“HOMOFOBIA” – indicata ca factor al “lipsei de coeziune” si al “EXTREMISMULUI”. Analiza a doua “STUDII” mistificatoare produse de ideologii CORECTITUDINII POLITICE. Stigmatizarea discursului ORTODOX SI ANTI-GLOBALIST

Doua “studii” sociologice, la prima vedere impresionant de bogate in date si in instrumente de masurare, au fost facute publice de curand pe teme inrudite.

Primul dintre ele, al unei obscure Fundaţii Bertelsmann, a masurat “coeziunea sociala” in 34 de tari din UE, OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică: Australia, Israel, Canada, Noua Zeelandă, Norvegia, Elveţia şi Statele Unite ale Americii).

Radarul coeziunii sociale – a măsura ceea ce leagă. Comparaţie internaţională a coeziunii sociale – s-a concentrat, cum ii spune si titlul, asupra conditiilor care favorizeaza coeziunea sociala sau solidaritatea, capacitatea de a actiona colectiv a oamenilor, buna vecinatate.

In topul tarilor cu coeziune sociala s-au situat tarile nordice, Canada, SUA, Australia, Noua Zeelanda, Elveţia, Austria si Luxemburg. In schimb, la “coada clasamentului” se situaeaza tari ca Lituania, Letonia, Bulgaria, Grecia şi România. Care sunt insa factorii de coeziune si indicatorii masurati de autorii studiului? Factorii de coeziune ar fi prosperitatea si “egalitatea sanselor”, iar indicatorii masurati au fost reţele sociale, încredere în oameni, acceptarea diversităţii, grad de identificare, încredere în instituţii, simţul dreptăţii (justiţiei), solidaritate şi întrajutorare, acceptarea regulilor sociale şi implicarea în viaţa civică (cf. Euroalibera.org).

Acceptarea diversitatii inseamna inclusiv acceptarea “minoritatilor LGBT” sau a homosexualitatii si este, de altfel, singurul indicator in care Romania, aflata la coada clasamentului, ar fi inregistrat progrese!  Concluzia studiului este semnificativa pentru orientarea ideologica din spatele cercetarii: 

„Societăţile moderne nu se bazează pe solidaritate, clădită pe asemănări”, a explicat Stephan Vopel de la Fundaţia „Bertelsmann”, „ci pe diversitate şi dependenţă reciprocă”.

Avand in vedere ca studiul scoate si migratia dintre factorii care ar slabi coeziunea sociala, este clar ca intentia autorilor este sa demonstreze ca “diversitatea“, sau ceea ce noi am numi haosul cultural – migratia necontrolata, drepturile LGBT, secularizarea, slabirea sau distrugerea familiei si a comunitatilor traditionale (bazate pe asemanare) – nu doar ca nu afecteaza negativ solidaritatea, ci chiar o produce!

Asa se explica de ce alti indicatori mult mai relevanti, ca familia, comunitatea locala, religia, sunt scosi din “tabel” si inlocuite cu “reteaua sociala” si “increderea in institutii”, “acceptarea diversitatii” etc. Este un studiu ideologic care falsifica realitatea, care incearca sa ne spuna ca multiculturalismul nu a fost un esec rasunator al Occidentului, ca introducerea drepturilor GAY nu a divizat societatea si a creat falii conflictuale, asa cum este vizibil ca se intampla in Franta, de pilda. Asa se explica de ce Grecia este la coada clasamentului, desi este evident ca acolo societatea se descurca in paralel si in ciuda statului (“institutiile”), ca religia joaca un rol major de liant social. Cat ne priveste, nu ar fi o surpriza ca suntem la coada clasamentului, insa, iata, ni se spune de ofiterii ideologici ai noii ordini europene/mondiale, avem motive sa speram in mai bine: incepem sa acceptam homosexualitatea. Sa vezi de-acum inainte coeziune sociala pe capul romanilor! Poate ne vor ajuta in acest sens si serviciile secrete? Ca tot se preocupau deunazi de calitatea BACului…

Celalalt studiu reprezinta o radiografie a extremismului politic de dreapta din Europa:

RFI: Etnocentrism, rasism, homofobie

Realizat de mai cunoscuta Fundatie Ebert, studiul isi propune de la inceput sa evidientieze faptul ca nu doar in Ungaria are loc o recrudescenta a fenomenelor extremiste de dreapta ci si in alte tari (poate vor reusi sa minimalizeze, astfel, fascismul maghiar):

Mai toate grupările extremiste actuale au cîteva teme ideologice comune, ca xenofobia anti-minoritară şi rasismul care ţinteşte asupra romilor, homofobia, etnocentrismul accentuat, fundamentalismul religios şi antisemitismul. Totodată, toate aceste grupări se consideră anti-globaliste şi încearcă printr-o susţinută propagandă populistă să acrediteze ideea că Uniunea Europeană ar fi succesorul unei Uniuni Sovietice reformate sau că ar fi pe cale de a deveni un al IV-lea Reich, proiectat de către naziştii germani, precum susţin, de pildă mai nou, extremişti de dreapta din România.

Din motive tactice şi istorice, discursul actual al extremiştilor europeni s-a modificat faţă de extremismul similar antebelic. Se poate constata o „retorică anti-democratică atenuată”, înlocuirea tactică a discursului rasist clasic prin formule pronunţat etnocentriste şi un limbaj metaforic sau codificat.

Studiul dedicat României din publicaţia Fundaţiei „Ebert” se rezumă la prezentarea celor mai importante grupări şi partide extremiste, fără a avea pretenţia de a oferi o imagine exhaustivă a fenomenului. În centrul atenţiei se află trei partide ultranaţionaliste şi neo-legionare, Partidul România Mare (PRM), Partidul Noua Generaţie – Creştin-Democrat (PNG-CD) şi Partidul Totul pentru Ţară (PTŢ, iniţial: Partidul pentru Patrie, PPP), cît şi grupări ca Noua Dreaptă.

Radu Cinpoeş, autorul studiului dedicat României, aminteşte în acest context, şi de rolul Bisericii Ortodoxe Române, descrisă ca o „instituţie care, în mod tradiţional, amestecă formele nativiste ale naţionalismului cu tendinţe autoritare şi dorinţa participării la viaţa publică”. (p. 184) Totodată, se referă la prezenţa masivă a unor extremişti – de obicei, anonimi – în spaţiul virtual, care-şi răspîndesc nestingherite materialele intolerante, rasiste sau homofobe. Această stare de fapt însă nu permite o identificare clară a forţei pe care o reprezintă în realitate. Autorul constată în finalul studiului că în momentul de faţă nu există indicii pentru o coagulare a acestor grupări şi forţe radicale din România, ceea ce le complică şi ascensiunea parlamentară. (sursa).

Fenomenul extremismului este real si era de asteptat sa se dezvolte, existand avertismente in acest sens de ceva timp, cam de cand a inceput isteria crizei mondiale si austeritatea dementa dictata de institutiile financiare globaliste (iaca poftim, avem discurs anti-globalist, deja ne calificam sa intram ca subiecti in studiu). In loc sa se cerceteze si sa se arate adevarata cauza sau fundalul care poate duce la refacerea unui climat social si politic favorabil extremismului (anume, neocolonialismul capitalist, dictatura corporatista, globalizarea euro-atlantica, rolul negativ al Germaniei – de pilda, ce succes ar fi avut in Grecia niste zurbagii nazisti ca Zorii Aurii daca nu era austeritatea Troicii?), autorii studiului, cel putin cel roman, folosesc o abordare ideologica in care “dusmanii” sunt identificati in “homofobie” si “rolul BOR” (fundamentalismul religios). Implicarea BOR, sugereaza citatul de mai sus, e o situatie agravanta pentru “nationalismul cu tendinte autoritare”. 

Inclusiv etnocentrismul este un concept mult prea vag si este in mod manipulator asociat extremismului. De pilda, un american care vrea sa modernizeze tarile periferice ale sistemului mondial sau care vrea sa implementeze acolo “ză valiuz of dimocrăsi” este incadrabil la etnocentrism, deoarece judeca lumea intreaga potrivit propriilor sale criterii, in ciuda diferentelor culturale si institutionale de pe glob. Dar chiar si discursul despre ”modernizare” si ”dezvoltare” este considerat de multi sociologi ca fiind unul tipic etnocentrist. 

Apoi, nu e clar de ce e analizat doar “extremismul” majoritatilor. Cel al minoritatilor nu mai este extremism? Fenomenele de radicalizare din secuime, gruparile tot mai iredentiste si anti-Trianon nu sunt “etnocentriste”? Ele nu au niciun rol in tensionarea artificiala a starii de spirit in societate? 

Atrage atentia faptul ca, dupa raportul Departamentului de Stat al SUA (citat de altfel in studiu), autorii studiului identifica printre ”agentii extremismului” din Romania si ”anonimii” virtuali de pe internet, care ar perpetua un discurs, zice-se, atenuat sau chiar ”codificat”. Sa ne intelegem – nu negam fenomenul extremismului, inclusiv de pe internet, si nocivitatea lui. Insa acest extremism, identificabil foarte usor in unele formatii politice si in unele surse de pe internet, anonime sau nu, este generat si intretinut nu de vreun vag ”etnocentrism”, de ”homofobie”, care nu face altceva decat sa reflecte cultura locala (socheaza, in acest sens, incadrarea discursului anti-homosexualitate la extremism si, mai mult, indexarea materialelor in care se arata legatura dintre miscarea pro-gay si pedofilie, fiind citata, in acest sens, Revista Familia Ortodoxa! – vezi p. 194), sau de BOR, ci de ”sistem”, de serviciile secrete, in speta. Or acest lucru nu se va arata niciodata in niciun studiu, anume ca exista strategii ale sistemului de a atrage ”fluturii la felinar” prin crearea si controlarea unor formatiuni/partide/platforme virtuale de acest gen. Pe langa acest rol de ”momeala”, functia acestor ”felinare” este si de ”dublare” (in stil pastișă) a eventualelor alternative – fie organizationale, fie de informare – independente, care nu sunt si nici nu urmaresc vreo agenda dubla sau extremista, ci sunt ”vinovate” doar pentru ca au un punct de vedere independent si traditionalist.

Pastisarea e utila insa si pentru compromiterea mai larga a surselor mesajului independent, care, iata, poate fi incadrabil acum la fenomenul ”extremism”, marginalizat prin asociere cu intrusii, stigmatizat si, cand va veni timpul aplicarii directivelor de combatere a extremismului, exclus, inchis, eliminat.

Totodata, in acelasi timp cu astfel de studii corecte politic, in Romania se dezvolta tot mai mult o persecutie cu iz stalinist perpetuata, de pilda, impotriva cinstirii unor martiri ca Valeriu Gafencu. 

Ce ne spun, de fapt, astfel de studii? Ca se procedeaza la o revizuire masiva a defintiilor termenilor-cheie din analiza sociala, revizuire gandita in asa fel incat sa se relativizeze sensul unora pentru a fi extinse asupra oricui este incorect politic. Se dilueaza, de pilda, definitia extremismului, astfel incat sa sa “intre” in aceasta categorie orice discurs critic fata de Uniunea Europeana, FMI, sau orice dicurs religios critic la adresa lumii “europene”, a homosexualitatii...