fost niciodata asa). Pe acest fond si exact din aceasta cauza (nu din alta!), deci din cauza miturilor inhibitorii despre sex, se intampla in tara asta abuzurile sexuale pedofile, avorturile si nasterea de copii la varste prea fragede.
