(VIDEO): ADEVARURI NESPUSE DESPRE DEDESUBTURILE SI MIZELE AFACERII ROSIA MONTANA. Adevarata fata a oamenilor RMGC. Ministrul culturii si parlamentarii – mituiti de Gold? De ce premierul Ponta se comporta ca un agent al companiei Gabriel Resources? Proiectul ar putea fi resuscitat?

• Comisia UNESCO a Parlamentului – Un nou departament al companiei miniere: Vizita de dez-informare la Rosia Montana – ministrul culturii și Comisia UNESCO au refuzat dialogul cu cei ce se opun proiectului minier!

Azi, 20 august [2013], a avut loc în Roșia Montană o pseudo vizită de informare din partea Ministrului Culturii, Daniel Barbu și a Comisiei Permanente Comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO. Vizita s-a desfășurat, din momentul lansării invitațiilor către societatea civilă, și până la momentul în care Comisia a părăsit Roșia Montană, sub patronajul explicit și absolut al companiei miniere. Această deplasare din partea Comisiei și a ministrului Culturii, având scopul declarat de “informare și evaluare a proiectului la fața locului, din perspectiva riscurilor pentru patrimoniul cultural”, nu a fost anunțată și către organizațiile de specialiști care au întocmit documentațiile și solicitările de includere în Lista Patrimoniul Universal UNESCO a Roșiei Montane. Aceste solicitări au fost comunicate ministerului încă din 2009 și reamintite oficialilor cu ocazia acestei vizite.

Deși reprezentanți ai Comisiei au afirmat că deplasarea a fost organizată exclusiv de către autorități, vă semnalăm următoarele fapte deosebit de grave:

– Întâlnirile de lucru s-au derulat în spații ale companiei miniere, în clădirea vechii primării, concesionată recent către aceasta, motiv pentru care Alburnus Maior a invitat membrii Comisiei să vină la sediul asociației pentru un dialog pe poziții de egalitate.

– Atât reprezentanți ai autorităților locale, dar și membri ai Comisiei Parlamentare au fost transportați cu mașini puse la dispoziție de firma minieră.

– Firma minieră a organizat o manifestație în centrul localități la care au fost aduși participanți cu autocare (chiar si autobuze destinate transportului elevilor) din mai multe localități.

– Traseul de vizitare a monumentelor din Roșia Montană a vizat strict obiective în proprietatea Gold Corporation. Au fost evitate cu perseverență imobilele aflate în restaurare prin efortul continuu al organizațiilor neguvernamentale și prin implicarea voluntarilor. Mai mult, accesul într-una dintre aceste clădiri – casa parohială unitariană, a fost blocat de angajați ai companiei miniere pentru ca vreun membru al Comisiei să nu accepte invitația de a intra.

– Pe tot parcursul vizitei jurnaliști și simpli cetățeni care filmau evenimentele și care reușeau să pună întrebări nefavorabile companiei miniere au fost bruscați, loviti și înjurați de persoane purtand uniforma angajatilor RMGC.

– Firma minieră a asigurat paza membrilor comisiei și ministrului și a imobilului în care s-au derulat discuțiile. Jandarmeria a mobilizat doar 4 jandarmi la manifestația minerilor și vizita Comisiei, în schimb la sediul Alburnus Maior au fost trimiși 8 jandarmi să pazească grupul de localnici care așteptau vizita Comisiei.

– Pe traseul vizitei Comisiei aveau acces doar vehicule ale firmei miniere, accesul fiind blocat pentru oricine altcineva.

Asociația Alburnus Maior a invitat Comisia Parlamentara sa discute si cu localnicii ce se opun distrugerii patrimoniului la sediul asociației, și nu în clădirea companiei miniere și în atmosfera ostilă alimentată de angajații companiei miniere. Aceștia însă au trimis un reprezentant să negocieze cu localnicii participarea lor la “dezbateri”. Coborât la rândul său dintr- un autoturism proprietate a companiei miniere, Ionuț Munteanu, consilierul Comisiei Parlamentare, a recunoscut în fața membrilor Alburnus Maior că membrii Comisiei NU VOR să discute de fapt cu ei (VIDEO).

“Noi la Roșia Montană ne-am săturat să tot vedem autoritățile cum se comportă ca niște departamente ale companiei miniere. Am văzut astăzi același gen de turism practicat de companie cu jurnaliști prin Noua Zeelandă. Dar acești oameni nici măcar nu mimează imparțialitatea, s-au dus toți la un pișcot și o friptură și s-au făcut că nu ne văd la plecare. De la Rosia Montană până la București, România se află sub asediul RMGC. Dar, ceea ce uită reprezentanții autoritaților, dar și compania și presa, e ca noi nu am glumit când am spus că revoluția începe la Roșia Montană”, a declarat Eugen David, președinte Alburnus Maior.

Actorul FLORIN ZAMFIRESCU – adevarul nespus despre AFACEREA ROSIA MONTANA

(Din emisiunea “Exces de putere” (Antena 3) – 7 septembrie 2013)

Cu privire la Roşia Montana, toate televiziunile arată greşit situaţia. Sunt două lucruri paralele, nu e aceeaşi problemă, sunt două probleme. Se pune accent pe cianuri și pe, vezi, Doamne, se otrăveşte mediul şi dacă nu s-ar otrăvi mediul s-ar putea. Se face toată lumea că nu înţelege că populaţia acestei ţări nu vrea să vândă Roşia Montană! Nu CU sau FĂRĂ cianuri. Nu vrea s-o ia un individ cu nume românesc şi firmă canadiană!

Problema e împărțită  în două. Nu cianurile şi nu modalitatea de extragere trebuie discutată întâi şi întâi. Nu modalitatea, ci faptul că statul român, prin nişte interpuşi, pentru că nu pot să-i numesc altfel, nu i-am ales, dar ei sunt puşi acolo. Dacă e vorba de trădarea naţională sau de trădarea economiei naţionale, aici trebuie privit. Pentru că ani grei de puşcărie ar putea să facă aceşti oameni care vând bunurile poporului român. Că nu sunt ale lor, domnilor! Păi dar noi, care înainte de ’89 duceam în străinătate, în Egipt, în Siria, nu ştiu unde, sonde și făceam instalaţii performante şi eram competitivi și în faţa spaniolilor şi în faţa întregii Europe, acum noi nu putem să luăm aurul care ne este pus la îndemână. Pe de o parte!

Deci întâi și întâi problema este că forările şi scoaterea bunurilor din pământul ţării, românii vor să le facă românii. Punct! Modalitatea în care se face, cu sau fără cianuri, merită o discuţie. Poate că oamenii se vor strămuta, cei 400 de eroi naţionali! Acolo sunt 400 de eroi naţionali! Alţi eroi naţionali sunt cei care sunt acum în stradă. Ei, iată, românii mai au conştiinţă. Mă voi alătura lor. Pentru că e singura soluţie contra aceste mafii, [soluţie] care, de oriunde ai privi, este întoarcerea la poporul român, care, iată, nu e lipsit de demnitate și nu e lipsit de curaj. E singura mea speranţă. Aceşti oameni ponegriţi care trebuie să ceară aprobare să iasă în strada lor, a ţării lor. Parcă românii care ies în stradă distrug România! Ei de-aia ies. Pentru că sunt nişte interpuşi, trădători de ţară, aleşi de noi… De ce nu vorbiţi nimic de Constantinescu, alesul acestei ţări, care a creat contractul la Roșia Montana? Pentru că Gold Corporation, firma canadiano-străino-românească, condusă de un Timiş – cine-i Timiş? A vândut-o acum, şi nu ştim cine, nu contează. Zicem „canadieni”. Nu sunt canadieni, dom’le! Sunt oameni de aici! Trăiţi, crescuţi, hrăniţi aici. Dar care au alte vise, alte dorinţe. Cum ăia care veneau și strigau ieri: Transilvania e pământ nu-ştiu-ce! Ţara asta este în pericol! Eu abia am venit, că nu prea vin [la televiziuni], am venit să atrag atenţia: România este în pericol!

La al doilea vot l-am votat pe Băsescu. De ce l-am votat? Aduceţi-vă aminte, a fost întrebat: „Măriţi salariile profesorilor cu 50%?” Şi a răspuns aşa, bestial s-a purtat și a zis aşa: „De ce nu?”  Şi a semnat o lege. Eu sunt profesor. Actor și profesor. În ţara asta exact cantitatea, numărul de profesori care l-au votat pe Băsescu l-au scos preşedinte. Că n-a ieşit la mare diferenţă. Exact cu această minciună. Pe care a doua zi a venit și, cu un rânjet de câine care mănâncă copii, a spus: „Dar ce, credeaţi că voi vota? Dar n-avem de unde!” Şi eu ştiam că n-are de unde. Dar am vrut să văd până unde merge minciuna. Şi când obţii un vot şi o funcţie bazat pe o minciună mai ai dreptul să fii în acea funcţie? Dacă e bazata funcţia aceea pe furt demonstrat, declarat?

Vine pe urmă un domn tânăr, o minune de băiat, care se numeşte premierul nostru acum, Victor Ponta, şi care cu gândurile mele și ale noastre, ale tuturor celor din stradă, accede la putere. Şi în clipa când ajunge la putere schimbă tot și face ce făceau ceilalţi. Păi ce facem noi acum aici? Adică pe ce lume ne aflăm? Şi eu vorbesc acum nu pentru dumneavoastră, omeni cu carte. Vorbesc pentru oamenii simpli care nu mai pot! Credeţi-mă, ne uităm în tramvai sau pe stradă unii în ochii altora şi nu mai ştim ce să facem. Copiii sunt mâncaţi de câini. Bâlbâiala în România este cumplită! Românul de la putere vă spun eu ce face. Face pe prostu’. Zice: „Nu ştiu…” Primarul zice: „Nu ştiu, tre’ să facem referendum…” Unde e Ţuţea să ne vorbească cum aş vrea eu să vorbesc şi nu pot? Care avea o expresie la un moment dat: „Cu parul, domnule! Cu parul!” Păi cum e posibil să vorbim de Roşia Montana şi toate televiziunile să-i arate pe nefericiţii aceia care nu mai ştiu să cultive castraveţi… Ei, dacă nu sunt mineri, ei pier!.. Spânzuraţi-vă, domnilor, dacă nu ştiţi să trăiţi din pământul ţării voastre!

Gândiţi-vă puţin, nu se poate să spui: „Eu mor dacă nu mă lăsaţi să vând altora bunurile ţării..!” Nu e vorba numai de aur. E vorba de nichel, e vorba de wolfram, e vorba de molibden, e vorba de uraniu, e vorba de valori incomensurabile. E vorba de cea care ne-a schimbat ca naţie, pentru că romanii n-au venit aici ca să-i taie beregata lui Decebal, n-aveau treabă cu el, aveau treabă cu Roşia Montana.

– Domnule Zamfirescu, Cuprumin vă spune ceva?

– Cuprumin îmi spune acelaşi lucru.

– Şi pentru Cuprumin de ce nu există aceeaşi atmosferă? Eu tot repet acest caz pentru că am avut…

– Eu recomand tuturor: ieşiţi în stradă, domnilor! Înmulţiţi numărul acelor „bezmetici”  criticaţi la televiziuni. Şi arătaţi din când în când emisiuni subvenţionate de Gold Corporation! Că eu de banii lor am nevoie! Când vorbesc de bandiţi care nu doresc decât să mă lase în pace! În ţara mea! Eminescu nu era nici xenofob, nici antisemit! Eminescu îşi iubea ţara lui, atât. Nu mă duc peste nimeni. Nu cumpăr pământ la Balaton, nici în Spania. Am România pe care nu vreau s-o văd dispărând, pentru că am şi copii, am şi nepoţi, şi-mi iubesc ţara și limba.

– Bun, dar n-ar trebui să beneficiem de aurul, de cuprul din rezervele… 

– Păi noi avem datorii incomensurabile…

– Ce să facem cu el, să-l lăsam acolo?

– Nu, dom’le, eu vreau să-l scoatem noi, să-l folosim noi! Eu ce spun? Asta e partea a doua a problemei.

– De aceea facem trimitere la Cuprumin, pentru că acolo, aşa cum a arătat ancheta făcută de noi, cantitatea de aur este mai mică, dar concentraţia este la fel de bună ca la Roşia Montana, cu o diferenţă importantă din punctul meu de vedere: exploatând cuprul, cei de la Cuprumin au ajuns cu platforma de exploatare fix la botul calului, acolo unde concentraţia de aur este atât de bună, aproape la fel de bună ca la Roșia Montana. Şi Cuprumin era gata să fie privatizat în 2012 pe nimic toată. De atunci nu se mai aude nimic. L-am auzit pe domnul Vosganian, actualul ministru al economiei, că încearcă o formulă în care statul român să fie mult mai activ decât în cazul Roşia Montana, mai activ şi mai beneficiar.

– Nu se va întâmpla asta decât dacă pleacă de la putere toţi ăştia.

– Păi nu trebuie să plece, trebuie să voteze, până una-alta îi certaţi degeaba că decizia este la ei, haideţi să  vedem cum votează Parlamentul României.

– Eu nu cred că au curajul, tupeul să voteze, pentru că sunt, totuși, cu 100 în plus decât era normal să fie, şi sunt români. Eu nu cred. Şi stau pe un butoi cu pulbere, nu ştiu ce votează. Eu fără să-mi dau seama, fără  să mă credeţi, poate, sunt purtătorul de cuvânt al unei mari mase de oameni care gândesc într-un singur fel: Nu mai vindeţi bogăţiile ţării! Nu mai distrugeţi ţara asta! E un vers, nu l-am scris eu, ci e scris de mult: Să nu dea Dumnezeu Cel sfânt/Să vrem noi sânge, nu pământ!/ Când nu vom mai putea răbda/Când foamea ne va răscula/Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/Nici în mormânt! Şi nu am scris eu versurile.

***

Din emisiunea “Deschide lumea” cu Silviu Manastire (Realitatea TV), 10 sept. 2013: cu: Bogdan Ficeac, Emilian Isaila, Valentin Ionescu si MIHAI GOTIU (prin telefon).

• Realitatea.net: DEZVĂLUIRI INCREDIBILE: Roşia Montană Gold Coropration, sprijinită de ambasadori SUA

Patru foşti ambasadori americani la Bucureşti susţin[eau] relaxarea regimului vizelor pentru români. Asta, la numai trei zile după ce guvernul României a trimis Parlamentului proiectul de lege privind exploatările de la Roşia Montană. Informaţia a fost dezvăluită în emisiunea “Deschide Lumea”.

“În 30 august, patru foşti ambasadori americani în România au pledat într-un articol publicat pe prima pagină în Washington Post, în secţiunea dedicată opiniilor, pentru modificarea criteriilor de accedere în programul Visa Weaver pentru România. Acest articol apărea în contextul proiectului legii privind favorizarea companiei Roşia Montană şi la o săptămână după ce Chevron a obţinut certificatul de urbanism pentru explorarea de gaze de şist în al patrulea perimetru“, a dezvăluit Silviu Mănăstire.

În martie, reprezentanţii companiei canadiene Gabriel Resources au anunţat că Departamentul de Stat pentru Comerţ al SUA îi va sprijini în demersurile pe lângă autorităţile de la Bucureşti.

“Care e marea problemă cu acest sistem de lobby e că reuşesc să ajungă la politicieni, la parlamentari, miniştri mult mai uşor decât pot să ajungă cetăţenii să îşi susţină punctele de vedere. Le prezintă tot felul de date, informaţii, poate unele reale, altele interpretate cum doresc ei, în timp ce publicul care este interesat şi e parte a deciziilor şi influenţează deciziile care se iau nu au posibilitatea să îşi apere drepturile”, a spus Mihai Goţiu, jurnalist Voxpublica.

Mihai Goţiu a vorbit şi despre acţionarii companiei canadiene.

“Este vorba de câţiva miliardari cunoscuţi pe Wall Street: John Paulson, Thomas Kaplan sau Beny Steinmetz. Acesta din urmă implicat, în acest an, într-un scandal internaţional legat de modul în care grupul lui, BSG, a pus mâna pe resursele de fier din Guineea. Ancheta este la FBI şi unul dintre directorii grupului BSG a fost arestat şi ancheta continuă“, a mai precizat Goţiu.

Cine e in spatele exploatarii de la Rosia Montana?

***

• Adalbert Klein: Contributors: Un cancer al corupţiei: Afacerea Roşia Montană e doar un tun speculativ de exportat bani (actualizat)

Motto: Boală lungă, moarte sigură. And the clock is ticking.

[…]

Revenind la afacerea Roşia Montană, trebuie precizat că acest dosar reprezintă exclusiv un complex de interese particulare cu valenţe imobiliaro-bursiere. Urgenţa activării acestui dosar ţine de declinul şi stagnarea la minime istorice a preţului acţiunilor Gabriel Resources în ultimii trei ani, aceasta fiind o consecinţă firească a non-logicii listării din 2000 la bursa din Toronto a unui proiect ce a generat până în acest moment, în afară de 13 ani de cheltuieli în avans, fix zero cash. Problema fundamentală a acestei listări fiind aceea că proiectul Roşia Montană nu este şi nu a fost în niciun moment, de la data listării până în prezent, în faza ready to build. De aici caracterul pronunţat speculativ al ramificaţiei proiectului în Canada. Aspect complet ignorat în România, unde comentatorii aleargă cu spor după cai verzi pe pereţi.

Dosarul Roşia Montană are însă şi perspective încurajatoare, dacă va continua în acelaşi nefericit spirit de frondă, respectiv de a evolua într-un caz serios de corupţie atât în Canada cât şi în România. Sunt multe oportunităţi în acest sens. Doar spre a da un exemplu, structura şi conţinutul listei de cheltuieli a companiei RMGC în România, precum şi tranzacţiile de la bursa din Toronto desfăşurate în baza raportărilor companiei Gabriel Resources reprezintă o bună bază de plecare. Dacă autorităţile române pot fi (sau nu) indiferent-iresponsabile, nimic nu garantează că aceeaşi indiferenţă va exista şi în Canada (chiar dacă iniţial pentru alte motive, recte, insider trading) atunci când bula speculativă Gabriel Resources-RMGC va intra (probabil) în faliment. Orice libel case intentat de RMGC sau Gabriel Resources va fi de asemenea o adevărată bonanza pentru amplificarea proporţiilor acestui scandal a cărui unică particularitate curioasă este că a durat atât de mult până să explodeze.

Trebuie de asemenea clarificat afonilor, oricât de bine intenţionaţi ar fi, precum şi impostorilor-afoni, oricât de rău intenţionaţi ar fi, care perorează asupra virtuţilor „capitaliste” ale proiectului Roşia Montană, faptul că modelul de afacere promovat de RMGC la Roşia Montană nu are nicio legătură cu capitalismul ori cu spiritul antreprenorial în cadrul unui stat de drept. Exploatarea aurului şi argintului este una din cele mai vechi surse originare de creare a banilor. Nu este însă în mod automat şi o sursă de prosperitate. Dimpotrivă. Aceasta din urmă depinde în mod fundamental de valoarea adăugată economică obţinută prin spirit antreprenorial, organizare eficientă, disciplină şi muncă. Esenţele capitalismului, printre altele. Nu trebuie să fii de dreapta sau de stânga pentru a numi o afacere proastă proastă. Cu atât mai puţin una care miroase de la o poştă a corupţie şi a activităţi de lobby în mass-media aflate la limita legitului vis-à-vis de dreptul la liberă informare.

Autorităţile române au tolerat nepermis vreme de 14 ani (1999-2013) dezvoltarea unei iluzii nocive în legătură cu perspectivele unei eventuale exploatări a aurului la Roşia Montană. Cu origini tenebroase în capitalismul de stat sălbatic al anilor ’90, compania de proiect devenită ulterior Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este o fosilă a unui tip de aventurism speculativ ce poate funcţiona doar într-o republică bananieră. Nu a funcţionat atunci când statul român era într-o fază mult mai propice pentru astfel de aventuri, cu atât mai puţin va putea funcţiona de acum înainte.

Modelul de afacere în chestiune este clasic, fiind unul pur speculativ, având la bază, pe de-o parte, un tipar de acţiune fundamentat pe tratamentul preferenţial în relaţia cu statul român obţinut istoric prin corupţie şi lobby, iar pe de altă parte, o acţiune de creare a unei bule investiţionale la bursa din Toronto generată prin (potenţiale) reprezentări false (misrepresentation) sau, în cel mai fericit caz, exagerat de optimiste. Optimiste, deoarece proiectul în sine nu a fost în niciun moment de la listarea sa în condiţia ready to build iar obţinerea autorizaţiilor prealabile necesare pentru un proiect minier ambiţios este o condiţie esenţială de viabilitate a proiectului şi un no-brainer elementar înainte de a promova public la bursă proiectul.

Întrucât proiectul nu este nici în prezent în condiţie ready to build, spectrul falimentului este probabil cel mai plauzibil curs de evoluţie al acestei afaceri deocamdată cu caracter pur speculativ, chiar dacă autorităţile române s-au dat peste cap pentru a produce o lege derogatorie ce discriminează pozitiv un investitor ce nu este recomandat de nimic altceva decât de relaţia „istorică” cu ideea de continuitate a exploatării de suprafaţă create de statul comunist în 1970. Întrucât s-au făcut cheltuieli în avans, vreme de 13 ani, ignorându-se cu bună ştiinţă principiile unui management prudenţial, cineva va trebui să plătească acum această factură (de obicei sunt investitorii de pe bursă, în special cei care nu beneficiază de „luxul” unui „serviciu” de insider trading). Însă aceasta este deja altă poveste. Ameninţarea că această factură va fi plătită de statul român este ridicolă, chiar dacă va urma probabil un arbitraj internaţional în această chestiune.

Răspunderea pentru reprezentarea falsă a viabilităţii proiectului revine la final exclusiv promotorilor acestuia şi deciziilor aprobate de acţionarul majoritar al RMGC. Discriminarea investiţiei nu poate fi invocată cu argumente suficient de credibile atunci când investitorul însuşi acţionează în mod constant pentru modificarea legislaţiei existente tocmai în sensul privilegierii propriei investiţii faţă de alte investiţii cu caracter similar (adică face exact contrariul a ceea ce statele semnatare ale Convenţiei de la Washington se angajează să facă prin tratatele bilaterale privind promovarea şi protecţia reciprocă a investiţiilor). În special în acest caz, onorariile de avocaţi vor fi probabil mai prudent investite pe viitor în pregătirea unei apărări în drept penal decât în pregătirea unei acţiuni de arbitraj comercial internaţional.

Revenind însă la originile proiectului Roşia Montană, trebuie amintit că acesta a urmărit iniţial doar să valorifice oportunităţile de afaceri existente prin eventuala extindere a mai vechii exploatări de suprafaţă moştenită din perioada comunistă, toate acestea pe fondul slăbiciunilor manageriale şi financiare ale companiei de stat Minvest SA şi al laxismului cronic (şi interesat) al autorităţilor române de la acea dată (perioada de „glorie” şi „pionerat antrepreneurial” 1995-1997).

Ulterior (1997-1999 şi 2000-prezent), proiectul a evoluat incremental ajungând actualmente să aspire la o exploatare de carieră cu o suprafaţă mult mai extinsă decât perimetrul vizat iniţial prin licenţa de exploatare din 1999 transferată de Minvest la RMGC. Actualul proiect vizează excavarea, mărunţirea şi transformarea în halde de steril a patru dealuri, însoţită de procesarea cu cianuri in situ, precum şi crearea unui iaz pentru decantare pe măsură, iaz ce se remarcă în special, şi mai ales, prin potenţialul său de deversare în caz de accident către şi în bazinul hidrografic al râului Mureş, în aval de Luduş. Un adevărat fleac ecologic (a se vedea Aurul Baia Mare în 2000).

Ceea ce trebuie de asemenea observat este faptul că promotorii originari ai proiectului au pus pe masa negocierilor pentru decidenţii politici de la acel moment o schemă clasică de asociere a companiei de stat cu un partener străin într-un parteneriat de tip joint-venture, respectiv o companie de proiect, actuala RMGC. Principala vulnerabilitate clasică a unei astfel de scheme investiţionale într-un context public-privat o reprezintă tocmai caracterul său confidenţial, lipsit de transparenţă, precum şi tratamentul preferenţial prin definiţie introdus de o asemenea abordare. Nu e niciun secret de altfel că aceasta este schema „investiţională” predilectă utilizată în exploatarea resurselor minerale în statele slab organizate şi cu autorităţi uşor de corupt.

Faptul că, spre exemplu, respectivul partener străin nu avea la momentul lansării proiectului Roşia Montană niciun istoric de activitate în domeniu, ori că resursele financiare ale acestuia erau cvasi-inexistente, de tip venture-capital pur speculativ, nu a pus la vremea respectivă prea multe probleme autorităţilor româneşti. De asemenea, faptul că eventuala exploatare a aurului de către stat (cel care acordă în final licenţa) la Roşia Montană nu a fost niciodată analizată din perspectiva punerii în concurenţă a companiei Gabriel Resources cu eventuali alţi potenţiali investitori interesaţi este extrem de revelator.

Evocarea absenţei acestor trei aspecte fundamentale pentru o investiţie credibilă (cerinţe de portofoliu prealabil, bonitate financiară, procedură concurenţială transparentă), elemente ce ţin de bunele practici elementare în administrarea interesului public sunt în sine suficiente pentru a înţelege ce înseamnă comportament de republică bananieră.

În ceea ce priveşte absenţa altor potenţiali investitori interesaţi, răspunsul este extrem de simplu: ceea ce se încearcă la Roşia Montană este pur şi simplu stoarcerea ultimelor reziduuri ale zăcământului deja epuizat în prealabil prin exploatarea în galerii, modelul actual al proiectului fiind o exploatare extensivă de suprafaţă a unui minereu cu concentraţie scăzută, procesat in situ (pentru reducerea costurilor) şi care prezintă un risc de poluare ridicat însoţit de transformarea (i.e., distrugerea) ireversibilă a zonei.

Este un proiect ce devine rentabil economic doar în condiţiile unei supravegheri de mediu permisive, acompaniată de privilegii şi facilităţi acordate de un stat binevoitor şi iresponsabil ce discriminează pozitiv respectivul investitor vis-à-vis de aplicarea normală a reglementărilor de expropriere şi protecţie a mediului înconjurător. Şi nici nu a fost vreodată altfel pentru acest proiect. Doar un investitor ce şi-a creat deja o relaţie „prietenoasă” cu autorităţile are o şansă de a rentabiliza un astfel de proiect din punct de vedere economic. Or, diferenţa specifică între momentul constituirii RMGC şi momentul prezent este dată tocmai de gradul în care a variat „bunăvoinţa” autorităţilor faţă de proiect. Sau, mai exact de capacitatea acestora de a îl promova cu succes pe agenda publică (sau, dimpotrivă, de a încerca implementarea acestuia discret, atât de discret cât o permite dislocarea a patru munţi locuiţi).

[…]

• Daily Business: Ponta, agentul RMGC? Pentru cine joaca premierul in razboiul aurului cu cianuri

Victor Ponta (foto) este atacat din toate partile dupa ce a lansat “pe tava” canadienilor de la Gabriel Resources Ltd solutia actionarii in judecata a statului roman. Premierul este acuzat de specialisti ca nu protejeaza interesele Romaniei si ca, in acest scandal, a devenit agentul controversatului investitor de la Rosia Montana.

Pentru cine lucreaza premierul? Pentru statul roman sau pentru investitorul strain, se intreaba economistul Lucian Isar. Acesta considera ca anuntul lui Ponta privind eventualele despagubiri pe care Romania le-ar putea plati catre Gabriel Resources Ltd. Reprezinta o uriasa gafa.

[…]

Critici la adresa anuntului lui Ponta au venit si de pe scena politica. Copresedintele USL, Crin Antonescu, a declarat, marti seara, la Antena 3, ca nu intelege de unde a aparut aceasta suma (2 mld. euro – despagubiri) si ca statul roman sub nicio forma nu va accepta sa plateasca despagubiri firmei canadiene.

“Ca despagubiri ingrozitoare pandesc statul roman: ar trebui sa stim cu totii, opinia publica, despre ce despagubiri este vorba. Mie niciodata premierul Ponta nu mi-a spus ce riscam noi, ca despagubiri, statul roman, daca nu executam acest proiect. Pai, daca sunt despagubiri, atunci primul-ministru ar trebui sa fie campionul acestui proiect, venind in Parlament, pledand pentru el si explicand cat ne costa daca nu-l facem si cum am ajuns in situatia asta”, a declarat Antonescu, intr-o interventie la Antena 3.

Critici au venit si din randul Opozitiei.  

Fostul premier Emil Boc l-a acuzat miercuri pe Victor Ponta ca este agentul al companiei Rosia Montana Gold Corporation.  Boc a spus ca afirmatiile despre eventulale despagubiri de miliarde de dolari, pe care le-ar primi compania, daca nu se incepe exploatarea, nu au niciun temei legal.

Eu cred ca premierul Ponta este mai mult un agent al lui Gold Corporation, decat al statului roman prin proiectul de lege neconstitutional pe care l-a trimis la Parlament, cu dedicatie pentru Gold Corporation (Emil Boc, fost premier)

“Ponta vorbeste de niste despagubiri pe care habar n-am de unde le-a scos. Cat timp lucrarile nu au aviz de mediu, nu au ce despagubiri sa ceara”, spune Boc.   “Este o declaratie partinitoare pentru Gold Corporation, care s-ar putea sa fluture aceasta declaratie intr-un proces international spunand: Vedeti, si prim-ministrul a recunoscut ca trebuie sa ne dea bani.”, a declarat fostul premier.

Gabriel Resources Ltd, actionarul majoritar de la Rosia Montana Gold Corporation, a anuntat ca va da in judecata Guvernul Romaniei si va solicita despagubiri de 4 miliarde de dolari daca Parlamentul respinge proiectul de lege privind exploatarea miniera aurifera.

Declaratia a fost facuta de directorul executiv al Gabriel Resources, Jonathan Henry, si este citata de The Globe and Mail, un cotidian din Toronto.

“In cazul in camera inferioara (a parlamentului) respinge proiectul, vom merge mai departe cu notificarea formala de litigiu comercial pentru multiple incalcari ale tratatelor internationale de investitii pentru o suma de pana la 4 miliarde de dolari”, a afirmat Jonathan Henry, intr-un interviu acordat la Londra.

“Cazul nostru este foarte puternic si il vom aduce in atentia publica astfel incat eforturile Romaniei de a atrage investitii straine vor suferi foarte mult”, a amenintat acesta.   Detalii aflati de aici.

Ce sanse au canadienii sa tarasca Romania in tribunale

Curtea de Arbitraj International de la Washington va respinge actiunea canadienilor de la Gabriel Resources daca proiectul Rosia Montana Gold Corporation va fi respins in Parlament, considera avocatul Gheorghe Piperea, citat de DailyBusiness.ro.

“Faptul ca se va fi respins proiectul in Parlament va fi si motivul pentru care arbitrajul de la Washinton din cadrul Bancii Mondiale (se numeste ICSID) va fi respins actiunea in daune a celor de la Gabriel Resources”, a declarat luni Piperea.

“Pana la urma, chiar e bine ca premierul a supus acest proiect Parlamentului. De-acum incolo sper sa nu imi mai racaie retina si timpanele reclamele RMGC”, a adaugat avocatul.

Acesta se intreaba retoric cine va suporta pagubele care vor trebuie acum marcate. “Ma refer la atatea zeci de milioane cheltuite inutil cu reclama (“Noi nu vrem decat sa muncim”), cu PR-ul, cu specialistii platiti ca sa fie de acord cu proiectul (cel mai mult ma amuza un domn hiper-specialist chiar si in minerit care acum citeva zile declara ca apele reziduale care ar fi generate de exploatarea cu cianura nu ar fi mai toxice decit un pahar de bere), cu ziaristii plimbati prin Noua Zeelanda ca sa vada marile beneficii ale cianurii”, a precizat Piperea.

Printre cei care ar putea plati pagubele, avocatul roman i-a mentionat pe “actionarii care s-au grabit sa cumpere actiuni la bursa din Toronto, consultantii si politicienii compradores”.  

[…]

• Voxpublica:

De ce a pus Crin întrebarea perfectă? Pentru că Ponta se suceşte iar

[…]

Miercuri, Ponta pune pe facebook gînduri chevroniene cu independenţa energetică a Poloniei şi strategia României în ce priveşte exploatarea gazelor de şist. Pe facebook:

Trebuie sa invatam ceva din experienta Poloniei! Independenta energetica a Romaniei inseamna asumarea unor decizii curajoase – care vor duce la preturi mai mici, orientare clara spre Vest si la afirmarea tarii in zona (inclusiv in relatia cu vecinii). Vom continua sa sustinem independenta energetica a Romaniei.

Dar nu e terminată cu Roşia. Cît despre preţuri mici la gaz. E acea păcăleală cu preţuri ceva mai mici după ce se vor face foarte mari şi după ce vor vinde gaz extras tradiţional la preţuri nesimţite. A se vedea ce spunea Băsescu. Doar seamănă. […]

Să ieşim din rahaturile astea şi să vedem că chestia cu Parlamentul nu e tranşată. Iar Ponta e în stare să o întoarcă iar. E incredibil ce a putut să facă un tînăr pretins social-democrat cu 70% susţinere populară. Măcar dacă ar fi lucrat cinic şi s-ar fi bazat de la un cap la altul pe poezia cu locurile de muncă. Ar fi avut oricum cîştig de cauză, populismul e prea mare, banii de intoxicat sînt prea mulţi. Nu, îi trebuie probabil 100%.

– Lucian Isar: Rosia Montana 2 miliarde despagubiri? Premierul Ponta se auto-invita avocat contra Statului Roman?

Premierul Ponta a aruncat pe piata ca despagubirile “disputate” ar fi de 2 miliarde de euro.

In conditiile in care toata documentatia ba exista ba nu exista, Premierul Ponta “stie” valoarea despagubirilor la zi si intr-un gest nemaintalnit la un premier de tara Europeana anunta suma disputata, nici mai mult nici mai putin decat 2 miliarde de euro.

Acest anunt suna mai degraba ca Premierul Ponta se vrea avocatul proiectului de la Rosia Montana direct sau prin interpusi si doar anunta tichetul pentru onorariu ori un reper ridicat ca sa poata spuna ca a negociat in favoarea statului Roman cand pierde “doar” 1,9 miliarde de euro.

Incredibil, dar adevarat, dar avocatul Ponta stie ca ar castiga in fata Premierului Ponta.

Si ca sa fie sigura finalizarea, Premierul Ponta in ultima perioada chiar isi da silinta sa piarda procese.

Cine va castiga pana la urma: Premierul sau avocatul Ponta?

• Realitatea.net: 

Lucian Isar: Proiectul Roşia Montană nu ar trebui să mai continue. Un boutique a vrut să dea un tun

“Mi se pare straniu ca un prim-ministru să arunce în luptă două miliarde ca despăgubiri. Bazat pe acest ping-pong, am găsit, nu am găsit documentele, sunt sigur că nu au ştiut să calculeze suma de despăgubire. Nu sunt două miliarde, ca şi poziţie oricum trebuie să fii primul-ministru al ţării tale, trebuie să aperi poziţia ţării, nu trebuie să le dai o ancoră. Este un deserviciu major. Lucrurile sunt foarte simple, nu există acord de mediu şi probabil nimeni nu va semna aşa ceva, decât dacă se va ascunde în spatele unui vot al Parlamentului şi 2. actualul aranjament financiar nu este în favoarea statului român. Dacă nu folosim trucuri de televiziune, acest apartament nu ar trebui să mai continue. Într-o formă speculativă, este un boutique listat pe o bursă secundară la Toronto, care încearcă să dea un tun în România“, a declarat Lucian Isar, la Realitatea TV.

GABRIEL RESOURCES dublează DAUNELE cerute României: despăgubiri de 4 MILIARDE de dolari

Acţiunile Gabriel Resources cresc cu 23%, după ce în două zile au pierdut 56% din valoare

Din emisiunea La Ordinea Zilei – miercuri, 11 septembrie 2013

cu: Dana Grecu, Radu Tudor, Adrian Ursu, Sorin Rosca Stanescu, Razvan Dumitrescu

MAREA TEAPA ROSIA MONTANA “la ordinea zilei”: Cine si cat castiga?

Din emisiunea Subiectiv cu Razvan Dumitrescu – miercuri, 11 septembrie 2013

• Antena3:

Radu Tudor: Există deja o licenţă de exploatare la Roşia Montană. Parlamentul trebuia să îşi dea un ok politic pe afacere în sine

Aceasta este “apa de Roşia”. Deputat PC: Am fost la faţa locului şi am văzut că în urma exploatării găsesc această apă

Deputatul PC Mircea Irimie a prezentat, în ediţia de miercuri a emisiunii “La ordinea zilei”, o sticlă cu “apă de Roşia” despre care susţine că provine dintr-o fostă galerie de exploatare din zona Roşia Montană.

“Vă prezint apa care iese din galeriile exploatate. Este colectată dintr-o vale care curge din vechile galerii. Este acidă şi conţine metale grele. S-a făcut o exploatare, uitaţi-vă ce a rămas“, a arătat Mircea Irimia.

Deputatul conservator şi-a exprimat temerea că, în urma exploatării de la Roşia Montană, o astfel de apă, contaminată cu metale grele şi cianuri, ar putea ajunge în casele oamenilor.

“Această apă este riscul care ar putea fi în urma exploatării, în reţelele de apă. Cei din ţară cunosc garanţii scrise pe hârtie că nu se va întâmpla acest lucru. Eu m-am dus la faţa locului şi am văzut că în urma exploatării găsesc acest lucru. Indiferent cine a exploatat. (…) Sunt îndreptăţit să mă tem”, a mai spus deputatul la Antena 3.

***

Legaturi: