UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala

19-04-2011 13 minute Sublinieri

Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea…

Revenim asupra unor afirmatii pe care presedintele le-a facut asupra poporului roman nemuncitor, betiv si care nu este in stare sa isi lucreze nici macar ogorul din spatele casei. Revenim pentru ca subiectul merita tratat putin mai atent. Asadar, zice presedintele, romanii letargici ar trebui sa inteleaga ca statul nu da, ci creeaza oportunitati. Scribii de discursuri si constructorii de mesaje au vrut, prin aceasta afirmatie, sa induca ideea ca programul de ”modernizare” a Romaniei se confrunta cu o mentalitate a poporului, retrograda, pasiva, de parazit asistat.

Sa ne amintim insa cateva lucruri.

In primul rand, Romania anilor trecuti, daca a existat social si economic, nu a existat datorita creditelor lui Isarescu (ne referim, evident, la procesul prin care BNR a impulsionat isteria creditelor de consum). Acestea au fost abia capcana in care au fost atrasi salariatii din Romania si datorita careia ne prabusim acum. Si nici datorita celebrilor investitori straini. Dar cele mai mari intrari de bani in tara, fara creditare, fara ipoteca, au venit de la romanii plecati in strainatate. Sa ce? Sa munceasca.

Dar nu oricum, nu orice. Romani care au muncit zi-lumina, sau zi si noapte. Care au stat in conditii mizere, toti gramada, unii in case parasite, alergati de politie, sans-papiers ai unei lumi care ii izgoneste, oficial, in mod ipocrit, dar care are nevoie de munca de sclav caci altfel, ar muri sufocata de propria sa ineficienta. (Da, Occidentul se asemeana cu URSSul lui Brejnev: exista nu datorita raportarilor oficiale, ci datorita muncii la negru. Acolo se fac banii. Cu sclavi din Africa, Europa de Rasarit si Asia. Arabii sunt deja altceva si au un alt statut.) Si, cum spuneam, nu orice. Munci grele: in constructii, agricultura; munci de jos, in restaurante sau in cine stie ce mici intreprinderi, ca ingrijitori, oameni bun la toate dar pretuiti pentru nimic.

Banii castigati de acesti sclavi moderni au fost trimisi in tara, la familie, sub chip de remitente. Remitentele au facut sa creasca cererea interna, au ingrasat, prin TVA si alte taxe, bugetul de stat si au permis lafaitorilor de serviciu ai Romaniei sa raporteze cresteri grandioase ale economiei. De cealalta parte, prezenta sclavilor romani, majoritar ortodocsi, a ingrasat obraze inalte patriarhale si a hranit desarte visuri de marire pamanteasca.

In al doilea rand, acesti romani – se aproximeaza in jur de 3 milioane, insa nimeni nu stie cifra exacta, foarte posibil sa fie mai mare – provin in marea lor majoritate de la sate. Oricine are cat de mica legatura cu satele din Romania, stie ca se pot intocmi adevarate harti cu privire la zonele de exod unde au fugit toti cei care si-au cautat de munca “afara”: unele sate (sau chiar judete) sunt ”italiene”, altele sunt ”spaniole”, cutare sunt ”germane”, celelalte sunt ”franceze”. Cum ar fi aratat tara aceasta cu 3 milioane de angajati sau de oameni activi? Platitori de taxe? Ar fi aratat ca o tara care nici prin cele mai negre cosmaruri ale ei nu are cum sa ajunga in situatia de a nu putea plati salarii si pensii. Pentru ca nu ar fi avut niciodata raport negativ intre salariati si pensionari (acum raportul fiind undeva in jur de 4 milioane vs 6 milioane, aproximativ).

Toti acesti oameni care si-au lasat casa si familie (atunci cand nu le-au luat dupa ei, ulterior), asadar, voiau sa munceasca. Daca toti acesti oameni ar fi avut sanse normale in tara lor sa castige un venit decent, sa aiba perspectiva unui viitor social oarecare pentru intreaga familie, atunci nu si-ar fi luat campii, riscand cu actele, acceptand riscul de a sta de pripas pana cand isi gaseau de lucru sau reuseau sa isi legalizeze situatia. Asadar, in limbajul de lemn, in limbajul propagandistic al oficialilor, ACESTI OAMENI NU AU AVUT OPORTUNITATI – CREATE DE STAT – DE A MUNCI SI DE A TRAI IN PROPRIA LOR TARA.

Acesti oameni au trimis in tara, pe anul 2009 (deci cand lucrurile deja stateau prost, dpdv economic, si in Occident) suma estimata de 6,7 miliarde de euro. Pe anul 2007, numai BNR a anuntat ca au fost trimisi, oficial, 6,2 miliarde de euro.

Cand au reusit vreodata decidentii acestei tari sa faca politici care sa genereze astfel de sume de bani?

In cazul in care vi se pare ca suma este apreciabila, nu ati aflat tot. Banii netrimisi in tara si pastrati in banci straine ai romanilor plecati in bejenie sunt estimati la …40 de miliarde euro. Da, la 40 de miliarde. Daca decidentii nostri sunt atat de destepti, atat de modernisti, atat de reformisti, de ce nu sunt in stare sa creeze oportunitatile necesare pentru ca macar o parte din acesti oameni sa se intoarca in tara, pentru a investi acei bani aici? Mai ales ca o treime, cel putin, din romanii plecati ar vrea sa revina si sa traiasca acasa!

Haideti sa comparam cu sumele date tarii de FMI si UE. Ce parere aveti de maxim 20 miliarde euro, suma teoretica a tuturor acordurilor incheiate de tara noastra cu aceste institutii? Pentru ca efectiv nu am luat decat aproximativ jumate din suma, destinata si ea, de fapt, bancilor straine. Si, in schimbul acestui praf de pe toba, ne-am inhamat la cele mai drastice conditii sociale posibile din toata Europa. In schimb, daca romanii muncitori ar fi avut unde se intoarce, ei ar fi venit cu alte ”conditii”: ar fi vrut un sistem sanitar bun, performant, ar fi vrut scoli bune, sosele bune etc. Ar fi vrut o tara. Lucru care trebuie evitat cu orice pret! Romania nu trebuie sa fie o tara…

Sa ne amintim: statul nu da, ci creeaza oportunitati.

Oportunitati, da, dar pentru cine? Pentru multinationale, care isi pot exploata si mai mult angajatii, in conditiile in care Codul Muncii si viitor Cod Social lasa mana libera angajatorilor si leaga mainile angajatilor. Suntem tara in care s-a murit efectiv din cauza muncii neintrerupte, si nu am auzit de incidente asemanatoare in tarile din Occident. Si stiti de ce? Pentru ca acolo Codurile muncii si cele sociale sunt neinchipuit de avantajoase pentru angajat. Acolo, intr-adevar, s-a ajuns la un nivel aproape socialist de organizare a societatii, insa un socialism ipocrit: cetatenii salariati ai acelor tari beneficiaza de toate drepturile posibile, au program de munca decent, un autor de somaj enorm, nici nu se pune problema de a fi exploatati. Exista insa mase enorme de ne-cetateni, de imigranti economici, ca romanii nostri, care fac toata treaba urata si necesara pentru functionarea acelor societati si care nu au niciun fel de drepturi. Nici acolo, nici la ei in tara.

Oportunitati pentru cei care se ocupa cu jumulirea banilor publici. Oportunitati pentru propagandistii lor platiti. Oportunitati pentru toti puternicii si cruzii acestei lumi.

Dar nu pentru romanul ”prost”, pentru talpa tarii. Pentru acela avem doar vorbe. Pana mai an, vorbe de gadilat urechile, iar acum, vorbe de dispret cinic.

Fenomenul migratiei e un fenomen dureros, care destrama familiile si duce la tragedii greu de inchipuit. Stim, si am afirmat-o de mai multe ori, ca exista niste legi duhovnicesti care ni se aplica noua, poporului roman, pentru pacatele noastre. Sacrificam copiii nostri lui Baal… Starea duhovniceasca, morala e problema noastra. Am uitat trecutul nostru, istoria, am dispretuit Biserica si am ravnit la roscovele Occidentului. Sigur, la un nivel mai aprofundat, problema satului romanesc este ca el a fost anihiliat ca lume culturala. Pe timp de criza, in anii ’30 ai secolului trecut, taranii reincepusera sa traiasca autarhic, producand totul in gospodarie, de la imbracaminte la cremene si unelte. Pentru ca aveau unde sa se intoarca. Aveau inca vechile obisnuinte. Productia din propria lor gospodarie avea inca sens, atat cultural cat si social si economic. Astazi, insa, drama satului romanesc este ca nu mai ai la ce sa te intorci. Vechile obisnuinte culturale, vechiul sat traditional care ar fi reprezentat o solutie pentru multi in timpurile crizei noastre, nu mai exista. Dimpotriva. Destramata, rurbanizata (termen care desemneaza procesul intermediar in care se gaseste taranul care nu mai e taran dar nici orasean nu a devenit), taranimea s-a transformat intr-o populatie cu sediul la sat. Puntile de intoarcere, pe plan social, au fost rupte.

Dar trebuie spus, aratat, demonstrat, ca acest fenomen de migratie cu atatea consecinte nefaste e si rezultatul acestei lipse de perspectiva sociala creata de stat.

Deci raul care bantuie tara noastra nu ar tine de vreo mentalitate a nemuncii si a asistatului social. Nu lenea e problema noastra.

Inca un exemplu: producatorii autohtoni nu isi pot vinde produsele marilor supermarketuri din tara, care aduc marfa agricola din strainatate, in cea mai mare parte din tari europene. Faptul ca acesti producatori nu au putere de negociere in fata supermarketurilor se explica prin doua cauze: odata, in fata acestor mari concernuri, micii producatori nu au nicio sansa sa se impuna. Dar nici macar in fata intermediarilor care formeaza o adevarata mafie in jurul pietelor urbane nu prea au mari sanse. Solutia ar fi aceeasi ca in trecutul interbelic: incurajarea si protejarea cooperatiilor rurale. Evident, in acest sens, statul nu a facut si nu face nimic pentru a proteja si incuraja productia micilor intreprinzatori agricoli autohtoni, lasati de izbeliste in fata mafiilor mai mult sau mai putin spilcuite.

A doua oara, nu au sanse de a ajunge pe pietele din suprmarketuri pentru ca sunt concurati din tarile europene care produc pe baza subventiilor venite din fondurile europene. Produsele din Polonia, Italia, Ungaria, Olanda, Germania, Italia etc. – care se gasesc in supermarketuri, in locul produselor romanesti, sunt vandute la un pret inferior celor autohtone pentru ca producatorii din acele tari sunt subventionati masiv si isi permit sa o faca. La noi, statul nu s-a ocupat de aducerea fondurilor europene in agricultura, ca si in alte domenii, deoarece aceste fonduri – pe langa faptul ca se acorda foarte greu, birocratic, ”europeneste” – nu pot fi luate pe baza de spaga, mita, drenare de fonduri etc.

In plus, toata aceasta situatie sociala este foarte bine cunoscuta de actualii conducatori. Ea se gaseste expusa inclusiv aici, asa cum sunt si alte situatii, prezente chiar in studii facute de Comisia prezidentiala pe probleme sociale dintre care mentionam doar:

– ca ”efortul statului în direcţia protecţiei sociale este unul dintre cele mai scăzute la nivel european, cheltuielile sociale reprezentând aproximativ 14 % din PIB, aproximativ jumătate din valoarea mediei înregistrată la nivelul ţărilor UE 27 (26.9% din PIB)”

ca exista o grava problema demografica a Romaniei legata de natalitatea tot mai scazuta si de procesul de imbatrinire a popoulatiei.

Taranul lenes si betiv este o alta imagine de propaganda, ca si bugetarul gras, care este nu doar falsa, ci exact contrara realitatii sociale.

Problema reala care ar trebui sa se puna ar fi: ce ati facut acestei tari de prefera oamenii ei sa fuga sa fie sclavi la straini in loc sa ramana acasa la ei?!

Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, declară, într-un interviu pentru Mediafax, că într-o ţară cu potenţialul agricol al României este o anomalie să rabzi de foame, dar, la ţară, crâşma e plină de dimineaţă până seara şi nu găseşti pe nimeni să-ţi sape grădina pentru masă şi 100 de lei pe zi. “Orice om din România, la potenţialul pe care îl are, nu trebuie să rabde de foame. Este o anomalie să rabzi de foame, şi iar revin la chestiune că mai zilele trecute, înainte ca preşedintele să iasă public, discutam cu un prieten de-al meu, trecând printr-o comună în care de dimineaţă de la opt şi până seara la zece crâşma e plină. Deci, crâşma e plină. Dacă te duci la Ianova, dau acum un exemplu locul unde stă mama şi unde merg şi eu de vreo 40 de ani, să cauţi pe cineva să sape în grădină pentru o sută de lei pe zi plus masă, plus mâncare, nu găseşti. Dar la birt e prezentă lumea”, a spus Valeriu Tabără în interviu. El a precizat că susţine punctul de vedere al preşedintelui Traian Băsescu referitor la faptul că în România se lucrează puţin.
“Din păcate, eu aş spune că în România se lucrează cel mai puţin şi susţin punctul de vedere al preşedintelui, nu pentru a mă asocia cu dânsul. Gândiţi-vă că începem ziua, săptămâna de lucru luni la amiază şi o terminăm poate joi la amiază, nu vineri la amiază”, a afirmat Tabără. Ministrul Agriculturii a mai spus că “nicăieri în lume nu vezi suprafeţe cu ciulini”, dar şi că, de multe ori, agricultura a fost tratată ca fiind “la marginea economiei”.

35 de români care munceau, în condiţii de sclavie, la cules de fructe în sudul Greciei, au fost salvaţi de poliţia locală.  Românii fuseseră recrutaţi în ţară, cu promisiunea unui salariu de 25 de euro pe zi, plus masă şi cazare.  Dar, odată ajunşi în Grecia, au fost puşi să muncească zece ore pe zi, sub ameninţarea bătăii şi chiar a armelor, fără să primească niciun ban.

În plus, după orele grele de muncă, erau culcaţi în colibe, improvizate chiar pe câmp.  Doi români şi un grec au fost arestaţipentru exploatarea muncitorilor. Alţi trei români sunt puşi sub urmărire de poliţia greacă.

  • Voxpublica

[Iulian Leca]: Cand chiorul e rege in tara orbilor

Imi place nespus cand Traian Basescu ii cearta pe romani. Ca sunt lenesi, neproductivi, prost educati si tot asa. Si mai mult imi place sa vad cum poporul isi baga capul in pamant. Vorba presedintelui – “nu mi-a placut, dar mai vreau”. Cu ce ramai dupa ce ai ascultat ultima cuvantare a sefului statului? Prima conditie, pentru a-l intelege cat de cat, este sa il citesti pe dos. Sa nu uiti niciodata ca discursul lui e o cacealma, mereu pe dos.

Daca spune ca nu il mai vrea pe Boc premier, trebuie sa intelegi ca ar fi mort fara el. Daca spune despre Blaga ca nu l-a ajutat niciodata in campanie si nu e bun de nimic, trebuie sa intuiesti cat de mult a contribuit “buldogul” la succesul sau. Revenind la puturosenia ancestrala a romanului, trebuie sa fii picat din luna sau sa fi pasit ieri in Romania pentru prima oara, ca sa nu stii care e problema. Sesizata corect si de Costi, nemunca e un mit care se destrama imediat cand romanii ajung intr-o tara civilizata.

“Cum poti sa faci un stat social daca economia, si chiar poporul, are performante limitate? Cand vom invata ca decat sa stam la carciuma satului mai bine ma duc si bag plugul in hectarul jumatate din spatele casei?” In primul rand, cred ca ar trebui cautat cel care a stimulat obiceiul romanilor de a merge in carciumi si a petrece pana dimineata.

Cat despre lene, sa vedem. Iti mai vine sa iesi la munca dupa ce vezi cat succes au unii cu vanzarile anterioare? Sau poate ca asta ar trebui sa te stimuleze. Cand stii ca dintr-un cabinet notarial, dintr-o comuna din Vrancea, Ioana Basescu a adunat atat cat sa isi permita apoi un apartament de peste 700.000 de euro, cum sa nu te mobilizezi si tu la munca, nu? Sau privind doar posetele si masinile Elenei Udrea, Elenei Basescu, Robertei Anastase sau Ralucai Turcan, cum sa nu iti vina pofta sa muncesti 18 ore pe zi, nu?!

“Pentru mine nu este o supriza schimbarea atitudinii fata de mine, atat timp cat oamenii nu accepta sa traiasca intr-o Romanie moderna”… socant, intr-adevar! Potrivit argumentului, daca romanii ar accepta sa traiasca intr-o Romania moderna, si-ar iubi presedintele si l-ar pupa in continuare. Cum nu vor….

[Costi Rogozanu]: ALTA E ŞTIREA ZILEI. Găsiţi voi job fără pile dacă puteţi.

Important e un job. Ăsta e discursul pe care ne-au învăţat ei să ni-l repetăm. Eu zic că greşim teribil.

Puterea ne împinge agresiv la muncă, dar aceeaşi putere a deformat orice mecanism normal al angajării. Dacă tot vor piaţă liberă s-o facă […] liberă. Dar eu văd feude monopoliste peste tot, de la farmaceutice, la energie. Plus o piaţă liberă a clienţilor puterii cu lucrări electorale din 3 în 3 ani.

De altfel, Europa dă semne grave de pierderea controlului. Reglementarea a ajuns un soi de mascaradă a amenzilor: săptămîna trecută a trecut aproape neobservată o ştire despre o situaţie extrem de gravă – Procter and Gamble şi alţi doi competitori şi-au “aranjat” piaţa în cîteva ţări şi au primit o amendă la final… Nu e prea grav pentru o simplă amendă? Înmulţiţi asta cu zece şi aveţi peisajul “de piaţă” românesc.

 

Liberalizarea vine într-un singur sens: fragilizarea angajaţilor şi a micilor antreprenori.

Unde e Parlamentul? De ce face opoziţia jocul puterii?

Reproduc integral avertismentul lansat de IPP pentru că arată metoda principală de demontare a procesului democratic. Sînt total de acord că opoziţia face de fapt jocul puterii prin absentarea de la aceste asumări.

Bucureşti, 18 aprilie 2011 n Institutul pentru Politici Publice (IPP) condamnă grava imixtiune a puterii executive în Parlamentul României, cerând partidelor politice parlamentare să acţioneze imediat pentru a pune capăt acestui mod nedemocratic de legiferare a unor probleme care afectează cea mai mare parte a societăţii, aşa cum se va întâmpla şi astăzi prin asumarea răspunderii Guvernului asupra Codului dialogului social şi legii salarizării personalului didactic.

Codul Civil, Codul Penal, legea educaţiei naţionale, legea cadru privind salarizarea unică a personalului plătit din fonduri publice, legea privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, Codul Muncii şi, mai nou, proiectul de lege privind plafonarea salariilor profesorilor şi Codul de dialog social, sunt tot atâtea legi care au fost sau urmează să fie trecute prin asumarea răspunderii Guvernului. Altfel spus, Guvernul Boc nu numai că desconsideră total Parlamentul pe care Constituţia îl defineşte drept unica autoritate legiuitoare a ţării, dar suprimă posibilitatea democratică de consultare cu cei care în final sunt afectaţi de aceste măsuri, stabilind doar câteva ore pentru analiza amendamentelor propuse de parlamentari la cele două legi pe care îşi va asuma răspunderea astăzi.

Potrivit analizelor Institutului, în actualul mandat legislativ, peste 80% dintre proiectele de lege care şi-au încheiat procesul legislativ şi au fost adoptate de către Parlament au avut drept iniţiator Guvernul României. Atragem atenţia pe această cale parlamentarilor – în special celor din arcul guvernamental care girează acest derapaj de la regulile fundamentale ale democraţiei – că la finalul mandatului vor trebui să îşi justifice activitatea în Parlament nu doar prin votul politic de conformitate, ci prin propriile iniţiative care, în cazul unora, lipsesc cu desăvârşire. În egală măsură, neparticiparea opoziţiei la votul care se va da astăzi în plenul reunit al Camerelor întreţine această stare de lucruri în care Parlamentul este transformat într-o anexă a Executivului.

Găsiţi voi job fără pile!

Un text excelent pe criticatac.ro semnat de Serban Cerchez. Există acolo nişte distincţii esenţiale între stat asistenţial, stat al bunăstării (Esping-Andersen ar trebui să fie lectură obligatorie pentru orice politician, de altfel). Dar există şi o fotografiere perfectă a pieţei muncii distorsionate. Printr-un simplu îndemn: mergeţi într-un oraş mediu din România şi găsiţi job fără pile:

I-aş invita pe cei care susţin mitul „nemuncii” să încerce să-şi caute un loc de muncă într-un oraş de mărime medie din România, fără să apeleze la niciun fel de ajutor din partea altcuiva. Îi invit aşadar să se încadreze pe „piaţa muncii care abia aşteaptă să-i primească şi să le folosească abilităţile”, dacă nu reuşesc îi invit să ceară scuze tuturor celor pe care i-au jignit şi desconsiderat. Îmi amintesc destul de bine discursurile despre muncă şi efectele ei înălţătoare pe care le auzeam în perioada comunistă, despre cum oamenii muncii de la oraşe şi sate sunt consternaţi de comportamentul leneşilor şi despre modul în care partidul încurajează munca. Am senzaţia că retrăiesc acele vremuri şi că aud aceleaşi cuvinte. De asemenea, limbajul denotă dispreţ faţă de anumite categorii şi autosuficienţă din partea altora. De aici probabil şi tendinţa de a transforma statul bunăstării în statul „milei” şi de a transfera o parte din bugetul public în cutia milei.

Dacă reprezentanții minorității maghiare cer legea minorităților și chiar autonomia, sunt considerați europeni și patrioți.

Dacă țiganii refuză să se numească țigani ci rromi, se consideră că au demnitate.

Dacă noi, românii, spunem că România este un stat național unitar, suntem considerați anacronici și neeuropeni. Dacă ne simțim umiliți de declarații iredentiste și manifestări jignitoare la adresa istoriei noastre, suntem considerați naționaliști șovini.

Dacă dorim dezvoltarea pieței interne cu produse românești și consolidarea capitalului național, așa după cum procedează Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia ca  și toate celelalte țări vest europene, suntem condamnați de protecționism și antiglobalizare. […]

Cum am putea defini altfel decât dezinteres naţional vânzarea către firme străine a resurselor energetice ale ţării, defrişarea patrimoniului naţional forestier, diminuarea până la dispariţie a rolului capitalului bancar naţional, neglijarea totală a agriculturii, infrastructurii şi a sistemului sanitar românesc, umilirea cetăţeanului prin perceperea lui doar ca alegător şi contribuabil, promovarea contractuală a clientelismul politic în dauna eficienţei utilizării banului public şi a creşterii productivităţii şi competitivităţii naţionale, reducerea salariilor la nivel naţional în condiţiile creşterii veniturilor pentru o minoritate a privilegiaţilor din partide,  incapacitatea motivării elitei româneşti de a rămâne în ţară şi decapitatrea elitei academice şi universitare prin noua lege a învăţământului, promovarea în intres electoral a unor cheltuieli din banul public în dauna unor politici de promovare a mediului de afaceri şi a investiţiilor, lipsa de susţinere a culturii şi cercetării ştiinţifice româneşti prin demotivarea materială şi de statut social a creativităţii naţionale etc.? […]

Când îşi apără deciziile din ultimii ani, pre­şedintele Băsescu, premierul Boc, mi­niştrii şi liderii partidelor guvernamentale se grăbesc să ne spună că şi în alte ţări au fost luate măsuri dure. Letonia a redus salariile, Grecia a anulat cele două salarii suplimentare anuale care se plăteau bugetarilor, Marea Britanie a adoptat un plan multianual de reducere cu 10% a nu­mărului salariaţilor statului, Spania a re­nunţat la prima de 2.500 de euro acordată la naşterea unui copil. Mă rog, fie­care ţară lovită de criză a mai redus o chel­tuială, a mai majorat un impozit sau două pe seama celor bogaţi. Dar niciun guvern serios, de stânga sau de dreapta, nu a îndrăznit să taie din veniturile şi drepturile sociale ale populaţiei fără a majora impozitele plătite de categoria celor avuţi, de bănci sau anumite companii. Ai noştri guvernanţi au uitat să ne spună că mă­surile pe care ni le-au impus nouă repr­e­zintă însă un cumul, şi chiar mai mult!, al tuturor tipurilor de măsuri de austeritate adoptate oriunde în Europa. Nu am văzut în alte ţări ca sute de pacienţi să fie scoşi cu targa din spitalele pe care se pune lacătul, fără a fi clar ca lumina zilei ce spital le oferă, în continuare, cel mai potrivit tratament, fără ca rudele să fie informate unde-şi găsesc bolnavii, fără ca perso­nalul medical să ştie bine unde va lucra în ziua următoare, pe ce post şi în ce condiţii.

Toată tărăşenia de la noi, lipsită de cel mai elementar respect pentru cetăţeni, mi-a amintit cât de puţin lipseşte ca oa­menii aflaţi în poziţii de putere să facă abuz de puterea încredinţată lor. În fond, condiţiile speciale de guvernare justificate de criza globală definesc destul de bine un spaţiu cu libertăţi limitate. Într-un anu­me fel, criza creează un univers „car­ce­ral” pentru oricine. Nimic nu se mai miş­că aşa cum o făcea înainte, nici afacerile, nici capitalul, nici forţa de muncă. Autorităţile îşi arogă puteri sporite, pe măsura împrejurărilor excepţionale şi chiar dincolo de acestea, şi se transformă într-un gen de „gardieni” responsabili cu ordinea şi cu gestionarea situaţiei, şi ei fiind, la rândul lor, sub supravegherea strictă a finanţatorilor internaţionali. Abia în asemenea condiţii vedem calitatea guvernelor. Do­tate cu puteri sporite, de departe mai mari decât în perioadele de normalitate, guvernele acţionează după cum le este natura subtilă, în consecinţa adevăratelor lor principii şi valori.

Modul în care guvernează actuala Putere, suferinţa inutilă pe care o produce multor români, îmi evocă experimentul Stanford, desfăşurat în anul 1971. Atunci, un nu­măr de studenţi au fost remuneraţi pentru a lua parte la un experiment de tip carce­ral, fiind informaţi că unii vor juca roluri de deţinuţi, iar alţii de gardieni, timp de două săptămâni. Nu li s-a spus însă când va în­cepe experimentul. În ziua în care, cu un pre­text oarecare, unii dintre ei au fost arestaţi de Poliţia din Palo Alto şi transferaţi la „închisoare” nu au fost în măsură să realizeze că respectivul experiment în­ce­puse. În doar şase zile, „prizonierii” şi „gardienii” au demonstrat că majoritatea oamenilor intră cu mare uşurinţă în roluri care implică autoritate pentru unii şi obedienţă pentru alţii. Imaginaţia gardienilor în a aplica deţinuţilor măsuri constrân­gă­toare, inutil de umilitoare sau chiar peri­culoase s-a dovedit a fi dincolo de aştep­tă­rile profesorului Zimbardo. Chiar dacă „gar­dienilor” li s-a interzis să-i lovească pe „deţinuţi”, li s-a permis să-şi exercite în alte moduri controlul asupra acestora, fă­ră limite. Până la urmă, comportamen­tele sadice ale unor „gardieni”, actele de vio­lenţă şi abuz la care s-a ajuns au fost atât de surprinzătoare încât s-a impus sistarea experimentului. S-a observat to­tuşi o anumită diferenţiere în comportamentul gardienilor: unii au respectat strict obligaţiile postului, câţiva s-au dovedit înţelegători cu „deţinuţii”, dar ceilalţi au imaginat cele mai umilitoare şi sadice metode de a-i ţine în puterea lor pe „de­ţinuţi”.

În fiecare dintre noi se află un Lucifer. La unii, Răul este adânc ascuns şi nu iese la iveală cu uşurinţă. La alţii însă, acesta pândeşte de sub suprafaţa discursului şi a pretinselor bune intenţii. Noi, românii, avem ghinionul de a fi guvernaţi de oa­meni în care Lucifer aproape a învins.


Categorii

Acordul cu FMI, Articolele saptamanii, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Opinii, analize, Pagini laice, Presa, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

99 Commentarii la “UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Pingback: “Cele sapte pacate ale romanilor” versus PACATELE DE MOARTE ALE MORALISMULUI CORPORATISTO-SECURIST - Recomandari
  2. Pingback: Campanie anti-romaneasca de “TESTE” si “DIVERSIUNI” cu tenta de RASISM SOCIAL in “GANDUL”, menite REEDUCARII ROMANILOR si limitarii influentei “PRIMITIVILOR”… sensibili la teme nationale. Cu un CINISM
  3. Pingback: NOII CAINI DE PAZA AI PUTERII. Tradarea oamenilor de cultura si a jurnalistilor, deveniti PIESE ANGRENATE in STRATEGII DE PUTERE si CONTROL, de LINSAJ si “OCUPARE” a SPATIULUI PUBLIC - Recomandari
  4. Pingback: SUBMINAREA PROGRAMATA A ROMANIEI prin demoralizare - Recomandari
  5. Pingback: DECONSTRUIREA DEMITIZARII SAU O REPLICA MARGINALIZATA. Istoricul Ioan-Aurel Pop despre lucrarile lui Lucian Boia: “O ATARE ATITUDINE ESTE MENITA SA DISTRUGA COMPLET ROMANIA” - Recomandari
  6. Pingback: Mircea Eliade despre MODA DE A REGRETA CA ESTI ROMÂN: ”Nu cred ca se afla tara europeana in care sa fie atatia intelectuali carora sa le fie rusine de neamul lor” - Recomandari
  7. Pingback: “Satul puturosilor”, campania impotriva SALARIULUI MINIM pe economie si OBEDIENTA ACCEPTABILA sau cand e “OK” sa fi sluga: cand seful e MANAGER - Recomandari
  8. Pingback: Din realitatile diasporei române. ”CIRESELE AMARE” ale badantei rumena: ”AICI E PUSCARIE PE BANI”/ “Noi mergem să contribuim tot la fericirea lor! Ar trebui să fim egali. Dar suntem sclavi şi mult în urmă!” - Recomandari
  9. Pingback: DE CE MAREA TRANSFORMARE SI NU O MAI BUNA ORGANIZARE? Iohannis perpetueaza cercul vicios al politicii romanesti: TREBUIE SA TRANSFORMAM PROFUND SOCIETATEA IN CARE TRAIM… - Recomandari
  10. Pingback: REACTII FASCISTO-CORPORATISTE fata de marirea alocatiilor pentru copii si pentru legea insolventei personale. SARACII SUNT ALCOOLICI, PROTECTIA IN FATA EXECUTORILOR BANCARI E POPULISM | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: REACTII FASCISTO-CORPORATISTE fata de marirea alocatiilor pentru copii si legea insolventei personale. SARACII NU TREBUIE AJUTATI CA SUNT ALCOOLICI, PROTEJAREA DATORNICILOR DE EXECUTORII BANCARI E POPULISM | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: LIPSA UNUI LOC DE MUNCA – ETICHETAT CA TULBURARE PSIHOLOGICA. Capitalismul orwellian si dictatura gandirii pozitive/ CONDUCEM LA PRODUCTIVITATE IN EUROPA, DAR AVEM CELE MAI PUTINE BENEFICII DIN MUNCA/ Ideile presei dependente de capital: SA VINA STR
  13. Pingback: SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: POPORUL ROMÂN – NOUL DUȘMAN DE CLASĂ. Spatiul public, ”ocupat” de denigratorii de serviciu ai românilor | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: In timp ce conform rapoartelor oficiale ROMÂNII sunt cei mai expusi RISCULUI SARACIEI si EXCLUDERII SOCIALE, ANOFM lanseaza o campanie costisitoare de PR impotriva PENSIONARILOR si ASISTATILOR | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: Articolul saptamanii: CUM SA FURI SI SA DISTRUGI O TARA? | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: ILIE SERBANESCU despre decizia guvernului “tehnocrat” de a ingheta salariul minim: ROMANII TREBUIE UMILITI. E GUVERNUL CAPITALULUI STRAIN (Video)/ Vicepremierul Vasile Dancu ne promite “MASURI NEPOPULARE”/ CAPITALUL STRAIN scoate R
  18. Pingback: DECONSTRUCTIA ROMANIEI | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: Discrepanta de tara bananiera: 70% dintre salariatii români castiga SUB PRAGUL SALARIULUI MEDIU/ Cei mai mari investitori straini – CAPSUNARII/ ”Sustenabilitate” si ”productivitate” – tezele neoliberale ale CRESTERII PROFITURILOR CAPI
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare