Sa recitim impreuna: CUVINTE ESENTIALE DE LA PARINTELE SERGHIE SEVICI: “Pacatul pentru care-l osandesti pe celalalt se face pacat al tau“; “Dracii nu se scot din om cu vorbe…”; “La inima omului se-ajunge prin rugaciune”
Vezi si:
si detaliat la:
- Sfantul Siluan Athonitul catre Chiril Sevici (Cuviosul Serghie de mai tarziu): “DU-TE SI SPUNE OAMENILOR CAT SE POATE DE DES: POCAITI-VA!”
- Povatuiri de mare folos ale Parintelui Serghie: “Cand sufletul ti-e tulburat, alearga la cainta; de n-ai cainta, caieste-te de necainta ta!”
- TINE CANDELA INIMII APRINSA! – Invataturile esentiale ale Parintelui Serghie despre duhul si practica rugaciunii
- Scurta biografie a Parintelui Serghie Şevici (1903-1987)
- De cremene să stai în Adevăr, dar cu blândeţe să-l primeşti pe păcătosul înşelat de diavol. Nu judeca, ci arată tuturor iubire. Şi să nu zici în sinea ta: Acesta-i păcătos, iar eu sunt drept, că vei avea de indurat ispită.
- Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinţă. Oricât de lungi şi frumoase cuvântări ai rosti, rămân tot vorbe goale de nu e adevăr în viaţa ta. Se spune că venind în Alexandria Sfântul Antonie, înfăţişarea şi purtarea sa au fost mai grăitoare decât toate ritorisirile teologice.
- Dracii nu se scot din om cu vorbe, fie ele vorbe sfinte. Ci cu puterea Duhului alungă draci cel care are duh puternic, că-i grea lucrarea şi sleieşte de puteri. Şi izbuteşte având milă şi dragoste de frate şi voind să-l vadă izbăvit de rele. Aşa, uitând de sine, lasă să lucreze marea putere a lui Dumnezeu.
- Mai înainte însă de-a-i încreştina pe alţii, fii tu creştin adevărat, ca nu cumva să ţi se spună: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”. Nu poate pătimaşul să se facă apostol şi să rămână nerănit de draci. Fii apostol cu fapta, nu cu vorba, ca să nu te întrebe duhul rău: „Îl ştiu pe Pavel, dar tu cine eşti”?
- Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferinţa sufletelor. Cum să-l ajuţi, nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie. Şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte. Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor. Şi rugăciunea o luminează cînd şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi... Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune…
- Nu-i om să n-aibă nevoie de bunătatea noastră. Pe nimeni să nu judecăm şi pentru toţi să ne rugăm, că-s cu toţii aşa năpăstuiţi. Şi toţi bolnavi. Nu-i unul teafăr cu sufletul. Că tot păcatul e boală. Şi chiar de par voioşi şi zdraveni, în faţa veşniciei sunt nişte betegi, că nu ştiu de Dumnezeu. Şi mulţi din cei ce nu ştiu de Dumnezeu par împodobiţi cu multe şi înalte virtuţi, iar creştinii câteodată se văd mai răi ca ei. Numai că aceia nu-L cunosc pe Dumnezeu, şi acest păcat al lor e mai mare şi mai rău decât toate.
- De ştii că fratele tău are necazuri, roagă-te pentru el, că-i datorie creştinească, şi-ai să dai seama de n-o săvârşeşti.
- La inima omului se-ajunge prin rugăciune. Şi ce să-i spunem şi cum să-i vorbim tot rugăciunea ne învaţă.
- Păcatul pentru care-l osândeşti pe celălalt se face păcat al tău. Şi întotdeauna, osândind şi clevetind, pe tine singur ai să te răneşti.
- De vezi la ceilalţi păcat şi suferinţă, spune-ţi: “Eu sunt vinovat!”
Legaturi:
- Parintele Sofronie Saharov NE INVATA CUM SA TRAIM IN RELATIE CU SEMENII: “Ce castig judecand pe fratele meu?”, “Respingeti orice duh de curiozitate”
- Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea slabanogului din Capernaum. II PURTAM PE CEILALTI IN SUFLETELE NOASTRE? NE PASA DE SUFLETELE LOR?
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
- Jean-Claude Larchet ne talcuieste porunca dupa care vom fi judecati: IUBIREA (PORUNCITA) NU ESTE UN SENTIMENT, NU ESTE CEVA SPONTAN SI USOR
- Cand Dumnezeu sta ingenuncheat in fata mea… Pr. Constantin Sarbu: Intelesuri vii ale TAINEI SPALARII PICIOARELOR
- PARINTELE MARTIR CONSTANTIN SARBU ne invata o lectie fundamentala: CUM SUNT ADEVARATII UCENICI AI LUI HRISTOS SI FII AI INVIERII? “Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos! Nu vorbe, ci fapte se cer!”
- DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (I): “Lumea aceasta e bolnava si are nevoie de Iubire”
- “Fratele meu este viata mea”
- O pilda a iubirii adevarate pentru fiecare dintre “fratii lui Hristos”
- “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
- UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I). Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea
- “Daruirea contine oxigen duhovnicesc”
- “FABRICA” DE RUGACIUNE SI DE MANGAIERE
- “LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA?”
- Omul duhovnicesc este plin de durere pentru ceilalti
- Parintele Savatie: Creştinismul este dragoste izvorâtă din durere
- CRUCEA CARE ODIHNESTE
- “Vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange?”
- Pildele Sfintei Veronica: MILA CA MARTURISIRE A LUI HRISTOS
- Apoftegme trezitoare de la Cuv. Seraphim Rose (2)
- Sf. Tihon din Zadonsk ne arata IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS
- IOV – MEDITATIE DESPRE SUFERINTA SI PRIETENIE
- Sf. Serafim de Virita – o pilda despre puterea rugaciunii pentru aproapele
- DE CE SUFERINTA? DE CE BOALA? CUM SA IL AJUTAM PE CEL CARE SUFERA? Ne raspunde Parintele Arsenie Muscalu (audio)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Am avut cartea parintelui Serghei, cu autograf de la autor, dar am imprumutat-o si…nu o mai am. Laudat sa fie Domnul, si celui care a luat-o sa-i fie de folos la mantuire ! Insa imi aduc aminte de un lucru pe care-l spunea parintele Serghie acolo, si care poate fi o alinare pentru unii dintre romani care lucreaza in strainatate pe posturi sub nivelul lor de studii. Parintele spunea la un moment dat (citez din memorie) : Sa accepti un loc de munca care nu-ti da prea mare satisfactie, este si asta o nevointa.
@ Hrisanti:
Pentru unii insa e vorba de o umilinta vecina cu sclavia si injoirea ultima, care poate fi chiar o mucenicie… sau doar o mare ispita.
@admin
Nu o lua asa, poate ca eu nu am fost in stare sa redau exact sensul dat de parinte, dar voi daca aveti cartea in romana sigur veti gasi pasajul. El se referea l general si spunea ca este bine sa accepti uneori o munca
care este mai prejos de calificarea ta, asta te poate smeri….
Cat priveste sclavia de care vorbesti, iarta-ma, dar si cel care se duce sa lucreze undeva trebuie sa se informeze si sa aiba un contract. Cand cineva se duce in necunoscut este normal sa aiba surprize…
@ Hrisanti:
Am inteles sensul dat de parinte si e foarte corect. Noi ne refeream la cazurile tot mai multe care se situeaza deja intr-o extrema inumana. Pentru unii aleasa din disperare, pentru altii din ambitie, la altii din prostie sau amagire… Oricum, e (si) multa suferinta printre cei plecati la munci foarte de jos. Nu din cauza muncii sub calificare, insa! Ci din cauza tratamentului pe care-l suporta ca romani, ca paria…
@admin
Probabil ca exista situatii ca cele pe care le prezinti, dar nu cred ca sunt multe. Nu cred ca romanii sunt cosiderati “paria”, sigur ca pe alocuri exista reticente pentru ca tiganii trec drept romani, in vest, si toate relele vin si asupra noastra.
Dar, iarta-ma din nou, daca am avea o diplomatie profesionista, poate ca ar sti sa prezinte faptul ca si in Romania exista etnii diferite, ca in toate tarile europene (deh, istoria), si ca tiganii, sau “les gens de voyage” de nationalitate romana nu sunt romani “de souche”…Eu zic in franceza ca asta e “durerea mea ” :-), altii pot zice in alte limbi, dar orice ar fi vina este tot la noi ! Nu stim sa ne aparam virtutile, nu stim sa ne promovam calitatile, in schimb stim sa ne injuram unii pe altii…
@ Hrisanti:
Chiar este destul de urata si generalizata situatia, din pacate… Nu doar in Franta.
Mai umilinta decat tradarea Romaniei la care asistam neputinciosi, nu cred ca este. Si daca nimeni, dar absolut nimeni in Romania, nu indrazneste sa sopteasca un cuvant impotriva starii de fapt, asta da sclavie.
In France, la stiinta mea, exista romani in toate ‘starile’, dar cel putin aparent, fiecare de buna voie s-a inhamat la drumul sau, chiar daca acela e cu mana intinsa (ceea ce e real, desi nu neaparat frecvent)
@admin
Si noi, romanii, ce facem ? Uite au chiar acum am facut un mesaj la presedintia franceza, pentru ca in Le FIgaro a aparut un articol vorbind despre “romani”, care de fapt sunt tigani. Dar cati au curajul sa o faca ? Eu maine m-as duce sa manifestez in fata oricarei cladiri ale autoritatii franceze, mai ales ca am si cetatenie franceza, si sa incerc sa-i fac sa inteleaga ca romanii “de souche” nu fura si nu cersesc in strada ! Dar cati dintre fratii nostri crezi ca tu ca s-ar alatura ?
O sa spun o poveste pe care o veti publica, sau nu, dupa cum considerati. Acum 7 ani, pe cand locuiam in regiunea pariziana, la Vanves, aveam legatura cu mai multi romani din Franta, cei mai multi cu cetatenie franceza, ca si mine. Era inca Iliescu presedinte, si am facut o mica manifetstatie in fata ambasadei romane, sincer nu mai imi amintesc cu ce prilej. Organizatoarea era o membra a PNT-CD din Franta. Eu am scris un material, tinand cont de faptul ca ambasada Romana nu ne-a primit la o discutie, si acest material a fost preluat de site-uri romanesti din SUA, Canada si unele tari europene. Probabil ca “securitatea era (si este) cu noi”, motiv pentru care au si vazut ca a aparut acest material scris, si iscalit, de mine, iar doamna de la PNT a primit amenintari si m-a sunat cerandu-mi, sa cer la randul meu, scoaterea acelor materiale on-line, caci daca nu sunt scoase…ea va avea de suferit, ca organizatoare.
Bineninteles ca am cerut fratilor romani sa scoata materialul, fiindca nu doream sa-i fac rau, dar pentru mine asta a fost o marturie ca securitatea este activa…
Astazi este la fel, desi aparent Basescu se vrea un adversar al lui Iliescu.
Dar voi lupta singura,in Franta, daca altfel nu se poate, nu pentru ca ma cred “tare”, ci pentru ca trebuie sa demonstram noi, daca guvernantii romani sunt cretini, ca romanii nu sunt hoti si cersetori.
Chiar daca reactia mea nu va face valva mediatica, poate ii va pune pe ganduri fiindca stiu sigur ca citesc aceste mesaje, si uneori chiar fac reportaje in legatura cu ele, nu este prima oara cand scriu. 🙂
Oricum, cand voi primi raspunsul, o sa vi-l comunic, si pe urma vom vedea ce este de facut, daca vor fi si alti romani care vor aveza curajul sa-si dea indentitatea, caci altfel nu putem astepta sa fim ascultati. Credeti ca vor fi ?….
Doamne ajuta !
Campania asta lungă lungă de tot care a ajuns de-a dreptul obositoare a mass-mediei occidentale şi mondiale chiar împotriva românilor, nu este ea aşa de florile mărului. Nu suntem noi oaia neagră a Europei aşa cum se afirmă cu multă insistenţă, pentru că fiecare naţie are calităţile şi defectele ei. Că nu suntem noi simpatici unora sau altora e una, dar se şi împiedică de noi alţii pentru că le cam stăm în cale … Români de geniu sau pur şi simplu foarte deştepţi au fost mulţi de-a lungul timpului (raportat la populaţia ţării care nu este numeroasă), şi au tot “stat în calea” unora şi a altora. Se speculează masiv şi slăbicinile noastre, adică lipsa de unitate, şi plăcerea distructivă de a ne autocritica până la desfiinţare. „Mană cerească” pentru adversarii noştri. Şi acum să recunoaştem, suntem un popor ortodox (atât cât am mai rămas), iar asta este de neiertat. Aşadar toate au o explicaţie …
Iisuse mult am osândit
Am judecat și’am clevetit
Și mult am pomenit de rău
Pe semenii din jurul meu,
Văzând cât au greșit.
La orice pas am crticat
Am umilit și am mustrat,
Și cu asprime am impus
Învăţătura Ta Iisus
Crezându-mă curat.
Pe mulţi i-am socotit cazuţi
Nemilostivi și încrezuţi
Căzuţi cu voia lor în rău
Din mila și din harul Tău,
Hulind orice virtuţi.
Și’am socotit că pot mustra,
Că osândind voi îndrepta,
Că acuzând în jurul meu
Voi împlini Cuvântul Tău
Spre mântuirea mea.
Dar n’am schimbat nimic Iisus,
Prin ce-am făcut, prin ce-am impus.
Dreptatea-mi fără de iubire
A odrăslit împotrivire
Și ură ca răspuns.
Ba osândind răul cu rău
Tot ce-am zidit în jurul meu
Este lipsit de bunătate
Deși e drept și în dreptate
După…, Cuvântul Tău.
Dreptatea-me cea fără milă
E mult prea rece, prea ostilă
Și chiar de nu-i în rătăcitre
E prea lipsită de iubire
Și face rod, de silă,
Iar eu sunt tot nemulţumit
Și’n osândire am sporit
Prin argumente foarte’nalte
(Temeinice și adevărate)
În chip desăvârșit.
Dar impunând Cuvântul Tău
Nu mă văd rece și nici rău
Nici dur și nici lipsit de milă
Când judecata mea ostilă
Rănește’n jurul meu.
Nu văd Iisuse că-n ce spun
Chiar dacă’s drept nu sunt și bun
Căci cu dreptatea nu zidesc
Dacă nu iert și nu iubesc,
(Că lupt sa Te răzbun),
Ajută-mă ca’n bunătate
Și-n dragoste s’arăt dreptate
Să iert ca Tine (tot) Iisus
Că derpt e cel care-a ajuns
Să n’aibă răutate.
Sunt de acord cu puterea exemplului propriu si imi amintesc de faptul ca infatisarea exterioara si purtarea l-au “tradat” de trei ori pe ucenicul Mantuitorului.
Apoi Sfantul Serafim de Sarov spunea din experienta:”Adu pacea in sufletul tau si mii de oameni se vor mantui in jurul tau”.
Dar ca de obicei realitatea nuanteaza teoria.Astfel suntem martorii unor dialoguri neortodoxe sau suntem bombardati cu multe intrebari existentiale.In aceste situatii barba ta nu mai face minuni si trebuie sa marturisesti,caci tacerea ta devine complice.
@Hrisanti
Parcurgerea materialelor de pe acest site nu reuseste totusi sa tempereze spiritul razboinic.Devine tot mai clar pentru noi toti ca rezistenta in duh,in comuniune este singura care schimba ceva.Despre asa zisele actiuni civice,revolutii avem o istorie plina de…infiltratii cu ochi albastrii.
Cine nu se simte sclav să ridice două degete!(rog respectuos!)
Nu aş vrea să smintesc pe nimeni, dar mi se pare că ţiganii noştri sunt dar de la Dumnezeu pentru acest popor, un dar pe care încă nu îl conştientizăm. În logica mea simplistă, consider că prin gălăgia care o fac cu manifestarea lor exterioară ne oferă o nesperată şansă să ne smerim. E un fel de mulţumire a tuberculosului că a scuipat sânge şi, aflând astfel de boală, are şansa să se trateze; sângele vizibil, corespunde unei stări foarte grave de boală interioară, altfel ascunsă. E bine că nu poate rodi slava deşartă şi trufia noastră ca popor, dar e foarte grav că încercăm să ne disociem cu ură de aceşti fraţi ai noştri. Eu sunt unul dintre românii care s-a bucurat sincer că nu a fost adoptată titulatura de ţigan şi sunt destul de împăcat cu ideea că occidentalii consideră că România vine de la romi. Cunosc istoria acestui termen, trădarea lui severin, lucrătura unor televiziuni şi servicii speciale străine prin agenţii lor de influenţă.. dar cred că prin răul pe care ni l-au dorit ei, identificându-ne social şi cultural cu o cultură inferioară, am primit un bine nesperat.
Am trecut şi eu printr-o etapă de conflicte fizice foarte violente, în urma cărora am rămas cu cicatrici vizibile pe faţă, fiind acum într-o pace coreeană cu unii reprezentanţi ai acestei etnii, unii membri ai familiei mele fiind, în consecinţă, apologeţi ai lui Antonescu, deci nu vorbesc în necunoştinţă.
Dar mai apoi mi-a scos Dumnezeu în faţă unele lucruri CHIAR ale celor cu care avusesem eu conflicte, recidivişti notorii, care mi-au arătat că sunt OAMENI CU MULT MAI BUNI CA MINE. Nu mă smeresc aiurea, nu vreau să îngreţoşez cu falsă modestie şi nu mă refer la fervoarea religioasă fără consistenţă interioară. Credeţi-mă că trebuie să depunem mari eforturi ca să le înţelegem modul lor de zidire interioară, dar sunt sigur că cei ce se vor ruga să-i înţeleagă vor fi luminaţi de Dumnezeu. Mare şi usturătoare lovitură a primit orgoliul meu de părut pseudo-creştin trăitor când am înţeles unde mă aflu eu de fapt şi sunt sigur că cei ce veţi simţi această palmă îmi veţi da întrutotul dreptate. Şi nici măcar nu mă refer la acele cazuri de “ţigani buni” cu care ne tot îmbie neplăcut şi TOTAL NEPOTRIVIT mass media noastră, în nişte campanii în genul “AŞA DA ŢIGAN!” pe care le-aş putea critica până mâine din toate punctele de vedere posibile. Iertaţi-mă, iar cei ce nu pot să creadă cele spuse de mine, să se roage şi să încerce din răsputeri să se apropie cu dragoste duhovnicească de unii dintre “cei mai răi” ţigani şi să se ţină bine.. 🙂
Vă rog să mă iertaţi pentru tonul pedagogic şi superior cu care tot vin să completez mereu comentariile dumneavoastră tuturor, celor ce postaţi pe acest site. E o meteahnă foarte supărătoare şi pentru mine, de care chiar nu reuşesc să mă dezbăr şi care mă mai şi scoate din sărite de multe ori. Iertaţi şi îngăduiţi vă rog, întru Domnul!
@Utzu
De multe ori acest ton pedagogic si asa-zisa superioritate vine din continua nevoie de a cunoaste si de a impartasi totodata si celorlalti cunostintele tale, dar si din neputintele de care ne lovim atat de des.
In fapt, sunt doar eu fata in fata cu mine.
La multi ani, Antuza!Astazi este ziua ta de nume, Sf. Cuvioasei Maicii noastre Antuza marturisitoarea, cea din sfânta manastire a lui Mantiniu.
@Loriana:
îţi mulţumesc pentru urări deşi este (doar) un pseudonim. Aşi mai vrea să adaug în legătură cu acest nume că mama Sf. Ioan Gură de Aur se numea Antuza. Tot astăzi este prăznuit şi Sf. Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/26/sfantul-pantelimon-sau-milostivirea-dusa-pana-la-capat/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/26/sfantul-pantelimon-sau-milostivirea-dusa-pana-la-capat/#comment-8858
Ma iertati ca nu ma pot abtine sa mai spun ceva :-(…
Cred ca ideea ca cineva are ceva cu romanii pentru ca sunt ortodocsi sau pentru ca ar exista nu stiu ce planuri “mondiale” contra Romaniei incepe sa frizeze paranoia. Stiu ca este un cuvant tare, dar este foarte usor sa punem totul pe semama “scenariilor”, a occidentalilor care vor sa ne faca rau, etc etc, si sa nu actionam niciodata ca sa ne aparam demnitatea nationala si sa ne consolidam pozitia prin…solidaritate !
Daca este vorba de subminarea crestinismului, sa stiti ca asta se intampla si la nivelul “bisericii” romano-catolice, si romano-catolicii “practicanti” sunt supuse la aceeasi teroare politica si mediatica ca si ortodoxia.
Toate tarile, din toata lumea asta in acest moment au probleme, doar ca le resimt diferit in functie si de capacitatea intelectuala si profesionala a celor care le conduc, si evident de situatia economica locala.
Romania nu avea nevoie sa se imprumute la FMI daca nu s-ar fi furat ca in codru, nu s-ar fi facut privatizari frauduloase si nu s-ar fi falimentat banci pentru ca astazi sa avem milionari in euro mai ceva ca in occident, unde averile au fost facute in cateva generatii nu un 10-15 ani, daca nu ar exista abuzuri la toate nivelurile si o autoritate a statului (politia, justitia, administratia locala si centrala) putrede si neprofesioniste !
Exista si alte tari foste comuniste care nu sunt in situatia Romaniei, nu pentru ca nu sunt ortodoxe, ci pentru ca acolo lucrurile s-au facut cu cap si ceva mai onest fata de viitorul tarilor si popoarelor respective. Si poate ar trebui sa ne punem putina cenusa in cap fiindca Bizantul a fost la fel de luxuriant si corupt ca si impreiile de azi, desi era ortodox. Intr-o carte a sa, Episcopul Kalistos Ware spunea ca probabilo de aceea Dumnezeu a ingaduit caderea Bizantului.
Sigur, noi putem sa stam si sa dormim in papuci, la “adapostul” unei false smerenii si a unei adevarate lasitati.
Smerit trebuie sa fii, dar asta nu inseamna sa nu mai ai demnitate, sa te lasi calcat in picioare cu orice pret !
Da, stiu, unii spun ca si Hristos S-a lasat, ok, dar S-a lasat pentru ca avea o “misiune” si pentru ca sa salveze sufletele noastre, iar asta a facut-o pentru o scurta perioada, caci cei care L-au batjococrit vor fi pedepsiti la sfarsitul veacurilor.
Noi, in schimb, avem alta misiune, aceia de a afirma dreptul romanilor la demnitate, chiar daca poate parea ridicol si neluat in seama.Cand exista voci care se ridica, chiar daca nu pot schimba cursul lumii, pot totusi atrage atentia…
Din pacate mentalitatea noastra este “capul plecat, sabia nu-l taie” si nu cred ca aici este vorba de smerenie…
@ada
Sclavi sunt exact aceea care nu reactioneaza si se lasa luati cu valul, sperand ca Dumnezeu o sa-i salveze. Doar ca Dumnezeu ii salveaza pe cei care isi asuma riscuri. El a spus : “In lume necazuri veti avea, dar indrazzniti ! Eu am invins lumea.”
Sclavii nu indraznesc niciodata, in schimb isi barfesc stapanii pe la colturi !
@Hrisanti
Indraznesc sa-mi exprim parerea ca Iisus Hristos se referea de fapt la razboiul nevazut si mai putin sau deloc la o lupta de afirmare a demnitatii sociale!
Iertare daca gresesc!
Si la acest subiect am indemna, daca se poate, sa revenim si la cuvintele Cuviosului Serghie din articol… A fost foarte mult timp off-topic discutia. Multumim!
@AnaR
Razboiul nevazut este razboiul pe care-l purtam fiecare in parte cu propriile patimi si cu ispitele. Si acest razboi se face cu taierea personalitatii, nu cu “indrazneala”.
In schimb indrazneala trebuie sa se manifeste atunci cand aparam Mostenirea noastra crestina, Traditia noastra, Credinta noastra, si atunci nu mai este o problema de “razboi”, ci una de afirmare a identitatii noastre nationale (nu vorbeam de situatia sociala) si/sau crestine pe cale pasnica, dar ferma si directa.
Daca nu, facem si noi ca Petru, Ii zicem Domnului ca Il iubim, dar la prima intersectie ne dezicem de el ca sa nu suportam consecintele…
@admin
Frate, nu suntem off-topic decat aparent, pentru ca iubirea de aproapele se manifesta si prin consfatuire, impartasire a unor pareri, zidire reciproca, in cadrul Bisericii care este peste tot, inclusiv pe site-ul vostru.
Domnul sa ne miluiasca pe toti.