S.O.S. Copiii chinuiti de foame din Glodeanu (Buzau), pe care “in afara de preot, nu-i mai ajuta nimeni”. (Reportaj “In premiera”). SA INCERCAM SA AJUTAM!
Cum spunea cineva, dupa cum merg lucrurile, in curand… Glodeanu o sa scrie pe noi toti, pe intreaga tara... Despre acesti copii sarmani inca s-a aflat si asupra lor, iata, s-a mai aplecat cineva si nu i-a lasat in nenorocire. Dar deja, de acum incolo, tot mai multi si mai multi dintre noi se afunda, si se vor afunda in turbionul saraciei extreme si/sau al bolilor… Vom sti sa nu ne lasam singuri unii pe altii?
- Copiii din Glodeanu:
Site-ul dedicat acestei situatii
21 de copii din satul Cârligu Mare, comuna Glodeanu Siliştea, judeţul Buzău suferă de foame în fiecare zi. Lor li se adaugă încă 11 suflete, tot copii, din satele vecine pentru care masa dintr-o zi poate să însemne doar o bucată de mămăligă sau de pâine. Nu exagerez cu nimic. Cel mai mic dintre copii are câteva luni. Cel mai mare are în jur de 13 ani. Toţi provin din familii foarte sărace şi trăiesc în condiţii greu de imaginat. Există două familii în care copiii sunt îngrijiţi în ambele cazuri, de mame care sunt bolnave psihic. Într-una dintre situaţii, din nefericire, acest aspect a influenţat şi dezvoltarea copiilor.
Preotul din sat, Marian Tudor s-a înscris în iarnă, pe un forum pe internet, pentru a putea aduna haine şi mâncare pentru aceste suflete. Maria Coman a aflat de povestea copiilor. De la ea, informaţia a ajuns la mine. Și împreună cu mai mulți colegi, prieteni sau doar cunoscuți, de Crăciun am reușit să le facem o mică bucurie copiilor.
Părintele își dorește din tot sufletul să dezvolte pe viitor în sat o cantină socială care ar rezolva cu adevărat problema acestor copii. În acest scop a identificat în sat o clădire în paragină (vechea primărie) care ar putea fi renovată şi transformată într-o astfel de cantină. Primarul îl susţine. Deocamdată aşteaptăm şedinţa de consiliu local în care cererea lui va fi supusă la vot.
Până atunci ne-am propus să le întindem o mână de ajutor acestor copii. Dorim să le ducem pachete cu mâncare (…) dar şi să identificăm firme care ar putea să-i sprijine, din când în când cu mici sponsorizări constând în mâncare (hrană neperisabilă, pâine, carne, dulciuri) în funcţie de domeniul lor de activitate.
După ce preotul va primi dreptul de renova primăria veche ar fi de mare folos să găsim firme care ar putea să-l ajute cu materiale de construcţii dar şi fundaţii, asociaţii dornice să se implice în acest proiect.
Pentru detalii suplimentare poate fi sunat direct părintele Marian Tudor 0720281634.
Puteţi să-i scrieţi părintelui pe mail la adresa preotmariantudor@gmail.com sau puteţi să-mi daţi mie un semn pe nicoletatintea@gmail.com
Voi administra acest blog împreună cu părintele. Îl vom actualiza pe măsură ce primim semne de viaţă de la voi. Pe măsură ce avem veşti. Cât mai bune sper. Puteţi să-i sprijiniţi pe copii cum simțiți voi. Puteţi să daţi mai departe povestea lor, pe mail, pe blog, pe facebook sau pe alte reţele de socializare. Puteţi să puneţi mână de la mână cu prietenii, pentru a face câteva pachete şi puteţi să le faceţi singuri o vizită, într-un weekend. Sau puteţi să ne aduceți nouă pachetele pentru că le vom duce la Glodeanu înainte de sărbători. Puteţi vorbi cu reprezentanții unor firme pe care îi cunoașteți, ca să-i sponsorizeze. Puteţi să ajutaţi un singur copil, pe termen lung sau o singură familie. Ca şi cum aţi avea un frăţior mai mic, ce s-a născut cu şanse mai puţine ca voi. Unii dintre copii sunt bolnavi. Sunt bolnavi în adevăratul sens al cuvântului. Epilepsie, strabism sunt doar câteva dintre bolile de care suferă unii dintre ei. Iar părinţii copiilor nu-şi permit să le cumpere tratamentul de care au nevoie. Dacă cunoaşteţi oameni cu suflet mare care şi-ar dori să sprijine înfiinţarea unei cantine sociale care îi va ajuta pe aceşti copii să pornească mai bine în viaţă ne va fi de mare de folos.
(…)
Vă mulţumesc din inimă, tuturor!
Părintele Marian Tudor a deschis şi un cont în bancă pentru cei care vor să facă donaţii în vederea înfiinţării cantinei sociale.
RO35CECEBZ0130RON0786067, DESCHIS LA CEC, SUCURSALA BUZĂU, COD SWIFT CECEROBU, TITULAR CONT: PAROHIA GLODEANU CÎRLIG
Nicoleta Ţintea
Surprize şi veşti bune pentru copiii din Glodeanu
Impresii după o vizită la Glodeanu
- Cuvant ortodox: Alerta umanitara: copiii din Glodeanu
Pentru donatii:
CONT RO35CECEBZ0130RON0786067, deschis la CEC, Sucursala Buzau, Cod Swift CECEROBU, titular cont: Parohia Glodeanu Cirlig.
Banii vor fi folositi pentru ridicarea unei cantine sociale.
Adresa unde ne puteti trimite ceva prin posta:
Preot Tudor Marian, Sat Carligu Mare, Comuna Glodeanu Silistea, Judetul Buzau, Cod 127260
Pentru alte detalii:
Parintele Marian Tudor, telefon 0720.281.634
Puteti sa ne scrieti aici:
nicoletatintea@gmail.com
preotmariantudor@gmail.com
Puteti redirectiona 2% din impozitul pe venit catre parohia din Glodeanu:
CUI-ul parohiei Glodeanu Cirlig este 13192269
Gasiti declaratia 230 completata cu datele parohiei aici.
Mai multe detalii gasiti pe site-ul dedicat acestei situatii.
Va multumim tuturor!
Legaturi:
(si aici e nevoie de ajutor – de ex., pentru fetita Georgiana Haineala, “fluturasul” de 12 ani din jud. Bacau, careia i se sfasie pielea – iar cei care doresc si o pot face sunt rugati sa ni se adreseze, pentru a le furniza datele de contact).
*
- INTRE CINISM SI RAZVRATIRE
- SA NU RAMANEM DE PIATRA CI SA PLANGEM CU SEMENII NOSTRI CARE PLANG!
- FACTURA LA INCALZIRE POATE CRESTE CU 60%: ce a mai convenit guvernul cu Fondul Monetar International. VALUL DE SCUMPIRI CE VA URMA
- CAND MOARTEA DEVINE TOT MAI RENTABILA
- Articolele saptamanii: SA-I DEZBRACAM PE CEI GOI
- “SA MURITI BINE!”. Cancerul spitalelor romanesti si INCEPUTUL PLANULUI SISTEMATIC DE EXTERMINARE LENTA A SARACILOR ROMANIEI
- Presedintele nimicirii Romaniei ne “promite” referitor la “reforma” desfiintarii spitalelor “E doar inceputul!”…
- UN OM MOARE SINGUR CHIAR ACUM IN ROMANIA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Creştini Hristos ne cere milă
Ne cere-un ban, o mângâiere
Ne-ntinde-o mână tremurândă
În sărăcie şi-n durere.
Creştini Hristos, stă gol în stradă
Sau plânge singur în spitale,
Nedreptăţit, lipsit de milă
Ori hărţuit prin tribunale.
Hristos, desculţ şi plin de lacrimi,
Sfios şi gol, pătruns de frig,
Orfan, pribeag, în colţul străzii,
Ne cere bani pentr-un covrig.
Ne cere nouă, Domnul milă
Sărman şi gol, de’atâtea ori,
Prin cei mai mici ai săi din lume..!
Putem să fim nepăsători ?
Să credem, că necazul nostru,
E tot la fel de greu şi mare,
Dar, că ni-l ducem în tăcere
Fără să cerem îndurare ?
Sau să gândim că ajutându-l
Vom sărăci şi noi şi’apoi
Vom plânge-amar în colţul străzii
La fel ca El, flămânzi şi goi?
O!… Dumnezeu din cer veghează.
El vede tot ce’nfăptuim.
Din mila lui avem azi pâinea
Şi banii ca să nu cerşim.
Şi dacă azi ne cere milă,
(Acum creştini, nu altă dată)
Să-i acordăm azi mila noastră,
Și-o vom găsi la judecată.
El, doar a spus că nu vrea jertfă
Ci milă; să ne dovedim
Prin mila noastră creştinească
Că suntem fraţi şi ne iubim.
Să ne rugăm plini de durere,
Petru creştinii fără pâine,
Şi pentru cei fără serviciu,
Fără nedejde de mai bine.
Să îl rugăm pe Tatăl nostru
Petru bătrîni, penrtu sărmani
Petru săracii ce-i cunoaştem,
Pentru bolnavi, pentru orfani.
Că-n ziua sfânt’a judecăţii
Hristos va fi necruţător,
Hristos, umilul şi flămândul,
Ce azi ne cere ajutor.
Copile inima ta mică
Iubeşte totul fără pică,
Iubeşte sincer şi curat
Aşa cum Domnul te-a creat.
Tu n-ai gustat încă mînia,
Nu înţelegi ce-i viclenia
În ură nu ştii să trăieşti,
Tu totul ierţi şi tot iubeşti.
Tu uiţi pedeapsa, iar iubirea,
Copile îţi domină firea.
În tine răul nu domneşte,
De’
aceea lumea te iubeşte.
Pe chipul tău nevinovat,
Nu ai nici urmă de păcat,
Nimic spre slavă nu doreşti
Nu vrei decît ca să trăieşti.
Făptura ta nevinovată
Rămîne blîndă şi curată,
Nimic din pofta cea lumească,
Nu poate ca să te smintească.
În tot ce faci, şi cînd vorbeşti
Pe orice om îl cucereşti,
Tu eşti un înger pămîntesc,
Şi darul Tatălui ceresc.
Dar traiul care va urma,
Copile drag te va schimba,
Iar chipul tău nevinovat,
Uşor se-mbracă în păcat.
Adună-n sine ce e rău,
Perfid şi fără Dumnezeu,
Din ce-ai văzut din ce trăieşti,
Din răutăţile’omeneşti.
De la cei mari iei răutatea,
Mîndria, viciul, nedreptatea,
Şi-n ele duhul tău curat
Cultivă răul prin păcat.
Că printre oameni e mult rău,
Iar viaţa fără Dumnezeu,
Adesea-i fără de iubire
Şi nu-i curata ta trăire.
Păstrează-ţi darurile sfinte
De la cerescul tău părinte,
Rămîi curat ca la’nceput,
Senin şi sfânt cum te-ai născut.
Trăieşte doar cu Dumnezeu,
Şi ocoleşte tot ce-i rău,
Fii drept cinstit, demn şi curat,
Şi-ai să rămîi nevinovat.
Şi vei trăi curat pe lume,
Firesc trăind în cele bune,
Şi Domnu-n braţe te’o primi
Şi lumea–n taină te’o ndrăgi.
Sfarsiti de criza
http://www.youtube.com/watch?v=ZEG7PB7WXO8
să donăm bani în conturi dar poate e bine să strângem din mulţimea de haine pe care noi sau prietenii noştrii nu le mai purtăm, la fel şi din multele jucării care zac prin multe case. Adminilor hai să fim fraţi cu adevărat şi să ne strângem într-un weekend cu tot ceea ce pentru noi e demodat sau uzat şi să le ducem celor din Goldeanu.
Emotionant reportajul.
Insa dincolo de emotia traita, din punctul meu de vedere, nu infiintarea unei cantini sociale este solutia.
Aici oamenii au acareturi, au pamant in curte si gradina, pamant ce poate fi valorificat prin munca cinstita si continua.
Solutia infiintarii unei cantine poate fi doar o solutie temporara, pentru ca, din cauza conditiilor climaterice, din cauza saracirii oamenilor, cantina va deveni din ce in ce mai greu de aprovizionat cu cele necesare functionarii ei.
Cine doreste cu adevarat sa ajute nu doar pe acesti copii, ci si pe oamenii care cu mare greu isi procura cele necesare traiului zilnic, restul de oameni sarmani ai satului, trebuie sa-i ajute sa-si schimbe in primul rand modul de a vedea viata.
Oamenii trebuie ajutati sa inteleaga ca ajutandu-si aproapele, se ajuta pe sine in primul rand.
Ideal, consider eu, ar fi daca oamenii acestia ar fi ajutati sa inceapa lucrarile de primavara, ca seminte, cu tratamentele obisnuite culturilor, cu micile utilaje de pregatit pamantul (inchiriate) pentru a se putea bucura impreuna de roadele lui.
Nu as dori sa ma refer aici la eliminarea ajutoarelor materiale, ci la orientarea si ajutarea oamenilor astfel incat ei sa poata ajuta la randul lor pe cei care vor avea nevoie de ajutorul lor.
Am citit despre copiii care au fost in vizita la Bucuresti, au trait zile de vis in mijlocul oamenilor cu stare materiala foarte buna.
Au vazut ca este posibila si altfel de viata, lucru nepermis lor, inca.
N-as vrea sa ma gandesc ce este acum in sufletul acelor copii cand s-au intors in caminele lor, nu vreau sa ma gandesc ca tot efortul parintelui de a-i apropia pe copii de Dumnezeu poate disparea odata cu indesirea vizitelor si a milosteniilor primite.
Ajutati-i, oameni buni, dar ajutati-i astfel incat sa-si poata pastra nu demnitatea, poate ca este prea pompos spus, ci constiinta ca si ei pot fi la randul lor de folos altora mai necajiti ca ei!
@ Carmen:
FOARTE CORECT!
Carmen@
“Cine doreste cu adevarat sa ajute nu doar pe acesti copii, ci si pe oamenii care cu mare greu isi procura cele necesare traiului zilnic, restul de oameni sarmani ai satului, trebuie sa-i ajute sa-si schimbe in primul rand modul de a vedea viata.
Oamenii trebuie ajutati sa inteleaga ca ajutandu-si aproapele, se ajuta pe sine in primul rand.
Ideal, consider eu, ar fi daca oamenii acestia ar fi ajutati sa inceapa lucrarile de primavara, ca seminte, cu tratamentele obisnuite culturilor, cu micile utilaje de pregatit pamantul (inchiriate) pentru a se putea bucura impreuna de roadele lui.”
Absolut de acord! Pe langa orice ajutor financiar sau chiar o cantina pentru ei, este foarte important ca, mai ales oamenii din sat sau imprejurimi ar trebui mobilizati, sa ajute toti copiii aceia sarmani ( ma refer la cei mai marisori) sa-i invete sa cultive pamantul din jurul gospodariilor lor, sa vada ca isi pot castiga cat de cat traiul cu mainile lor. Este important sa li se insufle bucuria de a face asta! Trebuie ajutati sa-si rapare si sa-si tina casele si hainele si lucrurile curate si invatati igiena. Acolo e nevoie de femei pricepute si inimoase care sa mearga sa le arate si sa-i invete sa se gospodareasca. Poate parintii lor nu mai sunt capabili sa se smulga din starea in care sunt sau sunt prea bolnavi trupeste si sufleteste, poate pentru ei drumul revenirii este prea lung, dar copiii trebuie salvati, mai ales in acest fel! E nevoie sa li se dea cele trebuincioase traiului acum, dar cu grija si judecata, ca sa nu ramana la stadiul in care singurul lucru pe care il stiu e sa stea cu mana intinsa. Nu de excursii in “woderland”, nu de luminite si paiete au ei nevoie, ci de un sprijin real si constructiv care sa le dea cu adevarat sansa de a supravietui si de a duce o viata demna, si mai ales de o reala educatie in duh crestinesc. Doar astfel ii scoti din mizerie. Intre saracie si mizerie este o mare diferenta! Saracia nu presupune neaparat si mizeria. Poti fi sarac dar curat si demn, gospodarindu-te cu mila si ajutorul lui Dumnezeu. Parintele Marian Tudor trebuie sprijinit caci iata este dintre cei care vor sa faca ceva.
Ideea infiintarii unei cantine sociale nu este un lucru rau in sine.
Dar ea nu poate fi viabila intr-o zona defavorizata, pentru ca poate genera in constiinta oamenilor ideea ca se poate si asa, fara prea mult efort din partea lor. Ca pe un drept ce li s-ar cuveni intru totul.
Poate crea acea dependenta de munca altor oameni care, la un anumit moment, fie din pricina scaderii resurselor proprii, fie din varii motive sa inceteze sa asigure cele necesare bunei ei functionari.
O cantina sociala poate functiona in conditii optime doar in orase mai mari, acolo unde oamenii sunt cu desavarsire lipsiti de cele materiale si nu au decat o pensie/venit insuficient supravietuirii.
Acolo, in orasele mai mari, se poate ca, prin unirea mai multor parohii cu posibilitati si aprobarea Bisericii, oamenii sa poata avea asigurata mancarea de zi cu zi contra unui angajament financiar mult mai redus fata de costurile pietei, in functie de venitul fiecaruia sau deloc, dupa caz.
In acest mod, consider eu, se poate dezvolta sentimentul sigurantei zilei de maine pentru cei mai multi dintre noi.
Iar din ceea ce va ramane, surplusul, pentru ca va ramane intotdeauna, poate scoate din impas alti semeni.
Oamenii sunt solidari intre ei, iar ideea unui ajutor concret, care sa se desfasoare sub ochii nostri, va mobiliza pe multi dintre cei ce doresc sa ajute si nu stiu cum sau sunt dezamagiti de cele intreprinse pana acum.
Nu este suficient sa se stranga munti de haine si jucarii.
Cu totii avem nevoie de sprijinul moral al Bisericii si de cel material al semenilor nostri.
Se pot strange bani care ulterior pot fi orientati spre investitii, in culturi agricole, in dezvoltarea unor mici ferme zootehnice, infiintarea unor ciupercarii, etc., spre tot ceea ce poate asigura traiul zilei de maine. Al nostru, al tuturor.
Pentru ca binele si bunastarea celui de langa mine se rasfrange direct asupra mea.
Pentru ca si eu, la randul meu sa pot ajuta pe cel ce are nevoie.
Pentru ca in sanul ortodoxiei, comuniune inseamna nu doar participarea duminicala la Sfanta Liturghie, scotocirea prin sifonier dupa haine mai uzate sau demodate, ci impreuna-lucrare si valorificare a resurselor materiale, a sarcinilor ce ne revin, a roadelor muncii depuse si, nu in ultimul rand, impreuna-multumire adusa Domnului pentru toate binefacerile primite.
Semen pentru semen.
(Iertare, daca prin cuvintele mele am creat senzatia de atoate-stiutoare, nu vreau sa ranesc pe nimeni, este doar opinia mea, in conditiile in care vad cu durere ca totul se prabuseste in jurul nostru pe zi ce trece.)
Exceptionala gandirea lui Carmen,dar pe langa toate acestea,cred ca este absolut necesar o educare a omului in acest sens,o supraveghere dirijata si atenta asupra investitiei.Iar pentru un inceput cat mai palpabil,eu zic ca ar fi bine de si-ar cumpara fiecare familie cate o vaca,gaini,porci,seminte si rasaduri de legume,pomi fructiferi,cultivate toate pe terenul de langa casa,inclusiv fantani. Si daca fiecare dintre noi,ar renunta la confortul minim(cafea,dulciuri,carti,etc.)pe o perioada macar de un an si am trimite in acel cont,tot ar fi un inceput…
Intr-o parohie alaturata noua, parintele, in marea sa dragoste pentru cei lipsiti de mijloace de trai, a decis in urma cu ceva timp, sa cumpere un teren intr-un sat din apropierea orasului, teren pe care l-a valorificat prin culturi agricole si infiintarea de solarii.
Oamenii din sat sunt foarte multumiti pentru faptul ca au un loc de munca, iar parintele multumeste Domnului pentru posibilitatea de a-i putea ajuta pe cei ce au nevoie de sprijin.
Exemple din acestea pot fi foarte multe, pe care noi nu le cunoastem, dar ele aduc si mentin in sufletele noastre speranta ca Dumnezeu, in marea sa bunatate fata de oameni, inca nu si-a intors fata de la noi, inca mai asculta si mai implineste ruga noastra atunci cand ea include si binele fratelui nostru.
Doamne, ajuta!
Eu i-am admirat pe parintii copiilor, care desi in saracie si amaraciune, nu au deznadajduit: nu au avortat, ci au nascut copiii pe care li i-a dat Dumnezeu si nu i-au parasit pe copii dandu-i la orfelinat sau plecand prin strainatate sa le trimita doar bani. Ci sunt acolo pentru ei la greu si la durere.
Dumnezeu sa-i intareasca sa-si duca crucea pana la capat! Sper ca ajutorul nostru sa nu-i sminteasca nici pe ei nici pe copii, ci sa-i foloseasca sufleteste si trupeste, asa cum si noi sper sa ne folosim macar sufleteste de exemplul lor.
Vrem să fim în rândul lumii…Suntem în rândul lumii prin parveniții țării, care sunt mai bogați decât bogații Europei.Ce facem însă cu copiii aceștia care n-au nici o vină că s-au născut în România? E dureros să vezi copii mirându-se când văd o baie,un dormitor( prea frumos,ce-i drept!).Mai dureros e să vezi că ei nu au ferestre la casă și iarna sunt tovarăși de cameră cu vântul și frigul.Cum să mai fii om,când te culci flămând?Când umbli desculț ca-n 1907? Cine le mai poate cere copiilor acestora să învețe,când sunt ,,flămânzi și goi,/făr* adăpost”?
Să nu credeți că i-au uitat! Nu! Își vor aminti de ei în campanie și le vor aduce făină,zahăr și ulei!!!!!!!Da!atunci va vedea lumea grija guvernanților pentru viitorul acestei nații…
E necesar să le schimbăm lor și părinților lor mentalitatea.Să știe că trebuie să lupte pentru a scăpa de sărăcie,iar părinții trebuie să lupte pentru copiii lor.așa cum dă Dumnezeu.Nimeni nu s-a născut bogat!(doar puii de parlamentar!)Sper ca părintele M.Tudor să facă minuni acolo.Dumnezeu să-l ajute!( Și noi,după puteri,căci singur nu se poate!)
pt voi: contul o fi acelasi?
@ Doroteea:
Nu stim. Probabil ca da.