SE VA SPARGE TOTUSI MITROPOLIA CLUJULUI SUB PRETEXTUL UNEI REORGANIZARI?/ Mitropolitul rus Ilarion critica nucleul patriarhiilor “eline”/ BISERICA ISTORICA DIN KOSOVO – DISTRUSA SI PROFANATA (Stiri religioase iunie 2011)
Dialog ortodox-catolic in Creta… in mare taina
MITROPOLITUL CORNEANU IN CONFLICT DESCHIS CU PS PAISIE LUGOJANUL
Sinodul Bisericii Greciei sustine Sinodul Sarbesc in condamnarea PS Artemie. Mitropolitul Serafim de Pireu se delimiteaza
Inflatie de cooperari iudeo-crestine si de teme ideologico-masonice in intreaga lume “crestina”: drepturile omului, dreptate a genurilor, dreptate a climei, dreptate economică, unitate şi pace, politici de migratie, criza ecologica, etc….
- Moldova ortodoxa: Biserică din Kosovo, transformată în WC
Biserica ortodoxă în cinstea Tăierii Capului Sf. Ioan Înaintemergătorul, situată în regiunea Kosovo, în care, conform unei vechi predanii, s-au împărtășit ostașii înainte de Bătălia de la Kosovo, a fost transformat în WC. Acest sanctuar nu este vandalizat pentru prima oară. Astfel, după anul cu 1999, cînd lăcașul a fost incendiat, i-a fost dărîmat acoperișul deaspupra altarului, i-au fost sparte geamurile și ușa metalică, i-a fost dărîmată clopotnița și zidul de împrejmuire. În prezent, incinta bisericii este transformată în gunoiște și WC public.
Autorităților kosovare li s-au adresat frecvent cereri de protejare a sanctuarului și de restaurare a acestuia. Pînă în 1990, în localitatea Samoderza, unde se află biserica, mai rămăseseră cca 20 de familii sîrbe, silite apoi să părăsească zona datorită conflictului armat dintre Serbia și regiunea separatistă. Amintim că actualmente regiunea Kosovo, supranumită și leagăn al istoriei sîrbilor grație Bătăliei de la Kosovopolje cu oștile Imperiului Otoman (1389), se află sub controlul kosovarilor-albanezi, care sunt de confesiune musulmană și pun insistent piedici încercărilor de restaurare a lăcașului ortodox.
- Theologhia:
Impartirea pe regiuni a tarii si reintregirea, pe jumatate, a Mitropoliei Ardealului
In articolul sau din Evz.ro, intitulat “Mitropolia Ardealului şi noua hartă a BOR. Cum va modifica reforma administrativ-teritorială organizarea bisericii” (18 iunie 2011), Florian Bichir pune in discutie posibila reorganizare administrativa bisericeasca pe structura viitoarei impartiri pe regiuni de dezvoltare a Romaniei, bazandu-se, in principal, pe ideea ca Biserica, urmand modelului bizantin de organizare, s-a “pliat” mereu dupa modelul laic. (…)
Noutatea pe care o aduce articolul sau de acum se afla tocmai la sfarsit: “Noul ierarh de la Alba Iulia, ÎPS Irineu, doreşte şi va începe demersurile pentru a fi încadrat în Mitropolia Ardealului!“. Este de fapt confirmarea, daca vreti, a posibilului “compromis” facut de Patriarhului Daniel pentru a “reintregi”, macar pe jumatate, Mitropolia Ardealului, lucru evidentiat de Florian Bichir in editorialul “Şi Biserica face compromisuri!” (Evz.ro / 19 martie 2011) si preluat apoi de mine pe blog in articolul “Echitate prin compromis, sau compromisul echitatii?” *(19 martie 2011), ca posibil raspuns la felul cum au decurs alegerile pentru Mitropolia Clujului. Singura necunoscuta de atunci era persoana care va ocupa scaunul de Arhiepiscop al Alba Iuliei, mie parandu-mi-se plauzibila varianta Mirelei Corlatan *(“Andreicuţ, revanşa post-mortem a lui Anania”, Evz.ro / 19 martie 2011) ca IPS Ioan Slajan de la Covasna si Harghita sa fie numit in acest scaun si sa incerce mai apoi alipirea Arhiepiscopiei Alba Iuliei de Mitropolia Ardealului. Pana la urma a fost ales PS Irineu Bistriteanul, iar daca este adevarat ceea ce spune acum Florian Bichir, cum ca demersurile in acest sens vor fi initiate de noul arhiepiscop, care “doreste” aceasta alipire, atunci inseamna ca acel “compromis” mentionat a fost intr-adevar facut, dar si ca noua impartire teritoriala a Romaniei in regiuni de dezvoltare favorizeaza aceasta reorganizare a Mitropoliei Ardealului, lucru speculat de Bichir cu acest articol din Evz.ro (urmand aceeasi logica, favorizeaza pana si eventuala infiintare a Mitropoliei Dobrogei, in detrimentul Mitropoliei Munteniei
si Dobrogei).dan.camen.
O noua troita romaneasca in Timoc, la Metonita
Protopopiatul ortodox român ‘Dacia Ripensis’ şi Societatea culturală ‘Ariadne Filum’ au amplasat luni, 13 iunie, o troiţă în locul numit ‘Câmpul Giani’ din localitatea românească Metoniţa din Valea Timocului, Serbia, informează portalul rgnpress.ro, citat de ‘Ziarul Lumina’.
Slujba sfinţirii a fost săvârşită de Preasfinţitul Daniil, Episcopul ortodox român al Daciei Felix, împreună cu preotul Boian Alexandrovici, numit recent în funcţia de vicar-administrativ al Timocului, dar şi protopop al Daciei Ripensis, preotul Iel Buobu Lui, paroh al Parohiei de Horreum Margi şi Isacova, şi diaconul Sarian Raicovici din aceeaşi parohie.
Protopopul Boian Alexandrovici, ctitorul primei biserici româneşti în Serbia de Nord-Est, la Malainiţa, cel care a şi fost condamnat pentru curajul de a zidi un asemenea lăcaş de cult pentru cei peste 300.000 de români din zonele istorice Timoc, Morava şi sudul Dunării, a declarat, după cum scrie Radio Reşiţa, că este a şasea troiţă românească ridicată spre cinstirea memoriei strămoşilor.
Protopopul a adăugat că românii duc lipsă de biserici în cele peste 154 de sate ale lor. Până în anul 1833 în acestea fuseseră construite aproape 90. Ele nu mai sunt, sunt ruinate sau nu le mai aparţin. De aceea vor fi amplasate troiţe care şi ele simbolizează altarele unde românii se pot ruga în româneşte şi pot asculta slujbe în limba lor maternă.
Intr-un recent interviu acordat portalului de stiri Interfax-Religion.ru (17 iunie 2011), intitulat “Escaladarea crestinofobiei in Orientul Mijlociu ameninta Ortodoxia“, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, seful Departamentului pentru Relatii Externe Bisericesti al Patriarhiei Moscovei *(D.E.C.R.), a raspuns la cateva intrebari legate de amenintarea la adresa Ortodoxiei in Orientul Mijlociu pe care o provoaca fanatismul religios, “dusmanul comun al Islamului si al Crestinismului”.
Cu aceasta ocazie a vorbit si despre viitoarea intalnire de anul acesta a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu cu intaistatatorii vechilor patriarhate ortodoxe *(Alexandria, Antiohia, Ierusalim si Cipru) spunand ca, in contextul recentelor revolutii arabe, cand situatia politica a devenit tensionata, intalnirea aceasta isi are relevanta ei. Cu toate acestea, pe ordinea de zi, aminteste mitropolitul, sunt incluse, spre dezbatere, si unele probleme cu caracter pan-ortodox, in vederea pregatirii viitorului Mare Sinod Panortodox. Mai mult decat atat, includerea acestor probleme pe ordinea de zi este motivata de “rolul deosebit al Bisericilor cu autocefalia confirmata de Sinoadele Ecumenice” si care constituie un fel de “nucelu al lumii Ortodoxe”. Mitropolitul rus nu este de acord cu aceasta conceptie, pentru ca “exista pericolul de a imparti Biserica in doua categorii” (una superioara si alta inferioara): una a bisericilor cu autocefalie veche, si cealalta, a bisericilor care au primit autocefalia in cel de-al doilea mileniu crestin.
De asemenea, referindu-se la declaratiile primatului Bisericii Ortodoxe din Cipru – Arhiepiscopul Hrisostom -, care doreste ca Biserica lui sa inainteze in diptice pana pe locul cinci (loc ocupat actualmente de Biserica Ortodoxa Rusa), Mitropolitul Ilarion a spus ca cipriotii au sustinut mereu aceasta idee la conferintele presinodale inter-ortodoxe, invocand principiul vechimii, fiindca Biserica din Cipru este biserica apostolica. Dar, spune mitropolitul, aplicarea acestui principiu in general ar duce la “revizuirea in mod radical a Dipticelui ortodox”. Astfel, prima din lista ar fi Patriarhia Ierusalimului, ca Biserica-mama; apoi Patriarhia Antiohiei si Biserica Ciprului (ca biserici apostolice); apoi Patriarhia Alexandriei (recunoscuta ca scaun patriarhal inca din primele trei veacuri crestine); apoi Patriarhia Constantinopolului si celelalte Biserici Ortodoxe locale.
Intocmirea Dipticelui s-a facut insa, in timpul istoriei, dupa alte criterii, astfel ca in sec. IV Biserica din Constantinopol, ca si capitala de imperiu, a fost asezata inaintea bisericilor apostolice din Antiohia si Alexandria, iar Biserica Ierusalimului a fost socotita a cincea, dupa ce Ierusalimul a fost reconstruit pe ruinele vechii capitale iudaice. Dupa aceasta, seful DECR a amintit faptul ca sinoadele de la Constantinopol din 1590 si 1593 au consfintit Bisericii Ortodox Ruse locul al cincilea in diptice. Din punctul lui de vedere, orice initiativa de revizuire a Dipticelui nu-si are rostul, iar discutiile pe aceasta tema nu fac decat sa amane timpul convocarii Marelui Sinod Panortodox, de la care “oamenii asteapta raspunsuri la intrebarile despre felul cum crestinii trebuie sa traiasca intr-o lume moderna” si nu care va fi ordinea in Diptice a intaistatatorilor ortodocsi.
La final, mitropolitul rus a vorbit despre situatia Bisericii Ortodoxe din America si despre eventuala recunoastere a statutului ei de biserica autocefala la nivel inter-ortodox. Interviul il gasiti integral AICI, iar fragmente si opinii despre el gasiti si pe Pravmir.ru sau Romfea.gr
dan.camen
- Interfax-religion:
O lume unipolara nu este viabila – patriarhul Kirill
Moscova, 17 iunie – Patriarhul Kirill sustine ideea unei lumi multipolare si a chemat Rusia sa devina unul din acesti poli. “Politicienii si economistii vorbesc pe marginea subiectului multipolaritatii. Oricine intelege ca crearea unei lumi unipolare cu un singur centru de comanda politica si economica ar putea fi periculos pentru intregul glob, pentru toate tarile”, a spus Patriarhul la o sesiune cu ocazia celei de-a 50-a aniversiari a Fondului pentru Pace in Rusia, unde a primit medalia de aur a acestei organizatii.
O lume unipolara bazata pe hegemonia unui singur centru politic “nu este viabila“, a spus el. “Si mi se pare ca astazi pozitia Rusiei, alaturi de multe alte tari, este directionata tocmai catre apararea ideii multipolaritatii, care permite unor centre variate sa existe si creeaza o balanta necesara asigurand siguranta pe planeta noastra“, a spus primatul Bisericii Ruse. Este foarte important pentru noi, inclusiv pentru organizatiile publice, printre care se numara si Fondul pentru Pace, sa ne unim eforturile astfel incat “Rusia”, cum a spus altadata cancelarul Gorchakov, “sa isi concentreze fortele” si sa ramana unul din polii de influenta in aceasta lume multi-polara.”
Oricine isi poate da seama unde poate duce hegemonia unui singur centru – “e de ajuns sa ne amintim de situatia tragica din Kosovo, din Iugoslavia, si din alte locuri de pe glob”, a spus Patriarhul Kirill.
- Pelerin ortodox:
A susţinut acest lucru şi în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Greciei.
Semnalează că are obligaţia să semneze, ca membru al Sinodului Permanent, deciziile luate de acesta prin majoritate de voturi.
Mitropolitul Pireului Serafim prin scrisoarea sa către «Ὀρθόδοξος Τύπος» („Presa Ortodoxă”) răspunde la comentariul nostru potrivită căruia, deşi a recunoscut caracterul anticanonic al caterisirii Mitropolitului antiecumenist şi antipapistaş al Raşcăi şi Prizreniei, Artemie, a semnat totuşi un document sinodal prin care adoptă poziţia Bisericii Greciei, cum că Mitropolitul Raşcăi a recurs la calomnii, propagandă şi la conciliabul în dauna Bisericii Ortodoxe a Serbiei. Mitropolitul Pireului prin scrisoarea sa către „OT”:
1) Susţine că rămâne statornic în poziţiile sale asupra necanonicităţii caterisirii Mitropolitului Raşcăi şi Prizreniei Artemie.
2) Aceste poziţii le-a susţinut şi în Sfântul Sinod al Bisericii Greciei.
3) Semnalează că decizia Sinodului Permanent al Bisericii Greciei a fost luată prin majoritate şi că el personal a fost în minoritate.
4) A subliniat că are obligaţia să semneze deciziile luate prin majoritate de voturi şi astfel acestea apar ca unanime.
Textul complet al scrisorii este următorul:
„Prea învăţate Domnule Director, Gheorghios Zervos.
În distinsa ediţie a «Ὀρθόδοξος Τύπος» („Presa Ortodoxă”), organul de presă al Uniunii Ortodoxe Panelene, din 22/4/2011 cu numărul 1876, în articolul semnat de dumneavoastră de pe prima pagină, cu titlul „Se pregăteşte excomunicarea Mitropolitului Artemie”, sunt conţinute comentarii care exprimă surpriza şi neliniştea pentru faptul că în enciclica dată publicităţii de Sinodul Bisericii Greciei şi ierarhilor acesteia – prin care se face cunoscut conţinutul documentului patriarhal trimis de Preafericitul Patriarh al Serbiei kir Irineu cu privire la Preasfinţitul Episcop al Raşcăi şi Prizreniei kir Artemie – există printre membrii Sinodului Permanent care semnează această enciclică şi numele meu. Cu privire la neliniştile expuse în articolul amintit aduc următoarele precizări:
Este deja cunoscut publicului larg faptul că s-a demonstrat în mod incontestabil pe baza deciziei cu numărul 1410/2010 a Camerei 6 Penale că întreaga urmărire penală, degradarea şi caterisirea Preasfinţitului Episcop al Raşcăi şi Prizreniei, kir Artemie, de către Biserica Serbiei este oportunistă, neîntemeiată şi, prin urmare, necanonică. Lucrătura şubredă uneltitorilor a căzut cu răsunet şi s-a sfărâmat. Acest lucru l-am afirmat şi îl afirm cu toată umila mea forţă.
La şedinţa Sinodului Permanent în cadrul căreia am fost informaţi de către Preşedintele acestuia, Preafericitul Arhiepiscop al Atenei şi întregii Grecii, kir Ieronim al II-lea, despre scrisoarea la care ne-am referit mai sus, eu personal am expus pe larg violarea Sfintelor Canoane şi a dreptului internaţional de către Biserica Serbiei prin înlăturarea brutală, la ordinul factorului americano-sionist sub protectoratul căruia se află provincia Kosovo, a Preasfinţitului Mitropolit Artemie precum şi complotul împotriva acestuia, aşa cum arată alocuţiunile mele consemnate în actele şedinţei. Organismele administrative însă, potrivit rânduielii canonice, dar şi potrivit legislaţiei internaţionale funcţionează şi iau decizii în conformitate cu sistemul sinodal al majorităţii predat nouă de la Sfinţii Apostoli, care se supune principiului canonic „să aibă tărie votul celor mulţi” (Canonul 6 al Sinodului I Ecumenic şi Canonul al 19-lea al Sinodului din Antiohia). Poziţia mea minoritară a fost consemnată în actele respectivei şedinţe, dar decizia referitoare la aducerea la cunoştinţă a măsurilor aplicate de Preasfânta Biserică a Serbiei a fost luată prin majoritate şi de aceea consider că validitatea acestei proceduri ar trebui să înlăture orice nelinişte din partea dumneavoastră referitoare la posibila mea renunţare la poziţiile susţinute anterior, în care afirm necanoniciatea caterisirii Mitropolitului Artemie. De altfel, toate deciziile şi dezbaterile organelor colective se emit şi se semnează de către toţi membrii de drept ai acestora, existând astfel posibilitatea a se insera în acte şi eventuala poziţie minoritară a unora dintre aceştia.
Pentru a corobora poziţiile mele declarate, referitoare la Preasfinţitul Mitropolit kir Artemie şi la demersul ecumenist deformat al Bisericii Serbiei, menţionez că îmi propun să iniţiez o mare dezbatere în Sinodul Permanent al Bisericii Greciei, din care fac parte pe durata prezentului mandat, în care să prezint inacceptabila încălcare a Dumnezeieştilor şi Sfintelor Canoane şi a rânduielii canonice liturgice de către Biserica Serbiei, cu deosebire a Canonului 50 al Sfinţilor Apostoli şi a Canonului 59-lea al Sinodului V-VI Ecumenic, şi să subliniez faptul că Biserica Ortodoxă a Serbiei a imitat conciliabulul romano-catolic prin „botezul” colectiv a 550 de elevi din primul şi al doilea ciclu educaţional, oficiat în urmă cu trei zile (17 aprilie 2011) în exteriorul Sfintei Biserici a Sfântului Marcu din Belgrad, de către Preasfinţitul Athanasios, Episcopul Vicar al Preafericitului Patriarh al Serbiei, cu organizarea comisiei pe probleme religioase a Arhiepiscopiei de Belgrad şi Karlowitz.
Botezul s-a săvârşit prin turnare de apă, aşa cum în mod denaturat se practică această taină în tradiţia romano-catolică. Această practică necanonică există din păcate în Biserica Serbiei din timpul anilor de ocupaţie a ţării de către Imperiul dual al Austroungariei, sub domnia Mariei Thereza (1717-1780). Potrivit Canonului 50 al Sfinţilor Apostoli, confirmat de Sinoadele Ecumenice şi Locale, elementul constitutiv indispensabil al Tainei Botezului este întreita scufundare şi ridicare din apa sfinţită; prin aceasta se vădeşte ca extrem de anticanonică admiterea fraţilor noştri sârbi, care se declară de aceeaşi credinţă cu noi, în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească şi prin acest fapt, nouă celor care suntem în comuniune cu ei, ni se ridică în faţă o mai mare problemă în relaţiile cu Biserica Serbiei decât caterisirea necanonică a Mitropolitului Artemie.
Probleme interne în Patriarhia Ierusalimului
Creştinii ortodocşi din Iordania continuă protestele, cerând reformarea „Patriarhiei Greceşti a Ierusalimului” prin “arabizarea” ierarhiei, mai ales că cei mai mulţi credincioşi nu sunt greci, ci arabi. Ei aduc ca argument hotărârea Patriarhiei din 1958, care prevede ca Sinodul sa aibă 18 membri, dintre care cel puţin doi ierarhi să fie din Iordania. Momentan, în Sinodul Patriarhiei Ierusalimului activează doar un singur episcop iordanian. De asemenea, protestatarii cer ca grecii sa le permită ortodocşilor arabi sa devina monahi în cadrul Patriarhiei Ierusalimului.
Patriarhul Teofil al III-lea este acuzat de protestatari că nu şi-a respectat promisiunile făcute Guvernului Iordanian şi Autorităţii Palestiniene la alegerea sa, cum că nu va mai repeta greşeala predecesorului său (fostul Patriarh Irineu, depus din treaptă şi apoi exilat) de a concesiona evreilor pământ deţinut de Patriarhie, pe care se află actualmente clădirea Knesset-ului (Parlamentul israelian), Muzeul Israelian, parcul Liberty Bell, Sinagoga Mare, staţii de tren, hoteluri, birouri şi locuinţe. Patriarhul îşi poate pierde astfel recunoașterea din partea Guvernului Iordaniei, lucru esențial pentru legitimarea sa ca Patriarh, el având în acest sens nevoie de trei recunoașteri: din partea Iordaniei, a Autorităţii Palestiniene şi a Israelului – spaţii peste care se întinde jurisdicţia canonică a Patriarhiei Ierusalimului. (…)
Patriarhia Ierusalimului a catalogat protestul ca făcând parte dintr-o “campanie de defăimare a Bisericii”. Pe de altă parte, analiştii români consideră că aceste preocupări ale Patriarhiei Ierusalimului explică atitudinea acesteia faţă de Patriarhia Română, care prin fondarea aşezământului de la Ierihon prejudiciază veniturile grecilor din Ţara Sfântă. Totodată, mai mulţi teologi români se arată îngrijoraţi de faptul că Patriarhia Română este indiferentă de ruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Ierusalimului şi nu întreprinde măsuri concrete de rezolvare a acestei probleme. Aceste temeri s-au accentuat după ce s-a aflat că arhimandritul Ieronim Creţu, fostul reprezentant al BOR în Ţara Sfântă, a refuzat de mai multe ori să se prezinte la şedinţa Sinodului de la Ierusalim, ceea ce a constituit un motiv în plus pentru ruperea comuniunii.
MITROPOLITUL IOANNIS DE PERGAM: „FĂRĂ DIALOG NU PUTEM REZOLVA PROBLEMELE”
Vineri, 17 iunie 2011
Sunt în curs de desfăşurare lucrările Comitetul redacţional al Comisiei Mixte pentru Dialogul Teologic dintre Biserica Ortodoxă şi biserica romano-catolică, derulate departe de luminile publicităţii, la Rethimno – în hotelul Creta Pallas, lucrări care se vor încheia mâine.
Despre dialog a fost susţinută azi după-amiaza o conferinţă de presă de către ÎPS Mitropolit de Pergam Ioannis, de către ÎPS Mitropolit de Sasima, k. Ghenadios, şi de către cardinalul romano-catolic Kurt Koch, preşedintele Conciliului pontifical pentru promovarea unităţii creştine.
În cuvântul introductiv, ÎPS Mitropolit de Pergam Ioannis a spus în detaliu despre lucrările Comitetului:
„Vă adresăm salutărilor noastre şi vă informăm că suntem aici, ca să lucrăm la redactarea unui text pe care-l vom prezenta plenului Comisiei pentru Dialogul Teologic dintre romano-catolici şi ortodocşi. Tema se referă la „Primatul şi sinodalitatea din punct de vedere teologic şi ecleziologic”. Ştiţi că aceasta este una din cele mai serioase probleme care au despărţit Biserica Ortodoxă de cea romano-catolică”.
De asemenea, a subliniat: „Comitetul nostru încearcă să redacteze un text în care să fie arătate punctele asupra cărora suntem de acord şi cele asupra cărora nu suntem de acord, iar mai târziu vor fi prelucrate de plenul Comisiei – pentru a vedea exact unde anume ne aflăm în privinţa acestei teme. Acest dialog a început – după cum vă este cunoscut – în 1980 şi la el au participat toate Bisericile Ortodoxe”. „Este un dialog pe care-l considerăm necesar astăzi, deoarece creştinii trebuie în orice caz să discute unii cu alţii pentru a vedea dacă pot să se apropie unii de alţii – deoarece fără dialog nu vor putea fi rezolvate niciodată problemele”, a adăugat k. Ioannis. În continuare a subliniat: „Între aceste două Biserici s-au acumulat multe probleme, timp de o mie de ani (din secolul al XI – lea când s-a produs marea schismă). Aceste probleme trebuie cândva să fie rezolvate teologic. Comisia are această misiune”. (…)
- Romania libera: Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, acuză ”lucrăturile” din spatele deciziei Sfântului Sinod. Mitropolitul Corneanu rupe tăcerea
La aproape o lună după ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis să-i retragă dreptul la semnătură Mitropolitului Banatului, IPS Nicolae Corneanu, şi să delege această atribuţie către episcopul vicar al Timişoarei, PS Paisie Lugojanu, înaltul prelat bănăţean a ieşit public şi a comentat această situaţie fără precedent. (…)
PS Paisie Lugojanu[l], acuzat că ţine predici sub protecţia poliţiştilor şi jandarmilor
Într-o declaraţie publică remisă presei, mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, acuză uneltirile care au stat în spatele deciziei Sfântului Sinod. “Când mi s-a comunicat hotărârea Sfântului Sinod, am aflat că există un referat plecat de la Timişoara. Nu cunosc acel document, nu mi l-a arătat nimeni, nu ştiu cine l-a întocmit. Pe baza lui a venit decizia Sfântului Sinod. Nu am putut înţelege acest lucru, dar nu am protestat şi nu am cerut explicaţii de la Bucureşti sau din altă parte. Am zis că lucrurile se vor lămuri de la sine, întrucât neadevărurile şi minciunile ies întotdeauna la iveală. Am avut sentimentul şi convingerea că în spatele acestei decizii au fost lucrături. Eu nu ştiu să fi făcut nimic să se ajungă aici.
Nu am făcut o greşeală sau un păcat care să ducă la o hotărâre atât de gravă. Dar nu sunt chiar aşa naiv. Am o experienţă destul de îndelungată şi cunosc bine oamenii. Chiar şi pe cei ce se arată cei mai buni şi corecţi îi ştiu cum sunt cu adevărat. Într-o zi, probabil, o să aflu tot ce s-a întâmplat cu adevărat. Deocomadată, nu am încercat acest lucru şi oficial nimeni nu mi-a spus despre aşa ceva. Dar voi afla. Dumnezeu va face dreptate. Va lămuri toate şi le va judeca cum ştie El”, a declarat IPS Nicolae Corneanu, emoţionat de ataşamentul credincioşilor. În opinia sa, ar fi normal ca, în următoarea şedinţă, Sfântul Sinod să-i redea dreptul de a reprezenta în mod oficial, şi nu doar simbolic, Mitropolia Banatului.
Să mai spunem că IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, a plecat de la Timişoara cu o scrisoare care i-a fost înmânată de către Grupul de iniţiativă care-l susţine pe mitropolitul Nicolae Corneanu. Această epistolă conţine o serie de acuzaţii grave la adresa persoanei care se consideră că a uneltit la “decăderea” mitropolitului din drepturi, episcopul vicar al Timişoarei, PS Paisie Lugojanu. “Are comportamente dictatoriale, îndrăgeşte prea mult cortegiile de poliţişti şi jandarmi, care să-l însoţească atunci când merge să predice. A făcut astfel în Cartierul Calea Lipovei, aşa cum i-a alungat cu jandarmii pe enoriaşii de la Mănăstirea Româneşti. Tot acolo, a fost hărăzită ruinei biserica abia refăcută şi pictată, cu toate că are valoare istorică, fiind ctitorită de Patriarhul Miron Cristea”, acuză credincioşii. Ei arată că “s-a ajuns ca enoriaşii să părăsească lăcaşul bisericesc, când începe să predice PS Paisie, ceea ce este grav”...
Zilele libere ale românilor sunt numărate. Iar parlamentarii şi-au dat seama că acestea sunt prea puţine. De anul viitor ar vrea să ne mai dea trei zile de odihnă legală. Vecinii noştri maghiari au 25 de sărbători legale, bulgarii 15. Noi avem doar 11. Anul acesta, zilele nelucrătoare au fost, practic, mai puţine, fiindcă 1 Mai, Rusaliile şi Crăciunul se suprapun cu week-endul.
Patriarhia Română a solicitat şi ea ca ziua de 30 noiembrie, ziua Sfântului Andrei, să fie declarată “sărbătoare legală nelucrătoare”. Sf. Andrei este creştinătorul românilor. Alte două zile urmează să fie propuse şi aşteaptă votul parlamentarilor: 24 ianuarie, ziua Marii Uniri, şi o Zi Naţională a Rugăciunii, sărbătoare ecumenică.
Senatul american cheamă Turcia să redeschidă Seminarul Ortodox grec de la Halki
Studii iudaice despre creştinism
După colaborarea cu diverse organizaţii creştine, lideri şi cercetători, în ultimii trei ani, “Centrul pentru Înţelegerea şi Cooperarea Iudeo-Creştină din Israel” (CJCUC) a publicat o declaraţie despre “înţelegerea iudaică a creştinismului şi creştinilor”.
CJCUC este prima entitate iudaică care intră în dialog cu lumea creştină.În parteneriat cu Institutul Witherspoon din Princeton, NJ, organizaţia şi-a expus lucrările la Institutul Van Leer din Ierusalim şi la Universitatea Yale din Statele Unite. Printre temele abordate sunt “testament (legământ) şi misiune”, “speranţă şi responsabilitate în secolul XXI”, “evanghelizare” şi “înţelegerea iudaică a creştinătăţii”.
“Teologiile iudaică şi creştină nu mai sunt în duel până la moarte” notează declaraţia. “Iudeilor ar trebui să nu le fie frică de o înţelegere simpatetică a creştinătăţii care este credincioasă Legii (Torah), gândirii şi valorilor iudaice. În cadrul realităţii prezente, în care creştinii sprijină poporul iudeu, iudeii ar trebui să lucreze împreună cu creştinii către aceleaşi ţinte spiritual ale istoriei sacre – moralitate universal, pace şi mântuire de la Dumnezeu – dar sunt sisteme diferite de porunci pentru fiecare religie şi cu credinţe teologice diferite”.
Fondatorul CJCUC, Rabinul Dr. Shlomo Riskin a spus: “Declaraţia de faţă reprezintă viziunea centrului noastru, dar ea ar putea fi folosită de întreaga comunitate iudaică de pretutindeni pentru a îmbunătăţi relaţiile cu comunităţile creştine. Lideri din principalele denominaţiuni creştine au devenit prieteni sinceri ai poporului evreu şi a statului Israel. Este vital să strângem relaţiile cu ei. Suntem siguri că în aceste dialoguri vom găsi mult mai multe lucruri care ne unesc decât cele care ne despart”.
Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Pace în comunitate – Mesajul Convocării Ecumenice Internaţionale pentru Pace (II)
Membri ai unei familii sau comunităţi pot fi oprimaţi şi deopotrivă opresori ai altora. Bisericile trebuie să ajute la identificarea alegerlior zilnice care pot sfârşi în abuzuri şi să promoveze drepturile omului, dreptate a genurilor, dreptate a climei, dreptate economică, unitate şi pace. Bisericile trebuie să continue să se lupte cu rasismul şi sistemul de caste, ca realităţi care dezumanizează lumea de azi. În aceeaşi ordine de idei, violenţa faţă de femei şi copii trebuie să fie declarată păcat. Sunt necesare eforturi conştiente pentru integrarea celor cu dizabilităţi. Chestiunile de sexualitate divizează Bisericile, de acea cerem WCC să creeze spaţii sigure în care să se discute probleme care ne divizează în sexualitatea umană. La fiecare nivel, Bisericile joacă un rol în sprijinirea şi protejarea dreptul la opoziţie şi în asigurarea refugiului pentru cei care se opun militarismului sau conflictelor armate. Bisericile trebuie să îşi ridice vocea pentru a proteja fraţii şi surorile noastre, creştini, şi toţi oamenii care sunt victime ale discriminării şi persecuţiilor pe baza intoleranţei religioase. Educaţia păcii trebuie să devină centrul oricărui curriculum în şcoli, seminarii şi universităţi. Noi realizăm puterea tinerilor de a fi făcători de pace şi chemăm Bisericile să dezvolte şi să împuternicească reţelele de slujire a păcii drepte. Biserica este chemată să iasă în public cu grijile ei, vorbind adevărul dincolo de zidurile sactuarelor ei.
Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa: http://www.oikoumene.org/
Proces cu final nedrept pentru uciderea creştinilor din Pakistan
Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, Preşedintele Departamentului de relaţii externe al Patriarhiei Moscovei a ţinut o alocuţiune la Conferinţa internaţională “Dialogul interconfesional creştino-iudeo-musulman” care s-a desfăşurat la Budapesta la începutul lunii iunie 2011. Tema acestei alocuţiuni a fost: “Problema intoleranţei religioase. Ce putem noi face împreună?”
“Problema intoleranţei religioase. Ce putem noi face împreună?”
Permiteţi-mi să vă supun atenţiei o prezentare consacrată libertăţii religiei în lume şi în anumite regiuni, precum şi cooperarea inter-religioasă în acest domeniu.
Libertatea de conştiinţă este un drept al omului, recunoscut în mod fundamental şi universal de toate tratatele internaţionale de apărare a drepturilor omului. Persecuţiile pentru raţiuni religioase sunt nu numai intolerabile, ci şi profund imorale. Aceasta este raţiunea pentru care comunitatea europeană şi organizaţiile internaţionale lucrează de multă vreme pentru a combate difuzia unor fenomene ca islamofobia sau antisemitismul. Ele vizează să stabilească justiţia şi ordinea dreptului într-o societate în care credincioşii să se simtă în siguranţă. Aceste eforturi sunt de mare actualitate într-o epocă de activizare a proceselor migratorii care au antrenat o modificare a hărţii religioase şi entice a Europei. Astfel, în 1992, peste 7 milioane de musulmani trăiau în Europa occidentală. În 2004 cifra s-a ridicat la 15 milioane de adepţi ai islamului în Uniunea Europeană. Astăzi sunt aproape 24 de milioane. Şi constatăm că autorităţile statelor europene fac mult pentru ca migranţii şi europenii de origine islamică să nu se simtă respinşi, nici cetăţeni de mâna a doua, cu egali în drepturi, şi în sfera religioasă.
Această situaţie, totuşi, este departe de a implica toate statele şi toate regiunile lumii. În secolul al XXI-lea, suntem confruntaţi cu cazuri de persecuţie a creştinilor, începând cu restricţii ale drepturilor lor civile până la violenţă fizică şi moarte. Conform datelor publicate la mijlocul lunii mai a anului în curs, sunt peste 100 de milioane de creştini care sunt obiectul persecuţiilor şi discriminării peste tot în lume. Printre ei sunt cel puţin 1 milion de copii. Acest lucru ne preocupă profund.
Noi trăim astăzi într-o nouă epocă de persecuţii împotriva creştinilor, pe care unii o compară cu epoca împăraţilor romani din primele trei veacuri creştine. Ţările prospere nu ştiu nimic sau nu vor să ştie nimic. Doar câteva organizaţii publice de apărare a drepturilor omului încearcă să atragă atenţia asupra situaţiei nefericite a acestor credincioşi. Să ne amintim că înainte de 2003, în jur de 1,5 milioane de creştini trăiau în Irak. Astăzi, nu a mai rămas decât o jumătate dintre ei, şi aceştia au rămas riscându-şi în fiecare zi viaţa. Din octombrie anul trecut când explozia teroristă în catedrala siro-catolică din Bagdad, care a însemnat moartea a 52 de persoane, comunitatea creştină din Irak trăieşte constant în frică de noi atacuri şi noi acte teroriste.
Primim de asemenea din Egipt, Sudan, Afganistan, informaţii despre persecuţiile sau restricţiile impuse creştinilor. Legea celebră şi tristă “a blasfemiei” din Pakistan este adesea utilizată pentru a condamna la moarte creştini. Ideea de violenţă, de lipsă de respect pentru alte religii nu este inerentă Islamului, care este o religie pacifica. Coranul spune că existenţa altor comunităţi religioase de tradiţie biblică este voinţa lui Allah. Cartea sacră a musulmanilor afirmă că toate comunităţile religioase sunt judecate după ceea ce au primit de sus. Aceste comunităţi sunt chemate să rivalizeze în lucruri bune, şi sensul profund al divergenţelor lor nu se manifestă decât în perspectivă eshatologică (Coran 5, 48). Coranul dă mărturie de necesitatea respectului pentru “oamenii Cărţii” adică creştini şi iudei.
Problema persecuţiei creştinilor are o altă dimensiune pe care nu pot să o ascund, căci ea îşi găseşte sursa în reprezentările creştinismului în sânul islamului, care văd în creştini unii extremişti sau secte harismatice. Să ne amintim de acel pastor din Florida care a comis un sacrilegiu, arzând Coranul. El aparţine unei mişcări sectare care ameninţă cu o poltică agresivă şi nerespectuoasă tradiţiile locale printre care şi musulmanii. Toate acestea alterează imaginea creştinismului, la fel cum sectele islamice deformează chipul islamului. Cazurile de persecuţie nu privesc doar pe creştini, musulmanii şi iudeii sunt în mod egal afectaţi. Războiul nedeclarat din Caucaz, purtat de nordul rus împotriva muftiilor, s-a transformat într-o veritabilă tragedie. Să ne amintim că una dintre ultimele victime este Anas-khadji Pchikhatchev, membră a Direcţiei spiritual a musulmanilor din Kabardino-Balkarie. Noi nu putem uita moartea tragică a musulmanilor şiiţi din Irak, numeroasele victime pe care le provoacă atentatele în oraşele israelite.
Astăzi, noi luăm la cunoştinţă din ce în ce mai mult că există o lume de forţe care au interes să folosească înfruntările religioase, pentru a crea focare de instabilitate. Ei folosesc pentru aceste scopuri tehnologie de informaţie contemporană, reţele sociale, metode de “spălare a creierelor”. Noi putem să rezistăm la acestea printr-o coexistenţă pacifică şi prin dezamorsarea conflictelor cu caracter religios. Un dialog inter-religios intensiv este necesar astăzi mai mult decât niciodată, pentru ca fiecare comunitate să îşi manifeste credinţa şi tradiţiile sale, pentru dinamizarea bunelor relaţii de vecinătate şi o înţelegere reciprocă. Acest dialog, se pare, nu trebuie să se limiteze la fraze nici la apeluri fără obiect. Trebuie să aducem o contribuţie reală la ameliorarea situaţiei credincioşilor. Responsabilii religioşi trebuie să se opună intoleranţei cu privire la creştini, musulmani sau iudei. Niciun caz să nu treacă neobservat în fluxul informaţiilor şi evenimentelor cotidiene.
Suntem chemaţi cu toţii, fiecare din locul său, să facem tot ceea ce depinde de noi. Numai atunci vocea omului credinţei va deveni vocea convingătoare a adevărului care învinge forţa. Cunosc poziţia militantă a Conferinţei Bisericilor Europene (CEC) şi a Consiliului Conferinţelor Episcopale ale Europei (CCEE) care au chemat toate ţările Uniunii Europene să ia măsuri energice împotriva discriminării creştinilor pe planetă. În Miercurea sfântă, catolicii din lumea întreagă s-au rugat pentru creştinii persecutaţi în Pakistan. În Europa, au fost create şi funcţionează diferite organizaţii de apărare a drepturilor, specializate în monitorizarea situaţiilor de intoleranţă religioasă, în special împotriva creştinilor. Ele aduc un ajutor material şi juridic victimelor acestora.
Nu pot să nu arăt poziţia Ungariei. Ungaria face parte dintre ţările care au atras atenţia comunităţii europene despre actele de agresiune împotriva copţilor în Egipt în 1 ianuarie 2011. Era momentul preşedinţiei ungare a Uniunii Europene, şi Comitetul de Miniştri ai UE au delegat reprezentantul supreme de afaceri externe şi de politică a securităţii din cadrul UE să analizeze şi să propune cele mai bune soluţii pentru apărarea libertăţii religiei. Printre documentele deja adoptate, citez Rezoluţia Uniunii Europene din 20 ianuarie 2011, despre “situaţia creştinilor în contextual libertăţii religioase” şi rezoluţia analogă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
După părerea mea, experienţa Rusiei poate să fie utilă în lupta contra intoleranţei religioase. De secole, creştinii, musulmanii şi iudeii coexistă pacific în ţara noastră. Istoria Rusiei nu cunoaşte războaie religioase. În actuala Federaţie Rusă, unde musulmanii formează o minoritate religioasă, ei posedă aceleaşi drepturi cu majoritatea creştin-ortodoxă. Într-un anumit număr de cazuri, statul acordă un plus de ajutor comunităţilor musulmane şi altor organizaţii religioase. Există spre exemplu programe de finanţare a educaţiei islamice de către stat, care finanţează şi pelerinajele musulmanilor la Mecca. Nu putem decât să ne bucurăm că discutăm despre un subiect atât de important şi sensibil ca apărarea libertăţii religiei în lume pe pământ ungar. Poporul acestei ţări a dat exemplu de fidelitate la tradiţiile sale religioase şi morale istorice, câştigându-şi respectul de la ceilalţi. Noua constituţie adoptată de Parlamentul ungar în aprilie mărturiseşte: poporul maghiar este unit “prin Dumnezeu şi prin creştinism”.
Religie şi laicitate în Uniunea Europeană
- Basilica:
Delegaţie a Comisiei Europene la Patriarhia Română
Conferinţa Politici de migraţie în timpuri de criză economică, la Palatul Patriarhiei
Rugăciune şi solidaritate în vremuri de criză
Criza ecologică este o consecinţă a crizei spirituale
Nota noastra:
Mult prea multa diplomatie, mult prea multe discutii politice si de salon, in timp ce lumea arde si gruparile pro-homosexuale incep sa repurteze victorii strategice…
Fie ca pentru rugaciunile intregii Biserici luptatoare si biruitoare sa se implineasca toate cererile Dumnezeestilor Taine si ierurgii cu toti dreptmaritorii crestini de aici si de pretutindeni!