Sf. Ioan de Kronstadt despre RAUTATEA CELOR CARE OTRAVESC BISERICA CU PONEGRIRI, BANUIELI SI OSANDIRI
“Ce rău imens fac lor înşile şi altora aceşti viermi moralizatori! Ei fac să se surpe în conştiinţa multora respectul legitim faţă de anumite persoane, să li se întunece prestigiul, să nu mai poată fi luaţi drept exemplu de urmat, agită spiritele cu gând de osândă, îşi fac rău lor înşile, luând de la diavolul otrava judecării aproapelui“. (Sf. Ioan de Kronstadt)
Dorim sa facem cunoscut unui numar mai mare de persoane un alt cuvant extrem de actual apartinand unui sfant din alt veac – cum a fost si acesta, al Sfantului Vasile – dar care pare ca si cum ar fi scris de cineva care ar mai trai printre noi si acum, desi are o “vechime” de mai bine de o suta de ani. Este un cuvant al Sfantului Ioan de Kronstadt – gasit si preluat, cu acordul ei, de la sora noastra care intretine blogul “Ramura inflorita” – care isi afla, din pacate, o arie de aplicabilitate din ce in ce mai larga astazi, intr-o lume care-si zice “ortodoxa”, dar care este din ce in ce mai poluata de toxinele unor duhuri vrajmase Duhului lui Hristos. Din acest motiv dorim sa facem mai intai o introducere personala la acest text.
“Aceasta cale le este sminteala lor si celor ce vor gasi de bune spusele lor”. (Ps. 48, 13)
Trebuie sa admitem ca traim intr-o perioada bisericeasca caracterizata parca mai mult decat oricand de confuzie si dezbinare si in care, partial din cauza patimilor noastre nestrunite, a neascultarii, a lipsei de elementara smerenie si de discernamant, a superficialitatii [1] sau a iresponsabilitatii, dar si, poate chiar in mai mare parte, din cauza unor strategii diversioniste bine puse la punct, pentru a incerca surparea Bisericii din interior. Iar acestea din urma isi gasesc cu usurinta cele mai docile instrumente in cele dintai, astfel ca impreuna sa construiasca un redutabil arsenal pentru pulverizarea totala a unitatii noastre (deci si de slabire a fortei noastre; unii cautand in mod evident sa “vampirizeze” astfel Biserica, cautand sa dizloce parti importante din ea si vanandu-i pe credinciosi slabi pentru sectele sau gruparile lor schismatice – cum fac stilistii, care se afla, pe cat se pare, intr-o agresiva expansiune in aceste zile, direct proportional cu gradul tot mai inalt de escaladare a pan-ereziei ecumeniste), ca si pentru smintirea cat mai “eficienta” a credinciosilor.
Este evident ca traim intr-un spatiu (cel putin virtual) ce isi zice ortodox, dar care lasa loc ca, sub alibi-ul apararii credintei sau al trantei cu dusmanii Bisericii si ai omenirii, sa prolifereze atat pescuitorii in ape tulburi, cat si ultra-zelotistii sincer fanatizati, dar nu mai putin culpabili. Astazi Ortodoxia este lovita cu cea mai mare perfidie nu numai “de-a stanga”, de ecumenisti, de eretici, atei, masoni si pagani, ci si “de-a dreapta”, tocmai de multi dintre cei care se pretind aparatorii cei mai inflacarati ai ei! Dar, pentru cei care au o minima formare si intelegere duhovniceasca…. “dupa roadele lor ii veti cunoaste“. Asistam fie la campanii intregi, duse cu violenta, dar si metodic, sistematic – dupa regulile tratatelor de manipulare si de linsaj moral -, fie la discrete si periodice “inserturi” otravite piezise, prin care se urmareste semanarea indoielii, a suspiciunii sau chiar distrugerea increderii credinciosilor mai ales in oamenii duhovnicesti cei mai importanti, care pot sa mai constituie repere valide in labirintul de ispite al vietii contemporane. Se ataca la gramada – pentru a capata credibilitate – eretici si impostori reali, cu oameni ai Bisericii de buna-credinta, dar “amestecati”, cu bune si cu rele (sau chiar cazuti, dar vrednici de mila si, oricum, recuperabili) – cu duhovnici, ierarhi si personalitati laice de cea mai inalta si incontestabila statura ortodoxa, care ne erau printre ultimele si putinele faruri si puncte de sprijin in lumea aceasta a raului si minciunii dezlantuite.
Nu se critica constructiv (daca e ceva de criticat), ci se desfiinteaza; nu se atentioneaza cu dragoste, decent, onest si cu atentie la context si la nuante, ci se trage fara mila cu mitraliera vorbelor ucigase de suflet. Nici macar nu se arunca doar cu pietre, ci se pravalesc bolovani grei in capetele care trebuie sa cada. Se amesteca grosolan adevarul cu minciuna, faptele reale cu fabulatiile si rastalmacirile si se practica atacul prin invaluire, plecand de la oamenii mai putin importanti sau de la cei mai vulnerabili moral (la care “petele” si “bubele” sunt mai usor de gasit, chiar daca nici in cazul lor nu se justifica linsajul moral) catre cei mai mari si mai de prestigiu. Se construiesc scenarii delirante si grotesti, se fac asocieri halucinante, se induc banuieli dintre cele mai odioase – care se si transforma rapid in certitudini si apoi se mediatizeaza ca atare – nimic din panoplia clasica a manipularii nu lipseste, doar-doar vor convinge – si vor arunca in deznadejde – pe creduli ca toti sunt “o apa si-un pamant” si ca nu mai poti avea incredere in nimeni, daca si cei pe care te bizuiai fara ezitare pana mai ieri sunt astazi compromisi prin strategii mizerabile de intoxicare si poarta deja pe frunte, fara dreptul de a fi ascultati sau de a se apara, etichetele stigmatizante de “masoni”, “eretici”, “vanduti”, “tradatori”, “Iude”. Ca in anii 50, e de ajuns o eticheta infamanta pusa de cine detine oarece “putere” de influenta, ca sa devii compromis pe viata. Dar Dumnezeu le sta impotriva celor trufasi si-i va rusina si prabusi amarnic pe cei care astazi sapa gropi pentru altii, cum numai El stie s-o faca…
“Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: “Pentru ce tu istorisesti dreptatile Mele si iei legamantul Meu in gura ta?
Tu ai urat invatatura si ai lepadat cuvintele Mele inapoia ta.
De vedeai furul, alergai cu el si cu cel desfranat partea ta puneai.
Gura ta a inmultit rautate si limba ta a impletit viclesug.
Sezand impotriva fratelui tau cleveteai si impotriva fiului maicii tale ai pus sminteala.
Acestea ai facut si am tacut, ai cugetat faradelegea, ca voi fi asemenea tie; mustra-te-voi si voi pune inaintea fetei tale pacatele tale.
Intelegeti dar acestea cei ce uitati pe Dumnezeu, ca nu cumva sa va rapeasca si sa nu fie cel ce izbaveste”. (Ps. 49. 17-23)
O, om, ce mari raspunderi ai… Vai tie, celui care ucizi sufletele pruncesti prin cuvintele tale nesocotite; vai tie, celui care minti si otravesti in jur fara rusine; vai tie, celui care pe Hristos Il prigonesti si Il necinstesti atunci cand cauti sa injosesti pe fratele ori pe parintele tau; vai tie, celui care iti calci in picioare propria constiinta care te arde ca un fier rosu, fiindca ai lepadat si ascultarea si dragostea, cocotandu-te singur pe scaunul de judecator inchizitorial!
Nu este mai mare rana si batjocura la adresa Ortodoxiei – comparabila, in duh, cu modul in care Il loveau, Il scuipau si Il huleau soldatii pe Mantuitorul, imbracat in hlamida rosie – decat aceasta transformare a ei intr-un pretext de perpetuu scandal, de manevre josnice si murdare, de coborare a discursului ori a subiectelor la un nivel de care pana si paganii se scarbesc. Nu poti sa ataci mai eficient Ortodoxia decat transformand-o intr-o arena a urii si a necinstirii aproapelui, a turnatoriei si a banuielii generalizate, a calomniei si a intrigii, a agresivitatii si a vulgaritatii, a barfei murdare si a can-can-ului. Nu se poate da o contra-marturie mai puternica despre ce este Biserica si nu exista un tablou mai jalnic decat acela in care, pe nesimtite, oamenii fara caracter si fara bun-simt au ajuns sa dea lectii de morala si sa se proclame lideri de opinie in Biserica. Sau decat sa vezi cum ia proportii ceea ce am numit odata gruparile “Ortodoxiei ultras“, sau ale Ortodoxiei de tip “vadimist si becalian”, care au inlocuit porunca iubirii (intru Adevar) cu ideologia urii si a violentei, pentru care marturisirea Adevarului a fost pervertita in denunturi meschine, in scurmarea si ‘demascarea’ securistica a greselilor reale sau, mai ales, inchipuite, ale fratilor si unde “cuvantul placut, dres cu sare” al Apostolului a fost preschimbat in huiduielile si urletele dezarticulate ale unor multimi dezlantuite care pare sa fi venit de pe stadion.
Dar sa nu ne temem si sa nu ne lasam nici amagiti, nici tulburati! “Smintelile trebuie sa vina, dar vai aceluia prin care vine sminteala!”. Nevoie este de cernere, ca sa se aleaga cei care Il urmeaza pe Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Duh si in Adevar de cei care slujesc patimilor proprii, sub pretextul “dreptatii” (care nici macar dreptate omeneasca nu este!). Roadele duhului il vadesc pe fiecare si nimeni dintre cei care traiesc cu sinceritate viata duhovniceasca si cunosc poruncile evanghelice si invataturile sfintilor nu va putea fi inselat… sau nu pana in sfarsit, cel putin. Trebuie sa avem totala incredere ca Dumnezeu nu va lasa in ceata sau in bezna, lipsit de orientare pe nimeni dintre cei care Il cauta cu adevarat, daca si acestia isi vor face partea lor de nevointa pentru curatirea launtrica, pentru trezvie si pentru dreapta socoteala.
Amin!
Si acum sa ascultam cu trezvie cuvantul Sfantului nostru parinte Ioan de Kronstadt:
Satisfacţia de a vorbi de rău pe alţii
“Mi s-a întâmplat să întâlnesc şi să aud vorbind oameni, care se refereau perfid, cu o bucurie răutăcioasă la nişte „pete” din viaţa şi activitatea unor oameni de seamă şi chiar sfinţi şi care, pentru acele „pete” reale sau închipuite, defăimau toată viaţa acelor persoane, zicând de ele că ar fi fost făţarnice sau chiar că s-ar fi lepădat de Dumnezeu. Ei sunt gata să-şi susţină afirmaţiile cu fapte, numai că şi acestea sunt tot atât de obscure şi de îndoielnice ca şi obscurul, suspectul şi vicleanul lor suflet, care, cu o „pată” a altuia, păcat sau slăbiciune, vor să-şi asigure o falsă justificare propriilor lor fapte reprobabile.
Prin acestea însă nu se pot scuza nicicum, ci dimpotrivă, îşi aduc o şi mai mare osândă, fiindcă „văd paiul din ochiul fratelui” şi îl judecă, dar „bârna din ochiul lor – da, o ditamai bârnă – nu o iau în seamă” (cf. Matei 7, 3). Zice: acest părinte sau acesta s-a făcut vinovat de cutare sau cutare păcat. Ei, şi ce? E om, şi nu este om care să nu greşească. „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” (1 Ioan 1, 8). Eşti tu, oare, fără de păcat? Dacă nu eşti, de ce arunci în fratele tău cu piatra osândirii?
Dacă aş începe să-ţi caut viaţa, „la bani mărunţi”, raportând-o la cuvântul lui Dumnezeu, ţi-aş putea condamna şi eu păcatele, multe şi grele, cu propriile tale cuvinte. Aş putea să te învinuiesc de trufie, de îngâmfare, de necredinţă, de iubire de agonisire, de desfrânare, de tâlcuire anapoda a cuvântului lui Dumnezeu şi a poruncilor Sale, de răceală în credinţă şi de câte altele. Ţi-aş găsi, poate, nu o singură „pată”, ci întreg trupul tău devenit o imensă pată neagră, fiindcă ochiul minţii tale este viclean.
Cât de mult mă scârbeşte această drăcească satisfacţie de păcatul altuia, această infernală strădanie de a demonstra păcatele, adevărate sau închipuite, ale omului! Şi când te gândeşti că cei cărora le place să se ocupe de aşa ceva îndrăznesc să susţină că o fac din respect şi că încearcă, prin toate mijloacele să îndeplinească porunca lui Dumnezeu despre iubirea aproapelui! Despre ce iubire poate fi vorba când cauţi cu orice preţ să vezi şi să găseşti chiar şi la oamenii de seamă şi la sfinţi pete negre şi când, pentru un singur păcat, cauţi să le ponegreşti toată viaţa, refuzând să li-l treci cu vederea, chiar şi atunci când ar fi cazul.
Uitat-aţi oare că dragostea „toate le rabdă” (1 Corinteni 13, 7)? Ce rău imens fac lor înşile şi altora aceşti viermi moralizatori! Ei fac să se surpe în conştiinţa multora respectul legitim faţă de anumite persoane, să li se întunece prestigiul, să nu mai poată fi luaţi drept exemplu de urmat, agită spiritele cu gând de osândă, îşi fac rău lor înşile, luând de la diavolul otrava judecării aproapelui. Frate! „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere să-l facă, să stea” (Romani 14, 4)”.
(din: Sfantul Ioan de Kronstadt – “Viata mea in Hristos”, Editura Sophia, 2005)
NOTA:
[1]. “Nu are importanta daca unii oameni n-au rautate, ci doar o simpla superficialitate, deoarece si acestia, cu superficialitatea lor, creeaza probleme”. (Cuviosul Paisie Aghioritul: Cuviosul Paisie despre folosul ce se dobandeste dintr-o prietenie duhovniceasca si despre vatamarea mediilor si tovarasiilor lumesti)
Legaturi:
- Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA
- IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS
- “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL!
- VREMEA ESTE A CERNERII – scrisoare catre un arhiereu a parintelui Rafail
- SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL ACTUAL: “Smintelile dintre noi sunt armele cele mai puternice pe care le dam vrajmasilor ca sa ne lupte pe noi”
- SFANTUL IOAN IACOB: “Pe cei slabi sa-i intarim, iar pe cei vicleni sa-i ocolim”
- “Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!”
- Meditatie la Duminica inmutirii painii si pestilor: OMUL INTRE INMULTIREA PAINILOR SI A PESTILOR SI IMPUTINAREA CREDINTEI
- PARINTELE SAVATIE DESPRE TRUFIA CARE NE DEZBINA
- Parintele Savatie Bastovoi: Tristă cugetare despre dragoste
- Steinhardt : Sapte pacate capitale
- Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei
- “…si ne omoram noi intre noi”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
extraordinar admin, ma bucur ca exista un site care lupta pentru CALEA IMPARATEASCA.Desi cunosc aci la mine in oras multi stilisti cu ceea ce vad eu aici , pot combate teroriile fanatice ale asazisilor crestini, foarte greu ii poti convinge pe unii dintre acestia foarte greu.
Înfricoşător de adevărate sunt ambele cuvinte.Şi cele spuse de admin. şi cele ale sf. Ioan.Să stăm cu frică, să luăm aminte la aceste cuvinte.Şi o spun mai cu seamă pentru mine însumi.Am scris cuvinte rimate care pot duce cu mare uşurinţă aici, care pot fi folosite ca argument în bine şi în rău.Am văzut pe viu cât de uşor se poate obţine o interpretare nedorită.Precizez că nimic nu am scris în duh de osândire ci cu durere pentru nişte realităţi pe care nu le doresc şi pentru a căror îndreptare mă rog lui Dumnezeu.Iubesc biserica ortodoxă din toată fiinţa mea şi nu susţin nici cea mai mică idee de schismă sau de osândire a persoanei slujitorilor ei .Oricine este om,poate greşi. Dar prin Domnul Hristos în Biserica Sa se poate oricând îndrepta.Biserica este tot ce avem mai bun, mai sfânt şi mai de folos pe lume.
Nu vă laud fraţilor admin. ci vă susţin şi vă rog să reluaţi periodic acestă pagină pentru noi spre iar şi iar aducere aminte. Vă rog să mă iertaţi.
O, tu biserica mea sfântă
O, tu biserica mea sfântă
cu-aromă sacră de tămîie,
în tine mi-am primit botezul
şi ma-i hranit dintr-u pruncie.
Tu mi-ai dat haina mîntuirii
şi mila Domnului Hristos
şi rostul vieţii şi iubirea
si tot ce-mi este de folos.
Tu m-ai hranit înca din faşa,
cu hrana sfînt-a învierii,
tu ma-i splat şi ma-i scos pururi
din toate cursele pierzării.
Cînd m-au robit vrajmaşii vieţii
şi m-au închis sau ma-u legat,
sau eu nebun, de bună voie,
în mreaja morţii lor m-am dat,
Cînd ameţit de desfatare ,
vindeam şi cele de folos,
tu mi-ai fost singura salvare ,
cu cele ce ţi-a dat Hristos.
La tine-am alergat în boala
şi din necaz ,tu m-ai scapat ,
de condamnările la moarte
şi de-orce vina şi păcat,
Şi haina cea de mîntuire
şi tot ce-mi este de folos
şi viaţa cea adevarată,
mi-ai dat prin Trupul lui Hristos.
M-ai înălţat pînă la ceruri
şi bucuria vieţii-mi dai,
în frumuseţea şi-n lumina
şi-n cîntecul adus din rai.
În tine sufletu-mi se-nalţă,
uşor şi sprinten tot mai sus,
în dragostea şi în iubirea
şi-n mila Domnului Iisus.
În tine-am plîns de bucurie,
şi taine sfinte am aflat,
ieşirea din robia cărnii
şi traiul demn cu’adevărat.
În tine au pierit ca fumul
şi deznadejdea şi uitarea
şi patimi ce-mi storceau viaţa
în raul lor şi disperarea.
În tine mi-sa deschis cerul
să pot să urc mereu mai sus,
cu crucea catre Înviere,
prin mila Domnului Iisus.
Şi bucuriile-nvierii,
în care-am plîns de fericire
şi-n care sufletul meu ştie
că a gustat din mîntuire.
Că a găsit iubirea sfînta
şi viaţa din care-a cazut,
că s-a întors din nou la Tatăl
şi-n tot ce-a fost din început.
O, Milostivul meu Iisuse ,
ce-ai îndurat de dragul meu
şi ce-ai făcut Tu pentru mine.
Preaîndurate Dumnezeu.
Unde să strig de bucurie ?
cu ce putere să vorbesc ?
ce să-Ţi aduc recunoştinţa
şi cum să pot să Te iubesc ?.
Să pot şi eu nenorocitul .
să-Ţi mulţumesc pentru ce-mi dai,
pentru iubirea-Ţi fără mrgini,
pentru iertare,pentru Rai.
Că-n uriaşa Ta iubire.
ne-ai dat lumina-n Duhul Sfânt
ne-ai dat biserica pe lume,
cu taina vieţii, pe pămît.
Tu m-ai găsit rănit de moarte
şi-n casa -Ţi sfîntă M-ai adus
şi preot să mă îngrijească,
Mi-ai dat prin milă,o,Iisus.
Că ea,-biserica- mi-i mamă,
care mă spală mă hrăneşte,
şi Dumnezeu prin ea ni-i Tatăl,
ce-n tot şi -n toate ne iubeşte.
O, tu biserica mea sfîntă,
ce porţi nepreţuitul dar,
de-a ne uni din nou cu cerul ,
prin taina sfîntului altar,
Ai străbătut veacuri amare
şi-ai fost atît de prigonită
în ură-n defăimări şi-n sînge,
dar prin Hristos, ne biruita.
Tu strîngi la sînul tău pe-aceia,
care de bună voia lor,
vin cu credintă şi iubire,
la Domnul cel Mîntuitor.
Că vin cu inima curată,
cu ce-au mai bun şi mai frumos
cu dorul de-a urma Cuvîntul,
Şi calea Domnului Hristos.
Vin cu dorinţa de-a fi liberi
şi de-a trăi neîntinaţi,
de-a se spăla de orice vină,
că Dumnezeu ne vrea curaţi.
Şi sufletul ne cere-aceasta,
că vrea mereu, mereu mai sus,
şi numai tu ne poţi da aripi ,
şi viaţa sfîntă în Iisus.
De-aceia vin mereu la tine ,
să cînt să plăng şi să iubesc,
să-i mulţumesc Domnului vieţii,
că-n tine simt eu că trăiesc.
Si pe noi sa ne iertati dumneavoastra! Nu ne-am gandit absolut deloc la ceea ce ati scris, nu se pune problema de asa ceva, iar ceea ce a fost de lamurit, s-a lamurit si s-a depasit. E vorba in principal de ce se petrece pe alte bloguri.
Chemarea bisericii ortodoxe
Veniţi la mine fiilor,
Cu ranele care vă dor,
Veniţi cei plânşi de neam sărac,
Veniţi, veniţi că eu vă‘mpac,
Veniţi părinţi îndureraţi,
Veniţi bătrâni cu ochi secaţi,
De jale pentru fii, nepoţi,
Veniţi, veniţi la mine toţi.
Veniţi voi jalnice soţii,
Ce n-aveţi tată la copii,
Veniţi voi fete-n gând curat,
Cu visul vostru îngropat.
Veniţi orfani nemiluiţi,
De toată lumea părăsiţi,
Veniţi că mamă vă sunt eu.
Şi Tatăl vostru-i Dumnezeu.
Prin veacuri negre din trecut,
Tot eu v-am fost al vostru scut.
Veniţi şi azi la sânul meu,
Scăparea voastră-i Dumnezeu .
Incercati sa ii treziti, dar prin duhul blandetii, pe cei care, crezand ca fac bine si desconspira “Iudele” isi fac rau, in primul rand, lor-insisi.
E trist ca stirile dureroase care ne parvin referitor la Petru Voda si Aiud prin intermediul blogurilor bine-cunoscute, capata o nota critica, condamna, dau sentinte si autorii uita ca nu sunt in masura a judeca.
“Dupa masura cu care judecati veti fi judecati”.
Opinia mea ar fi ca site-urile ortodoxe sa isi mentina rolul informativ, sa anunte pe cititori de ce se intampla, dar sa nu se erijeze in judecatori, in formatori de opinie care eticheteaza, catalogheaza si in cele din urma, distrug.
Nu sunt de acord nici cu atitudinea intelectualilor care isi depasesc de multe ori atributiile si considera ca a contribui financiar este suficient pentru a avea un cuvant de spus in evolutia unor proiecte.
Niciuna din parti nu are justificarea deplina a actelor sale si cred ca trebuie mai multa luare-aminte la propriile pacate si patimi. Fiecare mai are are inca foarte multe de invatat si cu totii mai avem multe trepte de urcat pe scara mantuirii si sa nu credem ca suntem indreptatiti a judeca, a blama. E bine de avertizat, e bine de informat, dar cred ca trebuie pastrata o linie neutra, pe cat se poate de obiectiva.
Vă mulţumesc din inimă . Nu pentu d-voastră am scris precizările respective ci pentru tot cel ce sa întâlnit sau se întâlneşte cu ele pentru a preveni –dacă se poate- interpretarea pe care nu o accept şi pentru a mă delimita şi de ideia de schismă sau osândire a persoanei.
@ Light Blue:
Suntem de acord. Din pacate, nu e vorba numai de ton sau limbaj, ci chiar de adevarul lucrurilor, de aceea nici nu mai nadajduim sa trezim pe cei care fac acestea. Am tot incercat si sperat, am dat sanse, am iertat, pana am vazut ca se trece la o etapa si mai grava… Pana la urma toate intoxicarile si manipularile – carora intr-o masura si pana la un punct si noi le-am cazut prada – vor trebui sa iasa la iveala si sunt semnale ca lucrurile se vor remedia si vor fi multe surprize. Nu intamplator am pomenit despre ce pateste cel care sapa groapa altuia. Dar nu avem binecuvantare sa spunem mai multe.
Insa cine chiar vrea sa afle adevarul despre toata tarasenia asta, este sfatuit sa nu stea la barfe si chibitat pe bloguri, de unde sa asculte tot felul de pareri sau inregistrari “selectate”, ci sa mearga la fata locului, sa vorbeasca cu parintii si oamenii implicati, incepand cu parintele Justin insusi. Atat mai spunem: ca parintele a aflat ce s-a scris pe bloguri si s-a facut foc. Dar nu trebuie sa ne credeti pe noi, ci, daca puteti, mergeti si intrebati. Direct. Pe (unele) bloguri se faza zarva si manipulare si ca sa se ascunda mai bine realitatea.
Admin ADEVARUL doare , in fata acestor vremuri, indiferent daca adevarul doare , trebuie spus, doar asa putem sa ne mentinem in sanu bisericii
Dragi frati intru Hristos, ma bucur ca in sfarsit ne-ati oferit medicamentul caii de mijloc in problema aceasta. Nu de alta dar era imperios necesar. Personal, stiu prea bine despre scandalurile din blogosfera si sunt alaturi de voi in aceasta trista situatie. Recunosc ca mi-a luat ceva timp sa citesc tot ce s-a scris in ambele tabere (din pacate sunt tabere) dar cu mila Domnului mi-a fost usor sa recunosc cine greseste foarte, pentru ca din anumite bloguri se emana o stare de ura, incordare si razvratire care alunga repede orice urma de pace din suflet. Nu dau nume caci la momentul acesta sunt destui cei care cunosc problemele. Va indemn pe aceasta cale la rugaciune. Se pot recupera si cei care acum au luat-o pe aratura. Doamne iarta-ne ca nu-i om sa nu greseasca.
Este sumbru ceea ce se petrece!
Din pacate se pare ca cineva se erijeaza in elita ortodoxiei si aduce un mare deserviciu tutuor celor care stau si asculta la balivernele lor.
Se spune ca cel care barfeste il are pe drac pe limba iar cel care asculta il are in urechi. Deci si intr-un caz si in celalalt dracu e prezent.
Eu sincer cred ca este o debandada si cineva este vinovat de toate acestea.
Vina cea mare in toata povestea asta este mandria sau dracul mandriei care din pacate nu iarta nici pe purtatorii de culioane, feloane, bedernite, bastoane sau carje.
Infailibilitatea pe care unii incearca sa o atribuie unor oameni este de cumpanit bine.
Din pacate dracu e plecat bine merci in concediu si ”crestinii” se vampirizeaza intre ei.
Mult folos sufletesc am avut si am si sper sa mai am in continuare de la acest blog si sper sa nu cada si administrsatorii acestuia in capcana unor judecati fara sens.(desi in trecut au mai existat si pe aici unele tendinte spre extreme)(dar toti suntem oameni si avem orgolii, mandrii, pareri, etc)
Trebuie facut un front comun impotriva tuturor instigatorilor care blufeaza pe internet cu ortohotia lor.
Un mare deserviciu se face manastirii PV si implicit parintelui, dar asta e.
Nu ne ramane noua pacatosilor decat sa ne rugam, noi talpa si prostimea lumii care nu intelegem ”marea lupta” pe care o dau unii.
Doamne miluieste!
http://c-tarziu.blogspot.com/2009/08/comunicat-important-despre-proiectul.html
Ma iertati nu vreau sa tulbur mai mult lucrurile, dar se pare ca tot parintele Justin a trebuit sa cedeze in fata centrului martirologic sustinut de persoane care au declarat clar si public ca se retrag si de fapt revin. Asta-i tehnica cunoscuta de retragere si revenire, vezi vaccinurile de anul trecut si anul asta.
Nu stiu cum se face ca numai cand sa mai faca un pas in campania anticip, atunci se irita lucrurile si pe tema Aiudului care este punctul sensibil al parintelui si care este exploatat din plin. Stiau cu totii care s-au bagat in lupta pe fata cu fiara ca vor avea de infruntat lovituri si asta este probabil cea mai dureroasa pentru parintele Justin. Suntem alaturi de el in suferinta, chiar daca noi nu intelegem exact ce se intampla si care de partea cui este. Nici nu prea conteaza, de tulburare si suferinta avem si vom avea fiecare parte la randul nostru.
Dumnezeu sa ne intareasca sa trecem cu credinta, nadejde si dragoste prin ele.
Bun articolul cred ca are dreptate Cornel dracul mandriei si invidiei a intrat puternic in multi care zic ca apara ortodoxia dar din pacate mai mult dezbina.Cred ca prin rugaciune si sincera pocainta vom putea iesi din aceste mizerii.Ortodoxia este firea omului iar dragostea unii fata de altii este porunca pe care ne-a dat-o Domnul ,nu cred ca ajuta cu nimic atata ura si rautate.Sa ne dea la toti Dumnezeu gandul cel bun si mai multa dragoste si ingaduinta unii fata de altii.
Bun articol. Mă bucur că teoretic, stăm bine, mai ales că am avut destule cazuri de acest gen în ultima vreme.
Doamne-ajută.
Puteti fi mai explicit?nu am inteles nimic?
voi pe ce camp dezbateti?
si pentru ce va framantati?atentie la atentie
Frate, multumeste Domnului ca nu cunosti despre ce e vorba, n-ai pierdut nimic, numai multa tulburare si sminteala. E de ajuns pentru fratia ta sa iei lucrurile ca principiu general.
Se potriveste foarte bine celor de la Apologeticum. Se ocupa numai cu defaimari si intrigi, sub pretextul apararii prestigiului Parintelui de la Petru-Voda. N-ar publica ceva folositor sufleteste, asa cum se intampla pe acest site.
Bravo voua razbointrucuvant.ro. Sa va ajute Dumnezeu in continuare!
Cred ca de mare folos ar fi postarea integrala a unei slujbe de la Petru Voda. Ar fi bine daca cineva ar reusi sa filmeze o slujba si sa o posteze astfel incat toti cei care nu au ajuns acolo sa poata sa aiba in casele lor un exemplu de traire duhovniceasca, mai ales ca inca ne mai bucuram de prezenta sa printre noi.
Pana acum am vazut doar fragmente mici, interviuri scurte si cred ca la fel sau mai folositor ar fi sa se inregistreze o slujba completa. Am fost acolo, imi doresc sa revin, dar cu toate acestea nu am posibilitatea de a inregistra.
La fel de folositor ar fi sa se filmeze slujbe si din alte parti, de la manastiri la fel de frumoase si de cunoscute (Man. Neamt, Agapia, Varatic, Secu, Sihastria). Chiar daca multi au fost prin aceste locuri si au participat la slujbe, cred ca inregistrarile sunt oricand binevenite.
@ A.M.:
Chiar daca nu vedem legatura pe care faceti cu subiectul de fata, o stabilim noi si va raspundem. Nu vreau sa va suparam, dar pe noi, sincer, ne agreseaza tot mai mult filmarile celor sfinte, iar calugarii si slujitorii se simt si ei deranjati (cei care chiar cauta sa se roage, sa slujeasca, sa traiasca intru Hristos) de faptul ca nu se mai poate tine o slujba linistit si discret, fara ca cineva sa filmeze, sa fotografieze, sa inregistreze tot timpul. Si ca apoi sa-l posteze pe bloguri, ca astfel sa se legitimeze, fraudulos, ca purtand in piept ‘ecusonul” numit Petru-Voda/Parintele Justin, etc. Deja s-a ajuns la un abuz cumplit.
In plus, o slujba se traieste pe viu, acolo, nu poate fi reconstituita prin fimari. Pastrati in inima ce ati trait acolo si ce nu va poate reda nicio inregistrare video. Taina si trairea duhovniceasca si cu reflectoarele nu fac casa buna, orice s-ar zice. Cu camerele noastre nu facem decat sa le ingreuiem oamenilor acestora rugaciunea, pe de o parte, iar pe de alta parte, spuneti-mi, cine filmeaza cum se mai roaga el atunci?!
Iertati-ne!
Am gasit un comentariu excelent pe aceasta tema, tocmai pe blogul “Apologeticum”, al cuiva care are nick-ul “marturisitor ortodox” (va asiguram ca nu e niciunul dintre noi si nici nu stim cine e, dar ne bucuram ca gandim la fel; daca ne poate contacta, ne-am bucura si mai mult):
“Parerea mea este ca unii folosindu-se de numele Parintelui Iustin(cu scopuri malefice) vor sa transforme pe crestinii orotdocsi usor de pacalit in arme de atac impotriva unor ierarhi ai BOR care lupta pe acelasi front cu Parintele Iustin.In paralel cu ce se posteaza aici referitor la Parintele Amfilohie si monahul Moise se discrediteaza si acuza pe blogul “saccsiv”(si altele),IPS Pimen si IPS Bartolomeu Anina ca fiind masoni si ecumenisti.
Ati auzit de tehnici de manipulare ca spalarea creierului sau controlul mintii?
In prima etapa(spalarea creierului)se propaga subiectilor diferite mesaje repetate(care par plauzibile),pe care mai apoi ajung sa le dea crezare.Apoi se ajunge la controlul mintii subiectilor,astfel acestia devenind in cele din urma niste zombi teleghidati,idoctrinati la comanda de catre manipulatori prin intermediul tehnicilor aplicate in mod sistematic.
Intrebare? Cum este posibil sa pacalaesti o masa mare de oameni? Simplu. Te folosesti de ceea in ce au ei incredere cel mai mult si folosesti pe acel ceva sau cineva impotriva lor,fara ca ei sa-si dea seama.De ex: cum se folosesc sectantii de numele Domnului Iisus Hristos ca sa se numeasca crestini pentru a pacalii cat mai multi oamnei.Acelasi lucru se intampla si cu numele Parintelui Iustin Parvu,se folosesc de el pentru a lovi si discredita pe preotii si ierarhii care inca mai lupta impotriva ecumenismului,stilismului si masoneriei,iar cand scopul ramane atins,atunci il vor discredita si pe sfintia sa, Parintele Iustin.. Dar de ce cedeaza oamenii asa usor in fata acestor tehnici? Pentru ca informatia se combina cu patimile fiecaruia.De ex: daca un om este barfitor de felul sau,atunci pana la urma va barfi si pe prietenii sai. Daca un om este lacom,in cele din urma va fura si de la cei apropiati lui.Daca cuiva ii place sa judece pe altii,in cele din urma va judeca si pe ai sai. Daca o persoana nu are respect pentru semeni,aceasta isi va pierde usor si respectul fata de familia lui,etc,etc.
Concluzie: daca crestinii orotodcsi nu au dragoste nepatimasa fata de Biserica Orotdoxa si de ierarhii,preotii,calugarii,diaconii si duhovnicii ei,atunci vor fi usor de invrajbit unii impotriva altora. Iata ce spunea Parintele Paisie Aghioritul,refertior la aceasta:
“In spatele duhului lumesc al “libertatii” de astazi, al lipsei de respect in Biserica lui Hristos fata de cei mai mari, parinti si dascali, care au frica de Dumnezeu, se ascunde sclavia duhovniceasca, stresul si anarhia, care conduce lumea la impas, la catastrofa sufleteasca si trupeasca”.
Concluzie: se pregateste in mod sistemtic si perfid desfiintarea credibilitatii de mantuire a Bisericii Ortodoxe in contrast cu incurajarea stilismului(ruperea din BOR)”.
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/08/avertisment-crestinesc-pentru-capusele.html
Iata unde erau… “crestinii”!
Personal ma bucur de mesajul celui cu nick-ul “marturisitor ortodox”.
Sunt de aceeasi parere.
Imi manifestam si eu parerea de rau ca parintele Amfilohie nu poate fi in aceeasi ceata cu cei care lupta contra proiectului de la Aiud, al parintelui Iustin.
Slava Domnului ca ati dat mesajul acesta aici. Sunt multi credinciosi care il iubesc pe parintele Amfilohie si care erau in cumpana.
Ma gandesc la neputinta noastra de a nu mai putea sti ce e bine si rau. E o spalare de creiere. Ni se intind tot felul de articole pe tot felul de bloguri in care avem ceva incredere.
Cred ca cel care conduce blogul apologeticum, ori e in ispita, ori are ceva personal cu parintii Anfilohie si Moise.
Eu stiu despre parintele Moisie, insa de cand l-am auzit vorbind de parintele Calciu, si i-am citit lucrarea frumos scrisa, mi.e drag si am incredere ca e omul Domnului.
Doamne ajuta
@ Ina:
Da, noi speram ca s-a inteles si din mesajul nostru din acest articol, desi exprimat mai indirect. Despre amandoi parintii, cunoascandu-i, marturisim categoric si noi ca sunt oamenii lui Dumnezeu, fara nici cea mai mica indoiala! Si faptele vorbesc din plin pentru ei, dar si oricine care-i cunoaste poate marturisi. Totul este sa nu mai stam sa ascultam barfele si intoxicarile de pe internet. Vom vedea si mai multe, si mai rele, pana ce ne vom manca intre noi, om cu om.
Cel care conduce blogul Apologeticum nici nu-i cunoaste pe cei doi parinti… el era baiat bun, dar s-a prins in niste anturaje si in niste ispite grele de mai multa vreme… si trebuie stiut ca altii (monahi cu anumite interese sau cu anumita orientare si in stransa legatura cu fratii Roncea) sunt in spatele lui si il conduc, de regula, dictandu-i ce sa-i scrie sau chiar scriindu-i anumite postari si comentarii. Sa avem rabdare si incredere ca nimic ascuns nu este care sa nu ramana nedescoperit!
@ admin (postarea din 25 aug.)
Stiu ca postarea mea anterioara nu are legatura cu subiectul initial, imi cer iertare pt. ca am fost off-topic, dar nu am stiut unde sa o incadrez.
Ma bucur ca mi-ati raspuns, aveti dreptate, inteleg perfect dorinta de a respecta taina unei slujbe, de a-i pastra sfintenia si de a nu o strica in vreun fel prin mijloacele moderne de inregistrare. Inteleg evitarea “otv-izarii” site-ului (daca imi e permisa aceasta exprimare).
Ma gandeam la cei neexperimentati duhovniceste, mai slabi, ca mine, care au nevoie de amintiri dintr-o oaza monahala in jungla urbana in care se afla. Prin aceasta recomandare nu am vrut in niciun caz sa vulgarizez o slujba sau sa doresc a distrage atentia slujitorilor din manastiri.
Ma uit la slujbele in direct transmise la TV Trinitas si imi doresc ca ele sa fi fost transmise si din alte parti, si de la alte manastiri, nu numai din Catedrala Patriarhala, in care personal, simt ca nu regasesc.
Nu asociez in niciun fel pe cei care filmeaza de la Petru Voda cu Parintele Justin, desi probabil acestia incearca astfel sa castige capital de imagine.
Admin, multumesc mult pentru precizari.
Doamne ajuta
@ A.M.:
Ne bucuram pentru raspuns, va multumim din inima si va rugam sa ne iertati pentru tonul, poate, mai suparat. Doamne, ajuta!
am invatat si eu ca nu e crestinesc sa defaimezi pe nimeni cu atat mai putin pe calugari si preoti, oricum ar fi ei au primit putere de la Dumnezeu sa lege si sa dezlege pe pamant si asa va fi si in ceruri. pentru pacatele lor vor fi judecati, dar nu de catre noi (mirenii) care suntem mai pacatosi decat ei.
continuati lupta chiar, daca nu-i vedeti, sustinatorii sunt langa voi.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!