ROSIA MONTANA: Victor Ponta coabiteaza perfect cu Traian Basescu “intru bolsevismul corporatist” si foarte prost cu… propria sotie? SCHEMA HOTIEI LUI GABRIEL RESOURCES si EXPLICATIA INTENSIFICARII PROPAGANDEI

DACIANA SARBU cere Comisiei Europene sa interzica cianurile in minerit. NU AR FI MAI SIMPLU SA-SI CONVINGA… PROPRIUL SOT sa se tina de cuvant si sa nu se atinga de ROSIA MONTANA, de “dragul” lobbistilor (pro-)americani?

Scindare conjugala sau joc la doua capete pentru prostirea poporului?

• RTV: Daciana Sârbu face apel la CE să reanalizeze chestiunea interzicerii cianurilor în minerit

Eurodeputata PSD Daciana Sârbu a făcut luni apel către Comisia Europeană să reanalizeze solicitarea Parlamentului European (PE) de interzicere a cianurilor în minerit în cadrul schimbărilor legislative în curs din acest domeniu, potrivit Agerpres.

“Sunt unul dintre autorii rezoluţiei care solicită interzicerea cianurilor în minerit, adoptată cu o majoritate zdrobitoare în Parlamentul European. Am insistat şi în alte declaraţii scrise, solicitări sau scrisori pe aceeaşi temă, însă Comisia a afirmat că nu intenţionează să dea curs acestei propuneri. Tema continuă să fie o preocupare pentru un număr mare de cetăţeni europeni şi în special români“, a spus Daciana Sârbu, la Strasbourg, în cadrul procedurii discursurilor de un minut, în plenul Parlamentului European.

Ea a adăugat că, în prezent, se lucrează la revizuirea unei părţi a legislaţiei, care priveşte atât impactul de mediu al proiectelor industriale, cât şi substanţele periculoase. “Vreau să reiau apelul meu către CE pe acest subiect foarte relevant. Date fiind riscurile asociate cu utilizarea tehnologiilor bazate pe cianuri în minerit, intenţionează Comisia să reanalizeze solicitarea de interzicere a acestora ca parte a schimbărilor legislative în curs?“, a întrebat eurodeputata PSD.

Daciana Sârbu este membru în Comisia mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (ENVI) a PE şi membru supleant al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (AGRI) a PE.

• Mihai Gotiu/ Voxpublica:

EXCLUSIV: Încă o lege schimbată prin Ordonanţă de Urgenţă în folosul afaceriştilor de la Roşia Montană. Proteste la Parlament

Băsescu şi Ponta coabitează şi în bolşevism. Modificările Constituţiei pentru a uşura exproprierile “de interes strategic” vizează Roşia Montană şi gazele de şist

Termenul „bolşevici” l-a folosit preşedintele Traian Băsescu, în 2011, pentru a-i caracteriza pe localnicii din Roşia Montană care se împotrivesc proiectului minier propus de RMGC. Preşedintele i-a numit astfel pe cei care refuză să-şi vândă proprietăţile (terenuri şi case) companiei. La acea dată, în Parlamentul României trecuse de Senat şi urma să intre la vot în Camera Deputaţilor o lege specială de expropriere în interes privat. În urma presiunii civice (rapoarte, proteste, peste 140.000 de semnături adunate, contactări directe a deputaţilor din fiecare colegiu etc.) proiectul a fost blocat (detalii aici). Pentru a respecta, totuşi, istoria, bolşevicii au fost cei care invocând interesele „publice” au confiscat terenurile şi proprietăţile populaţiei, nu cei care s-au opus.

Context

Victor Ponta a declarat că intenţionează schimbarea art. 44 din Constituţie, referitor la apărarea proprietăţii. Haina în care e popularizată această intenţie vizează confiscarea averilor obţinute ilicit, „confiscarea maşinilor” ai căror conducători auto au depăşit excesiv viteza legală sau au comis alte abateri grave în trafic, precum şi exproprierile necesare pentru realizarea unor proiecte de „interes strategic, naţional”. Mă voi opri asupra acestui din urmă aspect.

Interesul cui?

Conform unor declaraţii făcute pentru „Gândul.info”, Victor Ponta doreşte ca după ce viitoarea Constituţie va fi adoptată, să poată stabili prin Ordonanţă de Urgenţă sau Hotărâre de Guvern că anumite exproprieri sunt de „interes strategic, naţional”. Ca justificare, premierul face trimitere la întârzierea cu care s-ar fi realizat o conductă de gaze ori diferite exproprieri pentru construirea autostrăzilor.

“Pentru 14 km am stat trei ani, că trece conducta (conducta de gaze cu Republica Moldova – n.a.) şi tulburăm vacile care pasc pe acolo. Cu Bucureşti-Constanţa am stat patru ani. Avem de adus zăcăminte, gaze, petrol din Marea Neagră. Ce facem, iar stăm patru ani până convingem pe nu ştiu care că terenul lui nu face un milion de euro? Să nu credeţi că cineva în Occident şi-a făcut autostradă şi mari lucrări de infrastructură… până la urmă terenul era al cuiva, nu?”, a declarat Victor Ponta.

Câteva amănunte pentru cunoştinţa domnului premier:

– şi în Occident au existat cazuri în care autostrăzi şi alte proiecte de infrastructură au aşteptat ani buni până când au convins proprietarii de drept (şi le-au oferit compensări reale substanţiale). La fel cum au fost cazuri în care, pur şi simplu, proiectele au fost schimbate, ocolind proprietăţile celor care au refuzat să le vândă;

– există o diferenţă majoră între valoarea de piaţă a unui teren şi valoarea lui pentru proprietar: un hectar de teren în România are, la ora actuală, o valoare de piaţă estimată între 2.000 şi 5-6.000 de euro (maxim), o sumă din care o familie poate supravieţui câteva luni; aceeaşi familie poate supravieţui însă generaţii la rând din exploatarea agricolă a respectivului teren – din acest punct de vedere, compensarea reală (corectă şi justificată) poate ajunge la sute de mii de euro sau chiar mai mult;

– ale cui sunt zăcămintele de gaze şi petrol din Marea Neagră? Atâta timp cât licenţele de exploatare aparţin unor companii private (cu nişte redevenţe şi beneficii minimale ale statului roman) e problema respectivelor companii să obţină drepturile de proprietate ale terenurilor pe care le vizează pentru transportul zăcămintelor; iar dacă nu le convine să plătească preţul real al compensaţiilor/despăgubirilor n-au decât să suporte costurile transportului alternativ (auto, feroviar, fluvial sau maritim);

– în fine, argumentul “autostrăzilor” este diversionist: nu e nevoie de schimbarea Constituţiei, pentru acest domeniu existând deja o lege specială de expropriere, oricum prea permisivă.

Modalitatea prin care se intenţionează schimbarea Constituţiei pentru a “uşura” exproprierile e, la rândul ei, revoltătoare. Stabilirea prin Ordonanţă de Urgenţă sau Hotărâre de Guvern a situaţiilor care reclamă “interesul strategic, national” deschide larg uşa abuzurilor. Din pix, peste noapte, un proiect cu beneficii minime, dar cu riscuri şi costuri uriaşe pentru mediu, patrimoniu, localnici şi pentru stat poate deveni “strategic”. Cum ar fi cazul proiectului de la Roşia Montană, mutat absolut discreţionar în subordinea lui Dan Şova, fiul avocatului companiei RMGC, Ana Diculescu-Şova (detalii aici şi aici). Sau cum e cazul gazelor de şist, unde unul dintre principalii beneficiari e Ovidiu Tender (deţinătorul Prospecţiuni SA, care realizează explorări pentru companiile de gaze). Pentru cine a uitat: Ovidiu Tender e fost client al lui Victor Ponta, care l-a apărat, în calitate de avocat, în Scandalul RAFO.

„Statul român oferă un preţ şi transferă banii într-un cont. Dacă omul este nemulţumit, poate merge în instanţă. Banii se obţin ori prin expertiză, ori în instanţă, dar nu mă mai poate bloca. Vrem să punem în Constituţie să fie un articol mai flexibil în ceea ce priveşte proprietatea, pentru a nu mai fi atacate la CCR”, mai spune Victor Ponta. Nişte comentarii sunt, de asemenea, necesare:

– Măsura e copy-paste (nu e de mirare în cazul lui Ponta) din proiectul de expropriere specială amintit mai sus; deloc întâmplător, unul dintre iniţiatorii respectivului proiect a fost senatorul PSD de Gorj Toni Greblă;

– Victor Ponta ştie (sau ar fi trebuit să ştie dacă nu a copiat la examenele de la Drept) că apărarea unor drepturi în justiţie (cu o menţiune specială pentru justiţia din România) este foarte anevoioasă; mai mult, din cauza taxelor de timbru, în situaţia litigiilor privind sume importante de bani, apărarea devine, practic, imposibilă, cei nemulţumiţi neavând banii necesari nici pentru deschiderea acţiunii şi nici pentru onorariile avocaţilor;

– Din acest punct de vedere, “dreapta şi prealabila despăgubire (s.a.)”, prevăzută de alin. 3 al art. 44 din Constituţie este esenţială şi reprezintă “osul care le stă în gât” consilierilor lui Ponta, pe numele lor Wesley Clark şi Ionel Blănculescu (şi companiilor ale căror interese le reprezintă aceştia); dacă Ponta (şi marile companii) vor să evite “blocarea” proiectelor n-au decât să consemneze în cont sumele solicitate de proprietari şi să suporte apoi costul expertizelor şi cele din justiţie pentru a demonstra că respectivele proprietăţi ar valora mai puţin (asta, desigur, dacă în respectivul proiect există un interes naţional real, nu unul de familie şi/sau de gaşcă).

Se mai miră cineva că, în aceste condiţii, Băsescu şi Ponta au ajuns să coabiteze? Fraţii întru bolşevismul de modă nouă (corporatist) n-au cum să-şi scoată ochii. Mai ales după ce au ajuns la o înţelegere legată de bucăţica de oscior după care fiecare salivează.

EXCLUSIV: SCHEMA LUI GABRIEL (FOTO). Imaginea incredibilă a hoţiei de la Roşia Montană. Şi de ce se grăbeşte Ponta să-i facă pe plac lui Gabriel

Pe 20 iunie 2013 (foto), acţionarii Gabriel Resources vor fi convocaţi la Vancouver pentru adunarea anuală. Contextul pe plan internaţional le este total nefavorabil. Preţul aurului a scăzut constant din vara lui 2011, iar la începutul acestui an s-a prăbuşit până la pragul costurilor de producţie (costuri de operare şi taxe/impozite/redevenţe), care au crescut constant. Valoarea acţiunilor marilor companii miniere de exploatare a aurului s-au prăbuşit şi mai drastic, iar cele ale companiilor junior (în care se încadrează şi Gabriel) s-au redus la mai puţin de un sfert (de la peste 8 dolari canadieni, acţiunile lui Gabriel au ajuns la sub 2 dolari). În plus, săptămâna trecută, directorul executiv al Allianz (unul dintre cele mai mari grupuri de asigurare din lume) a declarat public, în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor de la Munchen, că nu va asigura proiectul de la Roşia Montană (detalii aici).

Într-o astfel de situaţie, ultimele speranţe ale conducerii Gabriel pentru a mai stoarce nişte bani de la acţionarii lor sunt în politicienii români şi o decizie favorabilă din partea acestora. În acest sens, conform unor surse din cadrul Executivului, până la sfârşitul acestei luni proiectul de la Roşia Montană ar urma să primească semne suplimentare „de bunăvoinţă”: fie prin modificări în Legea Minelor (despre înlăturarea necesităţii unor avize premierul Victor Ponta s-a şi pronunţat deja în această săptămână – amănunte aici şi aici), fie chiar prin acordarea avizului de mediu (chiar dacă este insuficient pentru pornirea proiectului, avizul de mediu este unul esenţial, acordarea lui cântărind greu pentru încrederea diluată la maxim a acţionarilor Gabriel). Aceste semnale ar veni după ce Guvernul a trecut proiectul în subordinea lui Dan Şova, fiul avocatului RMGC, Ana Diculescu-Şova (detalii aici şi aici).

Iminenţa unui nou mesaj „de bunăvoinţă” din partea Guvernului român (modificare legislativă ori aviz) este semnalată şi de reluarea agresivă a publicităţii RMGC în mass-media autohtone. Atât prin spoturi/machete/banere promoţionale, cât şi prin declaraţii ale premierului Victor Ponta (şi ale miniştrilor Dan Şova, Daniel Barbu ori Rovana Plumb), care pregătesc terenul. Declaraţii (în special ale primului ministru) care nu se deosebesc de cele ale lui Traian Băsescu din toamna lui 2011 şi începutul lui 2012, când, la fel ca Victor Ponta acum, a susţinut un intens turneu mediatic pro-proiectul RMGC (compania din care Gabriel deţine 80,69% din acţiuni). De altfel, propaganda e pe faţă: nu mai e „nicio problemă” ca în emisiuni de televiziune sponsorizate de Gabriel Resources, invitaţilor să le fie ridicate mingi la fileu în care să prezinte, unilateral, „argumentele” lui Gabriel. Maxim riscă o „mustrare” sau o amendă de la CNA (cel mai probabil, mai mică oricum decât suma încasată).

Despre cât de mare e minciuna cu „miile de locuri de muncă” pe care le-ar genera proiectul de la Roşia Montană (în fapt, doar câteva sute) am mai tot scris (şi voi reveni). De asemenea, am mai scris despre:

– alte mari minciuni – cele legate de „ecologizări” (aici) prin distrugere ori de „salvare” a patrimoniului cultural prin demolare (aici);

– lipsa de onorabilitate a investitorilor (recent, Beny Steinmetz, unul dintre principalii acţionari ai lui Gabriel, e subiectul unei scandal de proporţii);

– interesele politice transpartinice din jurul acestui proiect.

Suplimentar, vă prezint astăzi schema afacerii Roşia Montană. O schemă care vorbeşte de la sine cât de „onorabil” este proiectul şi cine câştigă, de fapt, de pe urma lui. Cu precizarea că graficul de mai jos este realizat chiar de către reprezentanţii Gabriel Resources (fiind cuprins în raportul Gabriel pe anul 2012, făcut public pe 14 martie 2013). Ce arată această schemă? Că există un Gabriel Resources, cu sediul în Yukon (Canada), care deţine în proporţie de 100% subsidiara Gabriel Resources cu sediul în Insulele Barbados, care deţine subsidiara Gabriel Resources cu sediul în Olanda, care deţine subsidiara Gabriel Resources cu sediul în Insulele Jersey, care deţine 80,69% din RMGC. La capătul „lanţului trofic” se află exploatările de la Roşia Montană şi Bucium şi partea română – Minvest. Cu precizarea că Rom Aur SRL, deţinută de Gabriel Resources Olanda, unde, după cum se poate vedea, statul român nu mai deţine nicio acţiune (!), are licenţă de explorare la Băişoara (jud. Cluj).

Ce ar mai fi de adăugat (pentru a înţelege schema Gabriel). În Canada nu există vreo lege care să reglementeze activităţile companiilor miniere în alte ţări (detalii aici). Olanda are, la rândul ei, o legislaţie foarte permisivă atât pentru firmele miniere, cât şi în domeniul financiar. Insulele Barbados şi Jersey sunt, pur şi simplu, paradisuri fiscale. Practic, prin această construcţie piramidală, Gabriel însumează toate facilităţile şi lipsa reglementărilor din toate aceste ţări! Cine îşi imaginează că beneficiile (profitul) statului român , dincolo de distrugerile de mediu/patrimoniu şi de costurile sociale, vor putea fi urmărite şi încasate este ori naiv, ori, pur şi simplu, prost. Sau îl cheamă Victor Ponta, Dan Şova, Rovana Plumb, Daniel Barbu & Co. Mai mult, aceeaşi schemă demonstrează că tragerea la răspundere a companiei (companiilor) pentru nerespectarea diferitelor obligaţii şi promisiuni asumate va fi, practic, imposibilă. Cine să răspundă: căsuţele poştale din Barbados şi Jersey?

***

P.S.: RUGĂMINTE: Distribuiţi cât mai departe “schema lui Gabriel”. Până pe masa premierului, miniştrilor şi parlamentarilor români. Să nu spună apoi că “n-au ştiut”.

Marea Minciună a Afacerii Roşia Montană şi “Apusenii Liberi” (nr. 2)

Numărul 2 al ziarului „Apusenii Liberi” (poate fi citit online şi aici) a fost distribuit sâmbătă şi duminică de către voluntarii din Campania „Salvaţi Roşia Montană!” în localităţile în care la sfârşitul anului trecut s-a desfăşurat la sfârşitul anului trecut Referndumul Cianurii, dar şi în Alba Iulia, Brad şi Deva. Numărul este dedicat, în special, prezentării şi analizării celei mai mari minciuni propagandistice a Afacerii Roşia Montană – cea legată de „miile de locuri de muncă”.

Din sumar:

• Numărul real al locurilor de muncă necesare pentru realizatea proiectului, aşa cum rezultă din studiile de fezabilitate realizate de către societăţi de audit minier internaţionale (Independent Mining şi Washington Group) chiar pentru Gabriel Resources: 634 de locuri de muncă directe şi indirecte pe perioada exploatării (Washington Group); aproximativ 350 de locuri de muncă direct în exploatare (Independent Mining) – mai multe detalii aici;
• Studiul de caz (de impact social): minele din Waihi din Noua Zeelandă, prezentate ca model chiar de către RMGC (celebrelele „vacanţe de informare); Studiul de impact social realizat de Universitatea din Queensland (Australia) şi prezentat chiar pe site-ul oficial al minelor din Waihi arată clar: Newmont a preluat minele din Waihi în 2002 şi a început efectiv exploatarea în 2006; după doar câţiva ani de investiţie, studiul arată că, în localitatea Waihi (comparabilă cu Roşia Montană ca număr de locuitori) există o populaţi mult îmbătrânită în comparaţie cu media din regiune, cu tendinţe de a părăsi localitatea în momentul închiderii exploatării, cu un număr dublu de persoane cu probleme de sănătate mentală, invalizi şi asistaţi social faţă de localităţi similare din regiune, cu venituri sub media pe regiune, cu o educaţie sub media din regiune şi cu probleme mari legate de violenţa în familie şi consumul de alcool şi droguri – amănunte aici;
• Concluzii ale studierii exploatării resurselor din alte ţări ale lumii, cu numeroase similarităţi cu proiectul de la Roşia Montană; Marcel Heroiu (doctorat în Dezvoltare Regională şi angajat al Băncii Mondiale):

„Studii de impact în alte zone miniere (de exemplu în Africa de Sud) au arătat că exploatările miniere distrug economia locală reală. De cele mai multe ori, aceste firme miniere nu angajează şomeri, ci oameni calificaţi care au deja un loc de muncă în zonă. Oferind acestor oameni un salariu mai mare decât îşi pot permite firmele locale, exploatările miniere sfârşesc prin a falimenta firmele ce au prins rădăcini local şi îngroaşă rândurile şomerilor”.

Joseph E. Stiglitz (premiul Nobel pentru Economie, fost vice-preşedinte şi economist şef al Băncii Mondiale):

„De prea multe ori, pentru ţara respectivă, singurul avantaj legat de mină constă în puţinele locuri de muncă pe care le creează, iar daunele ecologice create prin exploatare pot duce la dispariţia altor locuri de muncă în alte locuri (…) şi, uneori, în viitor, pot cauza costuri bugetare imense, guvernul fiind silit să suporte cheltuielile de ecologizare”;

• Reportaj (Dina Vîlcu) despre modul în care localitatea Wieliczka (Polonia), fostă localitate minieră, beneficiază economic de pe urma pe lista tentativă a UNESCO, atrăgând peste un milion de turişti anual;
• Reportaj (Ioan Pop-Curşeu) despre fabricile de mobilă private din Câmpeni, unde au fost create mai multe locuri de muncă decât cele pe care le-ar crea proiectul minier de la Roşia Montană; locuri de muncă puse însă în pericol (prin dispariţia a sute de hectare de pădure în zonă) dacă proiectul minier ar porni;
• Alte dezvoltări economice alternative (turism, zootehnie, agricultură) blocate sau puse în pericol de proiectul minier.

„Apusenii Liberi” este un ziar realizat şi distribuit în mod voluntar. Costurile de tipărire şi de difuzare (transport) sunt acoperite din donaţiile făcute în cadrul Campaniei „Salvaţi Roşia Montană!”. Detalii aici.  Puteţi citi nr. 2 din “Apusenii Liberi” online, aici, sau, mai jos, în format .jpg .

***

BONUS: Un amănunt mai puţin cunoscut.În prima parte a anilor 2000, RMGC nu a achiziţionat la Roşia Montană doar proprietăţi imobiliare (case şi terenuri) sau morţi, ci şi afaceri. În câţiva ani, RMGC a cumpărat şi a închis cel puţin zece mici afaceri locale (magazine alimentare, o brutărie, un magazin de tâmplărie, un magazin de haine, o cafenea-cofetărie, câteva cârciumi). Condiţia pusă la achiziţionare fost ca foştii proprietari să nu-şi mai deschidă alte afaceri în zonă sau chiar să plece din localitate. Compania, care acum se laudă că susţine deschiderea unor mici afaceri în Roşia Montană, a contribuit astfel, în mod direct, la dispariţia a câtorva zeci de locuri de muncă (o cifră foartă importantă raportată la numărul de locuitori ai celor două sate vizate – Roşia Montană şi Corna), precum şi la reducerea veniturilor Primăriei.

Achiziţionarea de afaceri a dus la un alt fenomen – multe persoane şi-au deschis/înregistrat firme pe Roşia Montană (chiar dacă nu au activitate aici sau chiar nu au activitate deloc) în speranţa că vor fi „răscumpărate” la un preţ atractiv de către RMGC. Un caz special este cel al firmei „SC Camelia Market”, care a deschis, în luna martie 2013, un magazin alimentar în Roşia Montană. Firma a fost înfiinţată în anul 2002 în Abrud, dar anul trecut, sediul social a fost mutat în Roşia Montană. Societatea îi aparţine lui Alexandru Cioara (1/2), consilier local în Abrud, unul dintre susţinătorii politici din zonă a proiectului RMGC. Cel puţin în acte, profitul firmei a tins spre zero până în 2011 (vezi şi graficul). Însă, atunci când RMGC „răscumpără” afaceri, ceea ce contează nu e profitul, ci cifra de afaceri. Concluzia o puteţi pune şi singuri.

Legaturi: