INCA O SFIDARE: Cum poti fi ministru in România in lunile de CONCEDIU de la COMISIA EUROPEANA

28-11-2015 14 minute ~~Sublinieri~~

Presedintele Klaus Iohannis si Premierul Dacian Ciolos ciocnesc un pahar cu sampanie in timpul ceremoniei de investire a Cabinetului Ciolos desfasurata la Palatul Cotroceni, in Bucuresti, marti, 17 noiembrie 2015. ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO

Cotidianul/ Ion Spânu:

Tehnocraţia înseamnă un an de suspendare a democraţiei în România

Ceea ce s-a întîmplat în aceste ultime zile în politica românească va fi cîndva o pagină de istorie, în care se va consemna că, la cererea poporului, în România a fost suspendată democraţia cel puţin pentru un an! Expresia acestei alegeri este reprezentată de Cristina Guseth, care a fost votată masiv de Comisia juridică, după care a fost dată afară înainte de a intra în cabinetul de ministru al Justiţiei!

Ea, Cristina Guseth, va fi simbolul acestei Tehnocraţii originale, româneşti, aşa cum Ion Iliescu era cîndva simbolul acelei Democraţii originale, cu doar un partid politic, al său! Acest protocronism politic pare să fie preocuparea istorică a românilor, cu o caracteristică uimitoare, ce se extinde uşor de la politică la orice alt domeniu, aceea de a adăuga ceva al nostru la o invenţie ce aparţine altuia. Ca şi cum, ştiind că nu noi am inventat cuiul, îi punem un mîner, astfel încît să nu ne mai lovim degetele cu ciocanul, şi spunem că e al nostru în întregime!

Pe această linie am fost în stare în acea Democraţie originală să acceptăm ideea unui comunism cu faţă umană. Şi cu ce ne-am ales în viaţă? Exact ca în cîntec: „ce-am băut, ce-am mîncat şi cu ce am strîns în braţă”! În rest, la fiecare 4 ani am luat-o de la capăt, prelungind o agonie de care puteam să scăpăm mult mai repede!

Acum, cu ajutorul lui Klaus Iohannis, de naţionalitate germană, dar român de-al nostru, experimentăm şi Tehnocraţia originală, una get-beget românească.

În sensul corect, Tehnocraţia este definită ca „orientare sociopolitică adeptă a formei de guvernare prin intelectualitatea tehnico-ştiinţifică”. Etimologic, cuvîntul ar veni tot din greaca veche (de unde altundeva?), de unde provine şi Democraţia. Astfel, TEHNOCRAŢIE = „techne” – artă, „kratos” – putere, dar cuvîntul „techne” însemna „meşteşug”, adică „facerea” lucrurilor după anumite reguli! „Techne” a dus în timp la cuvîntul „tehnică”, devenind apoi domeniul specific „tehnicienilor”, numiţi generic, la vîrful unor meserii, „ingineri”: inginer electronist, inginer agricol etc. Generalizînd, Tehnocraţia a devenit domeniul dominat de tehnocraţi, adică de „specialiştii diferitelor meserii”! Cu alte cuvinte, TEHNOCRAŢIA înseamnă „puterea tehnicienilor”, spre deosebire de „Democraţie” (în greaca veche, demos – popor, kratos – putere), care înseamnă „puterea poporului”!

După cum se vede, drumul spre înţelegerea cu adevărat a Tehnocraţiei nu este chiar aşa de simplu nici măcar pe tărîmul etimologiei! Văzînd însă lucrurile în profunzime, observăm că în cuvîntul Tehnocraţie nu există nici măcar o urmă de politică! Dacă ne întoarcem la etimologie, cuvîntul „politică” vine din ngr. „politikós”, derivat, la rîndul său, din „polis” – oraş, cetate. Sintetizînd, „politica” este expresia voinţei exprimate de cetate, deci de voinţa tuturor oamenilor, pe cînd Tehnocraţia este strict „domeniul specialiştilor”, în care omul de rînd nu are ce căuta!

Mulţi se vor întreba la ce ne folosesc astfel de divagaţii savante într-o discuţie despre politică, la care, nu-i aşa?, se pricepe toată lumea! Răspunsul este cît se poate de simplu: ne foloseşte! Ca să ne putem stabili orizontul real de aşteptare, să ştim ce ne aşteaptă la capătul unei opţiuni, astfel încît să nu ne trezim în trenul care ne duce la Iaşi, noi dorind, de fapt, să ajungem la Timişoara!

Rezumînd, Democraţia este accesibilă tuturor, în timp ce Tehnocraţia se adresează doar specialiştilor! Desigur, „democraţie” nu înseamnă că tot poporul este la putere, ci că tot poporul decide CINE este la putere! Cînd poporul, în integralitatea sa, se exprimă, el îşi manifestă preferinţe DIFERITE, de aici rezultînd orientări, ideologii şi chiar formaţiuni politice diferite! Între acestea, el, prin numărarea voturilor, decide care dintre acestea a întrunit sufragiile unei pături mai mari din popor. Asta e toată filosofia democraţiei.

În schimb, Tehnocraţia este un domeniu specializat, accesibil doar „meseriaşilor”, ei între ei stabilind ierarhiile, poporul aflînd doar opţiunile lor. Cînd deciziile lor ies din tiparele rigide ale specialiştilor, se întîmplă ca la audierile din Parlamentul nostru, cînd era gata-gata ca o ingineră să fie numită ministrul Justiţiei, generînd acel scandal monstruos care avea drept rădăcină exact nerespectarea rig~~idităţi~~[ori]i ştiinţifice, în care un inginer electronist nu avea cum să fie prezentat ca specialist în domeniul juridic! Vedeţi, în Tehnocraţie nu poţi lua un inginer dintr-un domeniu şi să-l pui să conducă alt domeniu în care nu are competenţă!

În Democraţie se poate: actorul Arnold Schwarzenegger, prin voinţa poporului, a devenit guvernator! În Tehnocraţie se întîmplă ca în cazul Cristinei Guseth! Arnold este adulat de poporul care l-a ales să „guverneze”, în timp ce Cristina este umilită şi batjocorită de adevăraţii „meseriaşi” din lumea Justiţiei.

Dacă tot am luat-o razna, să mergem şi mai departe, pînă în urmă cu 2400 de ani, cînd Platon scria celebra sa lucrare „Republica” (Πολιτεία). El identifica 4 forme de organizare a cetăţii: Timocraţia, Oligarhia, Democraţia şi Tirania. Nu vă speriaţi şi citiţi mai departe ce zice Platon, căci vă veţi regăsi cu toţii printre rînduri. „Republica” lui Platon este, de fapt, utopia căutării statului ideal, o utopie care se află în mintea noastră şi acum. Numai că, la fel ca Platon, cu fiecare încercare ne convingem că un stat ideal nu există! Drept consecinţă, cele 4 forme de guvernare sînt, de fapt, injuste, regresînd exact în ordinea descrisă de Platon. Între ele, aşa rea cum este, DEMOCRAŢIA pare a fi cea mai bună pentru că oamenii decid asupra destinului lor. În celelalte – nu!

E ceva aici care are mare legătură cu ce trăim noi în aceste zile în România! Pentru a înţelege unde este această legătură, e nevoie de cîteva observaţii asupra celor 4 forme de guvernare descrise de Platon. Iată un scurt rezumat al lor:

– TIMOCRAŢIA ar fi acea cetate condusă de oameni care pun mai presus de orice ONOAREA, derivată din exploatarea modelelor din istorie, pline de acte de vitejie, de curaj şi de demnitate. Orice fisură a acestor principii morale generează pasiunea bunăstării şi posesiunii. Pentru amănunte, v. Platon – „Republica”, 545c – 550c.

– OLIGARHIA este cea care rezultă din decăderea din Timocraţie, prin depărtarea de onoare şi apropierea de bunăstare. Se ajunge astfel la nedreptatea provocată de diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie şi, implicit, la conflictul dintre cei bogaţi şi cei săraci, cîştigat de cele mai multe ori de cei cu avere uriaşă, oligarhii.

– DEMOCRAŢIA vine din răsturnarea Oligarhiei, mai exact în momentul în care tensiunile dintre săraci şi bogaţi se acutizează atît de mult, încît săracii cîştigă în final bătălia, instaurînd acest tip de societate care acordă libertăţi tuturor oamenilor, inclusiv acela de a decide cine conduce statul democratic! Despre cetatea democratică şi omul democratic, v. Platon – „Republica”, 555b – 558c.

– TIRANIA este treapta maximă a libertăţilor acordate de Democraţie, moment în care aceasta degenerează, devenind extrem de violentă tocmai pentru a reuşi să limiteze acele libertăţi! Acum apare demagogul, cel care este corupt de Puterea dată de libertăţile democratice şi, înconjurîndu-se de un mic grup de susţinători, cărora le oferă privilegii, devine tiran, punînd mîna pe Putere în numele Democraţiei pe care tocmai a anulat-o!

Aici, în această etapă, apare sugerată prima oară ideea de Tehnocraţie, căci tiranul îi prezintă pe cei din jurul lui ca fiind specialişti, oamenii cei mai potriviţi să conducă cetatea. Chiar el, Tiranul, nu vine din senin, ci apare cocoţat pe umerii democraţiei, se bazează pe libertăţile mulţimii şi, prin demagogie, deturnează aceste libertăţi în interesul lui ascuns, acela de a stăpîni cu mînă forte Cetatea!

Nu întîmplător, exact în „Republica” lui Platon ne povesteşte Mitul Peşterii (Cartea a VII-a), bine cunoscut multora, în care oamenii dintr-o peşteră nu au văzut decît „umbra lucrurilor”, fără a cunoaşte nici lucrurile, nici lumina soarelui care le proiecta umbra pe un perete. Dacă unul dintre ei ar ieşi din peşteră şi ar vedea soarele, apoi s-ar întoarce la ai lui şi le-ar spune că s-au înşelat şi că s-au lăsat pradă deşertăciunii, el ar fi ucis, căci semenii lui n-ar accepta că au trăit doar cu iluzia lucrurilor adevărate şi ar rămîne să trăiască mai departe în acea „locuinţă-închisoare”!

Pornind de la această parabolă, putem spune că una dintre cele mai mari jigniri aduse omenirii o reprezintă „corectitudinea sondajelor de opinie”! Faptul că întrebînd 1.000 de persoane poţi afla cu o marjă foarte mică de eroare cum gîndesc zeci de milioane de oameni este înfiorător, căci asta arată cît de limitată este libertatea de gîndire a oamenilor, aceştia intrînd, fără să-şi dea seama, într-un tipar uniformizator, deşi fiecare om în parte crede că exprimă propriul gînd! În acest şablon de gîndire îşi află originea MANIPULAREA prin dezinformare sau, mai exact, prin informaţia dirijată!

Cînd MANIPULATORUL îşi dă mîna cu DEMAGOGUL, democraţia însăşi este în pericol, căci esenţa ei este libertatea de gîndire a fiecăruia, iar suma opţiunilor îl instaurează pe cel care va deţine Puterea. Cînd demagogul începe să enunţe promisiunile populiste, înseamnă că deja are un plan de manipulare, astfel încît lumea să creadă că el spune adevărul. Totul pînă cînd îşi vede sacii în căruţă!

Acum, cu acest tablou înfricoşător în faţă, să ne aducem aminte ce s-a întîmplat în aceste zile. 30.000 de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta pentru atitudinea autorităţilor faţă de tragedia de la Colectiv. A doua zi, totul era deturnat în scopuri politice şi, deşi nici unul dintre tinerii din stradă nu bănuia, protestul a devenit arma cuiva pentru instaurarea „Guvernului Meu”! Naivi, cei din stradă, deşi se vedea de la o poştă că protestul nu mai era al lor, au început să strige fie lozinca lui Băsescu cu 300 de parlamentari, fie sloganul preferat al lui Iohannis cu „fără politicieni”.

Cînd şi-au dat seama era prea tîrziu, căci, deşi totul a început ca urmare a unei tragedii, finalul l-a găsit pe Iohannis rîzînd larg, instalîndu-i cu mîna lui pe oamenii lui Băsescu prin ministere, trecînd în aceeaşi seară de mai multe ori prin faţa gărzii de onoare! Toţi cei care au deturnat protestul iniţial şi-au văzut îndeplinit planul, iar cei care au declanşat toată mişcarea au rămas, ca de obicei, cu buza umflată! La fel ca la Revoluţie, la fel ca după Piaţa Universităţii.

Acum, nu mai rămîne decît ca Tehnocraţia să se pună bine pe picioare, politica să devină iarăşi pretext pentru abuzuri şi condamnări, oamenii să se obişnuiască iarăşi cu frica şi, evident, încă vreo două decenii de speranţă că se va mai putea îndrepta ceva. Paradoxal, veţi vedea că poporul îi va cere tot celui care a instalat tirania să construiască o „democraţie adevărată”!

Tot de la Platon, oamenii ar fi putut afla că „nu e treaba căldurii să răcească”, adică nu-i poţi celui care deţine Puterea să renunţe la ea! Sigur, într-o zi, tirania va atinge culmile exceselor, cei din preajma conducătorului vor ajunge să fie urîţi şi oamenii se vor întoarce în stradă, numai că şi atunci se va întîmpla la fel ca acum şi ca totdeauna, după care vom lua totul de la capăt. Aşa cum s-a întîmplat şi după cele 7,4 milioane de voturi.

Nici nu vedem, în acest timp, că, după perdelele Puterii, cineva rîde în hohote de noi toţi, fie că sîntem de stînga, fie că sîntem de dreapta, căci Tirania nu are mîini, ci numai interese personale! Noi, oamenii ăştia mulţi, nu facem parte nici din familia celui Puternic, nici din clanul său de prieteni. Sîntem doar o permanentă masă de manevră, căreia, din cînd în cînd, i se dă cîte un cap de Moţoc. Acum ni s-a dat capul Cristinei Guseth, ca şi cum asta ar fi cerut tinerii frumoşi şi liberi, care se uită acum la TV şi se miră că, în locul momentelor de reculegere, „Guvernul Colectiv” s-a pus pe petrecere şi pe festivităţi cu fanfară şi onoruri.

P.S. Chiar aşa, de ce s-a băut şampanie cînd a fost instalat „Guvernul Colectiv”? Era ceva de sărbătorit sau ceva de pomenit?

Incredibil dispreţ pentru Guvernul României. Raluca Prună este Ministrul Justiţiei în timpul concediului de la Comisia Europeană

După ce electronista Cristina Guseth era cît pe ce să ajungă ministrul Justiţiei, nimeni n-a mai fost atent la declaraţiile Ralucăi Prună în faţa Comisiilor parlamentare, fiindu-le suficient că măcar aceasta terminase dreptul, astfel că mulţi au înţeles că acel concediu de la UE ar fi fost pînă la depunerea jurămîntului!

Dar, nu! Chiar din faza audierilor, Raluca Prună a spus sincer ceea ce avea de gînd, dar nimeni nu a văzut absurdul acestei declaraţii, aşa încît aceleaşi comisii care o validaseră şi pe Cristina Guseth, au acordat cu o majoritate uriaşă şi avizul pentru Raluca Prună! Am recitit transcriptul audierilor şi iată ce am găsit:

Cum, adică? Funcţia de Ministru al Justiţiei a devenit atît de dezbrăcată de conţinut, încît poate fi exercitată de cineva în perioada de concediu de la Comisia Europeană, unde doamna Raluca Prună îşi desfăşura activitatea pînă în momentul în care Premierul desemnat, Dacian Cioloş, a invitat-o să intre în cabinetul său?

Raluca Prună era atunci consilier și manager de programe în cadrul Direcției Generale Justiție, Libertate și Securitate a Comisiei Europene, adică un funcţionar oarecare la Comisia Europeană, aşa cum sînt alte sute de reprezentanţi ai ţărilor membre. E adevărat că salariul său la Comisia Europeană, din cîte ştim noi, este ceva mai mare decît cel de ministru, adică 2500 euro pe lună, plus un bonus anual de 10.000 euro în funcţie de cîteva criterii. Deci un total estimat la 3.300 euro, adică apropiat de cel pe care îl va încasa ca ministru, care este de 13.365 RON, adică aproape 3.000 euro.

Chiar dacă acum acea Ordonanţă de triplare a salariilor înalţilor funcţionari a fosr respinsă de Senat, ea este încă în vigoare şi, în cel mai rău caz, va fi amînată cu cîteva luni. Şi chiar să fi fost de 10 ori mai mare, dacă nu-i convenea să vină ministru cu un salariu mult mai mic, de ce nu a refuzat funcţia?

Rămîne însă întrebarea: chiar şi cu un salariu mult mai mic decît la Comisia Europeană, cineva care este propus să fie ministru în ţara lui nu dobîndeşte în acest fel o treaptă importantă în cariera sa? Este vorba de o menţiune în propriul CV care, în cazul succesului, valorează mult mai mult decît cîţiva firfirei în plus la salariu şi deschide pentru oricine o uşă pe care altfel e greu să pătrunzi!

Chestiunea aceasta lasă impresia că de acest Guvern tehnocrat fuge toată lumea, din moment ce nu a fost găsită o persoană care să se dedice total acestei funcţii atît de importante în stat, fiind luată cu arcanul Raluca Prună!

Chiar nu s-a gîndit Premierul Dacian Cioloş că era de ajuns să se consulte cu asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi ar fi primit în mod sigur o nominalizare potrivită, cineva care ar fi considerat această numire ca un privilegiu, ca o onoare, şi ar fi tratat-o ca atare, adică responsabil, ştiind că de deciziile sale depinde buna funcţionare a întregului sistem juridic?

Dacă aceasta a fost prima declaraţie a noului ministru Raluca Prună, nu e greu să ne imaginăm ce autoritate va avea domnia sa atît în faţa magistraţilor, cît şi în faţa parlamentarilor. Nu de alta, dar, potrivit legii, magistraţii nu au voie să desfăşoare nici o altă activitate, în afara celor care sînt şi profesori, iar magistraţii, din pasiune pentru meseria lor, au acceptat aceste privaţiuni. Ei nu au unde să se întoarcă atunci cînd ies la pensie, aşa cum a declarat senină doamna ministru!

Dacă asta înseamnă să fii tehnocrat, asta e! Ce ministru, ce ţară! Totul e ca „mormanul” să fie cît mai gros.

Dacian Cioloş este membru al “Friends of Europe“, organizaţie finanţată de Soros

În faţa Parlamentului, Dacian Cioloş a promis transparenţă totală, ceea ce înseamnă, fără îndoială, o declaraţie menită să dea încredere populaţiei că Guvernul va lucra „la vedere” în interesul României, aşa cum prevede articolul 55, al. 1 din Constituţie: „Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România”, căci, aşa cum stă scris la art. 54, al 1 din acelaşi document: „Fidelitatea faţă de ţară este sacră”.

Ca o primă dovadă a sincerităţii declaraţiei sale, ne aşteptam ca transparenţa să fie probată chiar în ceea ce-l priveşte pe Dacian Cioloş, mai exact să ştim din capul locului tot ce ţine de persoana sa publică, astfel încît exemplul personal să fie urmat de toţi miniştrii din cabinetul său.

Funcţia de Prim-ministru al României presupune loialitatea totală faţă de România şi faţă de interesele sale, fie ele economice, fie politice. În ultimii ani, din păcate, atunci cînd a fost vorba despre resursele naturale ale ţării sau de obiective economice strategice, s-a vorbit de grave abuzuri, unele în vecinătatea acuzaţiei de trădare naţională, cea mai gravă acuzaţie care poate fi adusă unui cetăţean român. Exemplele sînt numeroase: Petrom, Roşia Montană, gazele de şist etc.

În acest sens, transparenţa este una dintre metodele cele mai eficiente pentru eliminarea unor astfel de suspiciuni în cazul politicienilor de la vîrful Puterii.

Din acest punct de vedere, ne-a surprins în cazul Primului ministru o omisiune din biografia sa publică pentru România: faptul că Dacian Cioloş este membru al organizaţiei „FRIENDS OF EUROPE”, care este finanţată, între alţii, şi de miliardarul american George Soros! Apartenenţa lui Dacian Cioloş la acest grup este un lucru onorabil, care-l situează într-o companie extrem de selectă, alături de reprezentanţi ai mai multor ţări europene, oameni care au deţinut sau deţin funcţii importante în statele de origine.

Ceea ce surprinde şi naşte semne de întrebare este OMISIUNEA acestei apartenenţe atît în declaraţiile publice ale lui Dacian Cioloş, cît şi în documentele destinate publicului din România. Iată prezentarea actualizată a lui Dacian Cioloş pe site-ul „FRIENDS OF EUROPE”:

Preşedintele grupului „FRIENDS OF EUROPE” este Étienne Davignon, un politician belgian extrem de influent, care a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi a fost primul şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie. A deţinut pînă de curînd chiar preşedinţia Grupului Bilderberg. Iată şi pagina sa de pe site-ul „FRIENDS OF EUROPE”:

Că acest grup este finanţat şi de Geroge Soros, preşedinte al „Open Society Institute”, alături de Steven Ballmer, care este CEO al Microsoft, aflăm tot de pe site-ul organizaţiei „FRIENDS OF EUROPE”:

Cît timp Dacian Cioloş era un funcţionar la Uniunea Europeană, această apartenenţă la un grup atît de influent nu avea mare importanţă, însă, odată devenit Prim-ministru al României, lucrurile se schimbă radical, căci de deciziile sale depind foarte multe dintre interesele ţării, iar acestea nu sînt obligatoriu consonante cu interesele altor ţări sau grupuri de interese din afara României. Amintim doar Cazul „Roşia Montană”, în care poziţiile preşedintelui Traian Băsescu şi ale Premierului Victor Ponta, care au susţinut exploatarea zăcămintelor de aur de către „Gold Corporation”, au generat reacţii puternice de împotrivire în societatea românească! La fel şi în cazul exploatării gazelor de şist.

Nu avem nici o îndoială că majoritatea membrilor din „FRIENDS OF EUROPE” acţionează în interesul ţărilor lor, însă nu de puţine ori acestea sînt contrare cu interesele celorlalţi. Din acest punct de vedere, şi România trebuie să aibă garanţia că reprezentantul ei în acest grup nu face jocurile altcuiva, iar cînd acesta a devenit Primul Ministru al său, transparenţa este cheia încrederii!

Am citit CV-ul lui Dacian Cioloş depus la Comisia Europeană. Iată-l:

După cum se vede, nu se spune un cuvînt despre faptul că Dacian Cioloş face parte din „FRIENDS OF EUROPE”, deşi găsim tot felul de alte menţiuni, precum: este membru al „Group de Bruges”, fondator al Asociaţiei „Agroecologia”, bacalaureatul la Liceul industrial din Şimleul Silvaniei.

Am căutat şi pagina sa de pe Wikipedia, însă nici acolo nu este vreo menţiune despre „FRIENDS OF EUROPE”:

Comparativ, vă prezentăm chiar pagina de pe Wikipedia a preşedintelui grupului „FRIENDS OF EUROPE”, unde lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel, fiind menţionate, pentru cetăţenii belgieni care vor să afle întreaga biografie a domniei sale, toate funcţiile deţinute în diverse structuri politice şi economice:

În medalion, putem să citim despre Étienne Davignon: „Ainsi que président de Friends of Europe, un think tank influent. Président du comité de direction du groupe Bilderberg de 1998 à 2010”. Nu e greu de înţeles că belgienii sînt foarte mîndri că Étienne Davignon, reprezentantul lor în „FRIENDS OF EUROPE”, este atît de influent şi de puternic. Din moment ce el declară public această apartenenţă la grupul „FRIENDS OF EUROPE”, înseamnă, indiscutabil, faptul că oricînd poate să dea sosocteală în faţa poporului său despre apărarea intereselor Belgiei în relaţiile cu celelalte ţări.

Atunci apare întrebarea: de ce Primul Ministru al României omite să ne spună că face parte din acest grup „FRIENDS OF EUROPE”? Mai ales că, la nominalizarea sa pentru funcţia de Premier, a fost acuzat chiar preşedintele Klaus Iohannis că a primit numele său în plic de la cineva din Uniunea Europeană! Credem că Dacian Cioloş intuieşte spre ce zonă duc astfel de presupuneri. Singura cale de a le preîntîmpina este transparenţa, dar nu aceea declarativă, ci una reală, care să înceapă cu propria sa biografie.

Mai ales că, din cîte ne amintim, însuşi Dacian Cioloş i-a obligat pe toţi miniştrii cabinetului să depună o Declaraţie pe propria răspundere, în care să spună că nu sînt ofiţeri acoperiţi ai vreunui serviciu secret din România sau din străinătate! De ce nu şi o declaraţie că nu fac parte din vreun grup de interese?

Reacții de la cititori. Legătura Cioloș-Soros

Articolul Transparenţa opacă a prim-ministrului: Dacian Cioloş este membru al “Friends of Europe”, organizaţie finanţată de Soros a generat numeroase comentarii din partea cititorilor cotidianul.ro. Pe cele mai importante le reproducem în continuare:
Victoria
+43
Ascunzisul echivaleaza cu o prima mare minciuna. In ce privinte mai minte? Finantarea din partea lui Soros nu este o buna recomandare ci ma duce cu gandul la interese contrare Romaniei. Reamintesc faptul ca numele lui Soros a fost pomenit in proiectul Rosia Montana si altele.

roman polanschi
+31
Dumneavoastra ati descoperit scheletul din dulapul lui Ciolos ? Si atunci Serviciile noastre,care reprezinta GAURA NEAGRA DIN BUGETUL TARII si din vietile noastre,ce fac ? Nu este KULTURNII ,sa devoaleze secrete publice ,aflate la un click distanta ?

Maria
+21
Agronomia necesita vreo 7 ani de studii? Atat timp s-a scurs intre bacul din 87 si absolvirea facultatii in 94. Apoi urmeaza o perioada cu studii de inalta clasa. Bravo lui!

[…]
la cutremur o …….
+33
Si cum va spuneam dragii mosului de multe ori STATE STRAINE finanteaza marionetele lor pentru a ajunge la conducerea altei tari de unde sa faca legi in interesul acestora. Repet si iar repet ca SPONSORIZAREA POLITICULUI TREBUIE SA SE FACA NUMAI DIN COTIZATIEA MEMBRILOR DE PARTID si asta UNICA ca valoare pe tzara sa zicem 10 euro pe luna . Numai atunci mafia, grupuri interlope ,state straine nu-si vor mai putea promova marionetele lor in posturi de conducere.Cazul de fatza Ciolos saraca e si el o victima a sistemelor straine de infiltrare .Poate ca nu o sa faca jocul lui Soros care vrea sa ne implice in razboi alaturi de alte tari europene.Motivul ar putea fi ca la terminarea razboiului ROMANIA sa fie monrda de schimb ca PRADA de impartit in bucati intre americani si rusi si o parte sa revina la Hungaria.

Stand up for yourself and rights
+32
SIE,SRI tin la Romania cat dracul la tamaie ! Dar dureros nu este ” opacitatea ” lui Ciolos. Faptul ca acest popor se lasa batjocorit este de deplans.

Active News: Ion Țiriac critică învestirea Guvernului condus de Dacian Cioloș: Numai în țările cu dictatori există așa ceva

Ion Țiriac a criticat ultimele evenimente petrecute pe scena politicii din România, unde un guvern format din tehnocrați a luat locul unuia format din oameni politici. Omul de afaceri spune că doar în statele cu dictatură există un guvern fără oameni politici, conform B1 TV.

Țiriac a mai precizat că la diversele întâlniri pe care le are cu alți oameni de afaceri din străinătate este întrebat despre demisia Guvernului Ponta după protestele câtorva zeci de mii de oameni, mai ales că, subliniază fostul tenismen, nicio țară europeană nu a avut, în ultimii trei ani, creșterea economică a României.

“Au pus un guvern despre care toată lumea spune că e un guvern de tehnocrați. Eu sunt foarte inteligent, dar de data asta îmi dau seama că sunt prost. Nu înțeleg cum un guvern care e făcut numai din tehnocrați, fără susținere politică, poate să facă un sfert de lege care în Parlament trebuie să treacă. Nu există țară în lumea asta, în afara țărilor cu dictatori, să aibă așa ceva”, a spus Țiriac.

În continuare, omul de afaceri a vorbit despre majorarea salariile bugetarilor și despre răsturnarea Guvernului Ponta. Omul de afaceri spune că este foarte des întrebat cum a fost posibil așa ceva, având în vedere că în stradă au ieșit doar 30.000 de oameni.

“Salarii mai mari? Atenție, nu suntem atât de răi. În ultimii trei ani, în toată Europa, n-a avut nimeni creșterea noastră economică. Oamenii din străinătate nu înțeleg cum 30.000 de oameni au putut să dea jos Guvernul. Nu poți să faci miting fără autorizație. Mă întreabă oamenii ‘Țiriac, ce se întâmpla la voi în țară?’“, a mai afirmat fostul tenismen.