Schitul romanesc PRODROMU (Muntele Athos): MARTURISIRE PENTRU DREAPTA CREDINTA. Mustrarea Patriarhului Bartolomeu si a ierarhilor implicati in actiuni ecumeniste/ CONDAMNAREA RUGACIUNILOR IN COMUN/ “Nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica este cea care ne salvează pe noi”

8-06-2015 11 minute Sublinieri

corabie

NOUĂ MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ

ÎMPOTRIVA PANEREZIEI ECUMENISMULUI

După cum se știe, ”Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși” a întocmit și publicat în anul 2009 Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului, care a devenit deja istorică prin ecoul pe care l-a avut, fiind semnată de un mare număr de arhierei, clerici și monahi și de mii de credincioși ortodocși din toată lumea. Trezirea duhovnicească pe care a provocat-o a fost impresionantă. În vremea din urmă ne gândeam că, după trecerea atâtor ani, ar fi nevoie de o înnoire și o întărire a acelui text și, iată, ca un răspuns și dar de la Dumnezeu, ne-a parvenit un text excepțional de <<Mărturisire>>, pe care l-a întocmit și l-a publicat Schitul românesc Prodromou din Sfântul Munte, ce aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Textul, semnat de toți monahii Schitului, peste treizeci la număr, dimpreună cu întâistătătorii și duhovnicii lor, a circulat în România și a adus bucurie creștinilor, dar și furie și oprobriu din partea ecumeniștilor.

Acest text, tradus în limba greacă, a fost acceptat și apreciat de ”Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși”, care îl semnează prin reprezentanții ei și și-l asumă ca al ei propriu, și se va bucura, dacă va fi semnat în continuare și de alți clerici și monahi, ale căror semnături le așteptăm la synaxisorthkm@gmail.com.

Urmează textul Mărturisirii:

MĂTURISIRE DE CREDINȚĂ ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Toți cei care am fost botezați în Biserica Ortodoxă și am crezut în mod ortodox, suntem membri deplini ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, care este doar Biserica Ortodoxă, adică mădulare ale Trupului lui Hristos, care are drept Cap pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul. Prin Taina Sfântului Mir am primit Pecetea Darului Duhului Sfânt și prin Sfânta Împărtașanie cu Trupul și Sângele lui Hristos ne unim cu El, devenind mădulare ale Trupului lui Hristos.

În această calitate de mădulare ale Bisericii lui Hristos, care este în mod exclusiv Biserica Ortodoxă, singura în care ne unim cu Adevăratul Dumnezeu, singura în care omul se poate mântui, tăgăduim şi respingem în mod public feluritele erezii care au întinat destule mădulare ale Bisericii. Erezia nu vatămă doar pe cel care crede în ea, ci și pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce au cuget eretic în Biserică propovăduiesc erezia și celorlalți membri prin cuvânt și prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii. Erezia predicată de episcop sau preot îi vatămă și pe credincioși. Totodată, episcopul sau preotul trebuie să aibă grijă ca membrii turmei lui să nu învețe erezia. Dacă păcatele morale îl despart pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult erezia. Datoria episcopului este să învețe drept Cuvântul Adevărului, dat fiind că sfințenia este legată organic de Adevăr[1]. Hristos este Calea, Adevărul și Viața. Erezia este minciună și blasfemie împotriva Cuvântului Întrupat, Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Ea se naște ca înșelare duhovnicească și se configurează ca ideologie contrară Adevărului, anihilând posibilitatea sfințeniei și a mântuirii.

La fel cum o boală nu vatămă doar organul bolnav, ci întregul organism, tot așa și erezia, otrăvind pe unii membri ai Bisericii, provoacă durere în întreg trupul ei, vătămându-l. De aceea, de fiecare dată când apărea o erezie care amenința Trupul Bisericii, s-au întrunit Sinoade Ecumenice și Locale care anatematizau erezia și pe ereticii care o susțineau, tăiau din Trupul Bisericii învățătura eretică și pe cei ce o promovau.

Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Romani, spune: «Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos, și fiecare suntem mădulare unii altora, dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat»[2]. Și în Întâia sa Epistolă către Corinteni: «Și nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuință de tine; sau, iarăși, capul să zică picioarelor: N-am trebuință de voi. Ci cu mult mai mult mădularele trupului care par a fi mai slabe sunt mai trebuincioase»[3], semnalând în continuare că «dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; și dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună»[4].

Având în vedere că până în prezent nu s-au întrunit Sinoade Locale care să condamne pe cei care încalcă de aproape un secol atât Canoanele Apostolice, cât și hotărârile Sinoadelor Ecumenice și Locale, noi, ca mădulare vii ale trupului lui Hristos respingem și ne disociem de toate practicile, pe care Biserica le condamnă, anume:

  • rugăciunile în comun cu ereticii, precum așa-numita «săptămână de rugăciune pentru unitatea creștiniloρ», «vecerniile pentru unitatea creștinilor» și alte asemenea acțiuni care au loc în biserici ortodoxe pe durata «săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor», la care sunt invitați eretici să predice din fața Sfântului și Înfricoșătorului Altar Ortodox, unde se jertfește Hristos Dumnezeu;
  • participarea la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine, la care participanții fac gesturi simbolice sincretiste și au loc rugăciuni în comun cu ereticii.

Dezaprobăm ca panerezie şi respingem în mod public ecumenismul sub toate formele sale:

  1. a) Prezența Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte Biserici Ortodoxe Locale în «Consiliul Mondial al Bisericilor»,
  2. b) Erezia conform căreia Ortodoxia ar fi doar o parte a Bisericii,
  3. c) Erezia conform căreia toate confesiunile creștine ar fi ramuri ale Bisericii celei Una,
  4. d) Erezia conform căreia Biserica Ortodoxă ar fi o Biserică între multe alte «familii de Biserici» care împreună ar alcătui Biserica cea Una,
  5. e) Erezia conform căreia unitatea Bisericii s-ar fi pierdut. Biserica, conform învățăturii ortodoxe, este Una și Unică, întrucât Capul Ei este Unul Domn Iisus Hristos. Unitatea Bisericii se exprimă prin unitatea de credință, de cult și de administrare și prin supunerea credincioșilor față de ierarhia Ei, atâta timp cât ierarhia păstrează unitatea de credință.
  6. f) Erezia conform căreia Biserica «ar fi divizată în confesiuni creștine» și că noi, acum, ca niște «noi Părinți», chipurile, va trebui «să regăsim unitatea ei» prin «minimalismul dogmatic», adică acceptând ca bază a unirii Ortodocșilor cu ereziile o credință minimală, adică doar credința în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Dumnezeu Întrupat și Mântuitor, trecând cu vederea toate celelalte dogme ale Bisericii, inclusiv preoția sacramentală, sfintele icoane, Harul necreat, cinstirea sfinților etc.
  7. g) Erezia conform căreia există o «unitate nevăzută» a Bisericii prin credința comună în Sfânta Treime și în Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor, și că aceasta («unitatea nevăzută») va fi urmată de o «unitate văzută», care se va împlini prin unirea ”confesiunilor” (unitate în diversitate a dogmelor și a tradițiilor).
  8. h) Erezia conform căreia este suficient să crezi în Sfânta Treime și în Domnul Iisus ca Dumnezeu și Mântuitor ca să faci parte din Biserică. Cu alte cuvinte, Biserica este considerată o adunare a tuturor «confesiunilor» creștine.
  9. i) Erezia conform căreia Biserica Ortodoxă și erezia Papismului ar fi «biserici surori» sau «cei doi plămâni», prin care respiră Biserica cea Una.
  10. j) Erezia conform căreia între Biserica Ortodoxă și erezia Papismului nu există nici o diferență dogmatică, afirmând că singura diferență ar fi primatul mondial al puterii «papei» Romei asupra Bisericii Universale.
  11. k) Acordurile neortodoxe semnate de reprezentanții Bisericilor Ortodoxe în cadrul dialogului intercreștin. În acest punct dorim să subliniem că nu suntem împotriva dialogului, cu condiția ca acesta să se desfășoare pe baze ortodoxe și să aibă drept scop întoarcerea ereticilor în Biserica Ortodoxă prin catehizare, lepădarea de erezia lor și prin Tainele Botezului, a Mirungerii și a Dumnezeieștii Euharistii.
  12. l) Acceptarea de către Biserica Ortodoxă Română a dialogului de la Chambesy, potrivit căruia ereticii anticalcedonieni monofiziți, așa-zișii miafiziți, urmași ai ereziei lui Sever de Antiohia, sunt recunoscuți ca ortodocși. Monofiziții/Miafiziții învăța că Hristos, după unirea firilor, are o singură fire compusă și resping faptul că cele două firi în Hristos s-au unit în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit într-o Persoană a lui Dumnezeu Cuvântul, fiecare fire păstrându-și voința și energia ei. Respectivii ereticii nu acceptă învățătura Sfintelor Sinoade IV, V, VI și VII Ecumenice și rămân în rătăcire și în afara Bisericii. De asemenea, textul de la Chambesy susține că anatematizarea lor ar fi fost cauzată de o simplă neînțelegere terminologică, și că, prin urmare, nu ar exista nici o diferență dogmatică între Biserica Ortodoxă și grupările eretice monofizite (Copți, Armeni, Siro-iacobiți, malabarieni, Etiopieni), lucru absolut inadmisibil.
  13. m) Acordul de la Balamand, pe baza căruia reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale au acceptat un nou tip de Uniație și au recunoscut pseudo-tainele ereticilor papistași. Acordul respectiv a fost respins de către reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe Locale întruniți la Baltimore, în anul 2000.
  14. n) Erezia conform căreia Filioque (purcederea Duhului Sfânt «și de la Fiul») ar fi doar o simplă neînțelegere terminologică, iar nu o alterare a dogmei Sfintei Treimi, pe care ne-a descoperit-o Însuși Dumnezeu prin Fiul Său Întrupat, Iisus Hristos[5].
  15. o) Așa-zisa «ridicare a anatemelor» dintre ortodocși și papistași, dar și dintre ortodocși și monofiziți, monoteliți și monoenergiști, anateme pronunțate de Sfintele Sinoade Ecumenice. Conform învățăturii ortodoxe, o anatemă dogmatică nu poate fi anulată în chip magic, dacă nu sunt înlăturate mai întâi cauzele anatematizării.
  16. p) Erezia conform căreia ar exista Har mântuitor și în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și Har lucrător al preoției și în afara Bisericii Ortodoxe. Însă, după cum se știe, simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli până azi și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor.
  17. q) Opinia conform căreia Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți nu mai pot fi actuali în zilele noastre, erezie care neagă în esență prezența Duhului Sfânt în Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți ai Sfintelor Sinoade Ecumenice și, prin urmare, însăşi continuitatea existenței Bisericii ca instituție divino-umană.
  18. r) Opinia care afirmă că nu cunoaștem care sunt granițele dintre Biserica Ortodoxă și erezie, conform căreia toată omenirea este încorporată într-o «Biserica nevăzută». Potrivit învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, văzută, care deține succesiune apostolică și păstrează Dreapta Credință, adică dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele care delimitează Adevărul dogmatic de minciuna eretică, și îl transmite mai departe până la sfârșitul veacurilor. Această Biserică este Biserica Ortodoxă.
  19. s) Erezia potrivit căreia, într-un anume fel, și ereticii sunt încorporați în Biserică.
  20. t) Concepția conform căreia numărul de credincioși constituie criteriul Adevăratei Biserici. Conform învățăturii ortodoxe, criteriul Adevăratei Biserici este păstrarea nealterată a Adevărului revelat.
  21. u) Transformarea pogorământului, a iconomiei, în dogmă și canon. Conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare temporară de la acrivia, de la canonul credinței, pentru neputințe omenești în circumstanțe excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la dreapta credință, în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri excepționale, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse. Dacă însă lipsesc aceste situații excepționale, continuarea aplicării pogorământului perturbă și eludează rânduiala canonică și astfel nu constituie o înțeleaptă adaptare, ci o nesocotire a sfintelor așezăminte și, prin urmare, conduce la nesocotirea Ortodoxiei.
  22. v) Așa-numitele «căsătorii mixte» între ortodocși și neortodocși, pentru că nu se pot uni cele contrare, dat fiind că premisa fundamentală a tainei Nunții este credința ortodoxă comună a mirilor, care trebuie să fie botezați etc. Taina Căsătoriei este taina dragostei și a unirii pe baza dreptei credințe. Nu se poate acorda această Taină numai unui singur membru, celui ortodox. De aceea, căsătoria mixtă este nulă, și în același timp constituie rugăciune în comun cu eterodocșii.
  23. w) Negarea egalității Persoanelor Sfintei Treimi. Conform învățăturii ortodoxe, însușirile ipostatice, adică faptul că Tatăl este nenăscut, Fiul este născut și Duhul Sfânt purces, arată modul de existentă al fiecărei Persoane. În același timp, Persoanele sunt egale în slavă și adorare, având aceeași esență.
  24. x) Opinia conform căreia Patriarhul Ecumenic ar fi primul fără-de-egal. Această opinie are la bază erezia care neagă egalitatea Persoanelor Sfintei Treimi.

Biserica Ortodoxă este Ecumenică, nu ecumenistă, și de aceea așteptăm de la membrii ei să aplice și să predice ortodoxia la toată făptura, aducând mulți oameni în Corabia Mântuirii care este Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească (Catholică) și Apostolească, așa cum mărturisim în Simbolul de Credință Niceo-Constantinopolitan. De aceea, ne disociem de poziția tuturor celor care învață sau practică ereziile menționate, fie că formulate în sinoade panortodoxe și locale, fie propovăduite de patriarhi, ierarhi, preoți, diaconi, ipodiaconi, citeți, monahi, monahii sau credincioși.

Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă la mustrarea fraților spre îndreptare şi arată că este o îndatorire a adunării de credincioși să continue mustrările, atunci când acest lucru este necesar: «De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul»[6]. Canonul 75 apostolic nu face nici o deosebire între mireni şi clerici, ca martori ai abaterilor episcopului: «La mărturia cea împotriva episcopului, eretic să nu se primească, dar nici credincios numai unul, că pe gura a doi sau a trei martori va sta tot graiul»[7]. Sfântul Ioan Gură de Aur accentuează că este chiar o îndatorire a membrilor Bisericii de a mustra clerul care învaţă neortodox: «Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urâtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm»[8].

De aceea, ne disociem de pozițiile celor care învață neortodox şi, rugându-ne cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, îi mustrăm:

  • pe reprezentanții Bisericilor Ortodoxe Locale care fac compromisuri dogmatice și afirmă erezii eclesiologice la dialogul intercreștin și interreligios,
  • pe Patriarhul Ecumenic care s-a rugat împreună cu ereziarhul «papă» Francisc I la Sfântul Mormânt, la Roma și la Fanar, călcând în picioare Canoanele Sfinților Apostoli care interzic sub pedeapsa caterisirii rugăciunea în comun cu eterodocșii,
  • pe ierarhii diferitelor sinoade locale, printre care și pe ierarhii ce au fost trimiși ca reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, ca să-l felicite pe ereziarhul «papă» Francisc I la întronizarea sa ca lider al statului Vatican și ereziei papistașe.

Criticăm, de asemenea:

  • sinoadele bisericești care au trimis reprezentanți la o asemenea manifestare rușinoasă,
  • pe ierarhii, preoții, diaconii, ipodiaconii, citeții, monahii, monahiile și credincioșii Bisericii Ortodoxe ce au participat la întâlniri sincretiste interreligioase și intercreștine și care au făcut gesturi simbolice sincretiste și rugăciuni în comun cu ereticii sau s-au împărtășit cu aceștia,
  • pe cei care afirmă că în Biserica Ortodoxă Română nu mai este Harul Duhului Sfânt, datorită faptului că unele mădulare ale Ei sunt căzute în rătăcirea ecumenistă, ca și cum Harul s-ar retrage în mod automat din Biserica Lui Hristos. Nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica este cea care ne salvează pe noi.

Ne disociem de rușinoasa acțiune a Patriarhiei Ecumenice de a invita la Fanar pe pseudo-episcopul Romei, Benedict al XVI-lea, în 2006, dar și pe pseudo-episcopul Francisc I, în 2014.

Ne disociem, de asemenea, de pomenirea «papei» Benedict al XVI-lea la cererea «Pentru arhiepiscopul nostru…», de la ectenia păcii.

Ne disociem și de pseudo-binecuvântările, pe care «papa» Benedict al XVI-lea le-a dat în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Fanar și de rostirea Rugăciunii Domnești de către acesta.

Ne disociem în același timp și de acțiunea Preafericitului Patriarh Ecumenic Bartolomeu I de a-l invita la Ierusalim pe pseudo-episcopul Romei, Francisc I, pentru a sărbători împreună mincinoasa ridicare a anatemelor, care au fost pronunțate în 1054, precum și de toate acțiunile de pseudo-unire cu papalitatea eretică.

Declarăm public faptul că așa-zișii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe care fac compromisuri dogmatice și acte liturgice, care au fost condamnate de Canoanele Bisericii, se reprezintă doar pe ei înșisi, nu ne reprezintă pe noi, credincioșii Bisericii Ortodoxe și nici Biserica în plinătatea (pleroma) ei.

Declarăm, de asemenea, că ne disociem de toate acțiunile lor ecumeniste și sincretiste și așteptăm să dea semne de pocăință publică, la fel cum manifestarea lor eterodoxă eretică a fost publică.

Într-o Biserică Vie, atunci când un episcop învață o învățătură străină Bisericii Ortodoxe, preoții acelei eparhii pot întrerupe pomenirea episcopului ce învață erezia în public până la judecata Sinodului, conform canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol[9]. De aceea, noi, cler și popor, prin mărturisirea de faţă, îi mustrăm pe preoții, episcopii, patriarhii și credincioșii ce învață erezia, cu durere şi cu nădejdea îndreptării lor, pentru care ne rugăm Bunului Dumnezeu. De asemenea, îi mustrăm şi pe cei care nu caută să-şi îndrepte fraţii căzuți în înșelarea ecumenistă, adoptând o atitudine pasivă, pe care Sfântul Grigorie Palama o vede ca pe al treilea tip de ateism, după ateism și erezie.

Ne rugăm pentru ajutorul de la Dumnezeu, Cel în Treime Slăvit și Închinat!

Dacă sunteți de acord cu pozițiile textului mărturisirii, trimiteți numele de familie, prenumele, localitatea domiciliului și profesia pe e-mailul: synaxisorthkm@gmail.com.

Orice cleric și laic care semnează prezenta mărturisire, și-o asumă ca mărturisire personal.

[…]

Varianta românească a fost semnată de mai multe mânăstiri din România, preoți, preotese, ieromonahi, monahi, monahii, doctori docenți, profesori universitari, medici, biologi, chimiști, juriști, avocați, ingineri, jurnaliști, educatori, informaticieni, economiști, farmaciști, muncitori, medici rezidenți, elevi, sudenți, doctoranzi, sculptori, cântăreți, etc :

Ieromonahul Iulian Prodromitul, Duhovnicul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos
Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Gheron Evstratie Lavriotul, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Protoprezbiter Theodoros Zisis, Profesor Emerit al Facultații de Teologie din Salonic
Protoprezbiter Gheorghios Metallinos, Profesor Emerit al Facultații de Teologie din Atena
Dimitrie Țelenghidis, Profesor al Facultații de Teologie din Salonic
Arhimandrit Atanasie Anastasiu, Proegumen al Sfintei Mănăstiri a Marelui Meteor (Meteora-Grecia)
Arhimandrit Sarandis Sarandi, Biserica Adormirea Maicii Domnului, Amarusion, Attikis
Arhimandrit Grigorie Haginicolau, Egumen al Mănăstirii Sfânta Treime, Ano Gazeas, Volos

Ieroschimonahul Paisie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Damaschin Popa, Iconomul Schitului Românesc Prodromu, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Damaschin Răuș Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Ioil Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Ieromonahul Visarion Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Serafim Vaduva Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Efrem Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nifon Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Macarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Varsanufie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Marcu Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Tarasie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Isaak Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Nazarie Prodromitul, Sfântul Munte Athos
Monahul Flavian Pandelea, Xiropotamu, Sfântul Munte Athos
Monahul Vlasie Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Monahul Gheorghe Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos
Monahul Iosif Vigliotul, Pustia Viglei, Sfânta Mănăstire Marea Lavră, Sfântul Munte Athos

[…]/ integral la sursa

prodromu-schitul1

*

*


Categorii

1. DIVERSE, Ecumenism, Papa (Papism), Patriarhul ecumenic Bartolomeu, Sfanta Chinotita (Muntele Athos)

Etichete (taguri)

, , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Schitul romanesc PRODROMU (Muntele Athos): MARTURISIRE PENTRU DREAPTA CREDINTA. Mustrarea Patriarhului Bartolomeu si a ierarhilor implicati in actiuni ecumeniste/ CONDAMNAREA RUGACIUNILOR IN COMUN/ “Nu noi suntem salvatori ai Bisericii, ci Biserica este cea care ne salvează pe noi”

  1. Varianta romaneasca a fost semnata cam cum a batut vantul pe internet, oricine numai ierarhi nu. Ori nu asa se fac lucrurile in Biserica. Tot ce este listat acolo ca mustrari privesc Biserica Ortodoxa Romana din tara si din diaspora in cel mai mare grad. Nu ar fi firesc ca aceste lucruri sa se discute in Sinodul BOR? Nu ar fi firesc ca o delegatie din Athos sa se intalneasca cu reprezentatii Patriarhiei Romane si sa se lamureasca ce se Intampla?

  2. > Tot ce este listat acolo ca mustrari privesc Biserica Ortodoxa Romana din tara si din diaspora in cel mai mare grad.

    Lucrurile sunt mult mai grave. Marturisirea este o avertizare !

    Mai devreme sau mai tarziu, un viitor Sinod pan-ortodox, care se pretinde “ecumenic” va strica multe din randuielile statornicite de Sfintii Parinti, incercand sa arnce Biserica in erezie; conform mai multor profetii.

    Sf Iustin Popovici i-a avertizat pe ierarhii sarbi sa nu se duuca la viitorul mare sinod pan-ortodox.

    Declaratii nedorite s-au produs la Ravenna acum cativa ani. Si asemenea ‘accidente’ par sa se repete.

  3. O gura de aer proaspat aceasta asteptata si binecuvantata marturisire si mustrare!

  4. Schitul Prodromu se vede clar că are o orientare dreaptă, către Hristos. Ori monahii din Athos devin martiri, ori se schimbă orientarea Bisericii Ortodoxe Române, către Hristos. Cine-și va apăra sufletul său, și-l va pierde, dar cel ce și-l va pierde pentru Hristos sau pentru învățătura(Evanghelia ) Lui, acela și-l va câștiga. Lupta e pe viață și pe moarte. Adevărații creștini vor fi introduși în „arenă” laolaltă cu „fiarele sălbatice”. Care sunt cele mai aprige fiare? Acelea la care nici nu te aștepți, în care ar fi trebuit să ai încredere,cei de lângă tine. Maica Domnului- Ocrotitoarea întregului Munte Athos și a drept-credincioșilor, nu va lăsa să se piardă „bunii noștri Părinți cu inimă creștină”. Îi susținem pe acești cuvioși Părinți prin adeziunea noastră la cauza lor. Suntem frați doar cu Părinții din Schitul Prodromu și cu cei ce au același țel cu ei. Ceilalți deja ne consideră potrivnici. Așa se scrie Cartea Vieții Mielului Celui înjunghiat, cu jertfă. Fără cruce nu există mântuire. Asta este, fraților întru Hristos .

  5. nimic din toate acestea , nu ma ridica sau coboara , individual vorbind . Asadar , daca duhovnicul meu nu se va lepada , nu am motiv sa ma indoiesc de calea pe care merg acum . Crucea mea este aceeasi . O port sau nu o port , aceasta-i intrebarea . Deci , despre ce vorbim ?!

  6. Abordand lucrurile in mod apofatic, putem raspunde, fane, ca aici nu vorbim despre mantuirea ta individuala.

  7. Dacă ai apucat să guști crucea, apoi să nu te dezici de ea așa precum a făcut și Hristos(El Dumnezeu fiind dar s-a comportat ca un om, ca să fie „model„ pentru oameni.Nu s-a comportat ca Dumnezeu, ci s-a comportat Dumnezeiește, cum de altfel ne invită și pe noi a ne comporta.Aici este o taină a tehnicii Lui de învățare.El se compotră omenește conducându-ne pa noi prin învățătura Lui către comportarea Dumnezeiască. Ce urmărește Hristos? Ca noi să creștem duhovnicește până când ne vom confunda cu El). A te dezice de cruce după ce ai primit-o este echivalent cu a te uita înapoi după ce ai pus mâna pe coarnele plugului, asta în linia celor spuse în Sfânta Scriptură. Dacă devii sau ești șovăielnic, s-ar putea să pierzi ocazia de a purta crucea, pentru că aceasta înseamnă că te dezici de cruce, adică renunți sau amâni aplicarea principiilor creștine. Totul trebuie făcut cu măsură.Nu trebuie să stăm(stați) în calea păcătoșilor . Evitați conflictele și apărați principiile creștine. Greu e de realizat această zicere, dar nu imposibil. Cine nu vede crucea (lui Hristos), acela nu apără din tot sufletul lui adevărul, dreptatea. Iar dacă ții și posturile rânduite de biserică, cu atât mai mult poți desluși crucea în majoritatea împrejurărilor. Prin post și prin apărarea adevărului, a dreptății sociale, vei putea să-L vezi pe Hristos, dar și pe diavoli. Totul se delimitează funcție de discurs, sau de faptă. Raportați totul la învățătura Sfintei Scripturi și veți putea desluși tot , și Bun, dar și rău. Cu cât vei înțelege mai multe, cu atât înălțimea crucii va crește, acesta fiind un lucru bun.De ce? Pentru că mai e mult până la desăvârșire. Purtarea crucii(a necazurilor primite pe nedrept) înseamnă jertfă, iar jertfa conduce la mântuire. De aceea este atât de importantă și de iubită crucea, în Sfânta Liturghie spunându-se la un moment dat:„Pentru rugăciunile …., cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei cruci, cu ocrotirile….”. Vedeți? Este făcătoare de viață, evident că de viață veșnică. Asta pentru cine nu deslușește crucea, și pentru cine se întreabă dacă să o ducă(poarte) sau nu. Nu este nimic obligatoriu, dar cine vrea(dorește) să-Mi urmeze Mie, zice Hristos, acela „să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”. Cine dorește să fie ca Hristos, adică să aibă parte de Înviere spre viața veșnică și să evite moartea veșnică(iadul veșnic), acela va alege Calea (Modelul de viețuire) care este Hristos. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă a trăi cinstit, cu demnitate, a fi înțelegător, a iubi adevărul și a-l apăra, a fi drept dar cu inimă bună, a fi milostiv, smerit, povățuitor, neiubitor de arginți, și altele asemenea lucruri bune. Asta este în câteva cuvinte înțelegerea căii către viața veșnică. Cine va respecta măcar o parte din acestea(și cu timpul, pe toate), acela sigur va da peste cruce. Iubiți crucea și doriți-o, și ea va veni. Hristos Însuși o va aproba funcție de cum și cât ești de pregătit. Plus de asta, nute va lăsa să o duci singur, ci va fi cu tine pe cale.Asta este !

  8. frate Ioan Rosu ,
    :-)mantuirea este tot timpul individuala . Nu vrei sa vorbesti la acest mod de mantuire ? atunci , nu vorbi .

    acesta veste venita dinspre Athos , este binenteles o adiere placuta si racoroasa intr-un desert in care ne chinuim zilnic DAR daca acesta adiere este prologul unei schisme/ , eu unul nu o doresc . Stim cu totii bubele tuturor , mari , mici , grele , usoare , din afara sau dinauntru . Haideti totusi sa nu ne infierbantam , sa fim rationali si rabdatori mai ales , in aceste momente cand totul este pe fuga … Eu , unul din cei mai sceptici ( si fratii admin pot sa confirme …) , am speranta ca Dumnezeu ne va ajuta sa trecem cu bine peste toate .
    Doamne , ajuta !

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare