TURCIA LUI ERDOGAN SE CUTREMURA. Posibile explicatii ale scandalului de coruptie din guvernul islamist

27-12-2013 7 minute Sublinieri

Tayyip-Erdogan_2775214b

  • Hotnews:

UPDATE Premierul turc denunta “un complot international” in spatele scandalului de coruptie din guvern/ 10 ministri au fost remaniati

Scandalul de coruptie din Turcia, care a fortat demisia a trei ministri ai caror fii au fost arestati saptamana trecuta, este rezultatul “unui complot international”, al carui obiectiv este prabusirea economiei nationale, a declarat miercuri premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, citat de agentia EFE. UPDATE 2 Erdogan a anuntat remanierea a 10 ministri din cabinetul sau, intre care se numara si cel al Afacerilor Europene, Egeman Bagis, al carui nume a fost invocat de presa in scandalul de coruptie. Decizia a fost luata dupa ce dimineata trei ministri si-au anuntat demisia, fiii lor fiind arestati preventiv in vasta afacere. Ministrul mediului demisionar a afirmat ca si Erdogan ar trebui sa demisioneze, “pentru binele natiunii”. 

UPDATE Erdogan se intalneste cu presedintele turc pentru a ii prezenta un nou cabinet. Nu este clar daca doar cei trei ministri care au demisionat miercuri sunt cei inlocuiti, noteaza Reuters.

“Suntem in fata unui atac, nu doar impotriva partidului nostru AKP, ci impotriva intregii natiuni, un complot evident, o masinatiune”, a afirmat premierul islamist la Ankara in fata presedintilor consiliilor provinciale, intr-un discurs difuzat de postul de stiri NTV, relateaza Agerpres.

Erdogan a comparat ancheta judiciara cu protestele populare din parcul Gezi din vara pe care le-a calificat drept ‘o tradare evidenta’.

“Este o conspiratie internationala”, a reiterat el, subliniind drept pretext dorintele “lobby-ului financiar” de a creste dobanzile Turciei si invidia provocata de preconizata constructie a unui al treilea aeroport, cel mai mare din lume, la Istanbul.

Premierul turc a denuntat ca “cele 9 zile de investigatie judiciara au adus pagube de 20 de miliarde de dolari companiilor turce” in urma caderii Bursei si de 1,625 miliarde de dolari bancii publice Halkbank, al carei director se afla printre cele 24 de persoane plasate in arest preventiv.

 Turcia: Justitia blocheaza decretul guvernamental ce limita puterile politiei

Consiliul de Stat din Turcia, cea mai inalta jurisdictie administrativa a tarii, a blocat vineri un decret guvernamental controversat, care obliga politia sa informeze conducerea ierarhica inainte de orice arestare, in contextul in care tara este zguduita de o criza politico-economica majora, relateaza AFP.

O circulara publicata duminica trecuta prevedea obligatia ca functionarii din politie sa-si informeze superiorii ierarhici inainte de a efectua perchezitii si arestari ordonate de justitie. Aceasta masura a fost vazuta drept un mijloc pentru guvernul islamo-conservator, vizat de o serie de anchete de coruptie, de a controla politia.

Consiliul de Stat a decis sa suspende punerea in aplicare a acestui decret, contestat de juristi si de opozitia parlamentara, intrucat “ar putea provoca daune ireparabile” in functionarea statului, a apreciat institutia, potrivit site-ului ziarului turc Hurriyet.

Premierul islamo-conservator turc Recep Tayyip Erdogan se confrunta cu cea mai grava criza de la venirea formatiunii sale – Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) – la putere, in 2002. Pentru a replica unei vaste operatiuni anticoruptie desfasurate la 17 decembrie, care a stirbit in mod considerabil imaginea sa si a anturajului sau, Erdogan a lansat o epurare fara precedent in cadrul politiei, pe care a acuzat-o ca nu l-a pus la curent cu vasta ancheta de coruptie.

Scandalul de corupție declanșat la acest sfârșit de an în Turcia amenință să devină poate cel mai mare de acest gen din istoria republicană a țării. El pune în pericol relațiile Ankarei cu Uniunea Europeană (UE) dar și stabilitatea regională. Agențiile de știri locale și internaționale insistă asupra acestui eveniment ca fiind de fapt un conflict dintre doi foști aliați ce s-au sprijinit reciproc în ultimii unsprezece ani pentru a disloca elita kemalistă ce controlase timp de multe decenii structurile statului, consolidându-i tradiția non-liberală.

Actorul cel mai vizibil este, bineînțeles, Primul Ministru Erdoğan. Cel de-al doilea este mai puțin cunoscut în România, deși există și în țara noastră proiecte finanțate de mișcarea sa, Hizmet (în turcă, Serviciu). Este vorba despre Fetullah Gülen, un fost imam care trăiește în Pennsylvania, SUA, din 1999 și care a devenit în timp unul dintre cei mai influenți predicatori și scriitori islamici. Organizația Hizmet este creația sa cea mai importantă, prin care sponsorizează numeroase acțiuni educaționale și culturale sprijinind fethullah_gulenmanifestarea Islamului în toată lumea, inclusiv în Turcia. Admiratori ai acestui domn ocupă de mulți ani poziții importante în aparatul statului turc, unii dinainte de venirea la putere a Partidului Justiției și Dreptății, mai cunoscut ca AKP, acronimul turcesc.

Decizia guvernului AKP condus de Erdoğan de a iniția un proces la sfârșitul căruia numeroasele dershane (școli pre-universitare private), multe dintre ele sponsorizate de Hizmet, urmează a fi închise a declanșat un conflict fățiș între AKP și Gülen. Impresia dominantă în opinia publică de aici este că, drept reacție la această inițiativă, partizanii lui Gülen din cadrul sistemului judiciar turc ar fi declanșat anchetele de corupție care par a se extinde deja asupra tuturor ministerelor-cheie și asupra multora dintre marile proiecte ale guvernului AKP. Următorul pas al Primului Ministru a fost însă unul extrem și asupra lui trebuie insistat.

Deranjat vizibil de întreaga afacere, Erdoğan nu îl acuză doar pe Gülen, ci şi lobby-urile străine, cu referire aproape explicită la SUA și la ambasadorul Ricciardone, de manipulare și atacare a “voinței națiunii turce”. Această expresie revine în discursul Primului Ministru turc, la fel ca și în timpul protestelor din vară, sugerând obsesia tipică conducătorilor oricărei democrații non-liberale pentru care alegerile spun totul și sunt suficiente pentru legitimarea unei guvernări. Nu numai că premierul nu ține cont de creșterea nemulțumirilor în rândurile electoratului său, dar remarcile sale publice pun deja în real pericol relațiile Ankarei cu administrația Obama care care își manifestă din ce în ce mai clar iritarea.

Mai mult, șeful guvernului de la Ankara s-a grăbit să impună hotărâri oficiale ale cabinetului prin care polițiștii implicați în cercetări judiciare trebuie să raporteze pe calea ierarhică a Ministerului de Interne despre anchetele respective. Astfel se produce o încălcare gravă și, în aceeași măsură, infantilă a independenței justiției. Nu este prima dată când se dovedește prin astfel de fapte că Erdoğan și grupul restrâns și din ce în ce mai izolat de consilieri ai săi au mari probleme în a înțelege noțiuni elementare ale științei politicii democrat-liberale.

Reacția UE, de așteptat, a fost una extrem de dură. Limbajul diplomatic permite foarte rar folosirea unor expresii precum “îngrijorare profundă”. Stefan Füle, comisarul UE responsabil cu extinderea, precum și purtătorul său de cuvânt au pronunțat însă aceste cuvinte pentru a descrie atitudinea Uniunii față de evenimentele recente din Turcia. Aceste probleme se adaugă la izolarea tot mai accentuată a Turciei în regiune. Oficialii sârbi au fost și ei extrem de iritați atunci când Erdoğan a proclamat în fața unei mulțimi la Prizren că “Kosovo este Turcia și Turcia este Kosovo“. Egiptul a devenit un adversar fățiș al Ankarei care refuză să recunoască actualul guvern de la Cairo și își declară sprijinul pentru gruparea Morsi. Armenii încă așteaptă recunoașterea crimelor din 1915 iar azerii, siguri de ei având atât de mult petrol și gaze de oferit, nu manifestă vreo aplecare specială spre a face jocurile Ankarei în Caucaz.

Kurzii sunt și ei din ce în ce mai furioși: cei din Siria pentru ca Ankara, spun ei, sprijină gherilele extremiste islamice de acolo iar cei din din Turcia pentru că guvernul AKP nu a produs reforme profunde, așteptate de zeci de ani. În ciuda unei deschideri evidente în discursurile politicienilor de la guvernare, acum vorbindu-se public despre kurzi, ceea ce în urmă cu 12 ani ar fi fost de neimaginat, reforme legale privind protectia minorităților nu au fost promovate. Statul turc continuă să aplice strict prevederile tratatului de la Lausanne din 1923 și nu recunoaște constituțional existența altor minorități în afara celor religioase. Rezultatul amar este că zeci de milioane de minoritari etnici kurzi, zaza, lazi și alții, precum și de minoritari religioși alevi, nu sunt recunoscuți ca atare. Prin urmare, nici nu pot beneficia de protecție.

Se înțelege că în aceste condiții, adăugate la multe alte probleme, precum cea a Ciprului, visul lui Atatürk de a-și vedea țara integrată în Europa este foarte departe de realizare. O atitudine mult mai dură din partea UE este imperativă în context. Condiționalitatea politică pentru intrarea în Uniune trebuie să fie strict aplicată în negocierile cu Turcia. Sper însă că vor mai exista astfel de negocieri. La ora la care scriu acest articol, presa anunță că Muammer Akkaș, un procuror din Istanbul care urma să deschidă o nouă anchetă de corupție, potențial mai amplă decât cele deja în desfășurare, a fost înlăturat de la conducerea acesteia. Mai mult, mandatele de sechestru și arest pe care urma să le folosească împotriva unor înalți demnitari suspecți i-au fost luate la biroul Procurorulul Șef, în vreme ce ofițerii de poliție care urmau să aplice măsurile sale au fost împiedicați să o facă.

Dacă justiția turcă devine astfel o simplă slujbașă în serviciul Ministerului de Interne din guvernul AKP, atunci insistența cu care Erdoğan striga “poliția mea” în vremea protestelor din vară capătă un înțeles cu adevărat periculos. Profesia mă obligă să mă întreb dacă nu cumva asistăm la o lovitură de stat prin care Erdoğan sacrifică o țară întreagă pentru o ambiție personală, probabil datorată și fricii de a nu-și încheia cariera politică ca un condamnat pentru corupție precum mulți alții înaintea lui. În Turcia, multe greșeli politice s-au făcut și vor putea fi făcute dar nimeni până acum nu a reușit să scape de anatema corupției. Absolut toate guvernele acuzate de o astfel de vină au sfârșit foarte repede. Sper doar să nu se ajungă la un conflict intern major, dincolo de practica politică uzuală. Un alt focar de instabilitate pe lângă celelalte din regiune, de data aceasta atât de aproape de noi, ar fi într-adevăr un mare dezastru.

Atunci când o ţară încearcă să-şi depăşească condiţia de umil vasal al stăpânilor de la Washington, repercusiunile nu întârzie să apară. Recep Tayyip Erdoğan, premierul turc care îşi doreşte transformarea Turciei într-un nou „imperiu de anvergură regională”, a rezistat unui complot organizat de o parte a serviciilor secrete, iar apoi a fost nevoit să înfrunte „revoluţia Gezi” care a fost organizată şi sprijinită de americani. Acum, SUA au lansat un nou atac, încercând să readucă Turcia sub controlul american.

După cum se vede, CIA nu uită şi CIA nu iartă. Din perspectiva radicalilor de la Washington, Erdogan a comis toate păcatele posibile: a demarat o „epurare” în armată şi servicii, trimiţând un număr de agenţi americani la pensie sau la închisoare; a creat o economie viabilă fără a depinde de investiţii străine sau credite de la FMI; a demarat acţiunile de apropiere faţă de Uniunea Vamală Rusia – Kazahstan – Belorus; a cumpărat sisteme de apărare aeriană din China în ciuda apartenenţei la NATO… Picătura care a umplut paharul răbdării americane au fost declaraţiile legate de pretenţiile teritoriale ale Turciei faţă de unele ţări din Balcani. Indignarea americanilor nu are nicio legătură cu principiile dreptăţii sau respectarea „inviolabilităţii frontierelor existente”. Americanii nu s-au sfiit să rupă în bucăţi ţări precum Iugoslavia sau Libia, dar demonstrează o maximă iritare atunci când cineva încearcă să-şi asume un rol dominant la nivel regional fără acordul lor.

Turcia este zguduită de un scandal-monstru în care sunt implicaţi mai mulţi membri ai guvernului care sunt acuzaţi de corupţie. Zece miniştri au fost demişi, iar opoziţia încearcă să forţeze demisia premierului. Mass-media prooccidentală atacă la baionetă guvernul şi deja se pregăteşte o reeditare a protestelor de stradă care au zguduit Turcia câteva luni în urmă. Erdogan nu se lasă bătut şi a promis public că „va rupe mâinile” celor care atentează la suveranitatea naţională, făcând o aluzie deloc fină la Fethullah Gulen liderul organizaţiei Hizmet care a penetrat serviciile, armata, clasa politică şi mass-media, fiind coordonată şi finanţată din SUA.

Cel mai probabil, Erdogan va rezista şi de această dată. Ceea ce se întâmplă acum în Turcia este foarte important pentru întreaga regiune şi este păcat că analiştii şi politicienii de la Bucureşti nu acordă situaţiei atenţia cuvenită. Erdogan, la fel ca şi premierul maghiar Orban, simt că influenţa americană este din ce în ce mai slabă, iar problemele economice ale Occidentului nu-i vor permite să intensifice presiunea asupra celor care îşi întorc armele împotriva stăpânilor de odinioară. Retragerea SUA şi slăbiciunea instituţională a UE, corelată cu dorinţa Rusiei şi Chinei de a găsi aliaţi în regiune creează premisele pentru ascensiunea unor noi forţe regionale care vor putea profita de absenţa „jandarmului global”. Atât Orban cât şi Erdogan îşi asumă riscuri serioase, intrând în conflict cu UE şi Washington, dar posibilitatea revenirii pe scena politicii globale în calitate de jucători puternici şi independenţi este mult prea tentantă. În perioade de criză, dacă circumstanţele permit, vechile imperii pot retrasa liniile frontierelor (economice, dacă nu politice), pot lărgi sferele de influenţă şi pot recâştiga o parte a influenţei de odinioară.

Atât Erdogan cât şi Orban lucrează intens pentru a crea circumstanţele necesare revenirii ţărilor lor în marele joc geopolitic: relansează economia, lucrează la configurarea unei ideologii care să unifice naţiunea, caută să-şi asigure sprijinul sau neutralitatea puterilor globale care pot interveni în regiune.

Ţările care astăzi mizează pe efemera protecţie oferită de „parteneriatul strategic cu SUA” şi „apartenenţa la UE” au toate şansele să devină victime ale reconfigurării geopolitice care urmează să se producă. Sapienti sat.

fethullah_gulen-erdogan


Categorii

1. DIVERSE, Turcia

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “TURCIA LUI ERDOGAN SE CUTREMURA. Posibile explicatii ale scandalului de coruptie din guvernul islamist

  1. Pingback: TURCIA: Erdogan denunta o “TENTATIVA DE ASASINAT”, Armata contesta condamnarile din dosarul ERGENEKON - Recomandari
  2. Pingback: TURCIA VREA RAZBOI CU SIRIA NOI SEMNE ALE RAZBOIULUI MONDIAL PROFETIT? Inregistrare cu oficiali turci care au planificat o PROVOCARE MILITARA pentru a justifica ATACAREA SIRIEI/ ERDOGAN rezista scandalurilor si CASTIGA ALEGERILE LOCALE. Prima reactie fata
  3. Pingback: ERDOGAN – ALES PRESEDINTE AL TURCIEI DIN PRIMUL TUR. Premierul a promis “O NOUA TURCIE” care va “RENASTE DIN PROPRIA CENUSA” - Recomandari
  4. Pingback: LOVITURA DE STAT IN TURCIA. Lege martiala instaurata/ Erdogan cere populatiei sa iasa in strada | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare