SATANISM SI TERORISM ASUMAT, IN ŞOCANTA INDIFERENŢĂ A “OPINIEI PUBLICE” – Liderul trupei de black-metal WATAIN, care a concertat si in clubul Colectiv: “Istoria muzicii metal este plină de CLADIRI MARI CARE SUNT INCENDIATE, IAR OAMENII ISI PIERD VIATA”. Coincidente?!

27-11-2015 16 minute Sublinieri

Declaratii halucinante ale solistului trupei care a facut din clubul blestemat din Bucuresti un adevarat TEMPLU SATANIC in saptamana premergatoare Saptamanii Patimilor anului 2014, cand s-a dat foc la cruci intoarse si s-au stropit spectatorii cu sange de animal, intr-o atmosfera lugubra de infern “live”

31 de tineri au murit in incendiul din Colectiv! A fost oare un accident? Poate ca da, cu toate ca multi inclina sa creada ca la un astfel de numar de victime, nu se mai poate vorbi despre un simplu accident. Ceea ce s-a intamplat in club Colectiv cu mai multe luni inainte de tragicul eveniment depaseste cu mult ceea ce se numeste arta. Pe scena clubului Colectiv s-au ars cruci cu capul in jos pe care erau infipte capete de tap iar oamenii care au fost in sala au fost stropiti cu sange de animal. S-a intamplat intr-o zi cand crestinii sarbatoreau Saptamana Patimilor, pe 7 aprilie, la concertul trupei suedeze de Black Metal, Watain. Membrii trupei sunt autoproclamati satanisti si se lauda ca in concertele lor se efectueaza ritualuri pagane in toata regula.

Clubul Colectiv nu a ars atunci, cu toate ca s-au aprins focuri adevarate in sala

Watain se autocaracterizeaza ca fiind satanisti tezeisti. Toate versurile sunt scrise de solistul Erik Danielsson, care spune ca temele abordate se bazeaza pe religia satanista, iar ei nu trebuie considerati niste simpli adoratori ai Diavolului”. Danielsson crede ca toti membrii trupei trebuie sa impartaseasca aceeasi credinta pentru a realiza ceva atat de personal precum muzica. Trupa Watain este o sustinatoare a Ordinului Misantropic Luciferian, un cult infiintat de Jon Nodtveidt, asociat cu abuzurile si uciderea de animale”, se arata pe pagina de Wikipedia dedicata trupei Watain.

Formatia suedeza a devenit cunoscuta in toata lumea dupa ce cunoscutul site tabloid TMZ a publicat imagini in care solistul trupei arunca sange de porc peste spectatori, in timpul unui show din Statele Unite. Cei prezenti in sala au fost socati de faptul ca nu era vorba de o substanta care sa imite sangele: era real, pentru ca mirosea si avea gust de sange. De altfel, solistul trupei suedeze a marturisit intr-un interviu ca in timpul concertelor obisnuieste sa sacrifice animale. Momentul cu sangele a existat si la Bucuresti, in debutul piesei ”Devil’s Blood”.

Cu siguranta nu vom sti niciodata daca intre ritualul satanic din Saptamana Mare si tragedia din noaptea de Halloween exista vreo legatura. Stim, insa, ca multi dintre cei care au stat in primele randuri la concertul trupei Watain a fost in sala si la “Goodbye to Gravity”. Si ca multi dintre ei au murit in chinuri groaznice. “Am vazut iadul, mama”, spunea un tanar de 22 de ani, care a reusit sa iasa viu din infernul de la Colectiv.

***

9101521

Watain este o formație care lasă puțini oameni indiferenți. Chiar și printre cei care iubesc stilurile mai extreme de heavy metal, sunt unii care văd în Watain o putere mai periculoasă și mai letală decât tot genul metal, o imagine pe care cei de la Watain o îmbrățișează cu bucurie. Iar dacă interviul meu anterior cu Erik Danielsson, liderul formației, este o dovadă a acestui fapt, ei nu se tem deloc ca să o recunoască. Încă fiind cuprinși de bucuria succesului avut pentru apreciatul lor album din 2010 “Lawless Darkness” (Întunericul fărădelegii), cei de la Watain sunt pregătiți să-și arunce din nou veninul, prin albumul “The Wild Hunt” (Vânătoare sălbatică), care va fi lansat luna viitoare de Century Media, și care promite a fi unul din cele mai importante momente metal ale anului. Așa cum s-a mai întâmplat, Erik și cu mine am avut o lungă discuție în care, în afară de faptul că am discutat despre lansarea acestui album, am și aprofundat puțin întunericul cavernelor din universul Watain. Ați fost preveniți. Interviu apărut pe siteul Metalblast.net în 2013.

erik-danielssonGenul metal vine dintr-un loc adevărat, plin de pasiune și foc

MB: Bună Erik, mă bucur să stau de vorbă cu tine! Ce mai faci zilele astea?

E: Sunt al d….lui de extenuat, dar sunt totuși destul de bine (râde)

MB: Îmi imaginez! Ai dat interviuri toată ziua, nu-i așa?

E: Da, dar nu mă deranjează; sunt încă la momentul la care mi se pare interesant să vorbesc despre album, dar într-adevăr că mă cam apucă durerea de cap (râde)

MB: Când mi s-a ivit prilejul să-ți iau interviu, am observat că ai cel puțin jumătate din săptămână alocată interviurilor, așa că mi-a părut rău pentru tine.

E: Nu, dă-o d….lui, îmi place să vorbesc despre Watain, iar dacă oameni vor să o posteze în revistele lor cu atât mai bine.

MB: Anul trecut am avut o lungă discuție în Bloodstock, în care am insistat mult asupra filozofiei și elementelor religioase ale Watain, și a fost uimitor, pentru că deși a trecut aproape un an, este de departe cel mai popular interviu pe care l-am realizat (încă primim comentarii și vizualizări în fiecare zi); în mod clar oamenilor le pasă de ceea ce aveți de spus, și desigur și de formație. Așa că înainte de a intra în “The Wild Hunt”, aș vrea să știu dacă a fost vreun moment în care ai conștientizat că fanii te văd ca pe cineva care are „ceva” de spus?

E: Încerc să uit de asta, pentru că nu prea îmi place ideea asta prea mult. Îmi place să vorbesc despre Watain și să explic viziunea mea, până la un punct, dar nu mă simt bine deloc să știu că unii oamenii ar prelua aceste idei pentru a deveni ale lor; niciodată nu mi-a plăcut asta. Întotdeauna i-am încurajat pe oameni să gândească singuri, căci așa devii cineva și ajungi să te cunoști pe tine însuți. Bineînțeles că este imposibil de evitat asta; nu-i vorba că aș fi preocupat de asta, dar dacă ar fi să fiu total sincer, mă cam deranjează lucrul acesta.

MB: Dar cu ideea că fanii te citează de genul: „ei bine, după cum Erik spune…”?

E: Da, vreau să spun că îmi place ca oamenii să-mi citească interviurile pentru a afla mai multe despre trupă, și nu pentru ca să-și ia ideile de la ea. Toată chestia asta de „persoană publică”, să fiu sincer este ciudată… la n….a, stau într-un nenorocit de r….t pe un teren de țară aiurea, lasă-mă-n pace ! (râsete)

MB: Unul din aspectele pentru care am primit cele mai multe comentarii a fost cel legat de faptul că încurajezi terorismul în numele Watain. Mai ai aceste păreri și acum, și cel mai important, care ar fi reacția ta dacă fanii chiar ar lua-o în serios? ErikDanielssonWatainbyGaryWolstenholme2ThrashHits

E: Ei bine, sper să o ia în serios, căci nu îmi place să nu fiu luat în serios, pentru că ar fi pierdere de timp, să faci lucruri care nu sunt serioase. În esență ceea ce este important ca să știe oamenii, este că Watain vine dintr-un loc foarte dosnic și întunecat, și nu sunt multe astfel de trupe în istoria muzicii metal care să fie gata să recunoască asta despre ele însele și să încurajeze aspectul ăsta, dar noi o facem. Spunând asta, spun de asemenea că ori de câte ori oameni iau contact cu Watain, fie că le place ori nu, devin părtași unui loc, cu energii care sunt foarte reale și care vin în ființă dacă sunt invocate. Toate acestea fiind spuse, aș considera un gest asumat interacțiunea cu Watain, în orice fel, ca o dovadă a faptului că ceea ce spun este adevărat, pentru că așa se manifestă lucrurile astea, prin muzica noastră, prin felul în care cântăm live, dar și în alte feluri, și tocmai de aceea istoria muzicii metal este una foarte controversată, nu numai plină de albume minunate, dar și de clădiri mari care sunt incendiate iar oamenii își pierd viața.

MB: În mod clar: este o carte celebră despre asta “Lords of Chaos” (“Lorzii haosului”), pe care probabil că ai citit-o, și care surprinde întreaga luptă Varg/Euronymous și problematica bisericilor incendiate. Că veni vorba de incendierea de biserici, îmi amintesc un interviu cu Abbath de la Immortal, în care spunea că nu erau niciodată interesați de incendierea totală de biserici pentru că dacă arzi o biserică, guvernul va construi alta. Probabil că au văzut-o ca pe o încercare zadarnică de a scimba percepția oamenilor asupra religiei…

E: Aș vrea să îl întreb pe Abbath, dacă a crezut că atacul Al-Quaeda de la WTC a fost de asemenea inutil, pentru că guvernul va reconstrui clădirea din nou. Nu actul dărâmării unei clădiri nu contează, ceea ce contează este efectul pe care îl are, și efectul teribil pe care acele biserici incendiate l-a avut asupra oamenilor! Oamenii erau al d…i de speriați, făceau pe ei, pentru că, potrivit mass mediei era o bandă de sataniști care ardeau biserici și omorau oameni. Acesta este rezultatul, nu clădirea de lemn cu o cruce pe ea care arde, este mesajul, care-i strânge pe oameni de gât ca un laț de fier. Asta a fost important la incendierea de biserici, și care rămâne important ori de câte ori o biserică este incendiată.

MB: Ei bine acesta este punctul în care, și poate că nu vei fi de acord cu numele, se vorbește de terorism, în sensul că nu caută să schimbe guvernele sau sistemele, ci mai degrabă să terorizeze și să schimbe modul de viață al oamenilor. Și la fel ca după 9/11 septembrie, faptul de a te urca în avion devine o bătaie de cap mai mare, cu incendierea bisericilor probabil că oamenii înțeleg atunci „ne atacați tradițiile, ne distrugeți simbolurile, acum te vei confrunta cu ceea ce ne-am confruntat noi, și nimeni nu va mai fi vreodată în siguranță”.

E: Da; vreau să spun că au fost multe motive, și multe dintre ele probabil prostii copilărești, dar până la urmă, este întotdeauna un punct în aceste manifestări; ele au întotdeauna un efect mai mare decât distrugerea unei clădiri. Abbath, este în general un tip simpatic, și probabil că glumea când a spus-o. Dacă crezi că o biserică arsă nu contează pentru că guvernul va construi alta, atunci nu ai înțeles care este de fapt ideea.

MB: Am întâlnit fani Watain peste tot, unii dintre ei se văd creștini, și separă mesajul tău de muzică. Crezi că este posibil să fii cu adevărat un fan Watain dacă, în același timp, ai astfel de idei filosofice contrare?

E: Bineînțeles, cu siguranță! Watain cântă muzică, și dacă te prinde muzica, și ceea ce facem pe scenă, asta te face să fii fan, nu mă îndoiesc de asta. Apreciez multe tipuri de artă cu care ideologic nu sunt neapărat de accord; vreau să spun că sunt sigur că marele artist în aramă Albert Gilles, era un creștin convins, dar tot iubesc lucrările lui și îl consider ca unul dintre cei mai mari artiști moderni. Așa că desigur că poți fi fan Watain, și poate în același timp să ai o problemă cu ceea ce spunem, dar – singurul lucru pe care-l cer oamenilor este să fie conștienți că dincolo de muzică, dincolo de suprafață mai este și altceva, și acest „altceva” este foarte aproape, și tot ceea ce trebuie să faci este să aprofundezi mai mult. Nu am o problemă cu faptul că un fan Watain nu este satanist; ba chiar aș putea spune că asta este valabil pentru 99,9 % din fanii noștri până la urmă.

MB: Ai fi preferat ca mesajul vostru să fie preluat de majoritatea fanilor? Vreau să spun, că în urmă, la interviul din Bloodstock ai spus că Watain este un „păstrător” de expresii, și desigur furnizați un mesaj prin muzica voastră, deci trebuie să fie o parte din voi care să dorească ca mesajul să fie acceptat de ascultător…

E: Ei bine, simt nevoia de a exprima ce este în interiorul meu, iar acesta este un îndemn pe care-l simte orice artist, o nevoie de a se exprima, de a transmite un mesaj, care chiar dacă cu mintea nu crezi că poate fi exprimat vreodată, devine totuși un cântec, sau un tablou sau orice din ceea ce faci. Importanța receptării mesajului artistic variază de la o persoană la alta. Bineînțeles că sunt puțin dependent de aprecierea oamenilor pentru ceea ce facem, pentru că susținem concerte unde ne place să avem un public activ, sălbatic și care se lasă purtați de val; în acest sens îmi pasă ca mesajul să fie receptat și apreciat, dar nu le cer oamenilor să-și schimbe întreaga viață din cauza a ceea ce aud, dar dacă o fac, acesta este un lucru frumos, și nu am nici o problemă cu asta, dar nu pretind asta de la oricine ascultă Watain. Ceea ce cer este ca ei să se deschidă, să primească ceea ce este exprimat prin muzica noastră și apoi depinde de ei de cum se raportează la ea.

MB: Acum hai să intrăm în “The Wild Hunt”, albumul care urmează apreciatului și celebrului “Lawless Darkness”. Am avut șansa să îl ascult, și sincer, este sigur beton că este un album grozav.

E: Mulțumesc!

MB: Deci, pentru cei care au șansa ca să asculte acest album, de ce nu-mi spui mai multe despre el? E: A fost un album venit ca rezultat al unei ierni lungi și întunecate. A fost o iarnă de suferință cu multe momente de introspecție și autoreflecție, gândindu-ne în urmă și realizând că în această călătorie oamenii din jurul nostru au murit, oameni din jurul nostru au dispărut, iar noi încă mai suntem aici stând triumfători. Am început să ne adâncim foarte mult în acest soi de autoreflexie prin întrebări până am ajuns la un nivel divin de a le răspunde. Îndrăznesc să spun că asta este în mare măsură la temelia lui “The Wild Hunt”, răspunsurile divine la întrebările pe care ni le-am pus nouă înșine: „De ce am ajuns aici?”, „Ce ne-a făcut pe noi să plecăm la această vânătoare?”, „Ce ne-a făcut ca să vânăm în toți acești ani?”Unde ne aflăm acum și încotro mergem?”A fost o împlinire să scriu acest album trecând printr-un asemenea process de autocunoaștere la un nivel adânc, și ne-a condus la acest soi de parc de distracție dat d….lui; albumul nostru aș putea spune că de departe este cel mai emoțional proiect muzical în care am fost implicați vreodată, în sensul de cât de personal și de sincer este.

MB: Da, dacă îl compari cu, să spunem “Casus Luciferi” sau cu “Lawless Darkness”, pare să fie un album mai introspectiv, mai mult despre ceea prin care ai trecut tu și restul trupei.

E: Da, până la un punct; cred că i-am permis să fie așa acum, pentru că după 15 ani în trupa asta am cam șters linia care ne făcea să vedem clar distincția dintre noi ca indivizi și trupă în sine. Înainte obișnuiam să trasăm o graniță clară între aceste două părți, eram doar instrumente în mâinile energiilor care ne purtau înainte, dar acum după 15 ani este totul un singur lucru, ceea ce ne permite să avem acestă apropiere individuală și personală în privința acestui album, atât ca versuri cât și ca muzică.

MB: Sunt sigur că Century Media o să vă ceară ca să faceți la fel, așa că o să încerc să îi depășesc; Poți să-mi redai pe scurt conținutulpieselor din “The Wild Hunt”?

E: Aș putea, dar aș vrea mai mult ca oamenii să deschidă ei porțile albumului cu o cât mai mică idee preconcepută. The Wild Hunt” este o călătorie îndrăzneață prin abisul Watain, o sălbăticie vastă cu multe prăpastii și vârfuri și crevase ascunse. Recomand tuturor să-și dezlege centurile de siguranță, să-și deschidă inimile, și să se scufunde direct în el…

MB: Păi atunci, dintre toate cântecele care constituie “The Wild Hunt” am fost foarte surprins de “They Rode On”, un cântec care deși mi-a plăcut cu adevărat, în definitiv, reprezintă o schimbare uriașă față de ceea ce oferă deobicei Watain, cu un sunet mult mai soft și mai melancolic. Ce v-a motivat să scoateți această piesă care, după cum am spus, diferă atât de mult de ceea ce scoteați de obicei? E: Presupun că te referi la sunet, pentru că nu e chiar așa o schimbare când vine vorba de atmosfera sau tema versurilor (deși într-un fel este). Pentr noi, sincer, n-a fost mare lucru; desigur, oamenii se referă, de obicei, la Watain atunci când vor să exprime sânge, moarte, foc și haos, și au dreptate, este mult chiar asta, dar în același timp mai este o parte mult mai solemnă și melancolică a Watain, care cred, este înăscută din faptul că niciodată nu ne-am considerat altcumva decît străini în această lume. Întotdeauna am avut o apropiere singuratică față de ceea ce ne înconjoară, și poate că n-a fost decât acum să trecem prin acestă perioadă de reflexive și introspective pentru ca să fim pregătiți ca să aducem acel sentiment în muzică, și sunt foarte fericit că am făcut-o, pentru că am simțit-o ca pe o ușurare, am simțit-o sinceră precum ceva care la va oferi oamenilor un substrat solemn pentru înțelegrea formației și mai adânc. Sunt foarte bucuros că aceasta este în album, pentru că am simțit-o ca pe o ușurare.

MB: Cu siguranță; vreau să spun că atunci când ascultam albumul eram, desigur, surprins să observ această schimbare de tempo și de sunet, dar, apoi fiind atent la versuri realizezi că până la urmă este Watain… și da este un cântec al d…lui de uimitor.

E: Mulțumesc; își are locul lui natural acolo.

MB: Înțeleg la ce te referi atunci când spui că vorbește acestui sens al înstrăinării pe care formația îl simte în această lume, și dacă e să fim sinceri, este un sens care e chiar familiar comunității metal; înstrăinarea pe care ei o simt de obicei.

E: Cu siguranță, înstrăinarea este probabil unul din sentimentele cele mai comune în tagma noastră.

MB: Așa cum s-a întâmplat când am ascultat “Lawless Darkness”, am apreciat faptul că muzica produsă de Watain este… mai „curată” decât ceea ce fac de obicei trupele metal, care optează pentru un sunet „crud”, poate chiar neprelucrat. Burzum e un bun exemplu pentru asta, în vreme ce Varg Vikerness a încercat deliberat să facă ca totul să sune de rahat, folosind cele mai slabe intrumente pe care le-a putut găsi. De ce te-ai decis să te îndepărtezi de această, să zicem, „tradiție” din black metal și să optezi pentru acest sunet mai curat (dar cu toate astea în mod clar black metal)?

E: Îmi place să am propriul producător (Tore Stjerna), pentru că este o parte integrantă al acestui process și cu care am lucrat încă din prima zi. Sincer, lăsăm mult în seama lui pentru că în cazul acestor lucruri este prea mult ca să le ții minte în timp ce lucrezi la piesă. Noi îi prezentăm piesele, iar el vede cum merge în timpul procesului de înregistrare; desigur, în acest timp noi o întoarcem pe toate părțile, dar până la urmă sunetul este mai mult opera lui, și este de asemenea influențat de cunoștințele lui asupra sunetului care ne caracterizează și pe care vrem să-l exprimăm. Sunt mereu foarte mulțumit de rezultate, dar e amuzant că în acest timp când am început să trimitem clipurile promo, imediat am început să primim 4 sau 5 emailuri de la jurnaliști întrebându-ne „Sunteți siguri că asta e varianta finală? Sună foarte ciudat, sunteți siguri că ați pus varianta corectă on-line?”… ei pot să creadă ce vor pentru că nu sună ca nici o înregistrare pop-metal (râsete), este de-a dreptul extremă, dar într-un anumit fel curat, ceea ce îmi place.

MB: De ce se plângeau ei?

E: Cred că se referă la ceea ce fac cu efectul de reverberație, pentru că uneori vrem ca sunetul să sune ca și cum noi am sta în cel mai mare templu de pe Pământ, așa că unii dintre oameni care sunt mai mult obișnuiți cu, nu știu sigur, sunetul modern de metal, în general, consideră că ceva nu e în regulă… ceea ce îmi place să aud, pentru că, într-adevăr ceva e foarte în neregulă.

MB: Sunteți în branșa asta deja de mult timp, deci știți cu siguranță că … ei bine, să le ia d… de reviste, nu poți să mulțumești pe toată lumea.

E: Da, dar asta e chiar distractiv (râsete).

MB: Ca să primești un mail de la cineva întrebându-te dacă este bine? Da, îmi imaginez că este distractiv.

E: Mai ales când vine din partea unor jurnaliști de muzică, pentru că bănuiesc că mai înainte au ascultat-o, nu știu, noul album Amon Amarth sau ceva de genul ăsta, și desigur, vor fi puțin șocați.

MB: Trebuie să te întreb despre asta de vreme ce ai amintit de Amon Amarth, și în ultimul nostrum interviu mi-ai spus ceva de genul „Dacă nu vă place de noi duceți-vă și ascultați Amon Amarth”!… Ce e între voi și Amon Amarth?!

E: (râsete) cred că ei reprezintă o zonă superficială de gen fast-food al metalului modern. E foarte ușor să-ți dai seama că nu-i prea multă profunzime, e vorba doar de muzică și agresivitate, și știi… chiar nu pot indica, dar chiar cred ei că fac lucrurile dintr-un motiv foarte diferit față de noi…sunt liberi să o facă când vor, dar este doar ciudat, eu nu îi înțeleg, eu vreau… ceva… mai mult decât atât (râsete).

MB: Pentru voi, în mod clar, metalul înseamnă mult mai mult decât sunet, însemnând de asemenea mesaj, legat de răzvrătirea pe care o aduce metalul.

E: Da, presupun; vine dintr-un loc care este sincer și plin de pasiune și de foc dat d…lui., precum Iron Maiden sau Slayer în perioada lor de început sau Destruction, ceva care este condus de o furie autentică, doar ca să vomiți ce-ți spune inima, și nu înțeleg asta cu Amon Amarth, pur și simplu nu înțeleg. Poate că sunt nemaipomeniți, dar eu nu mă prind de asta.

MB: Dacă vrei într-adevăr să suferi ar trebui să asulți o trupă numită Amaranthe…

E: Știu despre trupa aia, tot aud despre ei tot timpul, cred că sunt în Universal în Suedia.

MB: În principiu, este precum “Children of Bodom se întâlnesc cu Spice Girls și fac un album”.

E: (râsete) Am suferit destul anul ăsta, dar poate că o să-mi fie noul exemplu. Devine deja prea mult să tot pomenim de Amon Amarth. (râsete).

MB: Treaba cu Amaranthe… ei bine, e ca și cum ai culege fructe ce atârnă foarte jos, nu-i nimic care să poată să spună cineva… vreau să spun în mod real, au credibilitate zero. Acuma ca să ne întoarcem la album: am primit astazi un comunicat de presă de la Century Media care menționeză formatele diferite în care va fi disponibil albumul “The Wild Hunt”. Am fost interesat în mod special de ediția limitată, care printre altele va include „acoperământ pentru altar”. Când vine vorba de această temă clar religioasă, cât aport ai avut în asta și ce te aștepți să facă fanii cu el?

E: A fost ideea mea, voia să fie o replică a ceea ce este pe coperta albumului. Am vrut să fac o replică a unui item, pur și simplu pentru că voiam să-l țin în mâini, și m-am gândit că ar fi o legătură bună cu coperta. Îmi place ideea unui fan uitându-se la acoperământ și gândind „ei bine, ce am să fac cu ăsta? Poate că o să-l pun pe o masă și o să pun o candelă pe el”; poate că or să experimenteze puțin din autoanaliză. E ca o provocare pentru cei care le vor cumpăra, dar pe de altă parte pot să se șteargă la fund cu ele că nici nu-mi pasă, le-am vrut pur și simplu pentru mine considerând că s-ar potrivi în acea cutie… ceea ce vor face oamenii cu ele nu-i grija mea, deși aș prefera dacă ei toți și le-ar lega în jurul ochilor și ar merge ca orbii în întuneric.

MB: Deci „uneltele sunt aici, folosiți-le sau faceți orice veți vrea d… cu ele.”

E: Evident.

MB: Anul acesta este a 10-a aniversare de la lansarea “Casus Luciferi”, un album care conform criticilor reprezintă un pas uriaș înainte pentru Watain în ce privește calitatea. Ai plănuit ceva ca să comemorezi albumul ăsta bazat?

E: Vom fi prea ocupați lucrând cu “The Wild Hunt” ca să luăm lucrurile așa. Am vorbit ca să facem ceva concentrându-ne pe “Casus Luciferi”, de ceva timp. Albumul acela este special într-adevăr și cântând acele melodii fie în studioul de repetiții, fie pe scenă, încă ne mai hrănește enorm. Albumul acela și anii ce-l înconjoară sunt o parte foarte importantă din istoria noastră în care voalurile dintre noi și forțele divine au devenit mai subțiri și mai puține.

MB: Am vorbit de curând cu Morgan de la Marduk care a spus că o formație de black metal nu este caracterizată atât de mult de sunet cât de mesajul ei. Așa că, de exemplu, o trupă precum Immortal nu va fi considerată „black metal”, cu atât mai puțin oricare dintre așa numitele formații metal „unblack”, de o înclinație mai mult creștină, în timp ce o trupă precum The Devil’s Blood poate fi inclusă în această categorie. Ce zici de asta?

watain_interview2E: Pentru mine black metal e în mare măsură definit de trupe care au acel foc specific al adevăratei respingeri, artiști care au fost conectați îndeaproape cu energiile diabolice autentice și n-au făcut niciun efort ca să ascundă asta. Anii de început ai trupelor precum Beherit, Root, Samael, Necrovore, Darkthrone, Sarcofago, Nifelheim etc… ca să nu mai menționez originalii Hellhammer, Mercyful Fate, Bathory, Sodom și Venom. În mod evident acestea sunt trupe care au împărtășit un sunet similar, dar chiar și o apropiere severă vizavi de lucrarea lor și o sclipire nebună, dură care putea fi aproape identificată ca luciferică. Nu văd niciun sens să încercăm să definim The Devil’s Blood drept o formație black metal; în primul rând și cel mai important, black metal este o ramură a heavy metal și în timp ce este multă muzică care are o legătură puternică cu puterile sinistre și satanice, eu personal cred că elemental metal este cumva necesar ca să definească orice ca black metal. Ce e important de punctat la trupe precum The Devil’s Blood este că mesajul lor a fost construit pe o relație cu mult mai autentică și cursivă cu forțele de dincolo, față de majoritatea trupelor „black” metal din zilele astea și cele dinainte. De aceea am preferat să lucrăm alături de ei decât cu o trupă contemporană la întâplare cu un „complex black metal”. Dar, în toată schema, sincer, lucruri precum definirea genului însemnă prea puțin pentru mine. Ceea ce contează pentru mine sunt imnurile acelea arzătoare de eliberare distructivă care vor continua să se repete încolo și-ncoace către asurzitoarea tăcere a ultimei inexistențe.

MB: Ca un reporter trebuie să te întreb asta. Am văzut multe interviuri pe care le-ai dat în acești ani; în multe din ele pari să fii deranjat de unele întrebări. Cu toată sinceritatea, ce fel de întrebări te deranjează cel mai tare? Sunt cele care se referă la înclinațiile tale religioase?

E: Am urât întotdeauna acel limbaj vulgar al persoanelor cu obrazul gros care sunt incapabile să relaționeze cu severitate și pasiune. Este o chestie umană să râzi despre lucrurile care îți sunt incomode sau pe care nu le poți înțelege, și mă încrunt la un astfel de râs. Adesea primești astfel de reacții de la oamenii „cool”, de la aceia care-și trăiesc viețile acoperindu-și rănile (dacă le-au avut vreo dată), făcând orice ca să-și mențină fragilele jocuri de paradă, ca să fie cunoscuți ca și rulotiști fericiți. Trebuie să suferi, trebuie să te faci mic până aproape a dispărea, ca să poți înțelege de unde venim. Îmi place să vorbesc cu oameni care pot să respecte faptul că noi vedem Watain ca ceva cu mult mai mult decât o trupă, cu mult mai mult decât un soi de rock-and-roll, cu mult mai mult decât viața însăși. Watain este vasul nostru către transcendență, lumea noastră din afara lumii umane. Dacă nu ești dornic sau capabil să accepți asta atunci stai d…lui departe. Acesta e terenul vrăjmașului.

MB: Erik, a fost o plăcere, mulțumesc pentru timpul acordat.

E: Mulțumesc.

***

1016

Comentariul cititoarei Doroteea – 27-11-2015 11:15:

Acest interviu este cel mai uimitor lucru pe care l-am citit in ultimul timp: este, pur si simplu, interviu cu un diavol intrupat. Vorbesc cat se poate de serios. Mesajul este transmis clar si limpede, EXPLICIT. Ei vorbesc de „vanatoare”, de faptul ca isi doresc ca oamenii sa umble „legati la ochi”, sa fie orbi si cutremurati de frica. Plus o multime de alte lucruri instructive pt cum opereraza satana. Ce vrem mai mult de atat?? Au ajuns dracii sa dea interviuri si sa isi explice lucrarea si noi tot nu intelegem? Am ajuns si noi ca ateii, incapabili de a intelege ca granita dintre aceasta lume si cea nevazuta este permanent transgresata?? Acest interviu este dovada clara ca ce s-a petrecut in colectiv a fost ceva satanic. Un sacrificiu satanic. Probabil pregatit din timp. Ar fi bine de stiut CUI a profitat si care este implicarea politicului aici. Pt ca in momentul in care fix dupa un astfel de carnagiu se schimba configuratia puterii politice, este o naivitate sa crezi ca intre cele doua evenimente nu e nici o legatura. O naivitate explicabila in cazul unui ateu, dar de nescuzat pt un crestin. Ca fapt divers: inofensiva aparenta a unui diavol intrupat…

131031-Watain06

Cititi si:

 ***


Categorii

Clubul Colectiv, Cuvantul cititorului, Dezinformari, hoaxuri, diversiuni, manipulari, Muzica, Satanism, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

74 Commentarii la “SATANISM SI TERORISM ASUMAT, IN ŞOCANTA INDIFERENŢĂ A “OPINIEI PUBLICE” – Liderul trupei de black-metal WATAIN, care a concertat si in clubul Colectiv: “Istoria muzicii metal este plină de CLADIRI MARI CARE SUNT INCENDIATE, IAR OAMENII ISI PIERD VIATA”. Coincidente?!

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Mai clar de atat ce poate sa fie?!

    As fi curioasa sa ii aud acum pe cei care au comentat ca muzica care s-a cantat in seara tragediei, care avea un anumit mesaj (despre flacari, moarte etc.) nu ar avea nicio legatura cu ce s-a intamplat acolo, sau ca anumite genuri de rock dur (mai ales cele care invoca iadul si diavolii in mesajul melodiilor), nu au legatura cu duhurile intunecate si cu vreo influenta a acestora asupra audientei… Unii din cei care mai comentam au incercat sa explice dupa tragedia de la Colectiv faptul ca se creaza astfel de legaturi, periculoase pt. suflet (dar si influente care se manifesta chiar si in plan fizic, dupa cum s-a vazut), dar nu toti au crezut acest lucru sau nu au fost de acord cu acest gen de abordari, gandind ca s-ar fi atacat rockerii care au cazut victime ale tragediei.

    Acolo e evident ca s-a savarsit un ritual satanic in timpul concertului trupei Watain (acum si confirmat oficial de la sursa), si cred ca acel loc si acei oameni, atunci cand s-au stropit cu sangele animalelor jertfite demonilor, au fost insemnati, iar mai tarzi, atunci cand s-au indeplinit conditiile necesare (vezi versurile trupei Gravity care invocau moartea si flacarile), acei demoni si-au cerut partea. Caci cei care au participat cu un an inainte la concertul Watain, au consimtit prin participarea lor acolo la acel ritual pagan, chiar daca neconstientizat, dand drepturi astfel celui rau asupra lor. 🙁

    Sa ne amintim cum a avut indrazneala cel rau sa ceara de la Dumnezeu ispitirea lui Iov si cum au murit copiii lui. Cum sa te ajute Dumnezeu daca tu insuti te preocupi de cele ale raului, chiar si numai invocandu-l prin acel gest, considerat nevinovat, al ţinerii degetelor sub de coarne? Pe unii Dumnezeu i-a pazit, vezi spre exemplu acea fata care i s-a facut rau si a iesit afara cu 1-2 minute inainte de a izbucni incendiul. Probabil ca ea sau parintii ei au tinut legatura cu Dumnezeu prin rugaciuni, si El i-a pazit.

    Deci eu nu cred ca incendiul a fost o pedeapsa divina (ca altfel s-ar fi intamplat mai degraba la concertul Watain), cat niste drepturi date celui rau, care astfel a avut puterea sa ii vatameze. In fond, dupa concertul Watain cu crucile intoarse si sangele acela – fiind evident pt toti ca a fost un ritual pagan, ce mai cautau oare acei tineri (care dintre ei or fi fost si atunci la Colectiv) in acel loc, daca ar fi avut o minima credinta si frica de Dumnezeu? Aici a fost o greseala, toate astea au cantarit.
    Daca gresesc cu ceva in acesta opinie imi cer iertare, dar la ora actuala asta este ceea ce cred ca s-a intamplat.

  2. O observație: în 2014 Paștele a căzut pe 20 aprilie, ceea ce înseamnă că respectivul concert nu s-a desfășurat în Săptămâna Patimilor. La fel, din imaginile disponibile, nu rezultă că acele cruci, întoarse, ce-i drept, ar fi fost arse. În altă ordine de idei, este clar că atât în plan material cât și în plan spiritual, patronii clubului respectiv au stat foarte prost la capitolul prevenție. Iar asta nu pentru că ar fi fost sataniști, cel mai probabil credeau în dracu’ la fel de puțin ca în Dumnezeu, ci pentru că erau capitaliști, adică pentru bani. În ceea ce îi privește pe cei morți, nu mă pronunț, pentru că pur și simplu nu știu ce o fi fost cu fiecare în parte. Mă rog. Și mă gândesc că poate suntem cu toții vinovați pentru că nu ne-am rugat îndeajuns pentru păzirea acestei țări “de foc, de apă, de cutremure, etc.” Spun doar că, deși Biserica face sfeștanii și pe cale de consecință nu recomandă (eufemistic vorbind) antisfeștanii de genul celor săvârșite de sataniștii de la Watain, riscăm pe de altă parte să cădem tocmai în păgânismul pe care îl combatem dacă ajungem la teorii de gen satanistul și-a făcut cruce întoarsă la colțul străzii, iar altul, Dumnezeu știe cât de păcătos prin comparație cu noi, a trecut pe acolo și i-a picat o piatră în cap, acțiunea celui dintâi explicând nenorocirea care l-a lovit pe cel din urmă. Nu zic că e cazul vostru, dar, în fine, după cum s-a văzut, în astfel de situații delicate trebuie să avem grijă cum punem problema. Și deși Biserica nu trebuie să cânte în strună, eventual pe ritm de rock, diverselor distracții și îndeletniciri lumești (mai mult sau mai puțin vinovate), riscul cel mai mare în astfel de situații, așa cum o arată și Cartea lui Iov (știu, Iov n-a fost rocker, dar când te întâlnești empiric cu o astfel de suferință, care îi unește și pe drepți și pe păcătoși, a insista pe astfel de distincții e cel puțin meschin), este să teologhisești mai mult decât iubești, abordare altminteri lipsită de orice efect pedagogic real, și care nu poate decât să dea naștere la mai multă înverșunare și ostilitate. Drept consecință, e ușor să emitem judecăți cu privire la tânăra generație. Mai important este însă să ne gândim în ce măsură avem noi (clerici și mireni) suficientă iubire pentru a ajunge la inima ei (vezi și intervenția ÎPS Ioan), astfel încât să mai fim și credibili atunci când îi vorbim de realități spirituale în a căror existență, după cum a subliniat și satanistul intervievat, oricum nu crede mai nimeni, iar asta spune de fapt totul. Cam atât am avut de spus.

  3. @Alex Racu:

    Crucile erau in flacari, sunt imagini pe youtube chiar de la Colectiv:

    https://www.youtube.com/watch?v=IEpvK4JN3wY

    Fac parte din “conceptul” turneului Watain, este aceeasi scenografie peste tot.

    Cred ca, totusi, ai suprainterpretat sensul postarii, care nu isi doreste sa aduca o explicatie asupra incendiului de la Colectiv, cu atat mai putin asupra cauzei mortii si mutilarii celor de la concertul Goodby to Gravity, ci isi propune sa arate fata satanista, aia reala, a rockului (care nu se reduce, evident, la satanism). Asta pentru ca, pe de o parte, pe valul emotional post-Colectiv, am asistat la un fel de “pride parade” a “satanismului” asumat ca eticheta derivata a “tanarului frumos si destept” (si anti-patriarh) si, pe de alta parte, la o angelizare tembela a rockului, devenit, pentru toate toapele si tzopii mestecatori de MTV, brusc, ceva aspirational, wanna be gen, dublat de o isterie a punerii la zid si a scandalizarii maneliste fata de orice fel de critica adusa acestui stil muzical.

    Ei bine, rockul include si astfel de manifestari, care sunt minimalizate aiurea, si cred ca si tu le subestimezi pe undeva. Exista oameni care se iau in serios, ca Watain, care performeaza ritualic, care vor sa se intample lucruri cu ei, care vor sa “inspire”. De altfel, acesta este si trendul in industrie, chiar si in acele curente care nu sunt sataniste, anume, acelea de a oferi “experienta”, de a crea o “lume”, o realitate construita. Cu atat mai mult un astfel de demers, inspirat de mitologia si ritualuri paganesco-demonice, are toate sansele sa “prinda” pe cei care, in cautare de “experienta”, vor sa traiasca ceva “deosebit”, care sa-i faca sa se simta “special”. Nu e asa complicat de inteles surogatul de spiritualitate neagra oferita, care, insa, ca orice are de-a face cu consumul, chiar daca nematerial, nu are cum sa nu produca efecte, sa nu alieneze, sa nu modifice ceva. Mi se pare ca nu suntem coerenti daca nu gandim aceste procese pana la capat.

    Cat priveste ce s-a intamplat la Colectiv, stiu ca cel mai comod pentru mintile noastre este sa mergem pe scurtaturi. Sunt doua astfel de scurtaturi:

    – (1) la Colectiv a fost rock, au fost antecedente sataniste, deci foc, moarte (nu includ aici blamarea celor decedati, lucru care intra in alta sfera si e abonimabil, nu a fost vorba de asa ceva pe acest site);

    – (2) la Colectiv a fost coincidenta, satanismul rock e ceva asa, superficial, neutru, nu exista consecinte, nu se leaga nimic;

    Eu unul cred ca nu e intamplator faptul ca incendiul a avut loc la Colectiv. Pentru simplul motiv ca, de fapt, NIMIC nu e intamplator si totul are cauze vazute si nevazute, inlantuiri unde fiecare element, eveniment, persoana, interactiune, conteaza, are sensul sau. Insa asta nu ma duce la formularea unor propozitii categorice de genul scurtaturii numarul 1.

  4. cel mai probabil, concertul watain a avut loc pe 7 aprilie 2015, cand era, intr-adevar, Saptamana Patimilor. clubul colectiv s-a infiintat la sfarsitul anului trecut, deci nu putea fi vorba de 7 aprilie 2014.

  5. riscăm pe de altă parte să cădem tocmai în păgânismul pe care îl combatem dacă ajungem la teorii de gen satanistul și-a făcut cruce întoarsă la colțul străzii, iar altul, Dumnezeu știe cât de păcătos prin comparație cu noi, a trecut pe acolo și i-a picat o piatră în cap, acțiunea celui dintâi explicând nenorocirea care l-a lovit pe cel din urmă

    Da, nu prea ai inteles mai nimic din felul in care s-a pus problema. Comparatia de mai sus este superficiala si n-are nicio legatura cu cazul de la Colectiv, daca ai fi citit cu atentie. Nu doar pt. ca s-a intamplat undeva unde acum ceva timp a avut loc un ritual satanic, a avut loc acea tragedie, ci pentru ca duhurilor intunecate care au pus stapanire pe acel loc in urma ritualui pagan care a avut loc cu un an in urma, li s-au dat putere (prin acel ritual la care lumea a participat de buna voie si nesilita de nimeni), iar acel rau s-a manifestat nu intamplator in seara in care acolo, in acel concert, s-a invocat moartea, anarhia, chiar si versuri prin care se deziceau de Biserica (“o scamatorie este dogma pe care ei o predică”). Comparatia cu cineva care a trecut pe acolo intamplator nu se potriveste pt. ca multi din cei care au fost atunci au fost si acum prezenti in acea sala de concert. Adica daca pe exemplul tau, cel care a trecut pe acolo si i-a cazut o piatra in cap, fusese prezent si atunci cand un satanist si-a facut cruce intoaresa la coltul strazii, si nu a plecat de acolo, nu s-a impotrivit, ci chiar l-a aplaudat pt. acea cruce intoarsa, a platit si bilet pt. a participa la un ritual pagan. Sper ca poti intelege diferenta de situatie.

    Si chiar daca nu pica in Saptamana Patimilor, participarea la un asemenea concert la care trupa isi asuma apartententa la satanism, cu atat mai mult cand se efectueaza astfel de ritualuri, are consecinte la fel de grave. Prea putin conteaza ca acele cruci au fost arse sau nu, era totusi inversate, iar acolo chiar s-a efectuat un ritual satanist, asa cum declara insasi cei care au tinut spectacolul. In asta consta greseala (pacatul) celor care au fost acolo, pactizarea cu cel rau prin participarea la evenimente care il slavesc sau il invoca.

    Nu trebuie sa fii o persoana foarte pacatoasa ca sa risti sa o patesti, e suficent sa fii pacalit, inselat – prin acceptarea, chiar si temporara, a ceea ce tine de cel rau.

    Si mai e ceva, gandul imi spune ca acel moment a servit de minune celor care si-au dorit o schimbare, in sensul in care versurile unei melodii cantate acolo, indemnau spre anarhie, spre schimbarea conducatorilor si incetarea coruptiei. Si daca acest nou guvern va introduce educatia sexuala obligatorie sau va legifera alte lucruri necrestinesti (legiferarea prostitutiei, a concubinajului etc.) vom intelege si de ce a folosit celui rau aceasta tragedie.

    riscul cel mai mare în astfel de situații […] este să teologhisești mai mult decât iubești, abordare altminteri lipsită de orice efect pedagogic real, și care nu poate decât să dea naștere la mai multă înverșunare și ostilitate. Drept consecință, e ușor să emitem judecăți cu privire la tânăra generație. Mai important este însă să ne gândim în ce măsură avem noi (clerici și mireni) suficientă iubire pentru a ajunge la inima ei (vezi și intervenția ÎPS Ioan), astfel încât să mai fim și credibili atunci când îi vorbim de realități spirituale

    Cel putin in acest articol (si in comentariul meu) nu prea e vorba de vreo teologhisire. Sunt lucruri totusi simple pt cine are ochi de vazut si urechi de auzit. Participarea la concerte unde se invoca cel rau si declaratiile acestea ale unui satanist care spune pe fata ca se intra in contact cu acele duhuri, iar asta nu ramane fara efecte (incendieri de cladiri inclusiv), ar trebui sa dea de gandit oricui (dintre cei care poseda ceva mai mult de doi neuroni). Treaba asta cu iubirea (sau rugaciunea) pt. cei care participa la concerte de acest gen (unde este invocat cel rau) sau pt. cei care nu sunt interesati de credinta, de Dumnezeu, nu cred ca tine. Poti sa ii iubesti oricat, daca pe ei nu ii intereseaza mantuirea lor, nu vor sa stie de Dumnezeu, nu vor fi ajutati in acest fel. In schimb niste simple informatii ii pot ajuta. Nu cred ca Dumnezeu a dat degeaba omului ratiune.

  6. Comentariul ii era adresat lui Alexandru Racu.

  7. @M:

    Da, concertul a avut loc pe 7 aprilie, insa in anul 2014. Nu stiu cand a fost infiintat Clubul Colectiv, insa el este prezentat pe internet, in inregistrari si materiale promotionale, drept concert derulat in Colectiv:

    https://www.youtube.com/results?search_query=watain+colectiv+romania

    http://arhivamea.ro/2014/04/08/2014-04-07-watain-degial-and-kistvaen-live-in-club-colectiv-bucharest-romania/

    Si ritualul performat de solist in respectivul concert: https://www.youtube.com/watch?v=tzmAXpkYGkA

  8. Al. Racu:

    faptul ca acel concert a avut loc sau nu in Saptamana Patimilor si ca acele cruci erau sau nu arse atata timp cat erau „intoarse ce-i drept” si cat diavolul era invocat explicit mi se pare in context complet, dar complet irelevant.

    faptul ca actionarii au facut asta strict din motive comerciale si ca acolo a fost vorba exclusiv de o lipsa de preventie sunt pure presupuneri. Nu le poti afirma drept ipoteze indiscutabile. Nici alternativa nu poate fi afirmata ca ipoteza indiscutabila, admit asta, dar a o exclude cu desavarsire mi se pare o naivitate plus o eroare logica. Poate ca unii actionari nu au avut habar care-i treaba. Dar stim ca unul din ei – exact cel de care incendiile propriilor baruri se tin ca scaiul – are o companie numita „hell nu-stiu cum” sau hell-doar-atat srl”, ca unul din baruri se numea goblin, lucruri care poate ca unui crestin „curat cu ochiul” i se par irelevante, dar pt un procuror preocupat sa afle adevarul, sa identifice corect adevaratii vinovati si sa realizeze astfel functia de preventie a legii ar trebui ca astfel de elemente sa nu fie inmultite a priori cu zero, in virtutea profesionalismului si, in genereal, a unei elementare intelepciuni.

    Din pacate, probabil spaima de a nu fi priviti de ochii critici ai asa-numitilor „intelectuali” ne face sa evitam sa numim „dracul” drac si raul rau, si sa ajungem sa confundam pagansimul cu admiterea existentei diavolului si a actiunii sale cat se poate de reale si palpabile intr-o lume care il invoca in mod explicit tot mai mult. In loc sa ne facem datoria de crestini sa il aratam cu degetul acolo unde inocentii (in sensul de nestiutori) au impresia ca el e o simpla gluma, ajungem sa ii cantam chiar lui in struna mentinandu-i anonimatul pe care stim cu totii cat de dornic e sa il pastreze. Sau, poate, facem chiar noi parte din pacaliti (macar asa, pe jumatate)…e si asta o ipoteza.

    Nu stiu unde a fost invocata aici judecata lui Dumnezeu cu privire la acei tineri. Din contra. Ne temem atata sa nu fim aratati cu degetul de cei din afara, incat ajungem sa ne autofaultam sistematic tot atragand atentia asupra unor capcane in care, iata, nu, nu cadem.

    Te rog sa ma ierti, apreciez de cele mai multe ori intreventiile tale, dar aceasra atitudine mi se pare efectiv o concesie facuta ateilor, chiar daca involuntara. Tocmai, dupa mine Biserica ar fi trebuit sa profite de eveniment si, in loc sa faca atatea reverente opiniei publice, fara a judeca pe nimeni sa arate raspicat ca, atunc cand e vorba de astfel de lucruri, nu te joci.

    @Mirela:

    asta daca era sange de animal. La drept vorbind, cine poate sti?
    La sugestia unuia din cititorii activenews m-am uitat si eu pe youtube la o serie de 3 sau 4 filmulete cu titlul „artisti care si-au vandut sufletul”. Sigur, stiu, intelectualii or sa sara ca arsi. Totusi, filmul (facut de niste americani) era argumentat f simplu, elementar si irefutabil, as putea afirma asa, in limbaj juridic: mai exact, cu propriile declaratii ale respectivilor si cu versurile cat se poate de explicite din cantecele lor (care vorbeau, intre altele, si de sacrificii umane). Ce? Nici asta nu ni se pare convingator? Pai atunci inseamna ca principalul truc al diavolului – acela de a ne convinge ca nu exista, chiar si atunci cand ne ranjeste in fata – functioneaza perfect chiar si in cazul nostru, al crestinilor! Pai atunci, cinstit vorbind, ce pretentii sa mai ai de la bietii tinerii aia…?

  9. “. Iar asta nu pentru că ar fi fost sataniști, cel mai probabil credeau în dracu’ la fel de puțin ca în Dumnezeu, ci pentru că erau capitaliști, adică pentru bani. ”

    Adica in al rau .Si in aia mari din spatele lor,care tot in al rau cred.

  10. intr-adevar, se pare totusi ca a fost infiintat clubul la sfarsitul lui 2013. pe internetul asta sunt asa de ametite toate datele, ca nu mai stii ce sa crezi.

  11. @ admin

    Eu nu am negat niciodată că există rock satanist. De fapt, ar fi absurd să neg o evidență (știu că e la modă în ziua de azi dar chiar nu prizez). Tot așa, nu pot să neg nici ambiguitatea (și când spun ambiguitate mă refer nu doar la limitele și fundăturile spirituale legate de un anumit tip de cultură, ci și la profunzimile și sensibilitățile care reflectă ceva din ceea ce suntem chemați să fim) diferitelor forme cultural-artistice seculare, rockul, care altminteri este extrem de vast și variat, fiind doar una dintre ele. Spun doar că, la fel cum nu se poate nega existența rockului satanist, nici nu se poate pune semnul egal între rock și satanism sau deduce satanismul unei trupe rock din elemente artistice care înseamnă ceva într-un context. De exemplu, dacă înfățișezi un om în flăcări pe coperta unui album (Pink Floyd, Wish You Were Here), asta nu înseamnă că invoci automat flăcările iadului și pe responsabilul șef de acolo. Rockul, după părerea mea, e o componentă târzie a romantismului, curent extrem de vast și de complex, cu care au interferat oameni cu raportări cât se poate de diverse la religie, existând și componenta de romantism dark, sub raport stilistic și deseori nu doar stilistic. Pe Eminescu, unii ortodocși îl consideră sfânt, poetul Codrescu și exeget duhovnicesc al liricii celor de la Goodbye to Gravity îl consideră un stâlp al dreptei românești, dar nu știu pe prea mulți care să se fi încumetat să-l acuze de satanism, cu toate că unele din poeziile lui ridică serioase semne de întrebare, mai serioase decât versurile celor de la Goodbye to Gravity, altminteri infinit inferioare sub raport calitativ. Ca de exemplu: http://poezii.ro-versuri.ro/Demonism-poezie-Mihai-Eminescu.html S-a tot vorbit de răzvrătirea rockerilor. Păi hai să vorbim atunci și de răzvrătirea din Rugăciunea unui Dac.

    Ce vreau să spun e că sigur, putem discuta despre orice, mai ales despre relația dintre duh și cultură, avem dreptul și datoria de a rezista isteriilor de masă cu caracter emoțional, dar pe de altă parte contează foarte mult a) să abordăm diversele teme la momentul potrivit și în modul potrivit și b) chiar să cunoaștem, și întâi de toate să vrem să cunoaștem, fenomenele despre care vorbim, în toată complexitatea lor. Una peste alta, faza cu revendicarea etichetei de satanist ca titlu de glorie, după modelul revendicării etichetei de golan de către protestatarii din Piața Universității a anului 1990, n-a pornit de la așa-zișii sataniști ci a fost o reacție, altminteri amplificată de mass-media, stârnită de intervențiile inițiale ale unor creștini care s-au repezit să-i acuze pe cei de la Goodbye to Gravity și pe fanii lor de satanism, fapt care chipurile ar fi explicat nenorocirea care s-a abătut asupra lor. Fără îndoială că Watain sunt sataniști, dar nu despre ei era vorba aici, și nu de la ei a pornit tot scandalul (au fost aduși în discuție ulterior) ci de la asocierea simplistă care s-a făcut între rock și satanism (altminteri, în clubul respectiv s-au cântat și alte genuri, inclusiv hip-hop despre sfinții închisorilor) într-un moment altminteri cât se poate de delicat. Or, în loc să se recunoască această greșeală inițială (e adevărat, unii ca domnul Codrescu au recunoscut-o în parte), s-a adoptat ulterior o atitudine defensivă, mutându-se discuția de la presupușii sataniști care au cântat atunci la adevărații sataniști care cântaseră înainte, sau la chestiunea de ansamblu a raportului complex dintre rock, ca una dintre multele fațete ale culturii moderne, și creștinism. Subiect despre care, repet, putem discuta, fără complexe și de preferință doct, dar chiar nu cred că era momentul potrivit. Știu că există angelism ieftin și tembelism contestatar în societatea contemporană, astea sunt limitele ei, ba pe alocuri mai există și satanism pe bune, dar dacă reacționăm la astfel de fenomene fără să le înțelegem suficient, și fără suficientă cumpănire și sensibilitate, nu facem decât să le amplificăm. Mă rog, cer iertare pentru eventuala tulburare și mă retrag aici.

  12. @Mirela:

    Da, nu prea ai inteles mai nimic din felul in care s-a pus problema. Comparatia de mai sus este superficiala si n-are nicio legatura cu cazul de la Colectiv, daca ai fi citit cu atentie. Nu doar pt. ca s-a intamplat undeva unde acum ceva timp a avut loc un ritual satanic, a avut loc acea tragedie, ci pentru ca duhurilor intunecate care au pus stapanire pe acel loc in urma ritualui pagan care a avut loc cu un an in urma, li s-au dat putere (prin acel ritual la care lumea a participat de buna voie si nesilita de nimeni), iar acel rau s-a manifestat nu intamplator in seara in care acolo, in acel concert, s-a invocat moartea, anarhia, chiar si versuri prin care se deziceau de Biserica (“o scamatorie este dogma pe care ei o predică”).

    Eu nu impartasesc explicatia asta. Se incadreaza la scurtatura nr. 1. Colectiv a fost un club in care s-a practicat muzica satanista rock, insa altele banuiesc si e foarte probabil sa fie si mai rau famate, cu formatii si mai rele.

    Pana la urma, drepturile cele mai mari au fost date celui rau chiar atunci cand a fost concertul Watain. De ce nu s-a intamplat nimic rau atunci?

    Pentru crestin nimic nu e intamplator, insa el nu foloseste cauzalitati simpliste, mecanice, si corelatii dupa aparente. El incearca nu sa explice, ci sa inteleaga. E plin Patericul de exemple in acest sens, iar de la Sfantul Antonie cel Mare (parca) avem faimoasa interogatie asupra judecatilor lui Dumnezeu raportat la sfarsiturile aparent absurde ale unor persoane diferite.

  13. Cum, concret, se manifesta iubirea noastra fata de acesti tineri? Mentinandu-i in ignoranta? Asta inseamna a nu-i judeca? A le tine ochii inchisi si a nu extrage nici o concluzie din ce s-a intamplat?? Chiar nu mai inteleg nimic…

    Inca ceva: de ce nu o patesc chiar cei de la watain? Sau satanistii sadea? Pai oare ce o insemna sa iti vinzi sufletul? Inseamna ca AICI ai protectia lui. Plata vine DUPA. Da, este ca in Faust si ca in povestile alea din copilarie. Exact, dar exact asa.

    Sacrificatii sunt, de regula, cei fara protectie.Iar protectia cade in timp sau deodata, printr-un simplu gest aiurea, de lepadare. Cititi de ex. Par. Paisie si marii initiati ai Indiei. Teologhisire? Adica, de exemplu, cand o mama ii interzice copilului sa dracuie pt ca invoca raul, se cheama ca ea „teologhiseste”? sau ca invata pe copil abc-ul elementar de protectie impotriva raului? In multe poze i=am vazut pe bietii copiii aia cum ridicau aratatorul si degetul mic. Mie mi se pare deja suficient ca sa te expui ingrozitor. Eu una deja vad asta ca o forma de lepadare. Daca au mai si fost la watain si au strigat la unison cu trupa, ei sau parintii lor, asta oare chiar nu conteaza?

    Cat de putine stim, vai!, daca lucrurile astea ni se par irelevante! Daca am sti cat de usor ne putem vinde intr-o clipa, pe noi si pe copiii nostri… Mie mi se pare ca ne facem vinovati ca nu spunem lucrurilor pe nume. Sigur, e bine sa o faci cu diplomatie si cu blandete si, in plus, nu poti sa si impui, pana la urma fiecare isi face alegerile. Dar ca sa ajungem sa cantam si noi acelasi solfegiu cu al ignorantilor…nu e bine deloc.

  14. @admin:

    aici nu e vorba de judecata lui Dumnezeu. Nu avem de unde sti daca acei tineri s-au mantuit, desigur, si de ce ei si nu altii. Aici insa mi se pare important de stiut daca e vorba de un ritual satanic sau nu. Iar asta e un fapt concret, detectabil (daca, desigur, ca anchetator iei in calcul probabilitatea).

    Nu orice sfarsit violent este semnul unei judecati divine sau al pacatului, CATEGORIC! Drept dovada mucenicia, sau Luca 13. Dupa cum nici orice sfarsit linistit e semnul unei bune oranduieli duhovnicesti (v. Mengele care, din cate stiu, a facut un convenabil infarct undeva pe o plaja din America de Sud). Aici insa sunt niste elemente care configureaza un tablou foarte clar: invocarea celui rau si posibilitatea existentei unui sarcificiu ritualic. Iar pustimea respectiva, in mod evident se juca la randul ei cu simboluri care ii depaseau puterea de intelegere. Deci, se contureaza un tablou, un context. Nu inseamna ca toti care fac o sfarsesc asa, ca nu e o regula. Dar aici e posibil – de fapt probabil – sa fi fost efectiv o brodeala de imprejurari care a dus aici. Pt ca se leaga niste lucruri.

  15. @Alexandru R:

    Totusi, as zice ca Eminescu nu e chiar acelasi lucru cu Watain. 🙂

    Cred ca a trecut ceva timp deja si se poate discuta si pe fond, despre satanismul din muzica rock – repetam, asta nu inseamna ca toata muzica rock este satanista.

    Daca vom avea timp, vom da si niste comentarii de la oameni care chiar se pricep mult mai bine, fiind din interiorul fenomenului, si inca la nivel de “top”, cum s-ar zice.

    In ceea ce priveste reactia “crestinilor” care au dat vina pe satanismele din Colectiv, cred ca e mult exagerata, si in mod cert falsificata prin amploarea si caricaturizarile facute. Precum si atribuirile…

  16. @Doroteea:

    Aici insa mi se pare important de stiut daca e vorba de un ritual satanic sau nu.

    Pai, foarte la obiect vorbind: concertul Goodby to Gravity nu a fost ritual satanic, pe cand concertul Watain are un ritual specific. Daca procurorul nostru este in cautarea unor corelatii intre ritualii satanice si incendii, ar trebui sa verifice toate locurile de concert ale Watain, de pilda, si sa vada daca s-a intamplat ceva acolo.

  17. Ultimele remarci:

    1. Dacă am am menționat faptul că acel concert nu a avut loc în Săptămâna Patimilor, nu am făcut-o ca să minimizez gravitatea ritualurilor sataniste, ci ca să sancționez jurnalismul inflamator de trei lei care ar trebui filtrat cu mai multă atenție. Sigur, e mult mai spectaculos să spui că evenimentul s-a petrecut în Săptămâna Patimilor, de ce nu în Vinerea Mare, în noaptea de Paști. La fel cum probabil că ar fi fost mult mai spectaculos, și pe cale de consecință și dracu’ ar fi fost mult mai vizibil, să spui că la Colectiv avea loc o petrecere satanistă de Halloween, prin care se viza în mod deliberat invocarea diavolului, așa cum s-au și grăbit unii să afirme în primă fază, când de fapt întâmplarea a făcut ca lansarea albumului trupei respective, care nu avea nicio treabă cu Halloween-ul, să pice chiar cu o seară înainte de Halloween, iar managerul trupei s-a gândit, din rațiuni comerciale, că n-ar strica să zică ceva și de Halloween pe invitație, că tot era halloweenizat tot centrul vechi. Altminteri, nu pot să înțeleg cum ar putea cineva care mă cunoaște cât de cât să creadă că aș putea să echivalez ritualul cu sânge de porc cu carnea de porc, în sensul în care nu-i nimic dacă îl practici, atâta timp cât nu ești în Postul Mare.

    2. A mă acuza că mi-e jenă să mărturisesc crezul ortodox, în totalitatea lui, inclusiv în ceea ce privește existența și lucrarea diavolului, mi se pare cel puțin injust.

    3. “chiar si versuri prin care se deziceau de Biserica (“o scamatorie este dogma pe care ei o predică”).” Exact la genul ăsta de interpretări rudimentare mă refeream. De unde Doamne iartă-mă putem să deducem că autorul se referă la dogma Bisericii!? Ce, numai Biserica Ortodoxă are dogme? Aia Catolică nu are? Partidul Comunist nu avea dogme!? Dar na, satanistul trebuie musai identificat și dat în vileag, ca să arătăm că suntem mărturisitori adevărați, nu d-ăia chipurile subtili, dar de fapt duplicitari, ca Racu. Și să se învețe minte și rockerii ăia care ne marginalizează și ne iau la mișto, să vadă ce pățesc dacă nu ascultă de noi, noi cei care știm cum anume operează dracu’, cum să-l depistezi și cum să te ferești de el, noi călăuzele de care lumea nu este vrednică.

  18. @admin:

    pai nu cei de acolo oficiau ritualul! Ritualul era oficiat de altii care i-au bagat acolo ca intr-un cuptor! Ritualul satanic presupune sacrificii, nu trebuie sa fii expert ca sa stii asta.

  19. @ admin – L-am comparat pe Eminescu cu Goodbye to Gravity. G to G e (era, din păcate) o trupă underground cu aripile frânte mult prea devreme. Watain e o mizerie. În schimb, cu toate deficitele sale în materie de dreaptă credință, Eminescu este reperul fundamental al sensibilității românești, de care nu ne-am putea descotorosi decât cu prețul unei mutilări culturale. De aceea zic că problema este mult mai complexă decât ar putea să pară la prima vedere.

  20. “Paul Crousch, care lucrează la un post de radio englez, este cunoscut ca şi “căutătorul diavolului” datorită pasiunii sale de a căuta mesaje subliminale satanice. Într-o zi, i-a venit ideea să asculte diferite melodii ale mai multor grupuri rock, dar punând banda inversă. Mare i-a fost surpriza să găsească mesaje impresionante, câteva exemple le transcriem în continuare:

    În melodia “Revoluţia N° 9” a celor de la Beatles, compusă de John Lennon, se aude: “Scoate-mă de aici. Ridică-mă om mort”.

    Dar, dacă asta poate părea o coincidenţă sau cam ambiguu, pe albumul “Stairway to Heaven” de Led Zeppelin, ascultat invers, se poate auzi: “Vreau să merg în regat, vreau să merg în infern; la vest de pământul plat. Cânt pentru că vibrez cu Satan.Toată puterea mea este de la Satan. El ne va da de trei ori numărul 6 (numărul fiarei). Trebuie să trăiţi pentru Satan”.

    La alte grupuri întâlnim fraze ca aceasta: “Arată-te Satan, manifestează-te în vocea noastră. Satan, Satan, Satan, este Dumnezeul, este Dumnezeul, Dumnezeul”. (Apoi un puternic cotcodăcit). Orice persoană care vrea să probeze ceea ce tocmai am prezentat, poate realiza experimentul punând banda invers şi dacă are bune cunoştinţe de engleză, va descoperi aceste mesaje. După cum vedem, chiar dacă ne credem oameni liberi şi credem că putem face orice avem chef, suntem manipulaţi încontinuu şi fiţi siguri că aproape întotdeauna ne lăsăm influenţaţi de mesaj, pentru că este foarte puternic şi este prea bine realizat.

    Tehnicile subliminale: backmasking sau mascare prin inversiune sau derulare inversă, constă în a înregistra un canal de sunet în sens invers al derulării normale a benzii sau discului; creierul are mecanisme mentale de asimilare a acestor mesaje; dar mesajul mascat, fiind neinteligibil, trece de bariera emisferei stângi (raţionale), care este vama ideilor, şi se duce în partea dreaptă, mai emotivă, instinctivă şi inconştientă. Este o formă de programare sau de spălare a creierului. Constituie o violare a conştiinţei, a libertăţii de alegere!”
    […]
    “Efectele psihologice: studiile psihiatrice au demonstrat că rock-ul produce la anumiţi indivizi următoarele patologii:

    Modificări ale reacţiilor emotive, care merg de la frustrare la violenţă incontrolabilă.

    Pierderea capacităţii de concentrare. Tulburări de memorie şi de coordonare neuromusculară.

    Pierderea propriei voinţe.

    Stare hipnotică sau cataleptică, care transformă persoana într-o specie de zombie

    Supraexcitare neurosenzorială care produce euforie, autosugestie, isterie şi inclusiv, halucinaţie.

    Stări depresive (care merg de la nevroză la psihoză, mai ales combinate cu droguri).

    Prin ascultarea zilnică: tendinţe de suicid şi omucidere.

    În timpul concertelor: automutilare, autopedeapsă şi, de asemenea, impulsuri irezistibile de distrugere, vandalism şi răzvrătire.”

    Articol integral: http://luptapentruortodoxie.blogspot.ro/2011/05/fata-ascunsa-rock-ului.html

  21. Watain aici are o legatura conexa cu evenimentul, nu directa. El e un soi de indiciu apropo de persoanele care frecventeaza locul. Greu de demonstrat probabil ca a fost vorba de un sacrificiu de acest gen. Mai simplu poate fi demonstrat daca a fost vorba de o mana criminala sau de o culpa. Mana criminala poate actiona fie printr-o neglijenta excesiva, inacceptabila luand ca reper o ratiune medie, sau, mai direct, prin actiuni mai mult sau mai puitin detectabile (substante etc.).

    Cat despre aspectul satanist, colectiv poate fi, la randul lui, un indiciu pt a-i urmari cu atentie pe astia si obiceiurile lor. Si amploarea miscarii. Bine, banuiesc ca deja baietii sunt in vizor. Problema este daca vor fi lasati procurorii sa isi faca treaba. Personal, date fiind consecintele in plan politic ale evenimentului,ma indoiesc. Stiu, eu sunt mai conspirationista de felul meu:). Numai ca au iesit prea multe orori bine cosmetizate la iveala in ultimul deceniu ca sa ne permitem luxul de a exclude din start aceste ipoteze care, din conra, par tot mai probabile.

    In fine, noi tot nu prea avem ce face aici decat „sa stam drepti si sa luam aminte”.

  22. @Sluga:

    Stiu genul de literatura, mi se pare foarte necredibila. Orice piesa muzicala pusa pe dos, invers, suna demonic. Maica Ecaterina Fermo observa, odinioara, cum a fost folosita o liturghie ortodoxa pusa invers in filmul Eyes wide shut pentru a ilustra cultul gruparii oculte. Daca spui tu insuti ceva si altcineva iti reproduce sunetele invers, te vor trece fiorii. Deci procedeul folosit pentru a demonstra mi se pare mie ca e foarte rau si prost ales. Apoi, nici asta cu subliminalele nu e asa certa. Exista perceptii subliminale, adica, ele pot fi foarte explicite (fara complicatii cu mesaje date pe invers), insa efectul nu e automat. Oamenii nu functioneaza, totusi, chiar ca in experimentele lui Pavlov.

  23. Ma intreb cand considera unii momentul potrivit pt a discuta despre aceste lucruri, daca nu, tocmai momentul in care se dau astfel de interviuri extrem de revelatoare. Probabil ca peste 10 ani ar fi fost potrivit sa se discute pe tema. Sau, hai 20, ca sa fim siguri ca nu se ofenseaza nimeni. 😕

    Deci “reactionam fara sa intelegem suficent”… Mda, stiam eu ca ne trebuie un master sau ceva, ca sa putem intelege fenomenul, e mult prea complicat sa intelegem ca invocarea celui rau (prin semnul degetelor mainii sau altfel), ori participarea la ritualuri sataniste la concerte cu trupe ca Watain, ne pot afecta, aducand nenorociri asupra noastra. Daca nici macar declaratia unui cantaret satanist care afirma cu subiect si predicat ca ne facem partasi duhurilor atunci cand incuviintam melodiile lor sau participam la astfel de concerte, nu este suficient de revelatoare, atunci nu stiu ce anume ar putea convinge.

    P.S. Nu a pus nimeni de aici semnul egal intre muzica rock si satanism. Exista satanism exprimat si in alte genuri de muzica, in anumite melodii, in versuri mai ales. Rock-ul are ceva in plus, s-a adoptat simbolul coarnelor printre fanii acestui gen de muzica, si la genuri mai dure de rock, grohaielile amintesc de manifestarea unor demonizati, nu este nimic omenesc acolo.

  24. @Al Racu:

    „Și să se învețe minte și rockerii ăia care ne marginalizează și ne iau la mișto, să vadă ce pățesc dacă nu ascultă de noi, noi cei care știm cum anume operează dracu’, cum să-l depistezi și cum să te ferești de el, noi călăuzele de care lumea nu este vrednică.”

    Hodoronc-tronc! 🙂

    Frate draga, nu stiu de unde a reiesit asta, ca eu nu asta am avut in cap. Dupa mine, vorba lui Tutea, si o baba de la tara ar fi desprins morala. Nu e cazul sa fii cine stie ce teolog ca sa pricepi.

    Ca sa ma fac mai bine inteleasa: personal, intr-un loc cum e colectiv unde s-a intamplat ce s-a intamplat in 2014 eu una nici nu as indrazni sa calc. Locul mi se pare un soi de gaura neagra, de vortex, iar eu nu ma simt nici suficient de smerita, nici suficient de buna si curata ca sa imi permit luxul de a intra pe-acolo fara sa ma pricopsesc cu cine stie ce. Iar ca sa ma mai duc si sa mai si fac semnul ala cu degetele, mi s-ar parea o adevarata nesabuinta.

    Nu stiu, poate altii sunt mai curajosi si nu iau lucrurile astea asa in serios. Ce sa zic, bravo lor! Personal nu sunt genul care sa se lege la cap fara sa ma doara, imi sunt suficiente propriile lupyte cu propriile patimi/demoni, si asa abia le pot duce. Si asa i-as sfatui si pe copiii mei. sa se tina departe si sa nu si-o caute cu lumanarea. De-aia ma feresc de dracuiala, de exemplu, pt ca mi se pare ca pe dracu nu e nevoie sa il rogi de doua ori ca sa se prezinte si sa nu mai scapi de el.

    Nu stiu daca asta se cheama a face pe calauza. Personal mi se pare ca tine de o elementara protectie. Numai ca fenomenul cultural ne-a invatat, din pacate, sa subestimam aceste lucruri pe care, altfel, bunicile si strabunicile noastre le cunoasteau foarte bine. De-aia saracele isi scuipau in san cand auzeau de asemenea „acte de cultura”. Si nu erau cine stie ce experte in teologie, dupa cum nici eu nu ma pretind a fi, ca sa ne intelegem.

  25. @admin,

    Pana la urma, drepturile cele mai mari au fost date celui rau chiar atunci cand a fost concertul Watain. De ce nu s-a intamplat nimic rau atunci?

    A raspuns Doroteea: “de ce nu o patesc chiar cei de la watain? Sau satanistii sadea? Pai oare ce o insemna sa iti vinzi sufletul? Inseamna ca AICI ai protectia lui. […] Sacrificatii sunt, de regula, cei fara protectie.Iar protectia cade in timp sau deodata, printr-un simplu gest aiurea, de lepadare.”

  26. @s.n.

    pai unii il invoca explicit, fara sa fie nevoie sa inversezi melodia!

    Cred ca am apucat sa spun intr-un mesaj de mai sus, sunt niste filmulete pe youtube cat se poate de clare.

  27. @Doroteea:

    Este totusi doar o supozitie ca cei care frecventau Colectiv chiar erau un …colectiv. Poate unii nici nu stiau de concertul din trecut al lui Watain, pentru ca, desi pentru cei din afara fenomenului, Watain, Metallica si Beatles sunt acelasi lucru, totusi chiar nu sunt si uneori preferinta unui stil/formatii se imbina cu repulsia fata de alte stiluri/formatii, chiar daca toate sunt rock. Eu as crede ca principalul motiv (statistic vorbind) pentru frecventarea Colectivului pe 30 oct. nu a fost clubul in sine si nici existenta unei “comunitati” create de practicile managerilor, ci legaturile si interesele legate de trupa de la Goodby to Gravity. Unii calcasera pentru prima oara in viata in clubul ala.

    @Mirela:

    E un fel de a spune ca a raspuns. Deci cei de la Colectiv nu aveau nici protectia diavolului, dar nici pe a lui Dumnezeu, sa inteleg. Pe care o pierdusera pentru ca faceau semnul coarnelor cu degetele. Si de aia au ars si au murit.

    De altfel, nu inteleg crisparea asta dupa explicatii si raspunsuri, precum si aricirea fata de cei care nu au aceeasi parere ca noi.

  28. @Alexandru,

    Dar na, satanistul trebuie musai identificat și dat în vileag, ca să arătăm că suntem mărturisitori adevărați, nu d-ăia chipurile subtili, dar de fapt duplicitari, ca Racu. Și să se învețe minte și rockerii ăia care ne marginalizează și ne iau la mișto, să vadă ce pățesc dacă nu ascultă de noi, noi cei care știm cum anume operează dracu’, cum să-l depistezi și cum să te ferești de el, noi călăuzele de care lumea nu este vrednică.

    Cam agresiv, si cam peste cal… Eu nu m-am adresat tie in batjocora, ca sa vii cu astfel de reactii. Faci si tu parte din categoria celor care se inflameaza atunci cand sunt contrazisi si incep sa atace la persoana. Jenant.

  29. @Mirela:

    Participarea la concerte unde se invoca cel rau si declaratiile acestea ale unui satanist care spune pe fata ca se intra in contact cu acele duhuri, iar asta nu ramane fara efecte (incendieri de cladiri inclusiv), ar trebui sa dea de gandit oricui (dintre cei care poseda ceva mai mult de doi neuroni).

    Not very user friendly, I woud say… 🙂 La fel si a incepe a raspunde prin a zice celuilalt ca nu a inteles nimic. Putem discuta in contradictoriu si fara din astea, precum si fara victimizari.

  30. @admin,

    E un fel de a spune ca a raspuns. Deci cei de la Colectiv nu aveau nici protectia diavolului, dar nici pe a lui Dumnezeu, sa inteleg. Pe care o pierdusera pentru ca faceau semnul coarnelor cu degetele. Si de aia au ars si au murit.

    Cei de la Colectiv, presupunand ca nu erau satanisti, nu aveau de ce sa aibe protectia celui rau. Si da, este suficient sa invoci pe diavol, sustinandu-l, chiar si prin acel semn, ca sa pierzi protectia lui Dumnezeu. Hello? Numai eu am citit Patericul si invataturile Sfintilor Parinti?!

  31. @admin:

    pai e f probabil ca multi sa nu fi stiut, eu nu neg asta. Dar asta nu face locul mai putin periculos! Din contra! Daca stiau luau si ei ceva la ei, o iconita, ceva… Sa nu imi zici acum ca poate au si luat-o, ca nu mai terminam cu supozitiile..:)

    Mai, dar eu chiar nu inteleg: bineinteles ca iti pierzi protectia cand invoci diavolul intr-un fel sau altul! Sincer, mi se pare axiomatic, nu m-as fi gandit ca asta poate fi motiv de disputa. Dau din nou ca exemplu cartea cu Par. Paisie si marii initiati…. Dar nu numai, sunt convinsa ca sunt in Pateric exemple suficiente, dar nu-mi vin acum in minte. Iata, sa luam de exemplu dracuiala: de ce ni se atrage atentia sa nu dracuim? Pt ca ii dam drepturi asupra noastra cand „dam dracului” ceva sau, Doamne fereste!!, pe cineva! Pe dracul nu trebuie sa il invoci, e ca o lepadare! El vrea doar acceptul nostru de principiu, din acel moment…gata, devii extrem de vulnerabil. Lucrurile astea sunt fantastic de grave, invocarea celui rau e o dezicere de Dumnezeu. Si stim din pilda saracului Lazar si a bogatului nemilostiv ca lipsa informarii nu poate fi o scuza – mai ales intr-o tara ortodoxa!

  32. @admin,

    Participarea la concerte unde se invoca cel rau si declaratiile acestea ale unui satanist care spune pe fata ca se intra in contact cu acele duhuri, iar asta nu ramane fara efecte (incendieri de cladiri inclusiv), ar trebui sa dea de gandit oricui (dintre cei care poseda ceva mai mult de doi neuroni).

    Not very user friendly, I woud say… 🙂 La fel si a incepe a raspunde prin a zice celuilalt ca nu a inteles nimic. Putem discuta in contradictoriu si fara din astea, precum si fara victimizari.

    Nu era vorba de Alexandru acolo, ci de oricine citeste despre aceste lucruri, mai ales cei care sunt direct vizati, fanii acestui gen de trupe.
    ” La fel si a incepe a raspunde prin a zice celuilalt ca nu a inteles nimic.” – Nimic din ce am spus eu cel putin. Daca nu a inteles, sa spun ca a inteles?

  33. Cand vorbeam de lipsa informarii ma refeream la tinerii aceia. Stiu ca avem tendinta de a scuza, si bine facem, dar de multe ori bietii copii trag din cauza neglijentei parintilor. Nu judec pe nimeni, singurul lucru pe care incerc sa il transmit este ca nu te poti juca cu astfel de lucruri, iar tinerii nostri trebuie sa stie asta si suntem datori sa le-o spunem – intr-o maniera strategica, ok, cu asta pot fi de acord.

    De fapt cred ca si par. Bastovoi s-a exprimat in acest sens, nu?

  34. @Mirela:

    Daca nu a inteles, sa spun ca a inteles?

    Bine asa. Rock on!

  35. @Doroteea:

    Discutia pare un pic trollata. Eu oricum ma pregatesc psihologic pentru momentul de conversie, cand vei incepe sa argumentezi in sens invers. 🙂

  36. @ Doroteea – Îi răspunsesem Mirelei. Dar dacă tot veni vorba de băbuțe și scuipat în sân, ar trebui spus că semnul ăla la care faci trimitere se trage taman de la o mamaie. Cel puțin asta mărturisește Ronnie James Dio, pe care l-am văzut live la Polivalentă în 1999 (ce vremuri!) și slavă Domnului am scăpat cu viață. Aparent are de-a face cu deochiul, adică descântecul ăla care mi-l zicea și mie, când eram mic, bunică-mea de la țară, cea care m-a și dus prima oară pe la Biserici, și pe care îl țin minte și acum în mare parte. Mă rog, așa e Ortodoxia la noi, se combină ba cu rock-ul, ba cu păgânismul, depinde de generație 🙂 Check it out:

    “Ronnie James Dio was known for popularizing the sign of the horns in heavy metal.[8][9] He claimed his Italian grandmother used it to ward off the evil eye (which is known in Southern Italy as malocchio). Dio began using the sign soon after joining the metal band Black Sabbath in 1979. The previous singer in the band, Ozzy Osbourne, was rather well known at using the “peace” sign at concerts, raising the index and middle finger in the form of a V. Dio, in an attempt to connect with the fans, wanted to similarly use a hand gesture. However, not wanting to copy Osbourne, he chose to use the sign his grandmother always made.[10] The horns became famous in metal concerts very soon after Black Sabbath’s first tour with Dio. The sign would later be appropriated by heavy metal fans under the name “maloik”, a corruption of the original malocchio.[citation needed]

    Terry “Geezer” Butler of Black Sabbath can be seen “raising the horns” in a photograph taken in 1971. The photograph is included in the CD booklet of the Symptom of the Universe: The Original Black Sabbath 1970–1978 compilation album. This would indicate that there had been some association between the “horns” and heavy metal before Dio’s popularization of it.
    From a 2001 interview with Ronnie James Dio on Metal-Rules.com:

    Metal-Rules.com – “I want to ask you about something people have asked you about before but will no doubt continue to talk about, and that is the sign created by raising your index and little finger. Some call it the “evil eye.” I would like to know if you were the first one to introduce this to the metal world and what this symbol represents to you?”

    R.J. Dio – “I doubt very much if I would be the first one who ever did that. That’s like saying I invented the wheel, I’m sure someone did that at some other point. I think you’d have to say that I made it fashionable. I used it so much and all the time and it had become my trademark until the Britney Spears audience decided to do it as well. So it kind of lost its meaning with that. But it was…. I was in Sabbath at the time. It was a symbol that I thought was reflective of what that band was supposed to be all about. It’s NOT the devil’s sign like we’re here with the devil. It’s an Italian thing I got from my Grandmother called the “Malocchio”. It’s to ward off the Evil Eye or to give the Evil Eye, depending on which way you do it. It’s just a symbol but it had magical incantations and attitudes to it and I felt it worked very well with Sabbath. So I became very noted for it and then everybody else started to pick up on it and away it went. But I would never say I take credit for being the first to do it. I say because I did it so much that it became the symbol of rock and roll of some kind.”[11]”

    https://en.wikipedia.org/wiki/Sign_of_the_horns

    Parafrazând titlul unui film care a rulat de curând pe marile ecrane, am putea să spunem despre bunica lui Ronnie că era o “babă satanistă” 🙂

    P.S. Apropo, dacă tot vorbim de italieni, la modul serios, mie mult mai satanistă mi se pare blonda aia cu o moralitate cam laxă de își zice Madonna, acesta fiind numele pe care italienii îl dau Fecioarei Maria. Nu știu care sunt preferințele tale muzicale, dar ceva îmi spune că nu asculți doar psaltică, așa că te-aș întreba dacă nu cumva ai dansat vreodată, știu și eu, pe la vreo nuntă nu foarte ascoristă, pe La Isla Bonita?

  37. Dar na, satanistul trebuie musai identificat și dat în vileag, ca să arătăm că suntem mărturisitori adevărați, nu d-ăia chipurile subtili, dar de fapt duplicitari, ca Racu. Și să se învețe minte și rockerii ăia care ne marginalizează și ne iau la mișto, să vadă ce pățesc dacă nu ascultă de noi, noi cei care știm cum anume operează dracu’, cum să-l depistezi și cum să te ferești de el, noi călăuzele de care lumea nu este vrednică.

    Si inca o observatie as vrea sa mai fac legat de asta. Vad ca unii care incearca sa traga o concluzie din asemenea intamplari, la modul obiectiv, neinflamat, fara a judeca pe nimeni si fara a arata cu degetul, este adesea perceput ca vorbind de pe pozitii de superioritate (inclusiv duhovniceasca), ceea ce e complet fals. Deci nu poti avea o opinie in aceasta privinta a influentelor folosirii unor simboluri sau invocari, fara sa fii considerat dusman al rockerimii si/sau avand pretinse veleitati duhovnicesti. Nu e nevoie sa te sara la tine un rocker are nu are treaba cu Biserica, caci o fac si unii crestini asumati (probabil fani ai genului rock care se simt ofensati).
    Am uitat ce scrie in Indreptarul de spovedanie?
    ” N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putinţă.”

  38. *sunt adesea perceputi

  39. @admin:

    ce ma?? Asa fac eu? Vorbesti serios? :)))

    si mie care mi se parea ca sunt f consecventa cu mine insami… :-s

  40. Hmm..

    Voi reflecta la aceasta remarca!

    O consider ca o injunghiere in spate Si stii de ce nu o sa-ti raspund la telefon? Pt ca stiu ca n-ai sa-ti ceri scuze! 🙂

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare