SFANTUL ARHIDIACON STEFAN – puterea bucuriei Duhului Sfant

26-12-2014 Sublinieri

martiriul_sfantului_apostol_intaiul_mucenic_si_arhidiacon_stefan_3

Cuvant al Parintelui Nichifor Horia (Iasi) la Sarbatoarea Sfantului Arhidiacon Stefan, Intaiul Mucenic (2012):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“… Iată, spune Apostolul că…

Ştefan, plin fiind de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.

Şi acestea au atras pizma iudeilor, care vedeau în aceste minuni ale Sfântului Ştefan un pericol pentru cuvântul lor, pentru faptul că ei înşişi stătuseră împotriva evidenţei atunci când uciseseră pe Domnul nostru Iisus Hristos. Şi, chemându-l pe Sfântul Ştefan, acuzat fiind că prin cuvântările lui aduce prihană legii lui Moise, acesta le-a ţinut cuvânt. Şi vedem că în cuvântul lui nu a fost linguşitor, căutând să-i convingă printr-o înţelepciune lumească sau printr-o linguşeală a cuvântului, nu a fost nici într-un fel de convingere omenească a cuvântării sale. Din contră, cel care era pus sub acuzare, le vesteşte cu multă putere, pe de o parte, minunile pe care le-a făcut Dumnezeu cu poporul iudeu, cărora încă de la Sinai le-a dat Lege sfântă. Spune Sfântul Ştefan:

Cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă a dat Domnul lui Moise pe Muntele Sinai, dar n-au vrut să asculte părinţii noştri, ci le-au lepădat, şi inimile lor s-au întors către Egipt, zicând lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră.

sfantul_apostol_intaiul_mucenic_si_arhidiacon_stefan_31Şi vesteşte aceasta ca să arate o sămânţă de împotrivire, de neascultare a poporului iudeu încă din timpul în care Dumnezeu făcuse semne minunate cu poporul iudeu – semnele pe care le-a făcut în faţa lui Faraon, semnele pe care le-a făcut prin aceea că a păzit pe poporul Său de uciderea pruncilor întâi născuţi şi de toate celelalte necazuri. Şi arată această sămânţă a împotrivirii, care pe Însuşi Domnul a mâhnit, Care cere lui Moise: Lasă-Mă să-i omor pe toţi, să fac alt popor din sămânţa ta. Iar, în această omorâre pe care o vesteşte Domnul nu era un act de cruzime, ci asemenea grădinarului care vrea să-şi facă o livadă adevărată dintr-un altoi bun, vrednic. Şi Moise, atunci, nu primeşte acest cuvânt şi Domnul cinsteşte alegerea lui.

Această sămânţă a împotrivirii o arată Ştefan în cuvântarea sa, şi o arată, pe de o parte acuzând, pe de altă parte vrând să înţelepţească pe cei ce purtau această sămânţă, de a se pocăi, de a se înnoi, de a recunoaşte semnele lui Dumnezeu şi de a face o înnoire a întregului arbore ce a răsărit dintr-o sămânţă aleasă, pe de o parte a lui Moise, pe de altă parte a împotrivirii celorlalţi. Şi le vesteşte toată istoria mântuirii şi lucrarea lui Dumnezeu în poporul iudeu. După care, iată, cuvânt de ceartă, de prihănire:

Voi, cei tari la cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi. Pe care din prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum, voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!

Iată că Sfântul Ştefan se adresează judecătorilor lui, cei care aveau putere de viaţă şi de moarte asupra lui şi, care auzind aceste cuvinte, spune Scriptura, fremătau de furie în inimile lor și scrâşneau din dinţi împotriva lui. Şi iată că în această furie hotărăsc uciderea lui, pentru că nu primesc acest cuvânt de ceartă.

Si vedem, pe de o parte, că Sfântul Ştefan, fără linguşeală, fără menajamente, le vesteşte toată greşeala lor si le-o pune în faţă. Nu cu dispreţ, nu înălţându-se asupra lor, ci pentru ca, înţelegând, să se pocăiască. Să poată să transforme ceva în inimile lor. Pe de altă parte, acelaşi Ştefan, când ei stăruie în înverșunarea lor şi în împietrirea inimii lor, ucid fiind cu pietre, spune acest cuvânt:

Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.

Şi câţi dintre noi, când suntem vrăjmăşiţi pe nedrept sau nedreptăţiţi printr-un cuvânt de dispreţ sau printr-un cuvânt oarecare sau auzim vreo bârfă nedreaptă la adresa noastră, câţi dintre noi putem grăi acest cuvânt? Și nu e vorba de a fi ucişi cu pietre, ci, cum spuneam, poate doar de o simplă bârfă sau de un ton ridicat, poate o mică nedreptate pe care o avem de dus asupra noastră. Cum vedem că Sfântul Ştefan a răbdat aceasta? Înţelegem prin faptul că Duhul Sfânt era asupra martiriul_sfantului_apostol_intaiul_mucenic_si_arhidiacon_stefan_2lui. Iată, spune Scriptura:

Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!

Auzind aceasta, cu atât mai mult prigonitorii lui s-au înverşunat şi l-au ucis cu pietre. Piatra cu care a fost ucis Sfântul Martir Ştefan se păstrează şi astăzi în biserica lui din Ierusalim.

Ce vrea să subliniez, în primul rând, este aceea că omul, fără bucuria pe care ţi-o dă Duhul Sfânt, fără puterea Duhului Sfânt în inima lui, aşa cum însuşi Ştefan L-a văzut pe Domnul şezând de-a dreapta Tatălui, fără aceasta nu va putea nici măcar să ierte, nici măcar să nu blesteme pe prigonitorii săi, chiar şi atunci când este o mică bârfă, chiar şi atunci când este o mică minciună ce întristează inima lui.

Atunci când bucuria lui Dumnezeu umple inima noastră, tot cuvântul rugăciunii, al slujbei, devine dulceaţă. Tot cuvântul lui Dumnezeu prinde adâncime în inima noastră, încât, de multe ori, chiar Scriptura sau rugăciunea pe care am mai citit-o, recitind-o, capătă altă dimensiune. Atunci când bucuria lui Dumnezeu intră în inima noastră, avem putere să iubim şi să ne îngrijim nu doar pentru cei apropiaţi nouă, copii sau bunici sau cei bolnavi sau cei dragi nouă, ci chiar pentru cei care ne prigonesc. Iar Sfântul Siluan, cel ce a trăit în apropierea vremurilor noastre, vedea în această iubire a vrăjmaşilor, în această compătimire a întunecimii lor, semnul nemincinos al neînşelării în care petrece un nevoitor; pentru că numai cel ce petrece în Duhul Sfânt, numai cel ce a cunoscut bucuria cea de la Dumnezeu poate cu adevărat să iubească pe vrăjmaşii săi, poate să înţeleagă că numai omul îndepărtat de Dumnezeu poate minţi, poate prigoni, poate ucide.

Iată că acest cuvânt al Sfântului Ştefan ne este pus astăzi înainte de Scriptură nu doar ca să-l cinstim pe întâiul mucenic, ci, fiind încredinţaţi că el este împreună cu noi și poate să ne împărtășească şi nouă puterea şi bucuria lui, să îi cerem rugăciunile şi să îi urmăm puterea mărturisirii, puterea de a nu ne înfricoşa în faţa celor ce ne judecă, în faţa celor ce ne prigonesc, şi de a ne înfricoşa doar de a ascunde adevărul lui Dumnezeu şi bucuria Lui.

10492017_838686942843738_7384204235099078995_nZilele acestea sunt zile de bucurie şi Dumnezeu bate la inimile noastre ca să ne dăruiască puterea şi bucuria pe care Sfântului Ştefan i le-a împărtăşit. Câţi dintre noi nu simţim adânc bucuria acestor zile, să o cerem de la Dumnezeu, să cerem de la El să putem într-adevăr să înţelegem această minune mai presus de toate minunile văzute, că Dumnezeu în inima noastră vesteşte pace și bucurie şi mântuire şi în această plinătate a inimii, în această bucurie, învăţăm să iubim, să ne bucurăm şi, mai ales, să mulţumim lui Dumnezeu. Pentru toată viaţa această, cu toate umbrele ei, de criză, de sărăcie, de întuneric, să mulţumim lui Dumnezeu pentru nădejdea vieţii celei veşnice. Şi, asemenea Sfântului Ştefan cel plin de nădejde, să încredinţăm viața noastră lui Dumnezeu. Cu toate temerile și grijile noastre, sau poate chiar cu toate bogăţiile noastre, intelectuale sau materiale, să le punem în faţa lui Dumnezeu. Să I le încredinţăm şi să Îi cerem să ne dea înţelepciune să le folosim în chip drept, precum Ştefan şi-a folosit talanţii. Darul cuvântului, darul înțelepciunii, bogăţia pe care ne-a dat-o Domnul în această viaţă, să i le cerem Domnului, încredințându-I-le toate, să ne dăruiască chip drept de a le chivernisi, împărțindu-le tuturor şi dăruind, la rândul nostru, bucurie şi iertare, precum, iată, Sfântul Ștefan, întâiul Mucenic, a făcut-o.

Aşadar, să ne bucurăm în aceste zile, să cerem de la Dumnezeu bucurie şi, împărţind-o şi împărtăşind-o cu ceilalţi, să mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii, pentru minunea de a-L fi cunoscut, de a fi înţeles credinţa cea adevărată şi, împreună cu Sfântul Ştefan, să înţelegem şi noi că e de trebuinţă în viaţa noastră, celor ce ne-au greşit, celor ce ne-au prigonit, cu înţelegere sau fără înţelegere, să-I cerem lui Dumnezeu: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta, dar, mai mult, fă-i să înţeleagă păcatul făcut, fă-i să se pocăiască de păcatul făcut, pe ei, pe cei cărora noi le vom fi greşit şi nouă înşine puterea de a nu greşi împotriva dragostei şi gingășiei Tale cu care ne înconjori pe noi, oamenii. Amin. Dumnezeu să ne ajute”.

sfantul_apostol_intaiul_mucenic_si_arhidiacon_stefan_32

Va mai recomandam:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nichifor Horia, Sfantul Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate