LUCRATI IN SLUJBA DOMNULUI CAT TIMP ESTE ZIUA, căci “vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze”!
Cât timp este ziuă
“Priveghează şi intăreşte ce-a mai rămas şi era să moară” (Apocalipsă 3, 2)
Când durerea stă să ţi se prefacă in disperare, intr-o neostoită suferinţă pentru ceva ce ai pierdut, adu-ţi aminte de ceea ce incă mai ai. Amintirea răposaţilor nu trebuie să se şteargă din inima noastră, dragostea faţă de ei nu trebuie se stingă, dar această amintire să se prefacă in iubire pentru cei rămaşi in viaţă, să ne facă să slujim acestora in amintirea răposaţilor.
Când se intâmplă să-i pierdem pe apropiaţii noştri ne cuprinde părerea de rău şi ne mustrăm că nu i-am preţuit indeajuns in timpul vieţii, nu i-am iubit pe cât meritau, nu i-am mângâiat, ne este greu să recunoaştem că nu le-am oferit tot ce ne stătea in putinţă şi că acum nu mai putem nimic. N-ar trebui să ne lăsăm copleşiţi de aceste sentimente, dar se cuvine să tragem invăţăminte. Dându-ne seama de tot ce puteam face şi n-am făcut in trecut, să ne propunem să fim mai activi în prezent. Iar pentru ca părerile de rău să nu ne fie zadarnice, să le prefacem forţă lucrătoare, in iubire, să ardă de dorinţa de autosacrificiu, spre slujirea celor pe care îi mai avem printre noi. Aţi pierdut mult? Gândiţi-vă insă că mai puteţi fi de folos multora. Câte lacrimi mai puteţi şterge, câte suferinte mai puteţi uşura, câte inimi rămase in singurătate mai puteti incălzi cu iubirea voastră!
„Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9, 4).
Lucraţi cât timp este ziuă şi „intăriţi ce-a mai rămas”.
***
Fii activ
Secerisul este mult, dar lucratorii sunt putini. (Matei 9, 37)
Ce minunate sunt zilele de vara, cu campii bogate, presarate cu flori, cu lanuri acoperite cu grane care dau in copt si ce bine se potriveste acest anotimp cu viata omului! Fiecare zi care ne este data de Dumnezeu ne ofera o infinitate de posibilitati de a sluji Domnului in fiecare clipa. Daca vom fi atenti si grijulii cu ea, ar putea fi o splendida floare deschisa ochilor nostri. Frumusetea si mireasma ei ar trebui sa ajunga in acele cotloane intunecate unde iubirea lui Dumnezeu nu patrunde.
Holda vietii noastre este incarcata de spice care nu s-au copt inca, dar care promit o recolta bogata; sa-i purtam de grija, sa nu irosim nicio clipa, niciun prilej de a fertiliza pamantul, pentru a face ca recolta sa dea in parg cat mai repede. Taramul de activitate care ni se deschide in fata este netarmurit, depinde doar de noi sa muncim, sau sa ramanem cu mainile incrucisate.
Fiecare sa se intrebe astazi: Cum mi-am folosit ziua de ieri? Iar la sfarsitul saptamanii, ajunsi in Ziua Domnului, sa privim in urma si sa ne intrebam cum ni se prezinta campul: infloritor, cu roade coapte, sau lasat in paragina, nelucrat, neingrijit, napadit de buruieni? Sa ne aducem aminte cat de scump este timpul, sa nu irosim nicio clipa si atunci campul vietii noastre ni se va infatisa infloritor, plin de frumusele. Secerisul este mult peste tot, sa ne grabim sa fim lucratori harnici pe ogorul Domnului, sa fim gata sa ne dam si viata pentru a-l lucra cum se cuvine.
Legaturi:
- Sa facem ceea ce putem cit mai este timp!
- Cuvant trezitor al Sfantului Luca al Crimeei despre ceasul mortii. “SA VA FIE MIJLOACELE INCINSE SI FELINARELE APRINSE”, “GRABITI-VA SA FACETI BINE!”
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ca niste Denii ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)
- TIMPUL ROADELOR: ACUM! (Parintele Nicolae Steinhardt despre semnificatia blestemarii smochinului neroditor)
- SMOCHINUL NERODITOR si DUMNEZEUL FLAMAND dupa iubirea noastra
- “INCA PUTINA VREME LUMINA ESTE CU VOI. UMBLATI CAT AVETI LUMINA CA SA NU VA PRINDA INTUNERICUL!”
- ALTE SFATURI DUHOVNICESTI DE LA GHERON IOSIF: “Daca acum nu te silesti, va veni timpul cand, si sa vrei, nu vei mai putea sa faci ceea ce acum treci cu vederea”
- Parintele Arsenie Boca despre insemnatatea FAPTUIRII in razboiul nevazut cu tendintele noastre contradictorii: LUCRAREA PORUNCILOR STINGE CRIZELE VOINTEI
- SUFLETUL – MIREASA LUI HRISTOS. “Dumnezeu pandeste fiecare miscare a inimilor noastre impietrite… Orice clipa poate sa ne fie ultima; de ce sa mai amanam atunci pocainta?!”
- Parintele Arsenie Papacioc: “Nu pierdeti timpul, dragii mei!”
- Parintele Arsenie Papacioc: “Omule, daca ti-ai cunoaste valoarea!”
- Parintele Efrem Filotheitul despre VIATA DUPA MOARTE si PREGATIREA PENTRU MOARTE: “Cat de mult isi bate joc de noi lumea! Precum o pisica, asa se joaca cu noi, ne batjocoreste si, in ceasul mortii, ne descopera adevarul”
- IATA, MIRELE VINE IN MIEZUL NOPTII…
- “Iata, Mirele vine! Iesiti intru INTAMPINAREA Lui!”
- “Si fericita e sluga pe care o va afla priveghind….” CUM SA TRAIM CU LUARE-AMINTE IN LUME, “cu candelele aprinse”, in asteptarea Mirelui
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Vine noaptea?!
E deja pe inserate!
Acum s-au definitivat lucratorii (multi, putini), secerisul (Judecata Finala) fiind aproape GATA sa MUSTE (cu ajutorul ingerilor) din holdele grase de grau (crestinii vremurilor din urma – fie imbuibati lumeste, fie saturati duhovniceste);
– iar crestinii (graul), germinand alaturi de neghina (neamurile pagane) vor da SEAMA (si unii, si altii) de modul cum lucesc/stralucesc (prin reflectie, ca in oglinda) cu Soarele Dreptatii (Hristos Dumnezeu) – cat de asemanatori in AURA sunt/au ajuns, fata de EL….
– atunci se va vedea cum neghina, crescuta initial ca balarie prin(tre) grau, fie s-a molipsit de acesta – lunad din mirosul lui de paine in devenire, fara a devenii paine (cel mult o turta), alteori – neghina s-a comportat ca si un grau autentic, facand cele ale lui Dumnezeu”din fire”’, iar graul – chemat spre desavarsire (aurire/stralucire si rasplatire), a imbracat haina de neghina, punandu-si gluga de coceni in cap!
Asa se va ajunge ca Fiii Imparatiei, sa fie aruncati in Intunericul cel mai dinafara, iar paganii facand cele ale Legii sa stea la Masa Fiului de Imparat, bucurandu-se (prin auz) dar fara a vedea Soarele Dreptatii, fiindca au fost CHEMATI TOTI dar nu s-au considerat SI dintre cei ALESI, chiar daca au primit Vestea cea Buna inca de la Cincizecime, pana in zilele noastre!
Daca, inainte de vreme(a) asta de-acum…batatoreai (indesai) in tine (prin minte si inima) ceea ce ai citit, auzit, vazut…ACUM, trebuie sa dai din ceea ce ai acumulat, si celorlalti – indiferent daca este vorba de material sau spiritual!
Pentru zilele astea si, mai ales cele care vor urma, iti va fi necesara concentrarea, centrarea pe Rugaciune – facuta perseverent, cu intensitate, si cu rapiditate – fiindca, parca si TIMPUL nu mai are TIMP!
N-o sa mai fie NIMIC MARET DE-ACUM INCOLO – nici cu poporul asta, nici cu vecinii nostri, nici cu toata lumea asta…
Scrisoarea unui bebeluş către mama sa.
Bună mami, ce mai faci? Eu sunt foarte bine, mulţumesc lui Dumnezeu. Au trecut doar câteva zile de când m-ai conceput în burtica ta. Cu adevarat, nu aş putea să explic fericirea ce o simt pentru că tu vei fi mămica mea. Alt lucru care mă umple de mândrie este să văd dragostea prin care am fost conceput. Totul se pare că ar vrea să-mi spună că voi fi copilul c…el… mai fericit din lume! Mami, deja a trecut o lună de când m-ai conceput şi pot să văd cum corpuşorul meu începe să ia formă, eu ştiu că nu sunt atât de frumos ca tine, dar acordă-mi o şansă! Sunt foarte fericit! Dar este ceva care mă preocupă. În ultima vreme am observat că sunt anumite gânduri ce se tot rotesc prin capul tău şi nu mă lasă să dorm, dar totul va fi bine, sigur acestea vor trece. Tu nu trebuie să te frămânţi aşa de tare.
Mami, au trecut deja două luni şi jumătate, sunt foarte mulţumit cu noile mele mânuţe, am… o poftă teribilă să le folosesc pentru a mă juca. Mami, îmi spui ce se întâmplă? Pentru ce trebuie să plângi în toate noptile? De ce când te întâlneşti cu tata începeţi să strigaţi unul la altul tot mai mult? Am făcut ceva rău, v-am supărat cumva? Vă rog, voi face tot ce-mi stă în putinţa ca să mă iubiţi. Au trecut deja trei luni, mami te văd foarte deprimată, nu ştiu ce se întâmplă, nu ştiu ce să mai cred, sunt foarte confuz. Astăzi de dimineata am fost la doctor şi ne-a dat o programare, pentru mâine. Nu ştiu pentru ce, eu mă simt foarte bine. Cumva te simţi tu rău, mamă? Mami, s-a făcut deja ziuă, unde mergem? Ce se întâmplă, mami? Mami, nu te întinde, nu este încă ora de odihnă, nu îmi este încă somn, vreau să continuu jucându-mă cu mânuţele mele. Ah! Ce face tubul acesta în căsuţa mea? Este cumva o nouă jucărie? Priveşte! Hei, pentru ce vor să absoarbă căsuţa mea? Mami, picioruşul meu, încearcă să îl smulgă! Doamne, pentru ce l-a smuls? Ei nu văd că mă rănesc? Nu văd că sunt mult prea mic pentru a mă apară singurel? Mami! Aşteptaţi, opriţi-vă! Asta este mânuţa mea! Mami, Apăra-mă! Mami, ajută-mă! Spune-le să se oprească, îţi jur căd de acum înainte mă voi purta frumos şi nu îţi voi mai da cu picioruşele. Cum este posibil ca un om să poată face aşa ceva cu mine? El cu siguranţă mi-o va plăti atunci când voi fi mare şi puternic. Au, mami! Deja nu mai pot suporta. Au mami! Mami ajută-mă! Mami, au trecut deja 17 ani din ziua când eu am plecat şi de aici de sus pot să văd cum încă te mai doare pentru că ai luat decizia aceea. Te rog, nu mai plânge, adu-ţi aminte că te iubesc şi că voi fi aici aşteptându-te cu multe sărutări şi îmbrăţişări. Te iubesc mult!
soram,
Hmm…Nu prea e in ton -ca sa nu zic in Duh- cu ce invata Biserica prin parintii duhovnicesti. S-ar putea intelege ca mama trimite pruncul in cer mai devreme (unii ar zice ca-l scapa de viata asta grea) si el acolo, fericit, o asteapta si pe aceasta. Nu asa ne invata Biserica. Dimpotriva!
cititor
Textul e preluat de pe un sait,dar recunosc ca nu l-am analizat ,ci l-am trait…e ceea ce ar trebui sa citeasca tinerele mame inainte de a lua o decizie in momente de acest gen.
Bineinteles ca decizia finala asupra unui avort apartine mamei,dar copilul o iubeste si o asteapta langa el,chiar daca ea i-a curmat viata,prin decizie,e puterea dragostei copilului care copleseste crima mamei!
Oare Domnul Iisus nu i-a iertat pe rastignitorii Sai?
“Plansul”mamei este mustrarea constiintei care o va urmarii toata viata,pentru ca nu va stii niciodata ,dar va dorii extrem de mult sa-si fii cunoscut acel copil,sa-l fii admirat,sa-l fii purtat de-a lungul vietii alaturi de ea si nu in durera lipsei,si pierderii ireversibile….mai ales atunci cand poate va constata ca a ucis pe cei buni si a nascut pe cei rai…Iertare
Dragi credincioase!
Lasati copiii sa se nasca,nu-i omorati nici prin paza,nici prin medicamente si mai ales prin avort.
Cand s-a nascut Sf.Ioan Botezatorul,rudele si vecinii,vazand minunile ce-au insotit acea nastere,se intrebau”Oare ce va fi copilul acesta?”(Luca 1,66)
O astfel de intrebare sa va puneti si voi,mamelor,inainte de a face avort.poate va fi un descoperitor de taine din univers,sau un erou al neamului,sau toiagul batranetelor noastre!
Si mai ales nu uitati ca “fii sunt mostenirea Domnului,rasplata rodului pantecelui.Fericit este omul care-si va umple casa de copii…(Psalm 126,3-5)
Rugaciune a Cuviosului Parintelui nostru Paisie Aghioritul(1994)
“Dumnezeule,adu-Ti aminte mai intai de cei ce au mai mare nevoie,fie vii,fie adormiti frati ai nostri.”
(Acatistul de pocainta)