Datele sugerează că atât măștile faciale medicale, cât și cele non-medicale sunt ineficiente în a bloca transmiterea de la om la om a bolilor virale și infecțioase precum SARS-CoV-2 și COVID-19, aducând susţinere împotriva utilizării măștilor faciale. S-a demonstrat că purtarea măștilor creează efecte adverse serioase fiziologice și psihologice. Acestea includ hipoxie, hipercapnie, dificultăți de respirație, aciditate și toxicitate crescute, activarea răspunsului la frică şi stres, creșterea hormonilor de stres, imunosupresie, oboseală, dureri de cap, scăderea performanței cognitive, predispoziție pentru boli virale și infecțioase, stres cronic, anxietate și depresie. Consecințele pe termen lung ale purtării măștii faciale pot duce la deteriorarea sănătății, dezvoltarea și progresia bolilor cronice și moartea prematură. Guvernele, factorii de decizie politică și organizațiile din domeniul sănătății ar trebui să utilizeze o abordare bazată pe dovezi ample şi ştiinţifice în ceea ce privește purtarea măștilor faciale atunci când purtarea lor este considerată a fi o intervenție preventivă pentru sănătatea publică.
Articole cu eticheta (tag): purtarea mastilor
Așa cum bănuiam, încep să curgă amenințările la adresa celor care refuză îmbotnițarea. Măsuri punitive, luări de copii, amenzi, pușcărie, concedierea profesorilor. Asta e societatea în care trăim, dragi tovarăși. În care ai libertatea doar de a te supune sau a merge la închisoare. Că așa e democrația nouă, lumea nouă, totul făcut de frica temniței…
Copiii nu vin cu măști la școală. Aici la noi autoritățile au decis că nu e nevoie de măști, doar să asigurăm distanțarea fizică. În Suedia avem o răspândire comunitară foarte mică, la noi practic se termină primul val.
“Cu alte cuvinte, purtarea măștii ar putea fi complet irelevantă pentru a preveni răspândirea virusului”, a spus el. “Deci, nu există, încă, nici o dovadă că măștile ne protejează împotriva COVID-19?” “De ce nu este acest lucru pe prima pagină a ziarului The New York Times?” a întrebat Carlson.”De ce întreaga mass-media și întreaga clasă conducătoare a Statelor Unite ale Americii ignoră acest lucru? Măștile sunt obligatorii, sunt obligatorii peste tot.”
„dovezile despre măști sunt foarte neclare și cred că s-ar merge dincolo de dovezile pe care le avem acum. Sunt multe îngrijorări cu privire la purtarea măștilor de către copii, în special de cei mai mici, pentru că își ating fețele, își fac griji tot timpul pentru măștile lor, putând, de fapt, să răspândească și mai mult virusul. Cred că pentru copiii mici în mod clar nu e o idee bună (purtarea măștilor – n.n.). De asemenea, nu avem dovezi că ar fi utilă pentru adolescenți.”
Există deja date consistente[1] că pentru grupa de vârstă 0-10 ani riscul expunerii la COVID-19 este foarte redus, iar pentru populația școlară de peste 10-12 ani, riscul de a dezvolta forme grave ale bolii sunt minime. De asemenea, probabilitatea ca virusul să se transmită de la copii la adulți este mult mai mică decât cea a transmiterii de la adulți la copii. Copiii se pot infecta, dar se pare că sunt puțin contagioși; riscul pentru comunitate este, așadar, unul scăzut. Cu toate acestea, propunerea de Ordin, aflată în dezbatere publică la data prezentei analize[2], insistă pe ceea ce apreciem a fi măsuri excesive, disproporționate față de situația de pericol pe care intenționează să o combată. Printre aceste măsuri, cele mai discutabile sunt separarea fizică și portul măștii pe toată durata prezenței în unitatea de învățământ.
Se pare că orice măsură, oricât de extremă ar fi, va fi luată pentru a păstra siguranța studenților și a personalului. Aceasta ar putea fi o greșeală gravă. Pe măsură ce copiii revin la școală în această toamnă, trebuie să avem o imagine atentă și echilibrată asupra tuturor măsurilor de siguranță care au fost propuse și să considerăm care sunt cu adevărat in scopuri de prudență – și care ar putea fi în schimb punitive. Cu siguranță, este adevărat că redeschiderea școlilor noastre, oricât de atentă, ar putea intensifica transmiterea virusului. Unele țări care au făcut acest lucru – Israel și Franța, de exemplu, au avut focare de infecții în rândul studenților și a personalului. Dar aceste focare au fost mici și anticipate, au declarat presei oficiali din ambele țări; iar dovezile sugerează că, în general, riscurile sunt foarte mici.
Trebuie să aruncăm o privire lucidă asupra compromisurilor pe care le implică masca universală și celelalte măsuri de protecție împotriva pandemiei. Trebuie să contestăm așa-numitele recomandări unanime ale așa-numiților experți și să sapăm mai adânc. Sunt aceste măsuri, cu adevărat, în interesul sănătății publice? Ar trebui ca aleșii noștri să ne impună ordine universal-valabile?
Din ce în ce mai polarizatele şi politizatele [1] opinii cu privire la purtarea măştii de protecţie în perioada actualei crize legate de gripa produsă de coronavirus ascund un adevăr amar vizavi de situaţia cercetărilor de astăzi şi de ponderea pe care o dăm luării în calcul a dovezilor clinice pentru luarea deciziilor.
Coen Berends, purtătorul de cuvânt al Institutului Național pentru Sănătate și Mediu a afirmat, citat de DailyMail: „măștile nu sunt necesare în spațiile publice, potrivit dovezilor din prezent”. „Nu există niciun beneficiu și chiar ar putea avea un impact negativ”. Poziția Olandei se bazează pe evaluările Echipei de Management al Infecției, un grup de experți care consiliază guvernul. Grupul a avut aceeași atitudine față de măști în mai și a re-evaluat dovezile existente de mai multe ori, inclusiv în ultima săptămână.
Alte studii arată exact contrariul: în această evaluare critică aflată încă în stadiul pre-print a tuturor contribuțiilor științifice apărute pe pe cunoscutele baze de date PubMed, Embase, bioRxiv și medRxiv în lunile martie, aprilie și iunie, se arată, în concluzii, că „cele mai multe infecții cu SARS-CoV-2 NU sunt asimptomatice.” Până la urmă, dacă ar fi să facem apel la argumentul autorității, cum greșit face dl Arafat, CDC spune clar: „proporția transmiterii SARS-CoV-2 cauzată de infecții asimptomatice sau presimptomatice, prin comparație cu infecțiile simptomatice, este neclară”. E clar că e neclar? Pentru dr. Arafat, nu. Neclarul este clar ca bună ziua. Cum altfel să justifice domnia sa internarea forțată a asimptomaticilor, încălcarea Constituției și suprapopularea spitalelor cu oameni fără simptome?
Principiul precauției este exact opusul a ceea ce fac ei. Principiul precauției înseamnă că guvernul, înainte să aplice o politică draconică, trebuie să fie sigur că a eliminat posibilitatea unor pericole potențiale. Când ai o lipsă de date, nu poți aplica o politică draconică. Acesta este principiul precauției: să te abții. Guvernul nu poate risca să cauzeze prejudicii dacă nu există o informație bună care să-i impună să facă o politică draconică. Acesta-i principiul precauției. Acum am intrat într-o lume a nebunilor unde până și oamenii de știință vor spune: Da, e adevărat, – știu și eu unul unul din ăsta – studiul meu nu arată avantajul purtării măștii, dar pe principiul precauției, o voi recomanda în articolul meu. Nu am nici o dată care să sprijine treaba asta, dar voi comenta că e totuși bine. Vai de mine!
„Aici, în Europa de Vest, am devenit o societate foarte fragilă, foarte reactivă la crize, inclusiv atunci când aceste crize nu sunt reale și (…) Cred că frica este un foarte prost sfetnic, eu cred că trebuie să acționăm calm”, a declarat Raoult, explicând opinia critică pe care a avut-o față de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), pe care a acuzat-o că este „piromanul planetei “.
Să începem, deci, cu o cercetare academică, foarte recentă, din mai 2020, publicată sub auspiciile Agenției de Sănătate Publică a SUA („Center for Disease Control and Prevention”), intitulată „Măsuri nonfarmaceutice contra pandemiei în spațiile publice non-medicale”. Concluzia studiului este următoarea: „nu am găsit dovezi care să demonstreze că măștile de față sunt eficiente în reducerea transmisiei virusului confirmat în laborator, indiferent dacă măștile sunt purtate de persoana infectată sau de persoane din comunitatea mare pentru a reduce susceptibilitatea lor.” Cu toate acestea și în pofida absenței dovezilor, Agenția de Sănătate Publică recomandă acum utilizarea măștilor.
În pandemia de gripă din 1919, măștile erau disponibile și erau distribuite populațiilor, dar nu aveau niciun impact asupra curbei epidemice.[3] La momentul respectiv, nu se știa că organismul gripal este nanoscopic și poate teoretic să pătrundă bariera materialului măștii chirurgicale. Destul de recent, in 2010, Academia Națională de Științe a SUA a declarat că, în cadrul comunității, „măștile de față nu sunt proiectate sau certificate pentru a proteja purtătorul de expunerea la pericolele respiratorii”.[5]